Fiecare copil catolic crește cu nenumărați sfinți și ceilalți așteaptă de la el să-i urmeze ca pe niște „exemple sfinte”. Citind cărți precum Viețile sfinților de Butler, având relicve sfinte în casă și chiar primind numele unui sfint, niciun copil catolic al cărui familie ia religia în serios nu omite să învețe multe despre acești bărbați și femei. Odată cu mântuirea și cu învățarea Bibliei, un creștin realizează repede că cei mai mulți sfinți catolici sunt suflete de compătimit, care au trăit în amăgire spirituală. Eu o includ printre ei și pe sfânta mea de la „confirmare”, Sfânta Teresa de Lisiuex.
În afară de figurile biblice pe care romano-catolicismul le-a numit sfinte, precum „Sfântul” Paul, „sfinților” catolici cărora li s-a acordat această onoare nu au fost sfinți conform definiției biblice a unui sfânt. Este posibil să existe câțiva care erau mai smeriți și „drăguți”, precum „sfântul” catolic Maximilian Kolbe, care și-a dat viața într-un lagăr de concentrare, dar asta nu schimbă realitățile cu privire la adâncimile înșelăciunii religiei catolice.
Deuteronom 33:3 „Da, El iubeşte popoarele; toţi sfinţii sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale.”
Adevărații creștini nu sunt căutători de faimă care îngenunchează la televiziune înainte de serialul Coridoarele puterii, adică cei mai mulți dintre cei mai buni creștini din această lume au murit necunoscuți și fără nenumărate cărți scrise despre ei, nu au adunări politice și nu sărută ghetele liderilor politici. În schimb, sunt urâți de lume și persecutați, așa cum a avertizat Isus Hristos. Cununile și răsplățile lor vor fi în rai.
Există dovezi că mulți din sfinții Romei au fost conduși de spirite false. Adevărații sfinți creștini nu au petrecut ore întregi bilocându-se – cu adevărat, acesta fiind cuvântul catolic pentru călătoria astrală – levitând și sângerând din găuri în mâini. [Mulți știu că Isus a fost răstignit cu piroane prin încheieturile mâinilor, pentru ca greutatea trupului să fie susținută pe cruce.]
Multe din învățăturile și scrierile așa-numiților sfinți catolici sunt cu totul împotriva lui Hristos. Una din învățătoarele Bisericii Romei, Sfânta Caterina de Siena, are de spus următoarele:
„Chiar dacă Papa ar fi Satan întrupat, nu ar trebui să ne ridicăm capul împotriva lui, ci să ședem calmi la pieptul său. Cel care se răzvrătește împotriva Părintelui nostru este condamnat la moarte, fiindcă ce facem pentru el, Îi facem lui Hristos: Îl onorăm pe Hristos, dacă îl onorăm pe Papă; Îl dezonorăm pe Hristos, dacă îl dezonorăm pe Papă. Știu că foarte mulți se apără cu mândrie: «Sunt atât de corupți și fac tot felul de rele!» Dar Dumnezeu a poruncit asta, chiar dacă preoții, păstorii și Hristos-pe-pământ ar fi diavoli întrupați, să fim ascultători și supuși lor, nu de dragul lor, ci de dragul lui Dumnezeu și din ascultare față de El.” (St. Catherine of Siena, SCS, p. 201-202, p. 222)
Cu ce este mai bun un mesaj de supunere oarbă față de rău ca acesta, față de un mesaj care îi conduce pe oameni la Antihrist și răutate? Mesajul de mai sus este complet contrar avertizărilor lui Isus Hristos despre lupi în haine de oaie și testarea roadelor.
Unii așa-numiți „sfinți” catolici prezintă o implicare demonică masivă, pentru unii aceasta putând fi urmată de viziuni înșelătoare, ca atunci când se arată un spirit fals, care pretinde că este „Maria” sau alte figure biblice, ceea ce în New Age ar fi practic același lucru cu „ghizii spirituali” sau „demonii”. Padre Pio, care a fost făcut sfânt de Papa Ioan Paul II în 2002, a arătat dovezi înfricoșătoare de asociere demonică. Ceea ce a inclus incidente în care s-a spus că era literalmente bătut de „spirite”. Bineînțeles, el nu este singurul sfânt catolic care a vorbit despre manifestări fizice ale răului în viața sa. Pare să fie un fapt că acești sfinți invitau spiritele să intre în ei. Cum se poate asta? Ei bine, ca să revenim la Padre Pio, gândiți-vă la avertizările Bibliei despre închinarea la „îngeri” sau chemarea „spiritelor familiare” (Levitic 19:31).
Padre Pio i-a învățat pe oameni închinarea nebiblică la „îngeri”:
Coloseni 2:18 „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti.”
Padre Pio a învățat:
„Invocă-ți des îngerul (tău) păzitor, acest înger binefăcător. Repetă adesea frumoasa rugăciune: «Înger al lui Dumnezeu, dragul meu păzitor, căruia mărinimia Tatălui mă încredințează aici; luminează-mă, păzește-mă, călăuzește-mă acum și întotdeauna.» Cât de mare, draga mea Raffaelina, va fi mângâierea când, în ceasul morții tale, sufletul tău va vedea acest înger care este atât de bun, care te-a însoțit toată viața ta, care a fost atât de îndestulător în grija sa maternă! [… tăiat din cauza lungimii…] Dumnezeul meu, de câte ori am răspuns, într-adevăr, la grija îndestulată, mai mult decât maternă, a acestul înger bun fără niciun semn de respect, afecțiune și recunoaștere! Acest gând în prezent mă umple de confuzie: vai – auzi asta și fii îngrozită – astfel este orbirea mea, încât nu simt remușcare din cauza asta. Iar ceea ce este și mai rău, îl tratez pe acest drag înger, nu spun ca pe un prieten, ci ca pe un membru al familiei mele. Și, ca să spun adevărul, acest scump înger nu este câtuși de puțin ofensat că este tratat astfel de mine. Ce scump este, ce bun!” (Padre Pio da Pietrelcina. EPISTOLARIO, II: Corrispondenza con la Nobildonnna Raffaelina Cerase 1914-1915, Lett. 64, p. 403f. National Centre for Padre Pio. Rd. 1, Box 134 Barto, PA 19504)
Asta este îngrijorător. Ei bine, rugăciunile către așa-numiții îngeri păzitori nu sunt surprinzătoare în cercurile catolice. Un fapt care se adaugă la circumstanțele lui Padre Pio este că altor călugări le era teamă să aibă camera lângă el sau cu el, fiindcă vorbea cu atât de multe spirite toată noaptea. Apoi el, ca atât de mulți sfinți populari din secolele dinainte, a primit stigmate. Puneți-vă întrebarea ce este sfânt sau bun la stigmate? Stigmatele apar când oamenii încep să sângereze incontrolabil din mijlocul palmelor sau picioarelor, iar asta este mai degrabă o încălcare a Evrei 6:6 și o blasfemie împotriva lui Isus, decât ceva bun și folositor. Eu cred că este ceva inspirat demonic, dacă nu cumva este adevărată șarlatanie, în unele cazuri.
Sunt mulți sfinți care au prezentat stigmate, care au avut viziuni false și au levitat, Sfântul Francisc din Assisi, Sfânta Tereza de Lisieuex au fost printre ei, ca mulți altii. De fapt, în cazul Sfintei Tereza și a altor sfinte, lucrurile au devenit și mai stranii, deoarece ele au căutat „mortificarea” [suferința de dragul suferinței, crezând că asta le face mai sfinte]. În Povestea unui suflet, cartea despre Sfânta Tereza, ea spune cum îngăduie intenționat muștelor să rămână pe ea. Precum asceții hinduși, care stau pe un pat cu cuie și își lasă unghiile să crească până la șaizeci de centimetri, mulți sfinți catolici se înfometează, dorm intenționat pe podea, merg fără încălțăminte, stau pe stâlpi și își vatămă trupurile, crezând că asta le câștigă o cale în rai. Trist, și aici oamenii, în loc să se întoarcă la Isus Hristos și să se încreadă în El și în bunătatea Lui, se concentrează cu mândrie pe „suferință” [în acest caz, suferință inutilă] pentru a ajunge în rai. Unul din cele mai rele citate din carte este explicația lui Josemarie Escirva în cartea lui Calea [pagina 208]: „Binecuvântată fie suferința! Iubită fie suferința! Sfințită fie suferința! Glorificată fie suferința!”
Alți sfinți catolici, care poate nu au intrat în demonic la exterior, prin autodistrugere sau din punct de vedere mistic, au învățat și au promovat lucruri rele. Sfântul Toma de Aquino [amintiți-vă că l-am numit în articolul despre predicatorii ecumenici de la Calvary Chapel] este unul dintre ei. Un lucru pe care l-am observat la „sfinții” catolici este că întotdeauna predică opusul a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, dar de ce nu ar asta adevărat, dat fiind că sunt membri ai curvei? [Referire la curva cea mare din Apocalipsa 13, n.tr.]
Sfântul Toma de Aquino, care este popular printre unii „teologi” evanghelici care își spun „tomiști”, a învățat:
„Fiecare parte este îndreptată spre întreg, ca imperfectul spre perfect, unde fiecare parte există în mod natural, de dragul întregului. Din acest motiv vedem că sănătatea întregului trup uman cere îndepărtarea unui mădular, pentru că a putrezit sau este infectant pentru celalte mădulare, încât ar fi atât lăudabil, cât și sănătos să fie îndepărtat. Acum, fiecare persoană individuală este legată de întreaga societate, precum partea de întreg. Prin urmare, dacă un om este periculos și infectant pentru comunitate din cauza unui anumit păcat, este lăudabil și sănătos să fie omorât, pentru a proteja binele comun, fiindcă «puţin aluat dospeşte toată plămădeala» (1 Corinteni 5). (Summa Theologiae, II, II, q. 64, art. 2)
Asta este total împotriva învățăturilor lui Isus! Când apostolii vor să coboare foc din cer ca să distrugă niște oameni care resping Evanghelia, iată răspunsul lui Isus…
Luca 9:54 „Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: «Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?»”
Luca 9:55 „Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: «Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!»”
Cu cât mai trist este că unii evanghelici îi văd pe acești oameni ca filozofi și exemple de urmat și că acum avem pastori care arată înspre acești sfinți catolici! Nu voi uita niciodată ziua în care am auzit că Sfântul Francisc de Assisi, care poate fi numit și precursorul unor adepți New Age care se închină la natură și care a fost un alt stigmatizat, este lăudat într-o predică la Calvary Chapel.
Pot să dau mult mai multe exemple, ele există. Este trist că prin mișcarea emergentă, onorarea sfinților catolici și practicile lor, precum Lectio Divina [mai multe despre aceasta altădată], sunt introduse în bisericile evanghelice. Sunt mulți acolo care îi vând pe sfinții catolici evanghelicilor și protestanților, ca exemple de urmat. Iată o carte, ca exemplu: Ademenirea sfinților, al cărei autor afirmă: „Ademenirea sfinților caută să-I reintroducă pe protestanți în plinătatea spiritualității sfinților…” […]
Cei mai mulți sfinți creștini reali sunt nerecunoscuți de lume. Au murit necunoscuți, neiubiți și nerecunoscuți de lume, cu excepția lui Dumnezeu. Dacă vreți să citiți despre sfinți creștini adevărați, citiți Cartea martirilor a lui Foxe sau citiți despre persecuția creștinilor care are loc acum în lume. Isus Însuși a avertizat că lumea îi va urî pe cei care sunt cu adevărat ai Lui. Singurii sfinți reali pe care îi are Roma pe lespezile ei funerare sunt figuri biblice.
[Extras din Roman Catholic “Saints” Were No Saints! Copyright © 2010 Galatians 4. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.galatiansfour.blogspot.ro, unde nu mai este disponibil.]