[Extras din Modern Roman Catholicism. Copyright © 2008 CARM.]

Întrebare: „Este adevărat că trupurile unor sfinți nu putrezesc?”

Răspuns: Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Răsăriteană cred că trupurile moarte ale unora dintre sfinți rămân în mod miraculos neputrezite, adică trupurile lor nu se descompun precum cadavrele oamenilor „normali”. Catolicii pretind că trupurile acestor sfinți sunt păstrate în mod supranatural, ca o împlinire a Psalmului 16:10: „Căci nu… vei îngădui ca cel sfânt să vadă putrezirea” (Biblia Douay-Rheims, versiune catolică).

Unele dintre aceste trupuri „neputrezite” ale sfinților sunt etalate în diferite biserici și mânăstiri din toată lumea. Invariabil, trupurile sunt așezate într-o raclă, iar închinătorii și pelerinii aduc omagiu rămășițelor. Există o listă lungă a acestor sfinți, care îi include pe Sfântul Silvan, Sfânta Teresa Margaret și Sfânta Bernadette de Lourdes, care, după moarte, au fost declarați oficial „neputreziți” de către Biserica Catolică, ceea ce înseamnă că rămășițele lor arătau puțină descompunere sau deloc sau cel puțin o descompunere întârziată.

Nu se știu multe despre acest sfânt frumos, în afara faptului că a fost martirizat în secolul IV. Pe gâtul lui se poate vedea o tăietură mare, semn evident al martirizării. Trupul Sfântului Silvan se află expus în Biserica Sfântului Blaise la Dubrovnik, Croatia. Trupul pare perfect, dar este o efigie sculptată. Se spune că adevăratele rămășițe ale Sfântului Silvan se află în cutia de sub efigie.

Mâinile Bernadettei sunt acoperite cu ceară. Pur și simplu sunt prea netede. Buzele par să fie date cu ceară sau pictate. Sprâncenele arată mai subțiri decât atunci când a murit Bernadette.

Bernadette, așa cum arăta la puțin timp după moarte.

Desigur, un ritm încetinit de descompunere nu este același lucru cu neputrezirea miraculoasă. Descompunerea unui trup depinde de anumiți factori de mediu externi și interni, precum cantitatea de oxigen și umiditatea la care este expus corpul, temperatura ambientală și prezența diferitelor bacterii. Un corp într-un sicriu uscat, ermetic, într-un mormânt rece, se va descompune mult mai încet decât un corp expus la elementele naturii. Totuși, orice ființă moartă se descompune în cele din urmă, fie ea sfânt, melc sau gura leului. Biserica Romano-Catolică cunoaște asta foarte bine și are mare grijă să mențină înfățișarea sfinților morți pe care îi păstrează în clădirile ei – multe dintre trupurile „neputrezite” au fost ajustate cu măști de ceară și mănuși, pentru a ascunde faptul că putrezirea a avut de fapt loc. Un pelerin la Lourdes care merge să o vadă pe Sfânta Bernadette, de exemplu, ar putea la fel de bine să viziteze un muzeu al figurilor de ceară.

Într-adevăr, trupurile declarate „neputrezite” de către Biserica Catolică au părut să se descompună mai încet decât este normal, chiar și fără îmbunătățiri cu ceară. Dar, din nou, putrezirea înceată nu este neapărat miraculoasă. Era de așteptat ca un bărbat sau o femeie despre care s-a crezut că aveau să fie sanctificați să primească un sicriu mai bun și un mormânt mai bun decât o persoană obișnuită. Aceasta ar contribui în mare măsură la păstrarea trupului și ar conduce la o înțelegere greșită cu privire la neputrezire.

Dacă trupul unui „sfânt neputrezit”, în mod miraculos, nu ar putrezi, nu ar avea nevoie să fie păstrat într-o raclă ermetică și într-un climat controlat.

Accentul pus de Biserica Catolică pe cele fizice – moaște, cadavre, transsubstanțiere, icoane, mătănii, statui etc. – îi îndepărtează pe mulți de problemele spirituale ale inimii. Iar fascinația față de sfinții „sanctificați” abate atenția de la Isus. Psalmul 16:10 este o profeție despre Hristos, singura Persoană sfântă (adică fără păcat) care a trăit vreodată. Isus, Sfântul lui Dumnezeu, cu adevărat nu a văzut putrezirea, fiind înviat din morți în a treia zi după moartea Sa.

Celor care se încred în Hristos li se promite un trup neputrezit într-o zi: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” (1 Corinteni 15:50-53). (Cuvântul neputrezire este tradus și ca „nepieritor” în alte traduceri.) Într-o zi, toți credincioșii vor fi glorificați, trup și suflet, atât cei care au murit, cât și cei care vor fi în viață la întoarcerea lui Hristos (conform 1 Tesaloniceni 4:15-17).

[Is it true that the bodies of some saints are incorruptible? Copyright © Got Questions Ministries.]

de Dan Corner

Urme roșii au fost văzute scurgându-se din ochiul stâng al unei statui a Fecioarei Maria din Biserica Catolică Vietnameză a Martirilor din Sacramento, California, pe 22 noiembrie 2005.

Nu este prea neobișnuit să auzim de o statuie a Mariei care plânge. De fapt, în fiecare an există mii de rapoarte despre statui ale Mariei care plâng, multe dintre ele fiind fraude. Unele totuși par să nu aibă o explicație naturală și nu au putut fi explicate. În luna noiembrie a anului 2005 s-a întâmplat din nou – de data aceasta în statul California. La acest eveniment anume, substanța care a ieșit din ochii statuii arăta ca sângele. Unii au ajuns la concluzia că Maria este tristă și deranjată din cauza unui necaz din viitor, precum un cutremur, o inundație sau o maladie. (Bineînțeles, toți știm că acestea sunt foarte obișnuite și nu au nimic de-a face cu ceva ieșit din normal, ca și cum ar fi un anume fel de semn supranatural.)

Efectele statuilor Mariei care plâng

Efectele statuilor Mariei care plâng au ajutat doar la promovarea catolicismului. Observați diferitele activități asociate cu asemenea fenomene:

• Au fost aprinse lumânări.

• Au fost văzuți oameni cu rozarii.

• Au fost cântate imnuri catolice.

Așadar, Duhul Adevărului (Duhul Sfânt) care i-a inspirat pe oamenii sfinți ai lui Dumnezeu să scrie Biblia nu este prezent. Aceasta este evident, fiindcă diferitele activități care au rezultat din această minune sunt toate condamnate și nu au loc în creștinismul Noului Testament. Rozariul în special este contrar poruncii Domnului Isus de a nu ne ruga repetitiv (Matei 6:7-8).

Este posibil ca Diavolul să fie forța supranaturală din spatele unei statui a Mariei care plânge? Absolut. Vă rog să meditați la acest pasaj din Scriptură despre profetul fals:

„Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” (Apocalipsa 13:13-15)

Deoarece puterea Diavolului poate face o statuie să vorbească, cu siguranță poate face o statuie a Mariei să plângă. Oameni buni, vă rog nu vă lăsați înșelați: Noul Testament ne îndreaptă atenția la Isus și către poruncile pe care El și apostolii Lui le-au lăsat pentru noi. Devoțiunea față de Domnul Isus Hristos este ceea ce ne învață Biblia. Noul Testament nu include, și nici măcar nu permite, statui ca cele venerate în catolicism. Aceasta nu este nimic mai puțin decât idolatrie și o înșelare subtilă a Diavolului pentru a nu asculta de Dumnezeu, când unii ar putea crede că fac acte religioase care Îi sunt pe plac. A te pleca înaintea unei imagini este interzis în mod clar în cele zece porunci. (Exod 20:5)

Adevărații închinătorii la Dumnezeu I se închină în duh și adevăr (Ioan 4:23-24). Nu putem face aceasta printr-o statuie, chiar dacă ar putea să verse lacrimi și să promoveze diferite pratici nescripturale găsite în catolicism, inclusiv orice formă de devoțiune față de Maria (sau venerare).

Vă rog, renunțați la asemenea practici și întoarceți-vă la Domnul Isus (fără a încerca să ajungeți la El prin Maria), înainte de a fi prea târziu în eternitate. Biblia este clară că toți idolatrii vor fi aruncați în lacul de foc (Apocalipsa 21:8). Nu vă lăsați înșelați de statuile Mariei care plâng. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

[Dan Corner, Is God Behind A Weeping Mary Statue? Copyright © Dan Corner.]

Întrebare: „Stigmatele – ce sunt? Sunt ele biblice?”

Răspuns: Stigmatele sunt apariția rănilor lui Isus Hristos pe trupul unei persoane. Unele stigmate includ reprezentări ale rănilor pe spatele lui Hristos provocate de biciuire și/sau răni la cap provocate de cununa de spini. Dar în mod tradițional stigmatele apar în cinci puncte clasice: coastă (unde Isus a fost străpuns cu sabia, pentru a confirma că era mort), amândouă mâinile și amândouă picioarele (răni provocate de piroanele răstignirii). Stigmatele sunt cunoscute și ca cele „Cinci Răni” sau „Rănile Sacre ale Domnului nostru”.

Mai mulți oameni din istoria bisericii au pretins că au primit în mod miraculos stigmate. Totuși, există semne de întrebare serioase cu privire la legimitatea acestor presupuse apariții. Multe s-a dovedit că au fost autoprovocate, într-o încercare de a falsifica stigmatele miraculoase. Biblia nu învață nicăieri pe nimeni să primească stigmate și nu afirmă nicăieri că Dumnezeu va da stigmate. În Galateni 6:17 Pavel afirmă: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.” Mai degrabă asta arată că trupul lui Pavel avea cicatrice din cauza dedicării lui de a-L urma pe Hristos. Isus a suferit rănile, pentru ca noi să nu mai trebuiască să le suferim. Rănile răstignirii provocate miraculos pe trupul unui credincios contrazic faptul că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

[Stigmata – what is it? Is it biblical? Copyright © Got Questions Ministries.]

Oameni din toată lumea se pleacă înaintea statuilor care plâng, dând pietrei și lemnului cinste și glorie, în timp ce Îl înfurie pe Dumnezeul Preaînalt.

Faptul că statuia „Doamna noastră din Akita” plânge este acceptat oficial de Vatican ca supranatural.

Ca fostă catolică, m-am pocăit că am avut statui în casă, că am sărutat picioarele „Mariei” și că am ars lumânări în fața statuilor. Prea puțin știam eu că cinsteam idolii, mâniindu-L pe Dumnezeul Preasfânt și urând bun venit demonilor în viața mea, arătând reverență față de plastic și lemn.

Închinătorii se adună ore întregi în fața statuii care plânge, așteptând ca plasticul și vopseaua să le răspundă la rugăciuni.

Statuile sunt create de mâini omenești. Domnul nostru a interzis să fie făcută o imagine a Lui. Oamenii nu pot concepe gloria Dumnezeului Preaînalt, cu atât mai mult să facem o imagine a Lui ca să o venerăm ca substitut. Trebuie să ne închinăm în duh și adevăr. Nu ar trebui să venerăm statui ale „Reginei Cerului” și ale „sfinților”.

Lacrimi din rai sau lacrimi din iad?

Catehismul catolic spune despre imaginile cioplite:

2132 Venerarea creștină a imaginilor nu este contrară primei porunci, care interzice idolii. Într-adevăr, „onoarea adusă unei imagini trece la prototipul ei” și „oricine venerează o imagine venerează persoana zugrăvită în ea”. Cinstea adusă imaginilor sacre este o „venerare” respectuasă, nu adorarea datorată numai lui Dumnezeu.

Nu aceasta a fost greșeala lui Aaron?

Exod 32:4-7 „El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: «Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.» Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: «Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!» A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace. Domnul a zis lui Moise: «Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.»”

Comentariul meu:

Într-adevăr, el credea că nu se închina imaginii și că o folosea ca un prototip. Credea că venerând vițelul de aur, Îl venerau pe Dumnezeul lui Israel printr-o imagine. Dar inimile oamenilor sunt rele, iar trupul lor dorește ce-și poate închipui cu simțurile. Biserica Catolică încurajează același păcat pe care l-a înfăptuit Aaron, prin venerarea statuilor și imaginilor. Dacă venerezi statui, întoarce-te de la acest păcat și închină-te numai lui Dumnezeu, care merită toată adorarea și lauda noastră, în duh și adevăr.

Cum se face că aceste statui „plâng”? Demonii pot cauza miracole false. Ademenind oamenii să venereze statui, Dumnezeu este batjocorit. Dușmanul știe că dragostea lor pentru Dumnezeu este dată idolilor, la fel cum a făcut Aaron. Statuile care plâng îi îndepărtează pe oameni de singurul Dumnezeu adevărat, îi târăște în păcat și introduce principalitățile demonice în viețile lor. Deși Aaron a vrut binele, judecata lui Dumnezeu nu iartă această practică.

Exodul 20:4 „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.”

Sue

[Sue, Weeping Statues: A Demonic Ploy to Deceive. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ivarfjeld.com, unde nu mai este disponibil.]