Oameni din toată lumea se pleacă înaintea statuilor care plâng, dând pietrei și lemnului cinste și glorie, în timp ce Îl înfurie pe Dumnezeul Preaînalt.

Faptul că statuia „Doamna noastră din Akita” plânge este acceptat oficial de Vatican ca supranatural.

Ca fostă catolică, m-am pocăit că am avut statui în casă, că am sărutat picioarele „Mariei” și că am ars lumânări în fața statuilor. Prea puțin știam eu că cinsteam idolii, mâniindu-L pe Dumnezeul Preasfânt și urând bun venit demonilor în viața mea, arătând reverență față de plastic și lemn.

Închinătorii se adună ore întregi în fața statuii care plânge, așteptând ca plasticul și vopseaua să le răspundă la rugăciuni.

Statuile sunt create de mâini omenești. Domnul nostru a interzis să fie făcută o imagine a Lui. Oamenii nu pot concepe gloria Dumnezeului Preaînalt, cu atât mai mult să facem o imagine a Lui ca să o venerăm ca substitut. Trebuie să ne închinăm în duh și adevăr. Nu ar trebui să venerăm statui ale „Reginei Cerului” și ale „sfinților”.

Lacrimi din rai sau lacrimi din iad?

Catehismul catolic spune despre imaginile cioplite:

2132 Venerarea creștină a imaginilor nu este contrară primei porunci, care interzice idolii. Într-adevăr, „onoarea adusă unei imagini trece la prototipul ei” și „oricine venerează o imagine venerează persoana zugrăvită în ea”. Cinstea adusă imaginilor sacre este o „venerare” respectuasă, nu adorarea datorată numai lui Dumnezeu.

Nu aceasta a fost greșeala lui Aaron?

Exod 32:4-7 „El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: «Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.» Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: «Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!» A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace. Domnul a zis lui Moise: «Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.»”

Comentariul meu:

Într-adevăr, el credea că nu se închina imaginii și că o folosea ca un prototip. Credea că venerând vițelul de aur, Îl venerau pe Dumnezeul lui Israel printr-o imagine. Dar inimile oamenilor sunt rele, iar trupul lor dorește ce-și poate închipui cu simțurile. Biserica Catolică încurajează același păcat pe care l-a înfăptuit Aaron, prin venerarea statuilor și imaginilor. Dacă venerezi statui, întoarce-te de la acest păcat și închină-te numai lui Dumnezeu, care merită toată adorarea și lauda noastră, în duh și adevăr.

Cum se face că aceste statui „plâng”? Demonii pot cauza miracole false. Ademenind oamenii să venereze statui, Dumnezeu este batjocorit. Dușmanul știe că dragostea lor pentru Dumnezeu este dată idolilor, la fel cum a făcut Aaron. Statuile care plâng îi îndepărtează pe oameni de singurul Dumnezeu adevărat, îi târăște în păcat și introduce principalitățile demonice în viețile lor. Deși Aaron a vrut binele, judecata lui Dumnezeu nu iartă această practică.

Exodul 20:4 „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.”

Sue

[Sue, Weeping Statues: A Demonic Ploy to Deceive. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ivarfjeld.com, unde nu mai este disponibil.]