Întrebare: „Sunt sirenele menționate în Biblie? Există sirene?”

Răspuns: Sirenele sunt creaturi mitice ale mării, având partea de sus a corpului de femeie și coadă de pește. Echivalenții lor masculini se numesc sirene-bărbați. Comportamentul lor oscilează de la seducător la sinistru, în funcție de legendă. Aceste creaturi au făcut parte din cunoștințele tradionale despre mare, de când navighează omul pe oceane. Povestiri despre sirene au apărut din vremea Asiriei antice – zeița asiriană Atargatis s-a transformat în sirenă de rușine, din cauza unei crime pe care a comis-o neintenționat. Imaginile zeului antic filistean Dagon (1 Samuel 5:2) ar putea cu ușurință să treacă drept o conceptualizare modernă a unei sirene bărbat. Sirenele sunt, de asemenea, asociate cu sirenele din mitologia greacă, în mod specific cu Odiseea lui Homer. Folclorul antic al Orientului Îndepărtat zugrăvește sirenele ca soții ale puternicilor dragoni ai mării. În istoria mai recentă, popularul basm Mica sirenă al lui Hans Christian Andersen (1836) a deschis calea pentru zugrăvirea sirenelor în operă, artă, literatură și filme.

Există din abundență relatări scrise despre sirene văzute de navigatori. Chiar Cristofor Columb a documentat că a văzut sirene în timpul explorării Caraibelor. Se crede în mod obișnuit că aceste apariții au fost de fapt întâlniri, interpretate greșit, cu mamifere acvatice precum lamantinii și vacile de mare. Un marinar dornic de dragoste, captiv pe mare de luni de zile, poate că, observând o coadă mare fără aripioare dorsale dispărând sub valuri, a pus lucrurile cap la cap în mintea lui ca să alcătuiască o sirenă.

De-a lungul secolelor, au fost prezentate șarlatanii, pentru a se dovedi existența sirenelor. În particular, P. T. Barnum a expus în muzeul său o „sirenă din Fiji” împăiată. Alte înșelătorii au folosit pastă din hârtie turnată sau părți ale unor diferite animale prinse împreună. În 2004, imediat după tsunamiul din sudul Asiei au apărut pe internet fotografii ale unor „sirene din Fiji” care nu erau mai reale decât exponatul lui Barnum.

Biblia nu menționează niciodată sirenele, nici măcar relatarea biblică despre creație din Geneza 1-2, dar asta nici nu dovedește existența sirenelor, nici nu dovedește netemeinicia existenței lor. Există multe creaturi în lume care nu sunt menționate în Biblie, iar negațiile universale sunt dificil de dovedit.

În iulie 2012, Serviciul Oceanic Național (NOS) a dat o declarație că „nicio dovadă despre umanoizi acvatici nu a fost găsită vreodată”. Declarația a venit ca răspuns la întrebările publicului care au urmat după un documentar pseudoștiințific despre sirene, care a fost lansat în mai 2012 de Animal Planet. Cum s-a întâmplat cu reacția la emisiunea radio Războiul luminilor a lui Orson Wells în 1938, un mare număr de oameni au confundat acest film de ficțiune cu un documentar real.

O problemă cu ideea existenței sirenelor și bărbaților-sirenă este teologică. Știm că Hristos a murit pentru umanitate: „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni” (Tit 3:4). Dacă există cu adevărat umanoizi neumani cu conștiință de sine în lumea aceasta, și ei au fost afectați de blestemul păcatului (Romani 8:22). Dar Fiul lui Dumnezeu nu a devenit bărbat-sirenă, ca să răscumpere o rasă de creaturi marine pe jumătate umane; El a devenit om, ca să răscumpere rasa umană (Evrei 2:14). Ceea ce ar părea să elimine existența bărbaților-sirenă, doar dacă ei nu sunt mai mult pești decât umani.

Fie că sirenele există sau nu, Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru multele Sale creații minunate. Dumnezeu a făcut universul (Geneza 1:1) și totul în el (Fapte 17:24), inclusiv toate creaturile de sub mare (Geneza 1:20-23).

[Are mermaids mentioned in the Bible? Do mermaids exist? Copyright © Got Questions Ministries.]

Multe basme pentru copii și din folclorul multor culturi din toată lumea menționează aceeași creatură legendară, despre care se credea cândva că există împreună cu noi, dar existența ei este de mult în dispută, deși există un documentar despre descoperirea unui trup al unei presupuse sirene adevărate, găsit de o echipă numită NOAA, în 1997. Numai că eu am fost întodeauna sceptic că această creatură legendară din basme este reală.

Deși unii ar putea situa sirena în epoca dinaintea potopului, ceea ce ar putea fi posibil, epoca din Geneza 6:

Răutatea în lume

„Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: «Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.» Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: «Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.» Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.”

Deși în Geneza 6 se înțelege bine mânia lui Dumnezeu din cauza răutății oamenilor de pe pământ în timpul zilelor dinaintea potopului, „fiii lui Dumnezeu” este posibil să se refere la îngerii căzuți care s-au încrucișat prin căsătorie cu fiicele oamenilor, în zilele dinaintea potopului, ceea ce s-ar putea să descrie cum arăta lumea înainte de potop.

Prin urmare, sirenele nu sunt menționate în Biblie, dar deși dinozaurii nu sunt menționați în Biblie, căci cuvântul „dinozaur” pur și simplu nu exista când a apărut prima versiune a Bibliei King James, tipărită la Londra în 1611, totuși dinozaurii erau cunoscuți ca dragoni. Ceea ce înseamnă că dragonii menționați în culturile antice este posibil să fi existat înainte de a fi dispărut de pe fața pământului, nu cum pretind evoluționiștii că dinozaurii au dispărut de pe fața pământului acum șaizeci și cinci de milioane de ani.

Este dificil de dovedit că o anumită creatură criptică [secretă, obscură, greu de descifrat, n. trad.] există sau nu, din cauza lipsei dovezilor și documentelor despre existența sa pe fața pământului, în ciuda afirmațiilor criptologilor.

Mulți cred chiar că sirenele sunt creația Diavolului, ceea ce ar putea fi destul de posibil, datorită versetului din Geneza 6 cum că Dumnezeu era mulțumit de Noe, un posibil motiv fiind că Noe și soția lui, fiii săi și soțiile fiilor săi erau singurii puri în ochii lui Dumnezeu, care încântau ochii lui Dumnezeu, ceea ce a făcut ca Dumnezeu să-i cruțe pe Noe și familia lui de la distrugerea omenirii în peioada potopului.

În sfârșit, verificarea existenței sirenelor este o chestiune controversată. Chiar dacă sirenele există cu adevărat și fac parte din creația lui Dumnezeu, este posibil ca ele să aibă propriul lor Mesia care va mântui sirenele, dar până acum, in istoria teologiei nu există nimic despre așa ceva și, în opinia mea, sirenele nu există deloc – ele sunt doar creaturi legendare, numai pentru basmele din cărțile cu povești pentru copii. Și chiar dacă au existat înainte, este posibil să fi fost omorâte în marele potop și nu au mai fost găsite niciodată, din cauza mâniei lui Dumnezeu împotriva pământului de când Adam și Eva au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, mâncând fructul pomului cunoștinței binelui și răului, Dumnezeu de la început îngăduindu-le să mănânce roadele pomilor din Grădina Edenului, cu excepția faptului că le era interzis să mănânce fructul pomului cunoștinței binelui și răului.

[Are mermaids real, or just fake or sort of demonic creatures? Copyright © Lights of Faith & Glory. Pentru articolul în engleză, clic pe www.fundamentallyfaith.wordpress.com.]

Observație

Dacă sirenele ar fi existat înainte de potop, de ce ar fi murit la potop? În Geneza 7:21-23, Biblia spune: „Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii. Tot ce răsufla, tot ce avea suflare de duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat, a murit. Toate făpturile care erau pe faţa pământului au fost nimicite, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. N-a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie.” Nu se menționează nimic despre făpturile care erau în ape, nici că ar fi fost nimicite.

de Laura Maxwell

Spune prietenul tău că locuința lui are spirite prietenoase, fantome ale celor decedați sau că este chiar „bântuită”? Te rog, fă-i cunoscute cele ce urmează.

Am fost asaltată de e-mailuri și de întrebări pe YouTube, Facebook etc. despre spirite sau „vânătoarea de fantome”, în special între septembrie și noiembrie, în fiecare an, fiindcă Halloween-ul provoacă întotdeauna asemenea discuții. Astăzi mi-am amintit de un incident de acum trei ani, care rezumă experiențele și opiniile mele!

Am fost chemată la o casă în apropiere de Glasgow, care de 30 de ani avea spirite zgomotoase, deoarece vârstnica mamă și fiica ei ținuseră ședințe de spiritism cu mulți mediumi de-a lungul anilor. În ziua aceea spiritele aruncaseră un bărbat de cealaltă parte a camerei și îi rupseseră nasul! Uneori spiritele apăreau arătând și vorbind ca și cum erau fantome sau „rudele lor moarte”, alteori spiritele imitau membri de familie și oameni care erau ÎNCĂ în viață!!!

Oamenii mi-au spus chiar că fantomele apăruseră și imitaseră propriile lor voci! De ce ți-ar imita un spirit vocea? Pretinde că este geamănul tău? Nu, spiritele sunt maeștri ai imitării și înșelăciunii.

Familia care a cerut să o vizitez se temea și ura spiritele care locuiau acolo. În special când apăreau pretinzând că sunt rude în viață, fiindcă asta îi făcea să fie confuzi.

Adesea credeau că rudele veneau cu adevărat în vizită, apoi realizau că fuseseră complet păcăliți! Nu este interesant că spiritiștii și mediumii pe care îi știau nu au înțeles de fapt că acele spirite erau mincinoase? De ce nu? În mod clar, toți mediumii erau, de asemenea, înșelați nu numai de acestea, ci și de propriile lor spirite călăuzitoare/ghizi călăuzitori.

Fie că îi imitau pe cei în viață sau pe cei morți, spiritele îi supărau întotdeauna pe câinii lor, care lătrau înnebuniți și erau înspăimântați.

Am întrebat familia, îmi puseseră vreodată întrebarea de ce ar imita spiritele pe cei în viață și de ce ar fi capabile să o facă atât de precis?

Am spus, de asemenea, că asta implică faptul că sunt la fel de capabile să-i imite pe cei morți! Astfel, nu „rudele lor moarte” îi vizitau, ci demonii care îi imitau pe oamenii în viață și pe cei morți.

La fel cum spune Biblia despre „spirite familiare”, când explică spiritualismul. Nu se gândiseră niciodată la asta și vroiau ajutor ca să fie eliberați. Binevoitori, mediumii încercaseră să scoată spiritele din casă, dar nu reușiseră.

Le-am explicat că dacă acele entități ar fi cu adevărat îngeri buni, spirite bune sau oameni morți, atunci nu se vor supăra și nu vor pleca dacă le voi mustra în Numele lui Hristos. Așa că l-am sunat pe dragul meu prieten Michael Cummins, care slujește în lucrarea de eliberare și este adesea văzut la Revelatio Tv, și ne-am rugat și am poruncit tuturor spiritelor rele/demonice să înceteze să imite oameni și să plece în Numele lui Hristos.

Cei care erau în cameră au văzut o lumină intrând în cameră și în întreaga casă. Au văzut, de asemenea, pe acei demoni răi care se deghizau, ieșind prin ușă!

Aceea a fost prima noapte, de mulți ani, în care familia și câinii lor au dormit în pace, lăudat să fie Dumnezeu! La un an după aceea, o membră a familiei mi-a spus că acea casă era tot liberă de demoni și plină de pace, pe când înainte de a mă duce acolo ca să mă rog, avuseseră probleme cu spiritele de mai mult de 30 de ani!

Ea este creștină și acum înțelege că ea și familia ei fuseseră înșelați de decenii. Totul din cauză că nu cunoșteau că Biblia explică toate acestea și ne sfătuiește să „testăm spiritele” și să punem sub semnul întrebării adevărata lor identitate, în Numele lui Isus. Un adevărat înger al lui Dumnezeu va rămâne, dar dacă este un demon imitator de la Satan, pretinzând că este un înger sau o persoană moartă etc., va fugi în Numele lui Isus. Aleluia!

Bunul meu prieten Vince McCann, fost ocultist, are relatări similare de împărtășit. Pe care le puteți vedea pe canalul său YouTube, Shazoolo. Am auzit asemenea relatări de multe ori, ca cele pe care le împărtășește Vince.

Iată una. El a auzit despre o familie care frecventa un medium, iar un spirit a apărut, a vorbit și s-a comportant exact ca vărul lor, deci nu au avut niciun motiv să se îndoiască de el cum că ar fi fost mincinos.

Totuși, fiindcă pierduseră legătura cu vărul, nu știau că murise. Deci mai târziu în acea zi au telefonat familiei ca să le spună că le-a părut rău să audă că murise, fiindcă tocmai le apăruse în lumea spiritelor. Imaginați-vă șocul lor când li s-a spus că vărul nu era mort! Din nou, asta arată că dacă spiritele îi pot imita pe cei în viață și pot să-i facă pe mediumi și pe clienții lor să creadă că sunt persoanele respective, atunci sunt capabile și să pretindă că sunt „rude” decedate.

Adesea primul răspuns al oamenilor este că poate unele spirite sunt imitatori răuvoitori sau demoni, dar sunt 100% convinși că spiritele cu care vorbesc ei sunt cu adevărat cei dragi ai lor care au murit sau ghizi spirituali. Dar unde este dovada că spiritele tale nu sunt maeștri ai înșelăciunii, dacă nu le-ai testat literalmente în Numele lui Isus și nu le-ai poruncit să-și reveleze adevărata identitate?

Înșelătoria într-adevăr funcționează, pur și simplu pentru că o crezi și nu o pui sub semnul întrebării! De asemenea, Biblia arată că oamenii morți se află în rai sau în iad și că oricum nu se pot întoarce pe pământ, este imposibil. Deci chiar dacă spiritul tău vizitator se poartă frumos și pare plauzibil, nu este un om mort, asta este imposibil.

Chiar sataniștii și foștii sataniști mi-au spus că ei știu că mediumii nu sunt conștienți că sunt în legătură cu demoni imitatori. Sataniștii pot să aibă ședințe spiritiste, pot să vadă spirite și știu că ele nu sunt în realitate oameni morți! Diferența este că ei aleg să i se închine lui Satan și să primească sfaturi de la demoni, dar este trist, mediumii nu sunt conștienți că sunt victime ale acestei înșelătorii.

Dumnezeu să fie lăudat că oamenii din toată lumea chiar aud aceste adevăruri, iar când pun sub semnul întrebării spiritele care îi vizitează în Numele lui Hristos, „măștile” lor cad, revelând adevărata entitate demonică ascunsă. Diferiți oameni, inclusiv mediumi, mi-au spus că au făcut asta, după ce au văzut pe YouTube interviurile mele la televizune, iar apoi L-au acceptat pe Isus ca Mântuitor și au renunțat la spiritism. Aleluia, mulțumesc Isuse!

Pentru mai multe pe această temă și pentru relatări adevărate ale multor altora care au experimentat și ei așa ceva, vezi paginile din partea de sus a meniului acestui site web, intitulate „Foști ocultiști”, în special „Testează spiritele!” Cea din urmă subliniază cum trebuie să testăm adevărata identitate a spiritelor – aceste pretinse „rude moarte”, „ghizi călăuzitori”, „extratereștri”, „maeștri înălțați”, „zâne” sau orice îngeri etc.

1 Ioan 4: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.”

2 Corinteni 11:14-15: „Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor.”

O explicație completă a celor de mai sus și sfaturi practice despre cum să testezi și să pui sub semnul întrebării fiecare entitate care îți apare sunt oferite în secțiunea respectivă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Laura Maxwell

[Laura Maxwell, Spirits mimic the LIVING ~ not just apparent ‘dead’ people or pets! Copyright © 2012 Laura Maxwell & YourSpiritualQuest. Fostă spiritualistă, Laura îi educă pe oameni cu privire la pericolele New Age, ocultului etc. Este fondatoarea misiunii A Spiritual Quest.]

Ioan XXIII, un trup evident retușat

Binecuvântata Jacinta Marto, vizionara de la Fatima, fotografiată în 1951

Sfânta Margareta de Cortona, un trup mumifiat

Sfânta Rita de Cascia, un alt trup mumifiat

Sfânta Zita este de fapt un trup mai degrabă mumifiat, decât incoruptibil.

Părintele Ilie Lăcătușu, ortodox român, a murit în 1983, mormântul lui a fost deschis la cincisprezece ani de la moartea sa și trupul său a fost găsit conservat și mirosind a mir.

Sfânta Maria Maddelina de Pazzi

Sfânta Virginia Centurione

Sfânta Teresa Margaret

Mâna Sfântului Alexandru de Svir Cel Drept. El a murit în 1533 și nu este recunoscut ca sfânt de Biserica Romano-Catolică, ci numai de unii ortodocși. Mâna lui este în stare mai bună decât mâna oricărui sfânt catolic! Nu mai este nevoie să spunem că nu este la fel de proaspătă ca în ziua în care a murit, deci nu este un miracol!

Biserica Romano-Catolică susține incoruptibilitatea unora dintre sfinții ei – conservați ireproșabil chiar și de secole. Este o minciună deliberată, fiindcă acești incoruptibili sunt doar trupuri care se descompun foarte, foarte încet.

Un miracol este un eveniment supranatural. Ca și cum Dumnezeu ar face magie. Religioșii care sunt în căutarea experimentării miracolelor se deschid larg pentru înșelăciune. Sfântul Ioan al Crucii avea multe de spus despre asta. De asemenea, în mod evident, ei cred că religia lor este atât de ridicolă încât au nevoie să vadă un miracol sau un semn de la Dumnezeu, înainte de a fi în stare să creadă.

Biserica Catolică susține miracolul incoruptibilității. Aceasta atunci când o pictură sau un obiect religios și, cel mai adesea, trupul unei persoane sfinte ar fi trebuit să se descompună și nu a făcut-o. Ceea ce pare a fi un miracol testabil și permanent. Sau nu?

Biserica spune că miracolul este plănuit de Dumnezeu pentru a-Și arăta aprobarea față de exemplul și învățătura unei persoane incoruptibile. Dar o persoană poate să nu putrezească în mod uimitor și să nu fie un sfânt. Atunci se crede că miracolul arată aprobarea nu atât de mult față de persoana respectivă, cât față de ortodoxia sa. Dumnezeu spune într-adevăr: „Păstrez trupul tău ca semn că învățătura ta despre Mine a fost corectă.”

Disperarea unor catolici de a vedea miracole unde există doar mumificări este deconcertantă. Chiar și un psiholog catolic devotat ar trebui să admită că ei suferă de o formă de amăgire religioasă și au nevoie de ajutor.

Incoruptibilitatea

Hambo Lama Itigelov a fost un călugăr budist care a murit în 1927. A fost exhumat în 2002 și a fost găsit mumifiat. S-a descoperit că păstrarea trupului se datora sărurilor bromide și sării. Cu toate acestea, se consideră că este incoruptibil în mod supranatural.

Se pretinde că anumiți sfinți catolici și anumiți catolici binecuvântați au fost conservați miraculos ani de zile după moarte.

Cea mai bună carte pe acest subiect, într-un sens nu foarte științific, este cartea lui Joan Carroll Cruz, Incoruptibilii. Cartea este credulă, fiindcă tratează despre cazuri care nu mai pot fi examinate ca fiind autentice și face erori. Totuși, autoarea ne spune că unele locuri și circumstanțe, care nu ar trebui să mumifieze cadavrele și să le păstreze, fac asta, în ciuda oricărei probabilități (pag. 33). Uneori natura face lucruri ciudate. Dar autoarea – o persoană laică, nu un expert – spune că conservarea sfinților este miraculoasă fiindcă nu devin țepeni și uscați și înțepeniți ca mumiile naturale. Multe dintre cadavre au un miros plăcut, ceea ce arată că s-a folosit un anumit fluid pentru îmbălsămare. S-a descoperit că Sfântul Philip Neri și Sfântul Charles Borromeo au fost îmbălsămați (pag. 87, Căutând un miracol). Au fost făcute autopsii pentru a se determina dacă și rămășițele Sfintei Berbadette au fost îmbălsămate. Multe dintre trupuri se înnegresc și se întăresc, iar unele părți ale lor putrezesc.

Pretinsul miracol al incoruptibilității este un afront la adresa lui Dumnezeu, fiindcă Îi atribuie miracole-pe-jumătate. Uneori Dumnezeu trebuie să fie ajutat – chiar așa? Credeam că este atotputernic!

Trupul neputrezit al Sfintei Angela Merici a trebuit să fie tratat pentru conservare în 1930.

Cruz uită că trupurile sfinților au fost adesea tratate cu substanțe conservante deîndată ce sfântul a murit, ca trupul să poată fi ținut mai mult timp pentru a fi văzut de public înainte de înmormântare. Un alt motiv pentru care bisericoșii vroiau ca trupurile sfinților să se mențină mai mult era ca rămășițele, precum inima și așa mai departe, să poată fi luate.

Trupul Sfintei Zita (n. cca 1212 – d. 27 aprilie 1272) este conservat. Ea s-a născut în Italia. Când avea cam doisprezece ani, a fost angajată ca slujitoare în familia Fatinelli. Angajatorii ei și ceilalți servitori o urau pentru că muncea din greu și pentru bunătatea ei. O abuzau și o maltratau constant și îi dădeau prea multă muncă de făcut. Ea refuza să se apere și să-și impună drepturile. În timp, a ajuns să fie iubită de către familie. Papa a canonizat-o în 1696. Fără îndoială, refuzul ei de a se respecta pe sine și de a-i lăsa pe alții să o calce în picioare a făcut-o atrăgătoare pentru Biserică, care a vrut să o facă un exemplu.

Papa Ioan XXIII a fost tratat cu fomalină și a fost pus într-un sicriu etanș făcut din plumb, zinc sau ambele, care a ajutat la întârzierea descompunerii. De aceea era bine păstrat când a fost luat din sicriu în martie 2001, în ciuda faptului că era mort de treizeci și șapte de ani. Vaticanul a respins ideea că asta era un miracol.

Vizionara Medaliei Miraculoase, Sfânta Catherine Laboure, a fost considerată a fi printre incoruptibili, iar trupul ei este expus și astăzi. Unele surse catolice spun că Sfânta Catherine Laboure a fost îmbălsămată. Am văzut odată o carte intitulată Madonele Europei, care susținea asta. În cazul Catherinei, mâinile au putrezit complet și au trebuit să fie înlocuite complet cu mâini de ceară, ceea ce arată că păstrarea ei nu este un miracol și că probabil a fost îmbălsămată. Dacă privești fotografiile care nu au fost retușate ale cadavrului Catherinei Laboure, din cartea Sfânta Catherine Laboure și Medalia Miraculoasă, vei vedea că are fața uscată și că arăta foarte bătrână. Dar fotografia cadavrului ei are trăsături cu totul proaspete, cu ochii deschiși și piele excelentă, iar ea arată ca o femeie de treizeci și cinci de ani, deci fie corpul este o figură de ceară, pusă acolo de către abila Biserică Catolică, fie corpul s-a dezintegrat puțin și a trebuit să fie reparat cu ceară.

În 1961, în Țara Galilor, o capelă metodistă a fost demolată pentru a face loc unor construcții noi. În dărâmături a fost găsit un sicriu. Au sosit poliția și patologul și sicriul a fost deschis în prezența a șase oameni, iar înăuntru era o fată, a cărei rochie verde era perfect conservată. Era Ann Powys, care murise în 1820. S-a sinucis din cauză că logodnicul o părăsise cu puțin înainte de căsătorie. Biletul suicidar era îngropat cu ea și prin el Îi cerea lui Dumnezeu să o conserve, pentru a-l incrimina pe bărbatul care o părăsise. În sicriu era o relatare că fusese așezată într-un sicriu deschis în casa ei aproape o lună și nu au apărut niciun miros și nicio putrezire. Trupul a fost înmormântat mai târziu într-un cimitir, și a fost ridicată o piatră funerară. Gareth Davies, care se pare că era un descendent al logodnicului ei, a plătit pentru piatra funerară. Un lucru este sigur, fata nu a știut de ce a părăsit-o logodnicul, fiindcă a scris că el nu a dat niciun motiv, totuși ea vorbește în termeni de reproș și umilire. Nu prea creștinește. Și de ce ar fi conservat-o Dumnezeu pe ea până când murea bărbatul? Nu a fost conservată pentru a-l pedepsi pe el! Iar când a scris biletul, nu era obligată să se sinucidă, pentru că avea suficientă prezență de spirit să știe că, în termeni creștini, era o păcătoasă. Drept urmare, asta arată că dacă conservarea ei a fost supranaturală, nu era nevoie să fie lucrarea lui Dumnezeu.

În 1782, trupul Catherinei Parr, a șasea soție a lui Henric VIII, a fost găsit într-o stare uimitoare de conservare la Castelul Sudeley, pentru cineva care era mort de două sute cincizeci de ani. Pielea de pe braț era la fel de proaspătă și albă ca atunci când era în viață. Sicriul a fost găsit de un om numit John Locus, care a depus mărturie. El a luat câteva bucle din părul ei. Unul din brațele ei era alb și umed. Trupul era „întreg și neputrezit” (pag. 338, Bernadette de Lourdes de Therese Taylor). El a îngropat-o din nou. În 1817 nu mai rămăsese decât un schelet. Sursa: wikipedia

Maria Tudor cea rea a fost găsită intactă și neputrezită în vremea victoriană (pag. 339, Bernadette de Lourdes de Therese Taylor).

Fenomenul fizic al misticismului de Părintele Herbert Thurston, pag. 254, prezintă o relatare despre un trup neputrezit care a fost găsit într-un mormânt care a fost deschis într-un cimitir care nu fusese folosit de când e lumea. Relatarea se referă la o fată găsită neputrezită în Anglia. În Paris, în 1765 au fost exhumate multe trupuri neputrezite ale unor oameni obișnuiți care fuseseră îngropați de mult timp, în ciuda faptului că solul era umed.

Joe Nickell afirmă în Rămășițele lui Hristos că unele trupuri despre care se crede că sunt conservate în mod miraculos au fost investigate și s-a găsit că fuseseră îmbălsămate (pag. 50). El afirmă că trupul Sfântului Charles Borromeo, care a murit în 1584, a fost îmbălsămat și nu a fost pus niciodată în pământ. În schimb, Biserica s-a asigurat cu atenție că era protejat de umiditate și aer, pentru a se conserva.

Trupul Sfântului Philip Neri a fost, de asemenea, îmbălsămat, deși Biserica i-a lăsat pe oameni să creadă că era ceva miraculos. Parfumul miraculos care emana din trup s-ar fi putut datora unor conservați parfumați (pag. 51).

Un trup pus într-un mormânt umed poate fie să se descompună, fie să înceapă să se mumifieze la fel ca pielea naturală (pag. 52).

Deoarece Biserica Catolică știe că netrebnicul Cardinal Shuster, care a fost cândva Arhiepiscopul Milanului și un susținător al lui Mussolini și al facțiunii sale și a murit în 1954, a fost găsit neputrezit în mormânt după treizeci și unu de ani, iar călugări budiști și yoghini au scăpat și ei de putrezire, fără să se cunoască motivul, ezită să vadă incoruptibilitatea ca un semn de la Dumnezeu. Catolicii laici fanatici și unii preoți sunt cei care fac tapaj cu privire la incoruptibilitate, ca fiind un semn de la Dumnezeu. Numărul 26 al X Factor, pag. 718 (Marshall Cavendish, 1997) conține fotografii ale unor oameni care au fost conservați mult timp după moarte. El arată fotografia unei copile numită Rosalia Lombardo, care a fost făcută la șaptezeci de ani după înmormântarea ei în 1920, iar ea este perfect conservată. Ochii și pleoapele sunt conservate perfect, ceea ce este neobișnuit, deși nu există îndoială că această copilă a fost îmbălsămată. În mod normal, îmbălsămarea nu ar face ca întregul corp să rămână conservat. Dar metoda a fost un mister până recent, iar doctorul care a făcut îmbălsămarea nu a lăsat nicio explicație în urmă. Revista ne amintește și că există o mulțime de oameni obișnuiți, care nu erau religioși ca sfinții, ale căror trupuri au fost neatinse de putrezire (pag. 717).

Așa arăta Rosalia în 1995. S-a determinat că sărurile de zinc au fost principala cauză a remarcabilei ei conservări. Totuși, rezultatul a fost că trupul a devenit atât de rigid încât putea să stea singur, fără a fi susținut. Dacă faptul că Doctorul Salafia a îmbălsămat-o ar fi fost ținut secret, poate că ea ar fi sfârșit prin a etalată de către catolici ca un miracol. Conservarea ei a rămas neexplicată până recent, iar catolicilor le place să vadă miracole acolo unde nu se explică ceva. Iar conservarea a fost explicată numai când notițele doctorului au scos la iveală cum a realizat conservarea. Rigiditata ei ne amintește de trupul pietrificat al Bernadettei de Lourdes.

Netrebnicul sfânt catolic Joseph Calasanctius, care a acoperit abuzul sexual al copiilor în ordinul piarist, a fost răsplătit prin canonizare de Papa Clement XIII în 1767. În 1948 a fost declarat de către Papa Pius XII a fi „Patronul Universal al tuturor școlilor catolice din lume”. Inima și limba lui sunt păstrate în Roma de ordinul piarist și sunt neputrezite. Canonizările se crede că sunt infailibile, deci Dumnezeul catolic aprobă în mod clar un om care, în cruzimea lui, ascunzând abuzare victimelor, a fost mai rău decât orice episcop modern. El l-a protejat pe Călugărul Cherubini, in ciuda faptului că a documentat activitățile sexuale ale preotului cu copiii. A făcut asta pentru a păzi reputația piariștilor, care pozau ca altruiști în educarea băieților.

La aproximativ o sută șaizeci și cinci de ani după decapitare, capul exhumat al Regelui Charles I a fost examinat de Sir Henry Halford, Chirurg Regal, care a lăsat următoarea înregistrare:

„Pielea era închisă la culoare și decolorată. Fruntea și tâmplele pierduseră puțin sau nimic din substanța musculară; cartilagiul nasului lipsea; dar ochiul stâng, în primul moment al expunerii, era deschis și complet, deși a dispărut aproape imediat; iar barba ascuțită, atât de caracteristică perioadei în care a domnit Regele Charles, era perfectă. [Capul] era destul de umed și lăsa o nuanță de roșu verzui pe hârtia și pânza de in la atingere. Partea din spate a scalpului… avea o înfățișare remarcabil de proaspătă. Părul era gros… și arăta aproape negru.”

Cu treizeci de ani în urmă, în Bazinul Tarim al Deșertului Taklamakan din China au fost găsite mumii cu trăsături europene, cu o vechime de până la patru mii de ani. Sunt atât de bine conservate și mult mai bine conservate decât mulți sfinți catolici incoruptibili, care au doar câteva sute de ani vechime, încât arată ca și cum ar fi murit recent. Îmbrăcămintea lor a fost și ea remarcabil de bine păstrată. O mumie avea o pană de gâscă intactă la pălărie.

Cel mai bine conservat cadavru este cel al lui Xin Zhui, care a fost găsit în China în 1971. Moartea ei datează din 178-145 î.Hr. Pare să fi avut aproximativ cincizeci de ani. Autopsia a descoperit că părea să fie moartă de puțin timp. S-a găsit că organele îi erau intacte. Sângele era încă roșu în vene. Nimeni nu știe sigur cauza unei asemenea conservări remarcabile. Se crede că sicriul etanș a contribuit la asta. Un lichid din sicriu, de nuanță roșie, poate că ar explica misterul, dar nimeni nu știe ce este. Trupurile vecinilor ei Sui Xiaoyuan și Ling Huiping sunt conservate cam la fel de bine. Trupul lui Xin este păstrat în Muzeul Provincial Hunan. Ea dovedește că trupurile por fi conservate în mod inexplicabil, fără ca aceasta să implice supranaturalul.

Sfânta Bernadette de Lourdes

Cel mai bine cunoscut caz de trup al unui sfânt care a rămas neputrezit mult timp după moarte este cel al Sfintei Bernadette de Lourdes. Totuși, este greu să fii prea impresionat, când știi că trupul Sfintei Zita, care este păstrat în Biserica San Frediano, Lucca, Italia, s-a făcut fărâme. Poți să vezi o imagine a sa în Tot ce știai despre Dumnezeu este greșit, Ghidul dezinformării în religie, editat de Russ Kick, The Disinformation Company, New York, 2007, pag. 167. Se presupune că a fost găsită neputrezită la trei sute de ani după moarte. De ce Dumnezeu nu permite sfinților Său să moară la o sută de ani, arătând totuși ca la vârsta adolescenței, este o întrebare pe care catolicii preferă să o treacă cu vederea. Imperfecțiunea miracolelor de conservare sugerează că le face Satan, fiindcă se spune că el face trucuri, iar miracolele lui nu sunt uimitoare, precum sunt miracolele lui Dumnezeu. Dacă este așa, atunci Satan vrea semne „sfinte”, ca să-i ademenească pe oameni să eșueze prin credința în Biserica Catolică.

Se presupune că Bernadette a văzut-o pe binecuvântata Fecioară Maria la Lourdes în 1858. Locul acela era o groapă de guniu fetidă, iar Fecioara o obliga pe Bernadette să mănânce iarbă din ea, iar ea și oamenii beau dintr-un izvor care era acolo, conform păstorilor din vremea aceea (pag. 87, 222, Aparițiile binecuvântatei Fecioare etc.; Mama națiunilor, pag. 94). Prin aparițiile ei, Fecioara le-a cerut să facă ceva periculos, apariții care încă nu au fost verificate pentru autenticitate sau compatibilitate cu evanghelia catolică! Biserica spune că nimeni nu este obligat să creadă în apariții, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu s-a încheiat la moartea ultimului apostol.

Când era Sora Marie-Bernard, Bernadette a scris familiei scrisori bârfitoare și obraznice (pag. 318 și 319, Bernadette of Lourdes de Therese Taylor). Ce mai sfântă! Chiar confesorul ei spunea că nu era nimic extraordinar cu privire la sfințenia ei.

Bernadette a murit miercuri, 16 aprilie 1979, nu mult după ora trei după-amiaza, în Legământul Sfântului Gildard, Nevers, Franța.

La mai mult de două ore după moarte, trupul ei a fost găsit ca fiind ciudat de suplu, iar surorile au îmbrăcat-o în veșmântul de călugăriță.

Funeraliile au avut loc pe 19 aprilie și se spune că trupul încă nu se descompunea. Pe 22 mai 1879, a fost îngropată într-o criptă specială din capelă.

Treizeci de ani mai târziu, sicriul a fost luat din cripta în care fusese îngropată. Sicriul a fost dus într-o încăpere, iar trupul a fost scos. Iată ce s-a întâmplat, conform medicilor care au vobit sub jurământ.

„Sicriul a fost deschis în prezența Episcopului de Nevers, a primarului orașului, a principalului său deputat, a câtorva preoți canonici și a noastră. Nu am observat niciun miros neplăcut. Trupul era îmbrăcat în veșmântul ordinului Bernadettei. Veștmântul era umed. Numai fața, mâinile și antebrațele erau descoperite.”

„Capul era înclinat spre stânga. Fața era de un alb fără viață. Pielea se ținea de mușchi, iar mușchii aderau pe oase. Ochii erau acoperiți de pleoape. Sprâncenele erau netede pe piele și prinse în arcade deasupra ochilor. Genele pleoapei drepte era lipite de piele. Nasul era dilatat și uscat. Gura era ușor deschisă și se putea vedea că dinții erau la locul lor. Mâinile, care se încrucișau de piept, erau perfect conservate, așa cum erau și unghiile. Mâinile încă țineau un rozariu ruginit. Venele de pe antebrațe ieșeau în relief.”

„Precum mâinile, picioarele erau uscate, iar unghiile de la picioare erau încă intacte (una din ele a fost ruptă când a fost spălat cadavrul). Când veșmintele au fost îndepărtate, iar vălul ridicat de pe cap, s-a putut vedea în întregime trupul zbârcit, rigid și încordat în fiecare membru, cu pielea ca pergamentul. S-a găsit că părul, care fusese tăiat scurt, era prins de cap și atașat de craniu, urechile erau într-o stare perfectă de conservare, partea stângă a trupului era ușor mai ridicată din șold decât partea dreaptă. Stomacul se lăsase înăuntru și era zbârcit, ca restul trupului. Scotea un sunet ca de carton lovit. Genunchiul stâng nu era la fel de mare ca cel drept. Coastele ieșeau în afară, la fel ca mușchii din membre.”

„Atât de rigid era trupul, încât putea fi cu ușurință rostogolit înainte și înapoi pentru spălare. Părțile inferioare ale trupului erau ușor întunecate. Aceasta pare să fi fost rezultatul cărbunelui, care se găsea în cantități destul de mari în sicriu.”

„Ca martori, am redactat corect prezenta declarație, în care totul este înregistrat întocmai.”

Nevers. 22 septembrie 1909, Doctorii Ch. David, A. Jourdan.

Este ciudat, capul Bernadettei era aplecat pe partea stângă. Cadavrele nu se mișcă și ea ar fi trebuit să devină rigidă curând după moarte. I-a schimbat Biserica trupul cu unul mai proaspăt, care a fost tratat și conservat?

Extraordinară cum este starea trupului, zbârcirea nasului, mâinilor, picioarelor, stomacului, lipirea genelor și, mai presus de toate, rigiditatea trupului arată că trebuie să fi existat o cauză naturală. Dacă a fost o cauză supranaturală, nu a fost lucrarea lui Dumnezeu. Curios, călugărițele care au fost martore la aceasta au observat că brațele se mișcaseră în sicriu, față de cum fusese îngropată, și că antebrațele erau goale, când mai înainte erau acoperite de mânecile unui veșmânt, ceea ce nu s-a explicat niciodată. Unii oameni suspicioși ar crede că a avut loc o manipulare și că trupul a fost tratat în secret pentru a fi conservat. Ce era cu tot acel cărbune acolo – sau era cu adevărat cărbune? – este o altă întrebare.

Joe Nickell observă că starea emaciată a cadavrului Bernadettei arată că ea era probabil în stadiile de început ale mumifierii (pag. 52, Relicvele lui Isus). Nu au fost făcute niciun fel de teste cu privire la un fluid de îmbălsămare.

Un martor care fusese acolo în ziua de 22 septembrie 1909 a scris că Bernadette era complet intactă. „Nu exista niciun miros neplăcut, iar trupul părea aproape mumifiat. Era acoperit de porțiuni umede și de o cantitate semnificativă de săruri, care păreau să fie săruri calcice. Cadavrul era complet. În unele zone pielea dispăruse. Dar cea mai mare parte a trupului are piele, iar unele vene se pot vedea” (Le Corps de Sainte Bernadette, Nevers, 1991, și vedeți, de asemenea, pag. 337, Bernadette of Lourdes de Therese Taylor).

Trupul s-a înnegrit mult în orele în care a fost expus la aer. Aceasta sugerează că etanșarea mormântului a avut un rol de jucat în protejarea trupului.

Biserica Catolică găsește ciudat că deterioarea trupului nu a avut loc, când rozariul ținut de cadavru s-a deteriorat, în special fiindcă veșmântul în care a fost îngropată era umed. Dar precum am văzut, trupurile din morminte umede se pot mumifia.

Raportul din 1919, care a urmat unei alte exhumări, este mai interesant.

„Când sicriul a fost deschis, trupul a apărut a fi absolut intact și fără miros neplăcut.”

Doctorul Talon a raportat: „Nu era niciun miros de putrefacție și niciunul dintre cei prezenți nu a simțit vreun disconfort. Trupul este practic mumifiat, acoperit de porțiuni de mucegai și de o cantitate destul de notabilă de săruri, care par să fie săruri de calciu. Scheletul este complet și a fost posibil ca trupul să fie cărat pe o masă fără nicio problemă. Pielea a dispărut în unele locuri, dar este încă prezentă pe cele mai multe părți ale trupului. Unele vene sunt încă vizibile.”

În mod evident, în cei zece ani de la exhumare, trupul Bernadettei se deteriorase. Și trebuie să amintim că mumifierea nu este un semn al vreunei activități miraculoase. Este un semn al unei putreziri încetinite. Un trup mumifiat este un trup care a putrezit bine, la fel cum cineva ar putea spune că bine întreținuta actriță Joan Collins a îmbătrânit frumos!

Raportul Doctorului Comte:

„La cererea Episcopului de Nevers, am detașat și îndepărtat secțiunea din spate a celei de a cincea și a șasea coaste, ca relicve; am observat că exista o masă tare, rezistentă în torace, care era ficatul acoperit de diafragmă. Am luat, de asemenea, o bucată din diafragmă și din ficatul de sub ea ca relicve, și pot afirma că organul era într-o stare remarabilă de conservare. De asemenea, am îndepărtat două oase din partea din față a genunchiului, de care se ținea pielea și care erau acoperite cu mai multă materie calcică. În final, am îndepărtat fragmente de mușchi din partea dreaptă și stângă a coapselor. Acești mușchi erau, de asemenea, în stare foarte bună de conservare și nu păreau să fi putrezit deloc.”

„Din această examinare concluzionez că trupul Venerabilei Bernadette este intact, scheletul este complet, mușchii s-au atrofiat, dar sunt bine conservați; numai pielea, care s-a zbârcit, pare să fi suferit din cauza efectelor umezelii din sicriu. A luat o nuanță verzuie și este acoperită de porțiuni de mucegai și de un număr destul de mare de cristale și săruri de calciu, dar trupul nu pare să fi putrezit, nici nu s-a instalat vreo descompunere a cadavrului, deși aceasta ar fi fost de așteptat și ar fi fost normal, după o perioadă atât de lungă într-o criptă în pământ.”

Nevers, 3 aprilie 1919, Dr. Comte

Nu pare a fi un miracol, ci pare mai mult a fi un schelet mumifiat! Trebuie să amintim că atunci când Bernadette a fost înmormântată prima dată, a fost îngropată într-un sicriu de plumb. Ca în cazul lui Ioan XXIII, acesta ar fi ajutat la conservarea trupului. Deoarece trupul a fost conservat atât de mult timp în mod natural, s-a întărit, iar lucrurile întărite rezistă mai mult, și întărirea în sine ajută la conservarea trupului. În 1909, trupul a fost îngropat într-un nou sicriu de plumb, cu mătase albă.

Bernadette și-a exprimat repulsia față de lucrurile lumești când a devenit călugăriță, atunci când a făcut jurămintele sărăciei. Ar fi ea de acord să fie îngropată ca cineva special, într-un sicriu de plumb? Sau să primească tratament special?

În 1925 a avut loc a treia și ultima exhumare. Doctorul a spus că a vrut să deschidă pieptul până la gât, ca să ia câteva coaste ca relicve, și că a vrut să ia inima. Nu a îndepărtat inima din cauza „înclinării trunchiului către brațul stâng, ar fi fost greu de îndepărtat inima fără a face incizii foarte mari și distructive”. În mod clar, brațul a devenit parte a trunchiului. Era de nemișcat.

Biserica Catolică nu susține că conservarea cadavrului este un miracol. Ea spune că este ciudat că trupul a supraviețuit atât de bine, luând în considerare că Bernadette putrezea efectiv de vie.

De asemenea, Biserica a spus că umezeala veșmântului și rozariul ruginit ar fi trebuit să însemne că trupul s-ar descompune. Dar citim că existau suprafețe de mucegai pe veșmânt. Nu era atât de umed. Era umezeala recentă?

Cantitatea semnificativă de cărbune găsită pe trup în 1909 spune asta. Cărbunele a fost folosit pentru a conserva trupul, deoarece avea un efect antiseptic. Stratul de săruri calcaroase de pe trup nu a fost niciodată analizat sau explicat.

Apologeții Bisericii spun că aceste tehnici ar fi ajutat în parte la conservarea trupului, dar excelenta conservare încă așteaptă să fie explicată. Se spune că dacă Bernadette a fost îmbălsămată, a fost cufundată în chimicale care au inclus sulfat de aluminiu, timp de cel puțin trei zile (pag. 339, Bernadette of Lourdes, Therese Taylor).

De asemenea, cărbunele conservă numai pe termen scurt (pag. 339, Bernadette of Lourdes, Therese Taylor).

Biserica spune că Bernadette a fost expusă de miercuri, când a avut loc moartea ei, până la funeraliile de sâmbătă. Îmbălsămarea ar fi trebuit să fi început la câteva ore după ce a murit. Dar fiindcă a fost expusă tot timpul, nu a existat nicio șansă de a o face.

Cu siguranță, a existat timp după funeralii pentru a o face. Scepticii au spus că Biserica a făcut ceva cu trupul pentru a-l conserva, în cele câteva zile dintre funeralii și înmormântare. Biserica răspunde că singurul motiv pentru care trupul nu a fost înmormântat este că trebuia să existe o criptă pentru ea în capelă. Therese Taylor își bazează perspectiva pe faptul că, conform științei, atunci era PROBABIL prea târziu pentru îmbălsămare (pag. 339, Bernadette of Lourdes, Therese Taylor). Dar cunoaștem cazuri în care trupuri netratate nu au putrezit și au devenit mumii. Cu siguranță atunci, un trup căruia i s-a făcut chiar și un tratament care pare întârziat, cu fluide de îmbălsămare, ar avea o șansă mai bună de conservare?

Trebuie să luăm în considerare următoarele: conservarea Bernadettei este rezonabilă. Nu este bună. Nu este minunată. Nu este excelentă. Poate că îmbălsămarea a început prea târziu, dar a funcționat cât s-a putut de bine?

Trupul Sfintei Bernadette este etalat în cutia sa de sticlă în Nevers, din 3 august 1925. Fața Bernadettei, care pare atât de naturală, este de fapt o mască de ceară creată de Pierre Imans în Paris. Nenumărați catolici au fost înșelați să creadă că frumoasa ei față plină de pace este întru totul naturală!

Biserica Catolică spune mereu că s-a făcut o mască subțire de ceară pentru față și mâini. Este un adevăr spus numai pe jumătate. Experții au trebuit să se uite la un număr de fotografii ale Bernadettei, pentru a face masca facială (pag. 340, Bernadette of Lourdes, Therese Taylor). Dacă ar fi avut nevoie numai de un strat subțire, asta nu ar fi fost necesar. Iar Biserica Catolică minte când spune că singurul motiv pentru care s-a pus masca a fost fiindcă vroiau să ascundă pielea înnegrită și cearcănele și nasul vătămat. Erau mult mai multe de asuns decât acestea!

Dacă nu erau multe de ascuns, atunci experții și costisitorul Pierre Imans nu ar fi fost necesari.

Următoarea fotografie arată cum mâinile Bernadettei sunt acoperite cu straturi de ceară. Mâinile sunt pur și simplu prea netede. Buzele arată ca și cum au fost acoperite cu ceară sau pictate. Sprâncenele arată mai subțiri decât atunci când a murit Bernadette.

Fotografia de mai jos este a Bernadettei, la puțin timp după moarte.

Concluzie

Când eram catolic, fenomenul incoruptibilității a fost unul din principiile de bază ale credinței mele. Dacă aș fi avut atunci internetul ca să fac cercetări, ar fi fost foarte diferit. Aș fi fost mai puțin impresionat de Biserică. Fenomenul este neobișnuit, dar asta nu este suficient ca să facă din el un miracol sau un semn de la Dumnezeu. Catolicii îl folosesc ca pe un semn că cineva este un sfânt sau că Dumnezeu recomandă credința catolică a acelei persoane și nicio altă credință. Ceea ce este o obrăznicie. Ca și părtinire arogantă. Pentru ei, când un catolic este subiectul conservării, este un miracol. Când subiectul este o persoană nereligioasă sau un protestant, nu este un miracol, ci un fenomen.

Un ultim gând: Nu există un asemenea lucru ca un cadavru care rămâne neschimbat timp de decenii, care continuă să arate la fel când a murit! Toate cadavrele sunt neplăcut de privit în starea lor naturală. Niciunul dintre ele nu este flexibil.

Lucrări de consultat

Believing in God, P. J. McGrath, Millington Books in Association with Wolfhound, Dublin, 1995

Bernadette of Lourdes, Rev. C. C. Martindale, Catholic Truth Society, London, 1970

Bernadette of Lourdes, Her Life, Death and Visions, Therese Taylor, Continuum, London, 2008

Everything You Know About God Is Wrong, The Disinformation Guide to Religion, Edited by Russ Kick, The Disinformation Company, New York, 2007

Incorruptibility: Miracle or Myth? Incorruptibility: Miracle or Myth? Harry Edwards, Investigator Magazine, 1 Nov. 1995. Web. 10 Jan. 2010.

Looking for a Miracle, Joe Nickell, Prometheus Books, New York, 1993

Looking for a Miracle: Weeping Icons, Relics, Stigmata, Visions & Healing Cures, Joe Nickell,  Amherst, New York: Prometheus Books, 1993. 85-92.

Miracles, Ronald A. Knox, Catholic Truth Society, London, 1937

Miracles in Dispute, Ernst and Marie-Luise Keller, SCM, London, 1969

Mother of Nations, Joan Ashton, Veritas, Dublin, 1988

Spiritual Healing, Martin Daulby and Caroline Mathison, Geddes & Grosset, New Lanark, Scotland, 1998

St Catherine Laboure of the Miraculous Medal, Fr. Joseph I. Dirvin C. M., Tan, Illinois, 1984

The Appearances of the Blessed Virgin Mary at the Grotto of Lourdes, J. B. Estrade, Art & Book Company Westminster, 1912

The Book of Miracles, Stuart Gordon, Headline, London, 1996

The Incorruptibles, Joan Carroll Cruz, Tan, Illinois, 1977

The Jesus Relics, From the Holy Grail to the Turin Shroud, Joe Nickell, The History Press, Gloucestershire, 2008

The Rhetoric of Immediacy, Bernard Faure, Princeton, New Jersey: Princeton University Press, 1991. 148-178.

The Sceptical Occultist, Terry White, Century, London, 1994

The Scientific Study of Mummies, Arthur C. Aufderheide, Cambridge: Cambridge University Press, 2003. 273-276.

The Supernatural A-Z, James Randi, Headline Books, London, 1995

The Wonder of Guadalupe, Francis Johnson, Augustine, Devon, 1981

Spindler, K., Wilfing, H., Rastbichler-Zissernig, E., Nothdurfter, H. Human Mummies, New York: Springer-Verlag Wien, 1996. 161-171.

Reference this article:

Brian Dunning, The Incorruptibles. Skeptoid Podcast, Skeptoid Media, Inc., 4

Nov 2008. Web. 29 Nov 2010. www.skeptoid.com/episodes/4126

[Catholicism, the “Miracle” Of Incorruptibility. Copyright © Miracle Sceptic. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.miraclesceptic.com, unde nu mai este disponibil.]

Fiecare copil catolic crește cu nenumărați sfinți și ceilalți așteaptă de la el să-i urmeze ca pe niște „exemple sfinte”. Citind cărți precum Viețile sfinților de Butler, având relicve sfinte în casă și chiar primind numele unui sfint, niciun copil catolic al cărui familie ia religia în serios nu omite să învețe multe despre acești bărbați și femei. Odată cu mântuirea și cu învățarea Bibliei, un creștin realizează repede că cei mai mulți sfinți catolici sunt suflete de compătimit, care au trăit în amăgire spirituală. Eu o includ printre ei și pe sfânta mea de la „confirmare”, Sfânta Teresa de Lisiuex.

În afară de figurile biblice pe care romano-catolicismul le-a numit sfinte, precum „Sfântul” Paul, „sfinților” catolici cărora li s-a acordat această onoare nu au fost sfinți conform definiției biblice a unui sfânt. Este posibil să existe câțiva care erau mai smeriți și „drăguți”, precum „sfântul” catolic Maximilian Kolbe, care și-a dat viața într-un lagăr de concentrare, dar asta nu schimbă realitățile cu privire la adâncimile înșelăciunii religiei catolice.

Deuteronom 33:3 „Da, El iubeşte popoarele; toţi sfinţii sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale.”

Adevărații creștini nu sunt căutători de faimă care îngenunchează la televiziune înainte de serialul Coridoarele puterii, adică cei mai mulți dintre cei mai buni creștini din această lume au murit necunoscuți și fără nenumărate cărți scrise despre ei, nu au adunări politice și nu sărută ghetele liderilor politici. În schimb, sunt urâți de lume și persecutați, așa cum a avertizat Isus Hristos. Cununile și răsplățile lor vor fi în rai.

Există dovezi că mulți din sfinții Romei au fost conduși de spirite false. Adevărații sfinți creștini nu au petrecut ore întregi bilocându-se – cu adevărat, acesta fiind cuvântul catolic pentru călătoria astrală – levitând și sângerând din găuri în mâini. [Mulți știu că Isus a fost răstignit cu piroane prin încheieturile mâinilor, pentru ca greutatea trupului să fie susținută pe cruce.]

Multe din învățăturile și scrierile așa-numiților sfinți catolici sunt cu totul împotriva lui Hristos. Una din învățătoarele Bisericii Romei, Sfânta Caterina de Siena, are de spus următoarele:

„Chiar dacă Papa ar fi Satan întrupat, nu ar trebui să ne ridicăm capul împotriva lui, ci să ședem calmi la pieptul său. Cel care se răzvrătește împotriva Părintelui nostru este condamnat la moarte, fiindcă ce facem pentru el, Îi facem lui Hristos: Îl onorăm pe Hristos, dacă îl onorăm pe Papă; Îl dezonorăm pe Hristos, dacă îl dezonorăm pe Papă. Știu că foarte mulți se apără cu mândrie: «Sunt atât de corupți și fac tot felul de rele!» Dar Dumnezeu a poruncit asta, chiar dacă preoții, păstorii și Hristos-pe-pământ ar fi diavoli întrupați, să fim ascultători și supuși lor, nu de dragul lor, ci de dragul lui Dumnezeu și din ascultare față de El.” (St. Catherine of Siena, SCS, p. 201-202, p. 222)

Cu ce este mai bun un mesaj de supunere oarbă față de rău ca acesta, față de un mesaj care îi conduce pe oameni la Antihrist și răutate? Mesajul de mai sus este complet contrar avertizărilor lui Isus Hristos despre lupi în haine de oaie și testarea roadelor.

Unii așa-numiți „sfinți” catolici prezintă o implicare demonică masivă, pentru unii aceasta putând fi urmată de viziuni înșelătoare, ca atunci când se arată un spirit fals, care pretinde că este „Maria” sau alte figure biblice, ceea ce în New Age ar fi practic același lucru cu „ghizii spirituali” sau „demonii”. Padre Pio, care a fost făcut sfânt de Papa Ioan Paul II în 2002, a arătat dovezi înfricoșătoare de asociere demonică. Ceea ce a inclus incidente în care s-a spus că era literalmente bătut de „spirite”. Bineînțeles, el nu este singurul sfânt catolic care a vorbit despre manifestări fizice ale răului în viața sa. Pare să fie un fapt că acești sfinți invitau spiritele să intre în ei. Cum se poate asta? Ei bine, ca să revenim la Padre Pio, gândiți-vă la avertizările Bibliei despre închinarea la „îngeri” sau chemarea „spiritelor familiare” (Levitic 19:31).

Padre Pio i-a învățat pe oameni închinarea nebiblică la „îngeri”:

Coloseni 2:18 „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti.”

Padre Pio a învățat:

„Invocă-ți des îngerul (tău) păzitor, acest înger binefăcător. Repetă adesea frumoasa rugăciune: «Înger al lui Dumnezeu, dragul meu păzitor, căruia mărinimia Tatălui mă încredințează aici; luminează-mă, păzește-mă, călăuzește-mă acum și întotdeauna.» Cât de mare, draga mea Raffaelina, va fi mângâierea când, în ceasul morții tale, sufletul tău va vedea acest înger care este atât de bun, care te-a însoțit toată viața ta, care a fost atât de îndestulător în grija sa maternă! [… tăiat din cauza lungimii…] Dumnezeul meu, de câte ori am răspuns, într-adevăr, la grija îndestulată, mai mult decât maternă, a acestul înger bun fără niciun semn de respect, afecțiune și recunoaștere! Acest gând în prezent mă umple de confuzie: vai – auzi asta și fii îngrozită – astfel este orbirea mea, încât nu simt remușcare din cauza asta. Iar ceea ce este și mai rău, îl tratez pe acest drag înger, nu spun ca pe un prieten, ci ca pe un membru al familiei mele. Și, ca să spun adevărul, acest scump înger nu este câtuși de puțin ofensat că este tratat astfel de mine. Ce scump este, ce bun!” (Padre Pio da Pietrelcina. EPISTOLARIO, II: Corrispondenza con la Nobildonnna Raffaelina Cerase 1914-1915, Lett. 64, p. 403f. National Centre for Padre Pio. Rd. 1, Box 134 Barto, PA 19504)

Asta este îngrijorător. Ei bine, rugăciunile către așa-numiții îngeri păzitori nu sunt surprinzătoare în cercurile catolice. Un fapt care se adaugă la circumstanțele lui Padre Pio este că altor călugări le era teamă să aibă camera lângă el sau cu el, fiindcă vorbea cu atât de multe spirite toată noaptea. Apoi el, ca atât de mulți sfinți populari din secolele dinainte, a primit stigmate. Puneți-vă întrebarea ce este sfânt sau bun la stigmate? Stigmatele apar când oamenii încep să sângereze incontrolabil din mijlocul palmelor sau picioarelor, iar asta este mai degrabă o încălcare a Evrei 6:6 și o blasfemie împotriva lui Isus, decât ceva bun și folositor. Eu cred că este ceva inspirat demonic, dacă nu cumva este adevărată șarlatanie, în unele cazuri.

Sunt mulți sfinți care au prezentat stigmate, care au avut viziuni false și au levitat, Sfântul Francisc din Assisi, Sfânta Tereza de Lisieuex au fost printre ei, ca mulți altii. De fapt, în cazul Sfintei Tereza și a altor sfinte, lucrurile au devenit și mai stranii, deoarece ele au căutat „mortificarea” [suferința de dragul suferinței, crezând că asta le face mai sfinte]. În Povestea unui suflet, cartea despre Sfânta Tereza, ea spune cum îngăduie intenționat muștelor să rămână pe ea. Precum asceții hinduși, care stau pe un pat cu cuie și își lasă unghiile să crească până la șaizeci de centimetri, mulți sfinți catolici se înfometează, dorm intenționat pe podea, merg fără încălțăminte, stau pe stâlpi și își vatămă trupurile, crezând că asta le câștigă o cale în rai. Trist, și aici oamenii, în loc să se întoarcă la Isus Hristos și să se încreadă în El și în bunătatea Lui, se concentrează cu mândrie pe „suferință” [în acest caz, suferință inutilă] pentru a ajunge în rai. Unul din cele mai rele citate din carte este explicația lui Josemarie Escirva în cartea lui Calea [pagina 208]: „Binecuvântată fie suferința! Iubită fie suferința! Sfințită fie suferința! Glorificată fie suferința!”

Alți sfinți catolici, care poate nu au intrat în demonic la exterior, prin autodistrugere sau din punct de vedere mistic, au învățat și au promovat lucruri rele. Sfântul Toma de Aquino [amintiți-vă că l-am numit în articolul despre predicatorii ecumenici de la Calvary Chapel] este unul dintre ei. Un lucru pe care l-am observat la „sfinții” catolici este că întotdeauna predică opusul a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, dar de ce nu ar asta adevărat, dat fiind că sunt membri ai curvei? [Referire la curva cea mare din Apocalipsa 13, n.tr.]

Sfântul Toma de Aquino, care este popular printre unii „teologi” evanghelici care își spun „tomiști”, a învățat:

„Fiecare parte este îndreptată spre întreg, ca imperfectul spre perfect, unde fiecare parte există în mod natural, de dragul întregului. Din acest motiv vedem că sănătatea întregului trup uman cere îndepărtarea unui mădular, pentru că a putrezit sau este infectant pentru celalte mădulare, încât ar fi atât lăudabil, cât și sănătos să fie îndepărtat. Acum, fiecare persoană individuală este legată de întreaga societate, precum partea de întreg. Prin urmare, dacă un om este periculos și infectant pentru comunitate din cauza unui anumit păcat, este lăudabil și sănătos să fie omorât, pentru a proteja binele comun, fiindcă «puţin aluat dospeşte toată plămădeala» (1 Corinteni 5). (Summa Theologiae, II, II, q. 64, art. 2)

Asta este total împotriva învățăturilor lui Isus! Când apostolii vor să coboare foc din cer ca să distrugă niște oameni care resping Evanghelia, iată răspunsul lui Isus…

Luca 9:54 „Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: «Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?»”

Luca 9:55 „Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: «Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!»”

Cu cât mai trist este că unii evanghelici îi văd pe acești oameni ca filozofi și exemple de urmat și că acum avem pastori care arată înspre acești sfinți catolici! Nu voi uita niciodată ziua în care am auzit că Sfântul Francisc de Assisi, care poate fi numit și precursorul unor adepți New Age care se închină la natură și care a fost un alt stigmatizat, este lăudat într-o predică la Calvary Chapel.

Pot să dau mult mai multe exemple, ele există. Este trist că prin mișcarea emergentă, onorarea sfinților catolici și practicile lor, precum Lectio Divina [mai multe despre aceasta altădată], sunt introduse în bisericile evanghelice. Sunt mulți acolo care îi vând pe sfinții catolici evanghelicilor și protestanților, ca exemple de urmat. Iată o carte, ca exemplu: Ademenirea sfinților, al cărei autor afirmă: „Ademenirea sfinților caută să-I reintroducă pe protestanți în plinătatea spiritualității sfinților…” […]

Cei mai mulți sfinți creștini reali sunt nerecunoscuți de lume. Au murit necunoscuți, neiubiți și nerecunoscuți de lume, cu excepția lui Dumnezeu. Dacă vreți să citiți despre sfinți creștini adevărați, citiți Cartea martirilor a lui Foxe sau citiți despre persecuția creștinilor care are loc acum în lume. Isus Însuși a avertizat că lumea îi va urî pe cei care sunt cu adevărat ai Lui. Singurii sfinți reali pe care îi are Roma pe lespezile ei funerare sunt figuri biblice.

[Extras din Roman Catholic “Saints” Were No Saints! Copyright © 2010 Galatians 4. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.galatiansfour.blogspot.ro, unde nu mai este disponibil.]