de Richard Santoro

„Cel mai grozav lucru era să mă aflu pe scenă şi să am controlul, veneraţia de a fi adorat, ca oamenii să spună: „Uau, vreau să fiu aşa”, a spus Kirk Martin.

Ca lider al unei formaţii heavy metal, Kirk a proiectat pe scenă o imagine mânioasă, sălbatică.

„Şi să-i fac pe mii de oameni să strige blasfemii era cel mai important lucru pentru mine.”

În afara scenei, oamenii doar îl considerau meschin.

„Eram atât de plin de ură încât proiectam acea ură asupra la o mulţime de oameni. Doi membri ai formaţiei, când ne aflam de drum, au decis pur şi simplu că s-au săturat de mine şi că nu mă mai puteau suporta, şi au decis realmente să părăsească formaţia”, a spus Kirk.

Dar mesajul din muzica lui Kirk prindea în mreje minţile publicului său tânăr.

„Întreaga mea atenţie era îndreptată înspre a le spune oamenilor să creadă în ei înşişi. Urmaţi-vă propriile viziuni, propriile vise, şi zdrobiţi pe oricine vă stă în cale”, a spus Kirk.

Kirk nu avea iluzii de unde venea succesul lui în creştere.

„M-am lăsat jos pe pământ şi am zgâriat ţărâna. I-am spus lui Satan: «Dacă îmi dai ce vreau, dacă mă faci un dumnezeu, dacă îmi dai femei şi droguri şi faimă, şi dacă îmi dai puterea să zdrobesc oamenii, te voi sluji până la sfârşitul vremurilor», a spus Kirk. „În două zile mi s-a oferit un contract de înregistrare.”

În timp ce Kirk îşi croia drum către faimă şi avere, încerca să păstreze un secret ascuns în interiorul său.

„Câţiva băieţi mai mari din vecinătate au început să mă molesteze şi să mă sodomizeze când aveam probabil opt ani”, a spus Kirk. „S-a întâmplat mai mult de o dată. Nu am vorbit niciodată despre aceasta. Nu am spus niciodată nimănui.”

Mai târziu, să profite sexual de femei a devenit parte a stilului de viaţă heavy metal al lui Kirk.

„Cel mai rău lucru cu privire la molestarea mea a fost faptul că eu, la rândul meu, m-am dus şi am violat pe alţii”, a spus Kirk.

Apoi, chiar când era pe cale să semneze o înţelegere de înregistrare pentru care îşi vânduse sufletul diavolului, a avut o întâlnire cu un străin misterios.

„Într-o dimineaţă cam pe la nouă dimineaţa, am intrat într-o cafenea mică, şi tipul acesta a intrat şi s-a aşezat chiar lângă mine, din toate locurile în care s-ar fi putut aşeza. Erau destule scaune libere. Şi imediat m-am uitat la el cu acea privire oribilă, răutăcioasă pe faţă, şi am spus: «Ce se întâmplă, tăticule?»”, a spus Kirk.

„M-a privit în faţă şi a zis: «Ce se întâmplă, tăticule?» Am sărit în picioare şi mi-am pus nasul exact lângă al lui, m-am uitat fix în ochii lui şi l-am blestemat. I-am spus fiecare lucru murdar la care m-am putut gândi, iar el a zis: «Dumnezeu m-a trimis să-ţi spun că te iubeşte. Şi Dumnezeu vrea să ştii că El nu a fost responsabil pentru tinerii care te-au molestat când erai copil»”, a spus Kirk.

„Şi lucrul care m-a făcut praf a fost că le-a rostit numele. A zis: «Isus te aşteaptă să-ţi întorci faţa spre casă»” a spus Kirk.

„Iar eu am sărit şi l-am urmărit, iar el a dat colţul şi a dispărut, fără să mai poată fi găsit”, a spus Kirk.

Nu la mult timp după aceea, Kirk dormea în autobuzul cu care mergea în turneu, când acesta s-a zguduit puternic în mijlocul nopţii.

„Deodată a fost ca şi cum un reflector strălucitor a coborât din cer şi Însuşi Duhul lui Dumnezeu a venit în autobuz”, a spus Kirk. „Şi nu ştiam de ce Îl uram pe Dumnezeu atât de mult. Totul a dispărut, şi tot ce am simţit era dragoste. M-am simţit acceptat. M-am simţit ca şi cum eram iar acel băieţel dinainte de a fi molestat. Am spus: «Isuse, schimbă-mă sau distruge-mă, pentru că nu vreau să mai fiu asta.» Realizez acum, în prezenţa lui Dumnezeu, că păcatul şi ura şi urâţenia nu pot – nu este loc pentru ele. Şi toate aceste lucruri au început să-mi părăsească inima”, a spus Kirk.

Kirk a plâns până a adormit şi când s-a trezit în dimineaţa următoare, totul părea diferit.

„Iarba era mai verde, cerul era mai pufos, norii erau frumoşi, iar eu eram diferit”, a spus Kirk.

„Aveam totul în mână, tot ce am vrut vreodată, doar stând acolo, şi deodată nu am mai vrut acele lucruri. Şi am părăsit totul şi nu m-am întors niciodată”, a spus Kirk.

Kirk a găsit o biserică în oraşul său natal şi a început să se maturizeze ca şi creştin. De asemenea, un consilier creştin a insistat să-i caute pe tinerii care îl molestaseră şi să-i ierte.

„I-am găsit într-adevăr şi am spus: «De ce mi-aţi făcut asta?» Au început să-mi povestească felul cum cineva îi violase pe ei. Un tânăr a spus cum găsise o revistă porno şi aceea l-a împins să mă abuzeze, şi apoi să invite alţi băieţi, care m-au abuzat. Îşi dăduseră inimile lui Hristos. Am stat jos şi am plâns, şi ne-am îmbrăţişat, şi ne-am rugat. Aşa am depăşit toate acestea”, a spus Kirk.

În timp a descoperit că talentul lui muzical se îndrepta într-o nouă direcţie, scrierea şi interpretarea cântărilor de închinare. El şi familia lui călătoresc prin ţară, împărtăşind miracolul care a schimbat viaţa lui Kirk.

„Soţia mea este pur şi simplu o comoară. Familia mea este cea mai măreaţă mărturie despre îndurarea şi harul lui Dumnezeu, fiindcă am crezut că nu voi avea niciodată o asemenea binecuvântare minunată. Odată ce am realizat că Dumnezeu nu ieşise să mă vâneze, am început să văd binecuvântările”, a spus Kirk.

„Am fost dependent de droguri, şi sex, şi violenţă, şi ură, şi am folosit muzica precum un instrument de a distruge oamenii. Iar apoi Dumnezeu a transformat totul spre gloria Sa”, a spus Kirk.

[Richard Santoro, God Voids Kirk’s Contract With Satan. Copyright © The Christian Broadcasting Network, Inc.]

Video: Dumnezeu invalidează contractul lui Kirk cu Satan

Rockerul heavy metal Kirk Martin a făcut un pact cu diavolul. Dar într-o zi, un străin misterios a dezvăluit cel mai adânc secret al lui Kirk, iar Kirk a început călătoria spre Dumnezeu.

de Gorman Woodfin

Tom Beezley a trăit o copilărie singuratică. S-a născut cu boala oaselor de sticlă şi şi-a petrecut mare parte din viaţa lui de copil în spital. Şi-a rupt șaptezeci de oase în diferite momente şi a avut douăzeci și opt de spitalizări. Boala a cauzat în cele din urmă deformităţi în scheletul lui mic.

Todd nu şi-a putut petrece anii de şcoală cu alţi copii. În schimb a venit un profesor la el acasă, din clasa întâi până în clasa a şasea. Apoi din clasa a şaptea până în clasa a unsprezecea, Todd a primit ajutor de la colegii lui de clasă.

Todd spune: „Aveam un sistem telefonic cu conexiune dublă între casa mea şi şcoală. Colegii mei de clasă purtau acel speaker/microfon de gât din clasă în clasă şi îl introduceau în jack-urile telefonului, ca să pot auzi ce se întâmpla în clasă.”

Viaţa lui Todd a luat o întorsătură întunecată în timpul uneia dintre şederile lui pline de singurătate din spital.

„Îl auzisem pe doctor spunându-i mamei în ajunul unei operaţii din Milkwaukee, în 1959 că nu ştiau dacă îmi puteau salva piciorul”, îşi aminteşte Todd. „Credea că nu puteam auzi când i-a spus aceasta mamei în hol, dar am auzit.”

Todd a fost devastat. Atunci un alt pacient i-a spus că avea răspunsul la dilema lui Todd.

„Un copil de treisprezece ani din patul de lângă mine mi-a spus: «Totul va fi OK cu piciorul tău, dacă te alături clubului meu.» Am zis: «Ce club este acela?» El a spus: «Clubul diavolului, dar trebuie să înţelegi, odată ce i te-ai alăturat, nu este cale de ieşire. Şi nu poţi să spui niciodată nimănui.»”

Educaţia creştină a lui Todd nu îl pregătise pentru aceasta – dar vroia cu disperare să-şi salveze piciorul.

„Am fost de acord să mă alătur. În noaptea aceea am simţit ca şi cum îmi vândusem sufletul, îl pierdusem pentru totdeauna. Durerea interioară, agonia acelui moment era oribilă”, mărturiseşte Todd.

În mod uimitor, piciorul lui a început să se vindece.

„Şase săptămâni mai târziu osul crescuse mai drept şi mai puternic la piciorul stâng decât la piciorul drept, care era mai mic, care nu fusese rupt niciodată”, explică el.

Când anii au trecut şi vina lui a crescut, Todd a căutat cu disperare o cale de ieşire din legământul.

„Mi-am făcut chiar timp să caut în Biblie în acel timp, dar tot ce am putut să văd a fost: «Vai de voi, făţarnicilor!»”, spune Todd. „Am crezut că Dumnezeu mă ura. În fiecare duminică eram târât în prezenţa unui Dumnezeu mânios, cu picioare reci şi mâni reci.”

Astfel încât Todd a respins educaţia creştină pe care o primise.

„Am fugit cât de departe am putut ajunge de Dumnezeu, odată ce am fost pe cont propriu. Am vrut să-L scot din mintea mea şi să mă bucur de viaţa mea pe pământ în timp ce eram aici, fiindcă m-am gândit că dacă mă îndreptam spre iad, aş putea la fel de bine să mă bucur de timpul pe care îl aveam”, spune el. „De aceea m-am apucat de droguri şi de alte lucruri păcătoase, şi doar am fugit de Dumnezeu.”

Dar în retrospectivă, Todd spune că Dumnezeu nu a renunţat la el.

„A continuat să mă urmărească”, spune Todd. „Am trecut prin opt accidente de maşină în trei ani, fără o zgârietură. Apoi o tornadă a trecut la 10 picioare [3 m.] deasupra maşinii mele când eram în Jackson, Tennessee. A fost cel mai înspăimântător moment din viaţa mea.”

Experienţele în apropierea morţii ale lui Todd l-au împins să-L caute încă o dată pe Dumnezeu, acelaşi Dumnezeu de care fugise.

„Nu ştiam unde să-L găsesc”, admite Todd. „Plecasem de la El de atâta timp.”

În alte domenii, viaţa a mers înainte pentru Todd. S-a căsătorit cu o femeie minunată, cu inima bună, numită Sherry. Cu vocea lui talentată, Todd a excelat într-o carieră la radio.

„Parte din responsabilitatea slujbei de crainic de dimineaţa era şi cea de regizor de producţie, ceea ce însemna că înregistram reclame şi emisiuni religioase pentru duminica dimineaţa. Un pastor care a venit să înregistreze una din predicile sale, şi m-a întrebat după şedinţa noastră de înregistrare: „L-ai acceptat vreodată pe Hristos ca Mântuitorul tău?” îşi aminteşte Todd.

Todd nu împărtăşise niciodată secretul lui întunecat, satanic, nimănui. Dar în acea zi i-a mărturisit totul acelui pastor.

„La cafea, el mi-a arătat din Scriptură că diavolul este un mincinos şi tatăl minciunilor, şi că Isus încă mă iubea, şi că aveam încă speranţă şi puteam fi mântuit”, spune Todd. „A fost ca aruncarea unei frânghii unui om care se îneacă, aşa că am întins mâna şi L-am acceptat pe Domnul ca Mântuitorul meu.”

Todd spune că luând acea decizie pentru Hristos, o mare greutate i s-a ridicat de pe umeri.

„Am fost capabil să-i spun soţiei mele în ce fusesem implicat. Am fost capabil să merg să le spun părinţilor mei, mamei mele şi tatălui meu”, spune el.

Ani de zile mai târziu, Todd şi Sherry au avut un fiu numit Joshua. Todd a fost devastat când a aflat că fiul lui nou născut avea şi el boala oaselor de sticlă, aşa că Todd şi Sherry au început să se roage pentru vindecare. Până acum, Joshua, în vârstă de zece ani, nu şi-a rupt nici măcar un os.

Todd spune: „Sunt încântat că Dumnezeu l-a vindecat. Ştiam toată durerea prin care am trecut eu când eram un copil cu oase rupte. Ca el să fie scutit, este cel mai îndurător lucru pe care mi l-aş putea imagina, sau pe care l-aş putea cere.”

Astăzi Todd îi încurajează pe toţi să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor.

Isus a venit să ne elibereze de păcat şi să ne dea speranţă, indiferent în ce am fost implicaţi”, explică el. „Nu-mi pasă dacă ţi-ai vândut sufletul lui Satan. Nu-mi pasă cât de adânc te-ai cufundat în adâncimile ocultului, dacă eşti vrăjitoare sau altceva. Există speranţă pentru tine. Isus te iubeşte şi te poate elibera. A făcut-o pentru mine. O poate face şi pentru tine.”

[The 700 Club, Gorman Woodfin, Vow of Silence. I Sold My Soul to the Devil. Pentru articolul în engleză, clic pe www.cbn.com. Copyright © The Christian Broadcasting Network, Inc.]

Video: I Sold My Soul to the Devil

Nume: Fratele Ifeanyichukwu Umuagha

Adresa: Nike Road nr. 68, Statul Abakpa Enugu [Nigeria]

Mărturie: Am fost membru a cinci împărăţii oculte diferite, în care am ucis trei mii cinci sute cincizeci de oameni, atât din Ghana cât şi din Nigeria. Înainte de a muri, mama lui Akwara mi-a dat toată puterea în împărăţie. În timpul lucrării mele am comunicat cu morţii la telefon. Să provoc moartea era un lucru mic pentru mine. Mă transformam în diferite animale, precum leu, şarpe, piton, în timp ce îmi făceam lucrările. Am călătorit în India prin călătorie astrală. Eram deţinătorul puterii în Regatul Akwara. După iniţiere, am călătorit în Ghana. Pe când eram în Ghana, lucrând în împărăţie am ucis o mie opt sute optzeci de oameni, am iniţiat treizeci și unu de oameni în împărăţie şi am făcut cinci oameni să înnebunească.

Odată, acolo, în Ghana, am început să mă umplu de nelinişte, pacea nu vroia să vină din împărăţie. Am început să merg de la o biserică la alta în căutarea eliberării, dar nimeni nu a fost în stare să mă elibereze. Dar într-o noapte, în vis m-am văzut pe un drum aglomerat şi o femeie bătrână a venit la mine. M-a întrebat ce biserică frecventez. I-am răspuns că niciuna. Atunci ea mi-a spus că mă duc la Aleşii Domnului. M-am trezit şi nu am acceptat oferta, fiindcă nu am crezut că mă putea elibera vreo biserică. Dar ea a venit de trei ori, repetând acelaşi mesaj în vise diferite.

Într-o zi am decis să merg la Misiunea Aleşii Domnului din Ghana. Când a început eliberarea mea la Aleşii Domnului, într-o zi mă întorceam de la o veghe; în acea împărăţie, precum am spus, mă puteam transforma în câine, pisică, ţânţar sau în orice vroiam, în funcţie de atacul pe care vroiam să-l lansez. În drumul meu în acea dimineaţă, am văzut un câine şi o voce a spus: „mergi înainte”; de două ori. Când am trecut de câine, s-a transformat într-o femeie, şi ea m-a atins cu o mână, iar eu am căzut. Imediat a apărut o altă femeie şi a spus să declar că sunt un ales. Când am declarat, fulgerul a lovit câinele şi l-a omorât, sângele a început să ţâşnească din ea. Am crezut că era un vis. Mai târziu în aceeaşi zi, m-am întors pe aceeaşi rută şi am văzut că acel câine mort era încă acolo. Au continuat să-şi trimită agenţii să mă omoare, fiindcă acum sunt în eliberare la Aleşii Domnului.

În împărăţie, uneori ei se duc la piaţă şi îi fac pe oameni să se lupte şi să se rănească, în timp ce intră în magazinele celor care vând accesorii şi le înlocuiesc cu cele pe care le produc ei în împărăţia lor. Când oamenii cumpără unul şi îl poartă, mor. De fapt 320 de oameni au murit prin ele. Când au realizat că devenea cunoscut oamenilor ce se întâmpla, au recurs la cercei şi coliere. Când oamenii le poartă, nu pot auzi Evanghelia. Când li se predică, acele bijuterii le astupă urechile. De îndată ce încep să poarte bijuteriile, visele lor se schimbă şi vizitează împărăţia din când în când, chiar în vise, fără să înţeleagă. De fapt multe lucruri s-au întâmplat în împărăţie. Dar Îi mulţumesc Dumnezeului Aleşilor că m-a eliberat de acea împărăţie rea. Acum sunt liber. Laudă Domnului! Îi doresc pastorului meu raiul la sfârşit.

[Bro. Ifeanyichukwu Umuagha, Occult Kingdom. Copyright © The Lord’s Chosen World.]

Nume: Sora Eve

Adresa: Statul Awodiora, Lagos, Nigeria

Mărturie: Îi mulţumesc Dumnezeului atotputernic pentru eliberarea din viaţa mea.

Am fost iniţiată în împărăţia marină de către mama mea, cu scopul de a-mi distruge familia.

Una dintre mătuşile mele a fost prima persoană din familia noastră care a început să meargă la Aleşii Domnului, şi înainte să ştim ce se întâmpla, a venit să locuiască în casa noastră. Eram supărată, din cauză că prezenţa ei în casă nu-mi permitea să lucrez. M-am dus şi am raportat problema împărăţiei noastre, ei au spus că-mi vor da putere chiar să o omor. Imediat am început să o chinuim. A fost o vreme când am materializat boala în ea, crezând că va muri de acea boală, dar Dumnezeul Aleşilor a vindecat-o. Nu ne-am oprit acolo; am continuat să provocăm prăpăd în viaţa ei, să vedem dacă se va opri să trimită foc în împărăţia noastră, dar totul a fost în zadar, Dumnezeul Aleşilor a continuat să-i dea tărie. În timp ce am tot încercat, nu am putut pune mâna pe ea, deci am tras concluzia să trecem la fiica ei, că dacă îi ucidem fiica, poate va arunca Biblia. Fiica era gravidă; în momentul naşterii am omorât-o, în timp ce am lăsat copilul să trăiască. Acea ispravă nu a oprit-o, mai degrabă a devenit mai puternică în Domnul. Noi, în împărăţia noastră, nu ne-am pierdut speranţa. Am continuat să o chinuim; într-o zi am trimis un câine să o muşte, dar câinele s-a dus unde era ea, a văzut focul de pe faţa femeii şi nu s-a putut apropia de ea, câinele a fugit.

Unul dintre unchii mei a sugerat că ea ar trebui să mă aducă la Aleşi, ea a început să mă aducă la Aleşi, dar chiar când se rugau, obişnuiam să-mi înţep cu un ac picioarele ca focul să nu mă atingă, nici să nu ajung sub ungere, sau chiar să mă alătur lor în rugăciuni. Dacă în cele din urmă mă alăturam lor în rugăciuni, nu trimiteam focul Duhului Sfânt în împărăţie, ca să nu-i deranjez. Chiar şi când am fost dusă la eliberare, tot îmi înţepam picioarele, astfel încât tot ce au făcut de data aceea a fost inutil.

L-am oprit pe unul din unchii mei să obţină un contract care i-ar fi oferit o mulţime de bani. Chiar pe cei din străinătate i-am oprit să ne trimită bani aici în Nigeria. Una dintre surorile mele mergea la şcoală aici în Nigeria. I-am oprit pe fraţii mei din America să trimită bani în contul ei pentru taxele şcolare. Atunci sora mea a încetat şcoala, pentru că nu erau bani ca să plătească taxele şcolare. Chiar şi când mergea la şcoală, obişnuiam să trimitem boala în ea. Aceasta o făcea să fie întotdeauna bolnavă.

Mătuşa mea, deşi pe atunci nu ştia că eu eram în împărăţie, întotdeauna îmi spunea să mă pocăiesc, dacă nu, aveam să merg în focul iadului.

În împărăţie spuneau că ar trebui să-l opresc pe pastorul nostru general, pe pastorul ramurii noastre şi chiar pe membrii familiei mele să trimită focul Duhului Sfânt sau cutremurul în împărăţie. Spuneau şi că ar trebui să-i opresc pe cei din familia mea să mai meargă la Aleşi. Le-am spus că nu am o asemenea putere; ei mi-au promis să-mi dea mai multă putere, totuşi când mi-au dat putere, am încercat, dar nu a funcţionat.

În ceea ce o priveşte pe mătuşa mea, era un anumit burete cu care obişnuia să facă baie, eu am luat acel burete în împărăţie. Există o pudră specială pe care o aveam acolo, dacă pudra era pusă pe burete, iar mătuşa mea îl folosea când făcea baie, corpul mătuşii mele urma să aibă mâncărimi. Totuşi, când am încercat, nu a funcţionat. Am folosit şi capotul mătuşii mele împotriva ei, dar şi acela a dat greş. Alteori ei îi luau vocea, ca să nu fie în stare să se roage, dar toate eforturile au eşuat.

Au ajuns la concluzia să mă lase pe mine şi pe familia mea, după părerea lor, focului pastorului general de aici şi focului din întreaga biserică, chiar şi pe membrii familiei mele, în special fiindcă mătuşa mea provoca prăpăd în împărăţie.

Pe doi dintre fraţii mei am vrut să-i omorâm în împărăţie, dar ori de câte ori îi invocam în oglindă, imaginile lor nu apăreau, ci focul era peste tot. Am îngropat progresul familiei în pământ, dar mătuşa mea l-a dezgropat în vis şi a eliberat progresul familiei.

După multe încercări grele pentru mătuşa mea în care noi nu am putut reuşi, a trebuit să mă predau. Am chemat-o (pe mătuşa mea) şi i-am spus că vroiam să mărturisesc tot ce înfăptuisem, la sfârşit ea s-a rugat pentru mine şi m-a adus pentru eliberare. Dumnezeul Aleşilor m-a eliberat pe mine şi familia mea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta şi mă rog ca ungerea lui Dumnezeu peste pastorul nostru să nu sece niciodată, în Numele lui Isus. Laudă Domnului!

[Sister Eve. Copyright © The Lord’s Chosen World.]

Reporter: Îl am lângă mine ca oaspete pe evanghelistul Allan din Franţa, şi vorbim despre pericolul de a face un descântec, de a te implica în vrăjitorie şi chiar de a folosi puterea de a omorî oameni. Deci, evanghelistule Allan, bine ai venit din nou la emisiunea „Femei în mişcare”. Vrem să vorbim datorită implicării tale în vrăjitorie, spiritualism, în lumea întunericului. Ai fost implicat în a face descântece asupra oamenilor. Dar înainte de a răspunde la întrebare, vreau să citesc ceea ce a spus Biblia în Deuteronom, capitolul 18, şi voi citi versetele 10 şi 11: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.” Evanghelistule Allan, ai fost de asemenea implicat în facerea de vrăji, în uciderea oamenilor. Spune-ne ceva despre aceasta.

Allan: Ei bine, cum am explicat anterior în prima emisiune, am fost mai întâi implicat în ceea ce numim magia albă. Există diferite magii, pe care le numim albă, verde, albastră, roz, roşie şi neagră. Deci magia neagră face lucruri ca să-i vateme pe oameni, ca să-i facă să moară, sau să-şi piardă slujba, sau să le facă ceva rău. Magia roşie este pentru motive de dragoste, poate să facă pe cineva să se îndrăgostească de tine. Sau poate că eşti supărat pe o femeie fiindcă nu a vrut să se căsătorească cu tine, deci trimiţi spirite ca să nu se mai poată căsători niciodată. Iar într-o zi ele trimit un spirit şi au o căsătorie spirituală, iar apoi spiritele vin pe viaţă în timpul nopţii şi ea are vise, şi vin demoni şi fac dragoste cu ea.

Reporter: Din punct de vedere sexual.

Allan: Da, da, iar apoi niciun bărbat nu mai este interesat de ea, iar ea va rămâne toată viaţa necăsătorită. Deci aceasta este. Dar nu despre asta vorbim, vorbim despre magia neagră. Deci am început cu magia albă, ceea ce înseamnă că nu făceam rău nimănui. Deci ştiu că există o mulţime de oameni implicaţi în magia albă, şi care spun: „Da, dar eu nu sunt ca tine, fiindcă tu ai făcut şi magie neagră. Eu nu fac rău nimănui. Deci de ce…?”

Reporter: „Sunt un vrăjitor bun.”

Allan: Da. „Deci de ce nu vrea Dumnezeu să o practic?” Ştiţi, este ca şi cum este ceva bun, iar Dumnezeu nu vrea să ştim. Dar precum am văzut în cealaltă emisiune, când Adam era în grădina Edenului, pomul vieţii era în mijlocul grădinii, iar altundeva era… „Vezi acest pom al cunoştinţei binelui şi răului, iar Dumnezeu nu vrea ca noi să mâncăm din el.” Şi de ce? Nu pentru că era bun…

Reporter: Sau pentru că deschidea ochii.

Allan: Da, ci din cauză că – şi putem vedea unde suntem acum – ci din cauză că a spus: „Când veţi mânca din el, veţi muri.” Deci Dumnezeu nu vrea să murim. De aceea nu vrea să practicăm. Sunt anumite lucruri de care nu trebuie să ne atingem. Biblia spune că lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu, iar lucrurile cunoscute sunt ale omului, pentru om. [Deuteronom 29:29] Deci trebuie să avem încredere în El. Cum dacă avem părinţi, ei ştiu mai bine decât noi. Dacă suntem copii nu ştim nimic, iar dacă părinţii spun: „Nu te du să traversezi strada”, noi spunem: „De ce? Trebuie să fie ceva bun pe partea cealaltă.” Dar Dumnezeu este la fel. El ne iubeşte şi dacă ne interzice să facem ceva nu este fiindcă nu vrea să avem ceva bun, dimpotrivă. Deci este o problemă de încredere, şi chiar dacă nu înţelegem, trebuie să-L ascultăm. Pentru că unele lucruri nu le înţelegem. Iar Dumnezeu spune: „Nu atinge asta.” Şi poate că ştim de ce, deoarece avem experienţa anterioară, deci spunem: „A, asta? Da.” Dar apoi Dumnezeu spune: „Nu atinge asta!”, iar noi spunem: „De ce?”

Reporter: Da, aşa este. Fiindcă vrem să dăm lucrurile în vileag pentru telespectatorii care ne urmăresc. Cred că sunt atât de mulţi oameni care intră pe internet, care vor să se implice în vrăjitoria albă, vrăjitoria neagră, vrăjitoria albastră, în indiferent care vrăjitorie, chiar pe internet, copiii, chiar şi tinerii sunt într-o stare de receptivitate. Deci vrem să dăm lucrurile în vileag pentru telespectatori, nu numai pentru creştini, ci şi pentru oamenii care nu sunt în Hristos. Deci nu ai fost implicat doar în facerea de farmece, nu ai fost implicat doar în spiritualism, mediumnitate şi vrăjitorie şi ghicitorie, ai fost implicat şi în uciderea efectivă a oamenilor.

Allan: Da, da. Aceasta a avut loc când am intrat în magia neagră. Am fost implicat direct cu un spirit, care este o fiinţă spirituală. Nu s-a întâmplat printr-un grup de oameni sau prin cărţi care mi-au explicat ritualuri, nu ştiam nimic fiindcă nu citeam. Deci a trebuit să învăţ direct de la un spirit rău. Iar un spirit rău a venit fiindcă ştia că vroiam putere, şi a făcut un târg. A spus: „Dacă vrei îţi dau puterea de a face o vrajă pentru a omorî oameni.” Nici nu ştiam că exista aşa ceva. Cunoşteam cuvântul „voodoo”, îl auzisem, dar credeam că era dintr-un film de la Hollywood, unde vezi oameni că omoară oameni, nici măcar nu credeam asta. Tocmai am spus că a venit şi mi-a vorbit, şi am zis: „O, vreau să încerc să văd dacă este adevărat. Este posibil?” Deci mi-a arătat cum. Deci m-am gândit la cineva, am spus: „OK, voi încerca. Voi arunca o vrajă asupra cuiva pe care îl cunosc, deci când va muri, voi şti.”

Reporter: Dovada pentru tine că funcţionează.

Allan: Da. Deci m-am gândit la cineva, la cineva care era departe de mine. Era destul de bun, fiindcă era o persoană bună, iar eu uram oamenii buni. În societate era într-o poziţie bună, iar eu eram gelos. Deci am spus: „Acest tip este destul de bun.” Deci am spus: „OK, îl vreau pe tipul ăsta mort.” Şi m-am uitat la ceasul de mână, şi apoi am uitat, iar trei zile mai târziu am aflat că a murit exact în acel moment.

Reporter: Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!

Allan: Deci m-am dus la înmormântarea lui, la funeraliile lui, iar apoi mi-am spus: „Deci e grozav, funcţionează! Dar acum vreau să văd amploarea puterii mele, acum vreau că ştiu că pot ucide aşa. Pot să omor pe cineva pe care nu-l cunosc?” Am vrut să ştiu…

Reporter: Ai vrut să cercetezi.

Allan: Am vrut să cercetez puterea pe care mi-a dat-o acel spirit. Am crezut că mi-a dat-o pentru că mă iubea şi mă plăcea, şi vroia să am putere.

Reporter: Minciuna diavolului.

Allan: Dar este o minciună, pentru că de fapt vroia să mă omoare. Am descoperit aceasta mai târziu.

Reporter: Deci ţi-a dat talentul, dă-mi voie să spun puterea de a ucide…

Allan: Da, puterea.

Reporter: Dar de asemenea ai sigilat, ai sigilat…

Allan: Prin practică. Fiindcă aş fi putut să refuz. Aş fi putut să spun: „Eşti nebun? Nu o să omor pe nimeni.” Şi ar fi plecat. Dar am intrat în asta. Deci după aceea…

Reporter: Te-ai predat lui.

Allan: Da. Deci am încercat cu oameni pe care nu-i cunoşteam. Îmi era teamă că eram manipulat de acel spirit. M-am gândit că totul este o manipulare, şi că spiritul ştia că tipul avea să moară şi m-a făcut să cred că aveam puterea de a-l omorî, şi deci mi-a spus, poţi… Deci am vrut să fac lucruri ca să fiu sigur că eu sunt stăpânul.

Reporter: Deoarece cu diavolul, ştiai că erai implicat cu diavolul, erai implicat în vrăjitorie…

Allan: Înainte de a fi implicat în magia albă…

Reporter: Şi în magia neagră. Nici în stăpânul tău pe care îl slujeai nu aveai încredere.

Allan: Da. Fiindcă nu ştiam cine era. Nu ştiam cu cine aveam de-a face, cu cine. Când ai de-a face, când eşti implicat într-o practică, spui: „Am încredere în spiritul unui înger”, dar nu ştii cine este.

Reporter: OK.

Allan: Poţi pune pariu că este un spirit rău.

Reporter: Când ai ajuns la acel punct în viaţa ta când Satan s-a revelat că este Satan? Când ai ajuns la nivelul la care ai realizat pe cine slujeşti? Pentru că…

Allan: Când… La următoarea vrajă am omorât doi oameni şi am privit-o pe faţă sângerând până la moarte în faţa mea. Deci am fost fericit, dar m-am gândit că a fost puţin cam încet deoarece… Aşa că mi-am spus: „Voi fi mai bun data viitoare”, fiindcă vroiam să fie instantaneu. Iar în acel moment am spus: „O, este grozav, sunt foarte fericit, sunt mulţumitor acestui spirit că mi-a dat această libertate şi această putere. O voi explora.” Iar în acel moment a fost sfârşitul jocului, pentru că în acel moment a intrat în mine, m-a posedat. Şi atunci am realizat că intenţia lui şi motivaţia lui, erau să mă distrugă, să mă omoare şi să mă chinuiască.

Reporter: Ţi-a dat puterea de a ucide, dar în acelaşi timp…

Allan: Da, acesta este preţul.

Reporter: Când ai realizat că spiritul te poseda? Când ai descoperit?

Allan: Ei bine, când tocmai o privisem pe acea fată murind, şi am făcut stânga împrejur şi am spus: „Uau, acum mă voi gândi la următoarea mea vrajă”, plecând de acolo, câteva minute mai târziu acel spirit a intrat în mine. Avea dreptul, pentru că există reguli spirituale, pe care poţi să le cunoşti sau nu, dar va trebui să le accepţi. Dacă nu accept regulile atomice, legile, adică există legea atracţiei terestre. Pot să spun: „Nu cred în ea”, dar dacă voi cădea de pe un vârf de munte, voi cădea. Deci din punct de vedere spiritual este la fel. Fiindcă nu cunosc legea, nu înseamnă că nu voi plăti consecinţele legii. Eu nu ştiam nimic despre ea. Deci el avea drept legal asupra vieţii mele. Deci a venit şi m-a chinuit ş după doar, cred că între treizeci şi patruzeci şi cinci de minute de chin, nu am mai putut suporta. Deci am făcut un târg cu el. Am spus: „OK, acum ştiu că ai dreptul să mă chinui. Nu mai rezist. Deci te rog, fac un târg cu tine. Lasă-mă, şi în noaptea asta la miezul nopţii mă omor. Jur!”

Reporter: O! O, Dumnezeul meu! O, Dumnezeul meu!

Allan: M-a crezut. Ştia că nu mă voi răzgândi. A respectat ce am spus. A zis: „OK, la revedere.” A plecat. Şi am fost liniştit tot restul zilei. Era după-amiaza. Ştia că nu mă voi răzgândi, fiindcă ştiam ce se întâmpla. Era fericit că a câştigat. Şi-a spus: „Allan e terminat, următorul, el nu e mântuit, victima următoare.” Şi la miezul nopţii am luat treizeci de pastile ca să mor.

Reporter: Dumnezeul meu! Ai vrut să te sinucizi.

Allan: Vroiam să mor. Nu vroiam să fac o încercare, vroiam să mor.

Reporter: Deci ai băut pastilele.

Allan: Am făcut-o. Am luat treizeci de pastile, erau singurul lucru pe care îl aveam. M-am gândit: „Cum pot să o fac?” Mi-am spus: „Într-un accident de maşină mi-e teamă că poate dau greş, voi fi paralizat.” Îmi era teamă să sar de pe o clădire. Mi-am zis: „Poate că mă voi răni.” M-am gândit că cea mai bună cale era să înghit acele pastile. Şi eram atât de fericit. Mi-am spus: „Ascult cea mai bună muzică.” A fost cea mai bună jumătate de oră din viaţa mea.

Reporter: Deci nu ai avut nevoie de pregătiri ca să ieşi în oraş.

Allan: Da. Mi-am spus: „Este sfârşitul. Sunt fericit. Problemele mele s-terminat acum. Voi muri, iar acesta e sfârşitul problemei mele.”

Reporter: Iar acesta nu este sfârşitul.

Allan: Nu este sfârşitul, deoarece când m-au adus la spital…

Reporter: Spune-ne experienţa ta în apropierea morţii.

Allan: Da. Am avut o experienţă în apropierea morţii, mergând la spital, adică m-am aflat în afara trupului. Şi am fost surprins că încă trăiam, deşi eram în afara trupului. M-am întors şi am văzut o femeie care zgâlţâia pe cineva şi am văzut că avea să-l rupă în bucăţi, şi m-am uitat şi am văzut că eram eu. Şi eram în trupul spiritual, şi am fost surprins că nimic nu se terminase, şi că ceea ce crezusem că era o cale de ieşire, era o cale de intrare.

Reporter: Dumnezeul meu, era doar începutul, aha.

Allan: Da. Este starea eternă a sufletului nostru. Şi am văzut că trebuia să plătesc consecinţele pentru tot ce făcusem şi că sfârşitul nu este moartea.

Reporter: Deci aceasta este experienţa pe care ai avut-o fiindcă spiritul tău era în afara trupului, ţi-ai privit trupul zăcând mort acolo, l-ai privit.

Allan: Nu eram mort.

Reporter: Era vreun fel de teamă în tine? Dumnezeul meu, nu-L am pe Isus în viaţa mea, stau aici.

Allan: Nu am gândit: „Nu-L am pe Isus în viaţa mea” pentru că nu-L cunoşteam pe Isus. Dar îmi aveam emoţiile, îmi aveam intelectul, îmi aveam amintirile, 100% cum sunt cu dv. acum. Eram intact. Şi mă aflam acolo pentru eternitate, şi am privit înaintea mea lumea spirituală, şi am văzut spiritele rele aşteptându-mă, urându-mi bun venit.

Reporter: Dumnezeul meu!

Allan: Şi am spus: Este imposibil să fiu pentru eternitate în acest loc. Vreau să mă întorc în trup şi să fac pace cu mine însumi.

Reporter: Ai experimentat vreo formă de iad, de ai spus: „Nu vreau să mă duc acolo!”? Ai avut…

Allan: Ei bine, pentru mine iadul…

Reporter: Erai deja în afara trupului.

Allan: Eram în afara trupului, dar în acel mediu, adică ce vedeam era ceea ce puteam vedea cu viaţa mea spirituală, privind în jur cu ochii. Nu m-am dus milioane de kilometri în iad. Eram acolo. Dar deja erau spirite aşteptându-mă chiar acolo, gata să mă întâmpine. Şi am simţit chin, am simţit teamă.

Reporter: Demonii aceia.

Allan: Da. Am spus: „Realizez că trebuie să plătesc în eternitate consecinţele pentru ceea ce am făcut în trup”, deci trebuia neapărat să mă întorc în trup ca să fac pace. Deci le voi spune şi oamenilor care cred că acum au probleme şi se gândesc să se omoare deoarece cred că ar fi sfârşitul problemei: este cea mai rea soluţie. Fiindcă este începutul. Şi atât de mulţi oameni nu mai pot să se întoarcă în trup.

Reporter: Este prea târziu.

Allan: Este prea târziu. Deci astăzi este ziua care contează.

Reporter: Astăzi este ziua care contează. De aceea vorbim în această emisiune, fiindcă vrei ca oamenii, vrei să le spui telespectatorilor care ne privesc, care sunt în exact aceeaşi situaţie ca Allan. Ascultaţi această emisiune. Acesta este un om care are experienţă în vrăjitorie, în vrăjitoria adâncă, în omorârea oamenilor, în vărsarea de sânge. A ieşit din trup, a avut o experienţă în apropierea morţii, a realizat că este prea târziu. Dar prin harul lui Dumnezeu te-ai întors în trup. Vrei să le spui telespectatorilor chiar acum, celor care se bălăcesc în exact aceeaşi situaţie în care erai tu, în vrăjitorie. Dacă te uiţi la cameră, vreau să le spui acelor spectatori şi să-i avertizezi despre pericol înainte de a fi prea târziu.

Allan: Pentru cei care tocmai au început să se bălăcească în vrăjitorie sau în magia albă, vă spun că sunteţi în pericol şi trebuie să acţionaţi corect. Dacă sunteţi creştini, trebuie să vă opriţi şi să mărturisiţi lui Dumnezeu, şi să vă întoarceţi de la aceasta, fiindcă este păcat. Trebuie să aveţi un singur Dumnezeu, şi trebuie să vă supuneţi Lui şi să-L lăsaţi pe Duhul Sfânt să vă călăuzească, iar Dumnezeu nu vă poate binecuvânta dacă slujiţi altor dumnezei. Deci faptul că sunteţi în magia albă şi nu omorâţi oameni nu este ceva inofensiv, fiindcă este foarte primejdios. Sunteţi sub influenţa spiritelor rele şi vă gândiţi: „De ce nu sunt binecuvântat? De ce nu-mi vorbeşte Dumnezeu? De ce nu pot înţelege nimic când citesc Biblia?” Este din cauză că spiritele rele vă împiedică, şi spiritele rele sunt în jurul vostru şi vă influenţează din cauza practicilor pe care le aveţi. Deci trebuie să părăsiţi acele practici şi să vă întoarceţi la Dumnezeu cu toată inima şi să vă supuneţi Lui. […]

Reporter: Vroiam doar să te întreb înainte de a încheia emisiunea. Cunoşti din experienţa ta din trecut, ştii chiar, fiind într-o biserică, unde l-ai văzut pe slujitor, i-ai văzut pe creştinii din biserică, că îi poţi discerne pe cei care au gloria Domnului şi pe cei care sunt profunzi în Domnul, şi pe cei care nu sunt. Era posibil să discerni: „OK, acesta este un creştin mort, acesta moare deja, acesta nu se roagă, acesta…” Cum discerneai?

Allan: Da. Ei bine, este posibil, dar depinde ce fel de vrăjitorie faci. În cazul meu, nu am avut atât de mult timp, fiindcă m-am dus la două întâlniri. Iar la prima întâlnire creştină, nu am ascultat nimic sau nu m-am uitat la nimic.

Reporter: Cu ce scop ai fost acolo?

Allan: Fiindcă un prieten mi-a spus că este ceva fantastic să vii la o întâlnire creştină.

Reporter: Doar ca să te aducă la biserică.

Allan: Da, da, a vrut să mă aducă acolo, iar în cele din urmă m-am dus fiindcă eram sătul de toate, iar el a spus că e plin de fete şi că este una frumoasă pentru mine dacă mă duc. Şi am spus OK. M-am dus pentru fată. Deci m-am dus pentru toate motivele greşite. Dar la un moment dat, când predicatorul vorbea, i-am văzut aura, şi atunci am văzut că are putere intimă, puterea spirituală, şi am vrut acea putere. […]

[Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul ww.sharing-center.com, unde nu mai este disponibil. Clic aici pentru mărturia lui Allan Rich.]

Video: Witchcraft in the Church – TV Talk Show with Allan Rich