de Bill Schnoebelen

Mulţi oameni astăzi, chiar şi creştini, se opun ideii vampirilor care sunt prezenţi pe pământ. Îi clasează în categoria filmelor de groază, sau întreabă cum zideşte un asemenea subiect Trupul lui Hristos?

Ca cineva care este un fost „vampir”, fiind acum liber prin puterea crucii lui Hristos, am un interes întemeiat, care trece dincolo de teorie faţă de acest subiect. Înainte de a răspunde la aceste întrebări, să definim pe scurt ce înţelegem printr-un vampir.

Ca în cazul celor mai multe lucruri spirituale, puteţi să ignoraţi imediat tot ce aţi văzut de la Hollywood. Vampirii NU sunt cadavre vii care se prefac în ceaţă sau devin lilieci. Dacă există asemenea fiinţe, nu le-am văzut niciodată. Ceea ce nu înseamnă că nu ţinem cont de posibilitatea existenţei lor, ci doar că spunem că ele sunt dincolo de experienţa noastră. Nu, vampirii sunt oameni care adesea au tulburări severe (în traducere biblică: demonizaţi). Aceşti oameni se eliberează de stres bând fie propriul lor sânge, fie sângele animalelor sau al altor oameni. Este mai obişnuit pentru femeile chinuite astfel să bea propriul lor sânge, iar pentru bărbaţi, să ia sânge de la alţii. Mulţi supravieţuitori ai abuzului, relatează despre incredibila presiune de a se tăia şi de a-şi bea apoi sângele. Odată ce fac aceasta, simt o mare eliberare de tensiune. Aceasta poate fi o compulsie demonică.

Este de asemenea important de observat că în timp ce legenda vampirului este aproape universală, ea a atins cele mai epidemice proporţii ale sale în Europa de Est, care este excesiv de catolică (sau ortodoxă). Cele mai multe culturi au tabuuri împotriva băutului sângelui. Fără îndoială, aceasta îşi poate avea originea în porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Noe după potop, interzicând băutul sângelui (Geneza 9:4). Este ironic că atât religia catolică, cât şi cea ortodoxă pun în prim plan, ca superstiţie centrală a lor, ideea băutului sângelui şi mâncatului cărnii (sub înfăţişarea sacramentală a vinului şi pâinii), împotriva poruncilor specifice ale lui Dumnezeu. Că aceste religii sunt dominante în culturile unde vampirismul (atât în legendă cât şi în practică) are rădăcini adânci, este semnificativ. Oamenii par să ştie instinctiv că fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate (Evrei 9:22), dar Satan va face tot ce poate ca să-i oprească de la singurul fel de sânge care îi POATE salva – propriul sânge al lui Dumnezeu (Fapte 20:28). Literatura psihiatrică este plină de cazuri de oameni care beau sângele altora, ajungând adesea până la crimă. Asemenea oameni vorbesc despre o „pace” incredibilă după o asemenea experienţă.

Un număr surprinzător dintre ei îşi desfăşoară vampirismul într-un context religios de un anume fel, destul de frecvent înrădăcinat în catolicism. Aşa a fost în cazul meu. Am fost introdus în cultul vampirului de membri al clerului ortodox, care m-au făcut să cred că erau paznicii din vechime ai adevăratului secret al învierii: băutul sângelui celor vii! (Pentru o relatare completă a coborârii mele în această lume de coşmar, vezi Lucifer detronat, capitolele 1 & 18.)

Afirmaţiile lor au fost verificate de iniţieri pe care le-am experimentat, care în cele din urmă au produs în mine o aversiune apreciabilă pentru orice mâncare, cu excepţia sângelui uman, ostiilor pentru comuniune şi vinului sacramental! Am dezvoltat o adevărată adicţie pentru sângele proaspăt – mai puternică decât robia faţă de orice drog! Prin urmare, numai Isus mă putea vindeca de aceasta, şi Lui I se cuvine toată gloria şi onoarea şi lauda! Satan evident ştie tot ce face. Interzicerea de a bea sânge este una dintre puţinele porunci ale Domnului care străbat timpul lui Noe (vezi mai sus), legea mozaică (Levitic 3:17, 7:26) şi chiar biserica din Noul Testament (Fapte 15:20, 29). Dumnezeu face aceasta fiindcă ştie că există ceva fascinant şi misterios de excitant în vampirism, fiindcă „sângele este viaţa”. (Deuteronom 12:23)

Adevăratul vampirism nu este o glumă, nici nu este o poveste cu fantome. Creştinii trebuie să înţeleagă că este o nenorocire reală (deşi neobişnuită), la fel ca abuzul de droguri sau abuzul copilului. Trist, ea devine mai obişnuită. Din cauza tabuurilor universale şi poruncilor biblice împotriva băutului sângelui, mulţi creştini de curând mântuiţi, al căror trecut a inclus vampirismul, se luptă acum cu probleme serioase. „Pot să fiu un vampir născut din nou?” „Mă poate ierta Dumnezeu?” „Va accepta vreodată biserica un membru cum sunt eu?”

Ne-am confruntat cu aceasta în misiunea noastră, fiindcă în numeroase ocazii ne-am rugat cu oameni care nu se puteau elibera de opresiunea spirituală. Era evident pentru noi că ne ascundeau ceva şi că încercau să ascundă acel ceva şi de Domnul. Oamenii respectivi erau terifiaţi de gândul de a ne dezvălui că consumaseră sânge şi că le plăcuse. Este un „punct de acces” puternic pentru atacul demonic, dacă nu a fost mărturisit, şi astfel Satan le alimenta teama.

Pastorii şi consilierii în rugăciune trebui să ştie că vampirismul este real. Dacă cineva a venit cu adevărat la Hristos, nu este nevoie să-i fie teamă să mărturisească acest păcat şi să devină liber de opresiune. Dacă îl ascunde din ruşine, aceasta poate doar să le prelungească opresiunea. Cu blândeţe, a trebuit să scoate aceasta de la ei, după ce am epuizat toate celelalte opţiuni. Au fost atât de uşuraţi că nu i-am condamnat, şi au fost şi mai uşuraţi când Isus i-a eliberat de compulsia lor păcătoasă. Este un păcat ca oricare altul. Poate fi părăsit şi se poate renunţa la el cu ajutorul lui Isus, dar trebuie să fie recunoscut.

[William J. Schnoebelen, Vampires: Hollywood is Pushing Them… But are they real? Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.chick.com, unde nu mai este disponibil.]

Bill Schnoebelen – Romanţând moartea

Noua carte a lui Bill, Romanţând moartea, aruncă lumina biblică asupra fenomenului vampirului din cultura pop de astăzi. Uns pentru a dezvălui adevărul despre această temă vitală pentru Trupul lui Mesia, Bill expune detaliat romanţarea vampirismului şi ocultului din zilele noastre, şi cum a pus stăpânire vampirismul pe mare parte din societate, strecurându-se chiar în bisericile din timpurile moderne, pentru a-i seduce pe cei tineri ca şi pe cei bătrâni, cu fanteziile despre nemurire, putere şi seducţie, prin băutul sângelui uman. Cartea expune în mod dinamic cum milioane de oameni au creat legături sufleteşti cu o întunecime iluzorie pe care nu o înţeleg, cu rezultate devastatoare – dar apoi trece rapid mai departe, revelând cum poate şi cum ar trebui să se echipeze Biserica, pentru a sluji acestor suflete pierdute. Aleluia!

Oferind baze biblice de neclătinat pentru a expune răul vampirismului, în opoziţie cu viaţa eternă prin mântuire, această nouă carte incitantă ţese laolaltă mărturia personală a lui Bill (implicarea în wicca, francmasonerie şi vampirism) şi istoriile literare şi culturale despre vampirism, în timp ce analizează îndeaproape idealurile romantizate ale ocultului zugrăvite în seria Twilight Saga. Romanţând moartea este o chemare a sunetului de goarnă şi un manual al luptătorului, pentru ca Biserica să-şi asume responsabilitatea de a fi adevărată sare şi lumină în lume!

Bill Schnoebelen – Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată

La sfârşitul expunerii sale video de nouă ore intitulată „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”, Bill Schnoebelen povesteşte următoarele.

În cultura populară, un vampir este cineva care doarme ziua într-un sicriu sau într-un alt loc retras, şi se trezeşte noaptea ca un cadavru umblător, ca să bea sângele celor vii. Este o legendă universală în toată lumea. Se spune că vampirii se transformă în lilieci etc., că au un anumit control asupra vremii, că nu le plac lumina soarelui, simbolurile creştine şi usturoiul, deoarece purifică sângele. Se spune că poţi omorî un vampir prin foc, prin lumina deplină a soarelui timp de câteva minute, cu o ţeapă în inimă, prin decapitare, sau prin folosirea a mult usturoi.

Totuşi, există cu adevărat culte vampirice în care poţi fi iniţiat. Înaintând în satanism, lui Bill Schnoebelen i s-a spus că trebuie să traverseze abisul şi să devină vârcolac sau vampir. A ales vampirismul, fiindcă auzise că este dureros să devii vârcolac, iar vampirismul i se părea erotic.

Mulţi vampiri provin dintr-o anumită ramură a Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa de Est. De-a lungul secolelor, acea ramură a păstrat secretul că Isus a creat primul vampir, când l-a înviat pe Lazăr din morţi.

Vampirii aflaţi la primul nivel sunt încă vii, dar cei aflaţi la nivele mai înalte „mor” şi devin întru totul vampiri. În stadiul de tranziţie există o foame pentru mâncare şi sânge. Odată morţi, orice ar încerca să mănânce în afară de sânge, inclusiv apă, ar vomita. Singurele lucruri pe care le-ar putea mânca ar fi sângele uman şi ostia de la cina catolică. Există o mare dorinţă de a bea sânge, dar în timp ea devine monotonă.

Pentru a deveni vampir, Bill a trebuit să ia mai întâi doze mari de ierburi şi vitamine. I s-au dat doze tot mai mari de cocaină. L-au învăţat cum să fie un vampir psihic şi să stoarcă energia din oameni. Apoi a început să mănânce ostia catolică. A experimentat multă anxietate, fiindcă putea să simtă schimbările care aveau loc în el, inclusiv o schimbare în tipul său de sânge.

Apoi, într-o noapte, după ce a luat cam cincizeci de doze de cocaină (ceea ce în mod normal este letal), cel care îl învăţa vampirismul, despre care Bill crede că era un înger căzut, a venit la el, şi-a deschis pieptul cu unghia, Bill i-a supt sângele, iar superiorul lui i-a pus mâinile pe cap. În acea clipă virusul vampirului a trecut la el, şi nu a mai putut mânca hrană obişnuită. Virusul este atât psihologic, cât şi spiritual.

Odată ce vampirii mor, aparent trăiesc mult timp. Superiorul lui Bill susţinea că are o sută cincizeci de ani, dar nu arăta mai în vârstă de patruzeci de ani. Pielea vampirilor are acea frumoasă caracteristică de strălucire transparentă, iar venele lor pot fi văzute aproape ca sticla colorată. Din neatenţie, Bill şi-a expus o dată mâna la soare şi a avut băşici timp de treizeci de secunde.

Când unui vampir îi este foame şi se află în prezenţa hranei, are loc o excitaţie similară cu excitaţia sexuală, numai că apare în dinţi, care se lungesc cu 1,22 cm şi devin foarte ascuţiţi (colţi). Gura salivează o salivă plină de cocaină, care este cel mai tare anestezic. Vampirul linge întâi pielea ca să o amorţească, apoi muşcă.

Bill a supravieţuit un an, mâncând o mulţime de ostii în fiecare zi. Pe vremea aceea iniţiase peste 175 de femei în vrăjitorie, iar unele, aflate la nivele mai înalte, erau mai mult decât doritoare să vină la el la fiecare câteva zile ca să le bea sângele. Sunt două, trei minute de extaz, urmate de douăzeci și patru de ore de iad, din cauza setei de sânge. Ca în fiecare dependenţă, el avea nevoie de tot mai mult sânge. Spunea că atunci când era în oraş noaptea, simţea că ar vrea să rupă oamenii în bucăţi. A fost oprit de dragostea pentru soţia lui, ştiind că o astfel de crimă i-ar fi putut distruge viaţa. A folosit de asemenea scrierea de romane ca o formă de terapie.

Există ceva, ca un văl ocult, care blochează memoria unora dintre victime. Unele pot să moară, fără să li se scoată prea mult sânge. Patru sau cinci oameni fără adăpost mor în fiecare noapte în unele oraşe mari, cu găuri în gât şi fără sânge. Dacă eşti muşcat de un vampir primeşti o poftă subtilă pentru vampirism, precum un interes pentru carnea crudă, filmele de groază, decorul gotic.

La o conferinţă ocultă, pe când se afla în a treia decadă a vieţii, Bill a întâlnit o femeie foarte frumoasă, blondă, într-o rochie de piele neagră, cu pălărie neagră şi robă neagră. Ca bărbat, erai atras ca un magnet de ea. A simţit o aură întunecată palpabilă în jurul ei. Prietenul lui i-a spus că ea omoară un bărbat pe săptămână şi că îi bea sângele după ce îl torturează sexual. Dacă există teamă, sângele primeşte un anumit gust, fiindcă teama produce adrenalină. Astfel de oameni au băi acide, ca ucigaşii în serie, sau lei care să mănânce oasele, sau anumite forme de crimă organizată, ca să scape de cadavre.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

La sfârşitul expunerii sale video de nouă ore intitulată Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată, Bill Schnoebelen povesteşte despre vârcolacii pe care îi cunoaşte. La un anumit moment în viaţa lui, Bill era pe cale să intre în satanism şi nu ştia care trebuia să fie următorul pas, şi a trebuit să aleagă, pentru un anumit motiv, să devină fie vampir, fie vârcolac. Auzise de la prietenii lui care îşi schimbau forma trupului, că să fii vârcolac este foarte dureros, din cauza „ruperii” oaselor la transformarea în vârcolac, iar vampirismul i se părea erotic, de aceea Bill a ales să devină vampir.

Pentru a deveni vârcolac este nevoie de sacrificii umane, de ritualuri sadice dureroase şi de alte lucruri care nu pot fi spuse. Este strict hollywoodian că se poate întâmpla doar noaptea, când este lună plină, fără voia persoanei şi fără ca ea să-şi amintească. Ei îşi amintesc, fiindcă trebuie să ştie dacă şi-au îndeplinit misiunea. Este mai greu, dar posibil, în timpul zilei.

Stephanie Relfe îl întreabă pe Bill: „Ce este un vârcolac?”, iar el răspunde că termenul este „licantrop”, şi că vârcolacii sunt indivizi „foarte” demonizaţi. Ei se pot transforma într-o creatură ca lupul, care „este înaltă de 2,13-2,43 m, cântăreşte peste 136 kg şi îţi poate smulge capul”.

Stephanie îl întreabă apoi dacă, pe baza experienţei lui, vampirii sunt reali. Bill răspunde spunând:

„Da, cred că sunt, şi mi s-a spus pe când eram în Frăţia lui Satan, că ei erau esenţialmente comandoul asasin. Dacă vroiau ca cineva să fie omorât, şi omorât repede şi murdar, atunci îl puneau pe unul dintre asasinii lor vârcolaci să iasă şi să o facă în aşa fel ca şi cum persoana ar fi fost sfâşiată de un animal sălbatic. Eu nu am văzut niciodată un vârcolac, dar soţia mea a văzut.”

El povesteşte cum pe când era el plecat la o conferinţă, soţia lui se afla cu sora ei într-o cabană. Au auzit paşi de animal afară. Soţia lui a văzut ceva uitându-se la ea pe fereastră. A văzut o bestie mare tropăind afară în jurul cabanei, posibil trimisă împotriva lor. S-au rugat cu putere şi au fost protejate, deoarece creatura ar fi putut pătrunde în casă, uşa neavând încuietoare. Dimineaţa au găsit urme de labe uriaşe cu trei degete. Bill spune că vârcolacul nu a putut să intre fiindcă puterea lui Iahve a fost capabilă să-l ţină pe vârcolacul „condus de demoni” în afara casei.

Bill povesteşte despre doi băieţi care mergeau cu bicicleta în jurul unei gropi de gunoi părăsite. Dar s-a nimerit ca acolo să aibă loc un ritual satanic. Speriaţi, au dispărut în noapte, dar au auzit paşii greoi ai unei bestii mari şi întunecate, care îi urmărea. Unul dintre băieţi şi-a auzit prietenul ţipând, când a fost prins. Apoi, chiar când l-a prins pe el, a strigat la timp „Isuse!”, iar bestia i-a lăsat o zgârietură mare de-a lungul pieptului. A fugit acasă înspăimântat, le-a spus părinţilor, care au chemat poliţia. Dar nu s-a găsit nimic; Bill spune că aceşti oameni sunt maeştri ai deghizării. Bill a trebuit să se roage cu băiatul împotriva duhului de teamă.

Bill spune că o femeie a venit la el, încercând să primească suport după despărţirea de soţul ei vârcolac/pilot de avioane. El a violat-o pe când era în formă de vârcolac, iar ea avea cicatrici care să o dovedească.

Bill povesteşte, de asemenea, despre un conducător mormon care s-a transformat pe jumătate într-un fel de „vârcolac urangutan”, în protestul lui pasionat împotriva creştinilor care predicau într-un parc împotriva doctrinei mormone.

El consideră că este posibil să existe câte un vârcolac în fiecare metropolă importantă, şi că există colonii de vârcolaci. În opinia lui, este clar că un glonţ de argint este singura armă care poate omorî o astfel de creatură. Argintul este simbolul răscumpărării în Biblie. Este temelia chivotului legământului, iar lui Iuda i s-au dat treizeci de arginţi pentru a-L trăda pe Isus.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

Unele biserici folosesc popularele romane Twilight despre dragostea dintre vampiri adolescenţi, ca material pentru şcoala duminicală de tineret. Bill, care în trecut a fost implicat în vampirism şi satanism, se adresează acestor subiecte: Sunt vampirii şi vârcolacii reali? Ce spune Biblia despre aceste creaturi? Care sunt alegerile curate de entertaiment pe care le pot face credincioşii? Ce este războiul spiritual şi care este componenta profetică din spatele acestui atac fulger al mass-media? Sunt întrebări importante pentru toţi credincioşii, dar în special pentru părinţi, pastori şi lucrătorii cu tineretul. Acest video este perfect pentru a însoţi expunerea de nouă ore „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”.

[Sursa: www.withoneaccord.org]

Video: Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire 9 of 9

de Bill Schnoebelen

Care este baza scripturală pe baza căreia îi învăţaţi pe creştini că ar trebui să evite Halloween-ul şi alte sărbători păgâne?

Ei bine, avem un mic tractat intitulat Halloween: Este timpul să fim răi…, care explică aceasta. Ar trebui să vă informaţi cu privire la el. Avem acest tractat disponibil pentru downloadare pe pagina de „Resurse gratuite” de pe pagina noastră principală.

Altminteri, iată faptele. Este de netăgăduit că Halloween (sau Samhain) precum a fost numit, este o zi de sărbătoare păgână. Suntem avertizaţi în Ieremia…

Ieremia 10:2: „Aşa vorbeşte Domnul: Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.”

Nu ar trebui să „adoptăm” obiceiuri de la păgâni sau necredincioşi. (Apropo, aceasta s-ar putea aplica şi lui Moş Crăciun şi iepuraşului de Paşte, hm!) Bineînţeles, cei mai mulţi dintre noi nu au înţeles aceasta până recent. Până recent nu a existat învăţătură în biserică despre aceasta şi astfel…

Ieremia 16:19: „DOAMNE, tăria, cetăţuia şi scăparea mea în ziua necazului! Neamurile vor veni la Tine de la marginile pământului şi vor zice: Părinţii noştri n-au moştenit decât minciună, idoli deşerţi care nu sunt de niciun ajutor!” (Accentuare adăugată)

O asemenea afirmaţie ar putea fi făcută despre Halloween etc. Am făcut anumite lucruri fiindcă taţii noştri (şi mamele noastre) le-au făcut, neştiind că erau contrare Cuvântului lui Iahve.

Bineînţeles, există şi sfatul lui Pavel:

1 Tesaloniceni 5:22: „Feriţi-vă de orice se pare rău.”

Filipeni 4:8: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”

Ambele versete vorbesc despre capcanele rele ale Halloween-ului.

În mod tipic, Halloween-ul este înfăşurat ca într-un giulgiu (scuze pentru jocul de cuvinte) de moarte, sicrie, vampiri, fantome, strigoi şi monştri. El face foarte mult parte din „latura întunecată”. (Vedeţi, de asemenea, 2 Corinteni 6:14-16. Creştinii nu ar trebui să aibă nicio părtăşie cu întunericul.) Cum poate un tânăr creştin să fie fidel acestor versete şi să participe la Halloween?

Cum poate aţi auzit, am fost pângărit prima oară de demonic într-o noapte de Halloween, când aveam zece ani. M-a speriat pentru mulţi ani, iar mai târziu m-a atras în vrăjitorie, iar în cele din urmă la satanism. I se va întâmpla aceasta fiecărui copil care merge cu „ne daţi ori nu ne daţi”? Probabil că nu. Dar creştinii trebuie să evite chiar şi ceea ce pare rău. Unele congregaţii au o „Petrecere de Halloween” în acea noapte, cu distracţie şi jocuri şi bomboane, şi sărbătoresc reforma protestantă (care a început pe 31 octombrie cu Martin Luther).

[William J. Schnoebelen, Why do you teach Christians should avoid Halloween? Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Bill Schnoebelen

Rădăcinile amare – Iertarea

(Fă această rugăciune când ai judecat pe cineva, inclusiv pe tine însuţi, în special pe nedrept. Pune numele persoanei [sau numele tău] în spaţiile libere!)

Abba Tată, vin înaintea Ta în Numele lui Isus Hristos.

Realizez că am judecat pe ____________ şi am creat înăuntrul meu o rădăcină de amărăciune. Îmi pare rău că am făcut aceasta, şi nu mai vreau acest lucru îngrozitor în mine.

____________, te iert pentru (ofensă).

Doamne Isuse, Te rog să mă ierţi pentru această rădăcină de amărăciune. Iartă-mă că am luat locul Tău de Judecător.

Îţi cer să intri în acel loc în mine, să îndepărtezi acel lucru urât din mine şi să mă cureţi cu sângele Tău. Curăţă-mă în orice loc unde a existat amărăciunea.

Îţi cer să intri în acel loc, să umpli toate acele locuri cu Prezenţa Ta, cu Duhul Tău cel Sfânt.

Abba Tată, Te rog să binecuvântezi pe ____________. Amin!

[William J. Schnoebelen, Prayer for Healing Bitter Roots. Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Bill Schnoebelen

Îngerii par să fie peste tot în zilele acestea. Nemaifiind limitaţi la timpul Crăciunului şi la magazinele catolice de cadouri, acum apar în cărţile care se află pe măsuţele de cafea, în videourile New Age, ca bibelouri, şi chiar în filme şi în emisiuni de televiziune de succes.

Dumnezeu a apărut de fapt pe coperta TV GUIDE în primăvara lui 1997. În ultimul deceniu, îngerii au devenit ceva „fierbinte”. Există nenumărate cărţi care vorbesc despre „îngeri păzitori” şi despre alte experienţe cu îngeri. Există chiar cărţi scrise de învăţători New Age, despre cum să comunici cu îngerul tău sau să te rogi lui (sau ei?).

Filmele din anii recenţi au readus motivul îngerului, precum Îngeri pe teren, Aripile dorinţei, Profeţia sau Soţia pastorului. Mai recent a fost Legiune. Să nu uităm de vechile mega-hituri TV, Calea spre cer şi Atins de un înger. Diferite mijloace de comunicare în masă susţin chiar că producătorii acestor show-uri sunt creştini şi au un mesaj creştin. Ei bine… poate.

Toată această atenţie poate fi un bine-venit semn al trezirii, numai că cele mai multe dintre aceste „întrupări angelice” se aseamănă foarte puţin cu îngerii care apar în Biblie. De fapt, în vasta majoritate a cazurilor, îngerii implicaţi nu ar părea să facă deloc lucrarea lui Dumnezeu, ci mai degrabă lucrarea diavolului.

De aceea, trebuie să vedem ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Biblie, despre chestiunea îngerilor; şi câtă încredere putem avea în ceea ce vedem în jurul nostru în cultura populară.

Problema cu aceste emisiuni este că prezintă o teologie destul de proastă, amestecată cu destulă sentimentalitate şi discuţii care inspiră, pentru a ajuta să fie acceptate. Să fim siguri, asemenea spectacole sunt o mare îmbunătăţire faţă de obişnuita dietă fără Dumnezeu a măcelului, poftei şi ocultismului, pe care o produce în ritm rapid Hollywood-ul. Ele nu sunt cu adevărat violente. Nu conţin sex sau limbaj murdar, despre care să vorbim. Totuşi, în multe feluri sunt mai periculoase – fiindcă eroarea pe care o prezintă este subtilă.

Ştim că show-uri ca Jurnalele vampirilor sau Scutul sunt violente, josnice şi obscene. Ele sunt echivalentul mass-media al Bisericii lui Satan. Ele sunt total deschise cu privire la ceea ce vând. Totuşi, Atins de un înger este echivalentul TV al Bisericii Mormone: dulce, drept, curat şi plin de grijă, dar de fapt blestemat până în miezul său. Precum mormonii, Atins de un înger pretinde că prezintă un mesaj spiritual înălţător, care ar putea, dacă nu eşti atent, să te poarte de-a lungul drumului către iad.

Scrieri spirituale creative?

Problema este legată de faptul că sunt vremurile din urmă şi există multă înşelăciune în ţară. Oricine priveşte Atins de un înger pleacă cu aceste concepte:

1) Dumnezeu este real şi te iubeşte (până aici e bine).

2) El are un plan pentru viaţa ta (începe să sune puţin ca reclamele TV momone!).

3) Îngerii sunt mult prea umani. El trebuie să înveţe lucruri din experienţe neplăcute, la fel ca noi.

4) Iadul şi judecata sunt „lipsă”.

5) Evanghelia lui Isus Hristos nu este auzită niciodată.

Toate acestea sunt religiozitate drăguţă, „caldă şi neclară”, care cu greu ar putea ofensa sau îndepărta pe cineva. Aceasta este problema cu mass-media. Ori de câte ori se apropie de spiritualitate, tinde să o treacă printr-un blender, aşa că rămâi cu pulpă liniştitoare şi stupidă pentru bebeluşi, în loc de laptele sau carnea Evangheliei.

Practic niciunul din aceste concepte (cu excepţia # 1 şi poate 2) nu sunt adevărul Bibliei. Acum asta nu ar trebui să surprindă pe nimeni care cunoaşte Hollywood-ul. Satan este complet împotriva prezentării clare a Evangheliei la reţeaua de televiziune! Pericolul constă în faptul că mulţi oameni sunt înşelaţi să creadă că asemenea emisiuni transmit mesajul pe care Creatorul nostru vrea ca ei să-l audă – precum la fel de mulţi oameni sunt înşelaţi de frumosul mesaj mormon.

Atins de un înger le dă ca hrană spirituală o Evanghelie care prezintă dragostea lui Dumnezeu fără dreptatea Sa – sau dacă elementul dreptăţii este prezent, este o dreptate ale cărei cereri pot fi împlinite prin simple acte de bunătate şi grijă umană. Cei din Atins de un înger sunt prezentaţi de obicei ca temători, neiubitori sau fiind într-un anumit fel „testaţi” fizic, relaţional sau mintal. Ei sunt „atinşi” de înger(i) şi învaţă o lecţie importantă despre ei înşişi şi despre cât de important este să iubeşti, să împărtăşeşti şi să ai grijă de alţii. Ocazional, se întâmplă mici miracole; dar în general vorbind, este o spiritualitate foarte „îmblânzită”.

Dificultatea este că Dumnezeul nostru nu este „îmblânzit”! El nu este o pisicuţă care doar ţi se va încolăci în poală, va toarce şi te va face să te simţi bine. El este „Leul lui Iuda” şi răcneşte! El este Dumnezeul cutremurului şi al furtunii, iar când adevăratul Lui înger vorbeşte, oamenii adesea iau în mod greşit vocea lui drept un tunet (Ioan 12:29). Dumnezeu nu este doar „Domnul Drăguţ”, chiar dacă celor mai mulţi oameni le-ar plăcea să creadă că acesta este tot ce este El.

Evitând problema

Îngerii din mass-media îl înşeală pe privitor să creadă că dacă eşti drăguţ cu oamenii şi îţi iubeşti copiii, atunci Dumnezeu te va iubi şi te va lua la cer. Totul este prezentat fără un context biblic autentic. Nu auzi niciodată adevărul că nimeni nu este drept înaintea lui Dumnezeu (Romani 3:10), sau că tot ceea ce „împărtăşirea şi grija” îţi vor aduce, este un bilet rapid spre iad, dacă nu Îl ai Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor al tău (Ioan 14:6).

De aceea, Atins de un înger este fantezie teologică, la fel de mult precum Războiul stelelor este fantezie science fiction. Diferenţa este că cei mai mulţi oameni înţeleg că science fiction este fantezie, dar pot prea bine să spere că îngerii drăgălaşi din Atins de un înger sau din ultimul film hollywoodian îi vor ajuta.

Într-un sens mai larg, moda îngerilor este un mod de a-L evita pe Dumnezeu. Dumnezeu reprezintă dreptatea, adevărul şi judecata. Ceea ce este prea „incorect politic”! Producătorul show-ului, Martha Williamson, şi-a dat toate silinţele să evite ca Dumnezeu din Atins de un înger să fie doar Dumnezeul Bibliei – foarte ecumenic! Ea a lăudat un moment din show când Tess, îngerul senior din show-ul Atins de un înger, a spus cuiva că nu te poţi ascunde în spatele Bibliei. (Vezi nota finală 1) Dacă nu te poţi ascunde în spatele Cuvântului lui Dumnezeu, în spatele cui te poţi ascunde?

Cele mai multe materiale despre îngeri de acolo au mai multe în comun cu New Age decât cu Biblia. Îngerii din mass-media nu te judecă, nici nu te cheamă la pocăinţă. Nu te îndreaptă spre Calvar. Ei există ca să te ajute să traversezi străzile, sau în vremurile dificile din viaţa ta. Ei îţi dau un sentiment fals de securitate spirituală şi dreptate spirituală. Aceasta nu este experienţa biblică despre îngeri.

Verificarea realităţii!

Cei mai mulţi îngeri din Biblie i-au îngrozit pe cei care au văzut un înger. Unii oameni au căzut la pământ leşinaţi ca morţi, văzând un înger. Alţii au simţit că sigur vor muri (Judecători 6:22-23). Da, există rare momente când îngerii aduc mângâiere (păstorilor din Betleem, lui Isus în grădină), dar ele sunt întotdeauna pentru oamenii lui Elohim. Nu uita, un înger a ucis o sută optzeci și cinci de mii de oameni într-o singură noapte (Isaia 37:36)! Imaginează-ţi ce ar face un înger Hollywood-ului!

Noi, fiind credincioşi, ne putem ruga ca Dumnezeu să trimită îngeri ca să ne ajute şi să ne protejeze (Evrei 1:14). Aceasta este binecuvântarea noastră. Laudă lui Dumnezeu! Psalmul 34:7 spune: „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” În Biblie, nu oricine primeşte un înger cu serviciu întreg!

Totuşi, Atins de un înger etc. fac să pară că îngerii sunt lucrători sociali celeşti, ecumenici, în slujba unui Dumnezeu care iubeşte pe oricine şi va ajuta pe oricine (indiferent de relaţia sa cu Isus), şi care este un Tip prea drăguţ ca să trimită vreodată pe cineva în iad.

Deci aici se află celălalt pericol. Oamenii sunt încurajaţi de multe dintre aceste cărţi cu îngeri să comunice cu îngerii lor sau să se roage lor. Biblia interzice aceasta, fiindcă este periculos. Pavel ne avertizează în Coloseni 2:18: „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti.”

Adevăraţii îngeri sunt foarte modeşti şi încearcă să stea în umbră. Ei nu atrag atenţia asupra lor înşişi. Ei nu vor primi închinare (Judecători 13:14, Apocalipsa 22:9). De aceea, în întreaga Biblie cunoaştem cu adevărat doar numele a doi îngeri, Mihail şi Gabriel (Judecători 13:18).

Înger fals, Evanghelie falsă

Dacă tu „comunici” cu un înger sau te rogi unuia, nu este unul din îngerii lui Dumnezeu, fii sigur. Îngerii căzuţi există, şi sunt mai mult decât dornici să-i înşele pe cei care nu ştiu mai bine. De multe ori mesajele pe care asemenea îngeri le transmit sunt prea puţin diferite de mesajele „canalizatorilor în transă” sau ale altor oameni demonizaţi care au spirite familiare. Este un mesaj fals al dragostei siropoase.

Îngerii pot să predice o Evanghelie diferită (Galateni 1:6). Adesea oamenii ignoră aceasta. Aminteşte-ţi că atât islamul cât şi mormonismul au început cu un mesaj angelic. Mohamed a pretins că îngerul Gabriel i-a apărut şi i-a dictat Coranul. Astăzi acea religie duce în iad mai mult de un miliard de oameni, instigând de asemenea la terorism violent în toată lumea.

Fondatorul mormon Joseph Smith a susţinut că îngerul „Moroni” (de fapt spiritul unui profet american mort) i-a revelat locaţia şi scopul plăcilor de aur, după care a fost scrisă Cartea lui Mormon. Acela a fost începutul mormonismului, o religie care înşeală astăzi milioane de oameni.

Din nefericire, precum este cu mormonii şi musulmanii, Evanghelia predicată de îngerii din mass-media şi din cărţi este – în cel mai bun caz – o Evanghelie incompletă. La Isus, „aproape” nu contează. Ori ai adevărata Evanghelie, ori eşti „blestemat”.

Am slujit unor oameni care credeau că erau privilegiaţi să facă sex cu îngerul lor păzitor! Capitolul şi versetul despre aceasta, vă rog? Unii bărbaţi au crezut chiar că făceau sex cu îngeri în formă de fete splendide! Aţi observat vreodată rochiile diafane pe care le poartă uneori „Monica” (tânărul înger irlandez) în Atins de un înger? Ce ziceţi de „îngerul ca obiect sexual”?

Întâlnire amoroasă cu un înger?

Toate acestea fac parte din planul lui Satan. Amintiţi-vă de „zilele lui Noe”, când îngerii căzuţi au coborât şi au făcut sex cu femeile (Geneza 6). Yeshua ne-a avertizat că întreaga perioadă dinaintea celei de a doua veniri a Sale va fi exact ca zilele lui Noe. Remarcaţi filmele despre îngeri care se îndrăgostesc de muritori – poate chiar fiind doritori să renunţe la natura lor angelică, pentru a gusta dragostea (Aripile dorinţei sau – mai subtil – Soţia pastorului). Este exact ceea ce vrea să promoveze Satan. Şi cine nu ar fi flatat dacă i s-ar face o „cerere în căsătorie” din partea unui înger real, viu?

Cu toate că după standardele televiziunii Atins de un înger este inocent, amintiţi-vă că rădăcina cuvântului „inocent” este aceeaşi cu a cuvântului „ignorant”. Bineînţeles că nu promovează sexul cu îngerii sau chiar rugăciunea către îngeri. Fireşte că recunoaştem măcar atât. Este „distracţie pentru familie”. Poate că înseamnă să aşteptăm prea mult de la televiziune, ca să comunice vreodată adevărul spiritual. Totuşi, tragedia este că uneori ea se apropie atât de mult de adevăr, şi totuşi dă înapoi. Este ceea ce o poate face periculoasă.

Poţi urmări Atins de un înger până ţi se închid ochii de somn şi nu vei auzi niciodată că eşti păcătos şi că numai Isus te poate mântui, prin ceea ce a făcut la Calvar. Ar fi un mesaj prea „îngust”! Amintiţi-vă, rădăcina cuvântului grecesc pentru „păcat” este tradusă „a cădea aproape de ţintă”. Este tocmai ceea ce Atins de un înger etc. fac, cad aproape de ţintă.

Din cauza aceasta, oricine le priveşte, crezând că primeşte un „mesaj de la Dumnezeu”, este înşelat în mod periculos şi condamnabil. Poate că ceea ce este atât de trist, este că acest gen de show-uri sunt adesea ceea ce primesc despre Isus cei mai mulţi oameni din zilele noastre – şi totuşi tot sunt la jumătate de univers depărtare de El.

Ce ne spune de fapt Biblia despre adevăraţii îngeri?

Ei bine, cuvântul „înger” apare prima dată în Geneza 16:7, unde fiinţa cerească apare şi îi slujeşte lui Hagar. El este un motiv de uimire şi teamă, şi aduce un mesaj de la Dumnezeu (o trăsătură a show-ului de televiziune). Cuvântul precis pentru „înger” în ebraică este „malak”, însemnând „mesager” sau „delegat”. Aceasta pare să fie sarcina lor frecventă, dar în niciun caz singura lor îndatorire. Un înger din Biblie poate să fie și o „apariţie” a Domnului. De multe ori îngerii au venit fără un mesaj – fie pentru a-i proteja pe oamenii lui Dumnezeu, fie pentru a-i distruge pe duşmanii lui Dumnezeu.

Toate primele apariţii angelice din Noul Testament (Matei 1:20, 2:13, Luca 1:13 etc.) implică îngeri, care aduc mesaje despre Mesia care va veni.

Este clar din Biblie că îngerii sunt fiinţe spirituale. Psalmul 104:4 ne spune: „Din vânturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori” [„Care face îngerii Lui spirite”, varianta engleză, n. tr.]. (Vezi, de asemenea, Evrei 1:14.) Pentru că sunt spirite, este clar că legile fizicii nu li se aplică. Ei pot să coboare într-o fântână de flăcări (Judecători 13:19-20), să intre prin zidurile închisorilor închise (Fapte 12:7), şi evident pot să călătorească foarte rapid, probabil mai rapid decât viteza luminii. Un înger a ucis șaptezeci de mii de israeliţi într-un timp scurt (2 Samuel 24).

Este, de asemenea, clar că îngerii sunt foarte puternici. Un înger a nimicit o întreagă armată (o sută optzeci de mii de oameni) într-o noapte (2 Împăraţi 19:35). Un înger a învins o cohortă romană (cei mai duri soldaţi, „Forţele Speciale” din zilele lor) şi a rostogolit o piatră uriaşă de la mormântul lui Isus. Amintiţi-vă Psalmul care spune: „Binecuvântaţi pe Domnul, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere.” (Psalmul 103:20)

După câte se pare, sunt şi foarte înţelepţi (2 Samuel 14:20). O doamnă care îi vorbea lui David compară înţelepciunea lui cu a unui înger: „Domnul meu este tot atât de înţelept ca şi un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.” Toma de Aquino, renumitul filozof şi teoretician catolic, a speculat că îngerii au „cunoaştere inspirată”. Ceea ce înseamnă că din momentul creaţiei lor, Dumnezeu toarnă în ei ceva ce vor trebui să cunoască odată – instantaneu. Acum, aceasta este filozofie, şi nu Biblia. Scripturile nu spun precis aceasta, dar ele par într-adevăr să indice că îngerii sunt extrem de inteligenţi.

Ce nu sunt îngerii

1) Poate vă surprinde să aflaţi că îngerii nu sunt menţionaţi în Biblie ca având nimburi, aşa cum este înţeles termenul în mod obişnuit. Nici sfinţii, dacă veni vorba. Aceasta este o bucăţică de superstiţie catolică extrasă direct din Babilon. Haloul sau „nimbul” din spatele capului îngerilor şi sfinţilor din iconografia catolică, este de fapt o emblemă a zeului-soare, Baal. Nu are nimic de-a face cu sfinţenia sau sanctitatea.

2) O altă idee apreciată care nu este deloc susţinută de Biblie, este că îngerii au aripi. Nicăieri, în niciunul din Testamente, nu găsim un înger cu aripi. Heruvimii au aripi (Ezechiel 1:6, Apocalipsa 4:8) şi serafimii (pluralul lui „serafim”) au aripi (Isaia 6:2); dar aceste fiinţe nu sunt exact îngeri. Ele sunt o varietate cu totul diferită de fiinţe cereşti. Fiecare înger din Biblie este uşor de confundat cu un bărbat uman; de fapt, ei sunt adesea numiţi bărbaţi. nimeni nu ar confunda fiinţele din Ezechiel 1 sau Isaia 6 cu niște bărbaţi obișnuiți.

De fapt, un heruvim este în esenţă un taur înaripat (comparaţi Ezechiel 1:10 cu Ezechiel 10:14), ceea ce evident nu arată deloc ca un bărbat. Nu este clar din Isaia 6 cum arată serafimii, cu excepţia faptului că acest cuvânt este asociat cu flacăra. Citiţi Evrei 1:7: „Şi despre îngeri zice: Din vânturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui.” Observaţi diferenţa dintre îngeri şi „slujitorii” care sunt o flacără de foc – poate serafimii care „slujesc” înaintea tronului lui Dumnezeu zi şi noapte, strigând „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:3)

Nicăieri în Biblie nu sunt reprezentaţi heruvimii ca fiind copilaşi goi, dolofani, cu aripi! Aceasta este o asociere total păgână, fără nicio bază în realitate. Se pare că a apărut din practicile Zilei Sfântului Valentin şi din conceptul păgân al zeului dragostei, Eros (sau Cupidon). Sunt sigur că orice heruvim ar fi foarte insultat să fie comparat cu asemenea absurdităţi idolatre, incorecte, dacă heruvimii ar fi capabili de asemenea sentimente.

3) Contrar credinţei populare şi entertainement-ului mass-media, oamenii nu devin îngeri când mor (nici chiar oamenii drăguţi). Amintiţi-vă de Drumul către cer şi Soţia pastorului, care implică faptul că eroii lor îngeri au avut mai întâi o existenţă umană aici pe pământ. Cine ar putea uita toate desenele de animat drăguţe, care arată pe cineva care moare, apărându-i aripi şi un nimb, şi planând spre cer? GREŞIT din toate punctele de vedere.

Îngerii sunt un ordin cu totul diferit de fiinţe decât noi. Ei au fost creați de Isus (Coloseni 1:16), iar noi, fiinţele omeneşti, am fost create mai prejos decât ei (Psalmul 8:5). Este doar o variaţie a doctrinei păgâne a evoluţiei, să credem că „evoluăm” cumva în îngeri şi ne câştigăm aripile (amintiţi-vă de „Este o viaţă minunată!”). Este de asemenea întoarcerea la vechea minciună a mântuirii mai degrabă prin fapte, decât prin credinţa doar în lucrarea lui Isus de pe cruce (Efeseni 2:8-9).

Singurul loc din Biblie care ne-ar învăţa în mod vag că ne transformăm în îngeri când mergem în cer ar fi: „Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.” – Marcu 12:25 Există o diferenţă distinctă între a spune că cineva devine înger, şi a spune că este „ca îngerii”. „Ca” înseamnă asemănător cu, nu identic cu; în context, în principal în faptul că sfinţii din cer nu se căsătoresc, la fel cum îngerii nu se căsătoresc. (Vom vorbi mai mult despre acest subiect într-o clipă.)

4) O poveste falsă, deliberat înşelătoare, obişnuită despre îngeri, care nu este susţinută de Biblie, este că ei sunt (a) lipsiţi de sex; sau (b) de gen feminin. Aici este un loc unde Atins de un înger inventează. Poţi căuta în Biblie de la Geneza la Apocalipsa şi nu vei găsi niciodată un înger de gen feminin (sau îngeri irlandezi, sau îngeri negri, dacă e vorba de-aşa!). Fiecare înger pe care îl vedem în Biblie este un bărbat tânăr.

Ceea ce este susţinut suplimentar de faptul că Hristos al nostru (care este evident masculin) este numit Îngerul lui Dumnezeu (Galateni 4:14, Fapte 27:23). Mulţi învăţaţi ai Bibliei simt de asemenea că „îngerul Domnului”, menţionat de 52 de ori în Tenakh (Vechiul Testament) (Geneza 22:11, Numeri 22:24, Judecători 2:4, Judecători 6:11, Isaia 37:36 etc.), este de fapt apariţia dinaintea întrupării a lui Yeshua Hristos.

Nici nu sunt îngerii fără sex. În timp ce nu putem spune cu siguranţă dogmatică că nu există îngeri de gen feminin, ar fi straniu ca Biblia să fie tăcută cu privire la ei, dacă într-adevăr ar exista. Îngerii din Vechiul Testament sunt numiţi de mai multe ori „fiii lui Dumnezeu” (Geneza 6:2-4, Iov 1:6, Iov 38:7 etc.). Ei nu sunt niciodată numiţi „fiicele lui Dumnezeu”. Ceea ce este de asemenea semnificativ.

Este evident din mai multe versete că îngerii pot avea sentimente sexuale pentru femeile umane (vezi următoarea secţiune). Astfel, ar părea rezonabil că îngerii sunt de gen masculin.

Îngerii căzuţi

Geneza 6:2-5 ne dă prima indicaţie din Cuvântul lui Dumnezeu că îngerii ar putea păcătui împotriva lui Dumnezeu, deşi aceasta este o temă susţinută efectiv de întreaga Biblie. În timp ce nu putem spune sigur de ce a căzut fiecare înger, putem spune din acest pasaj şi din altele, că cel puţin pentru unii dintre ei, motivul a avut de-a face cu faptul că îngerii au poftit femei umane. Pasajul spune:

Geneza 6:2: „Fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales.”

Geneza 6:4-5: „Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.”

Deşi unii comentatori ai Bibliei vor încerca să vă spună că „fiii lui Dumnezeu” nu erau îngeri, ci doar „linia evlavioasă a lui Set”, exegeza logică nu susţine un asemenea concept. Nicăieri în Vechiul Testament nu sunt numite fiinţele omeneşti „fiii lui Dumnezeu”, pentru vreun motiv. De asemenea, nu a existat cu adevărat niciodată vreo „linie evlavioasă” de la nimeni. Apare clar că nepoţii lui Set erau cam la fel de răi ca nepoţii oricui altcuiva, cu excepţia lui Noe (Geneza 6:9) şi bineînţeles Enoh (Geneza 5:18-24). Că acest pasaj se aplică îngerilor este confirmat de alte două versete.

Iuda 6:7, care vorbeşte despre îngeri care „nu şi-au păstrat vrednicia” [„nu şi-au păstrat prima stare”, versiunea engleză] pentru că ei, precum sodomiţii, au poftit „după trupul altuia” [„carne străină”, versiunea engleză, n.tr.]. Suntem o „specie” cu totul diferită decât îngerii! 2 Petru 2:4-11 pare să vorbească despre acelaşi eveniment, deşi în mod mai puţin direct.

Apoi există un pasaj care intrigă în 1 Corinteni 11:10: „De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.” Discutat în contextul conducerii, versetul este cel puţin confuz, numai dacă nu este citit în contextul din Geneza 6. El spune că femeile care îşi propun să facă ceva, fără o acoperire spirituală potrivită asupra lor (stăpânirea unui bărbat sau pastor) – sau chiar poate fără o acoperire fizică a capului – sunt ademenitoare pentru îngerii care sunt ispitiţi de Satan să cadă prin păcat sexual.

Această „cădere” a îngerilor cu siguranţă s-a întâmplat înainte de potop, şi evident s-a întâmplat şi după aceea (observaţi fraza „şi chiar şi după ce” din Geneza 6:4). Unirea femeilor cu îngerii pare să fi produs „uriaşi” şi „oameni cu nume”. (Vezi nota de final 2.) Au existat uriaşi după potop (evident Goliat şi alţii, ca anachimii şi emimii) – vedeţi Numeri 13:33, Deuteronom 2:11, 3:11 etc.). Mai mult, avem avertizarea lui Pavel către biserica din Corint, tocmai menţionată. Deci aparent chestiunea îngerilor care au căzut cu „fiicele oamenilor”, nu este doar o notă de subsol istorică. Poate se mai întâmplă şi astăzi.

Bineînţeles, există şi alte motive pentru care au căzut îngerii (sau vor cădea). Cel mai notabil pasaj care vorbeşte despre aceasta este în Apocalipsa 12:7-9. El vorbeşte despre dragonul şi îngerii lui, luptând împotriva lui Mihail şi a îngerilor lui, dragonul şi îngerii lui fiind aruncaţi afară. Comentatorii diferă în interpretarea dacă este un eveniment care deja s-a întâmplat, sau dacă urmează să vină. Detaliul important este că pare să arate un anumit fel de mare dezertare (o treime din armata angelică – Apocalipsa 12:4).

Înşelând pe cei creduli

Aspectul esenţial este că există astăzi îngeri căzuţi, care se deghizează frecvent ca îngeri aleşi (buni). De aceea există o cantitate atât de uriaşă de materiale ciudate despre îngeri în secţiunile New Age şi Spiritualitate ale oricărei librării. În cele mai multe cazuri, cărţile trimit un mesaj asemănător celui de la televiziune şi din filme, despre care am discutat deja, sau chiar mai rău. Uneori ele sunt în acord cu experienţa în apropierea morţii sau cu experienţa morţii clinice (care este un subiect în afara scopului broşurii de faţă).

Asemenea îngeri sunt întotdeauna zugrăviţi ca protectori sau ca aducând mesaje superficiale, sentimentale despre Dumnezeu şi viaţa de dincolo. De obicei sunt destul de diferiţi de îngerii biblici, care în mod invariabil inspiră groază şi teamă. Aceşti îngeri şi cărţile despre ei, invariabil evită să discute despre judecată, păcat, iad sau puterea răscumpărătoare a sângelui lui Isus Hristos. Ceea ce înseamnă că oamenii care le citesc simt o căldură impură, care invariabil devine semnificativ mai fierbinte când sfârşesc în iad!

Sfatul cu privire la toată această literatură „angelică” este acelaşi ca cel din zilele lui Pavel. Nu ar trebui să devenim prea implicaţi cu îngerii, în termenii încercării de a comunica cu ei sau de a ne ruga lor. Amintiţi-vă avertizarea lui Pavel menţionată mai devreme, din Coloseni 2:18!

Adevărat, îngerii aleşi ai lui Dumnezeu doresc să rămână în fundal şi nu doresc să atragă atenţia asupra lor înşişi. Nici nu doresc să fie veneraţi sau să ne rugăm lor. În termenii mesajului pe care îl aduc, fie într-o carte, fie într-un video sau într-o emisiune de televiziune, amintiţi-vă sfatul lui Pavel:

Galateni 1:8: „Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”

O avertizare similară este clară în Vechiul Testament:

Isaia 8:20: „La Lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” [„La Lege şi la mărturie: căci dacă ei nu vorbesc aşa, este fiindcă nu este lumină în ei”, versiunea engleză, n.tr.]

Astfel, nu avem nevoie de îngeri ca să ne predice sau să ne înveţe, fiindcă avem „cuvântul prorociei făcut şi mai tare” (2 Petru 1:19) – Sfânta Biblie (vedeţi şi Evrei 2:2). Îngerii nu vor învăţa pe alţii nicio doctrină – cel puţin nu până la Apocalipsa 14:6.

Ceea ce nu înseamnă a spune că atunci cânt este nevoie, un copil al lui Dumnezeu nu poate primi o avertizare sau o instrucţiune de la un înger, cum a primit Iosif (Matei 2:13), dar probabil aceasta nu va fi de natură doctrinară. Dacă este, asiguraţi-vă şi cercetaţi-o atent conform Cuvântului lui Dumnezeu. Niciun înger nu va contrazice vreodată Cartea Dumnezeului care l-a trimis.

Cercetând spiritele

Cred, de asemenea, că dacă ne aflăm în faţa unui înger cu un mesaj, este perfect acceptabil să-l somăm în Numele lui Isus. Prin aceasta vreau să spun politicos, dar ferm (vedeţi Iuda 9 şi 2 Petru 2:11), cerându-i să se identifice cu „Dumnezeul” în al cărui Nume vine. Dacă nu mărturiseşte că Isus Hristos este Însuşi Dumnezeul Atotputernic venit în carne, atunci porunciţi-i să se îndepărteze, în Numele lui Isus. Dacă Îl mărturiseşte cu adevărat pe Isus ca Dumnezeu venit în carne, atunci probabil puteţi presupune că este un înger ales.

Totuşi, cred cu adevărat că întâlnirile angelice sunt relativ neobişnuite. Cred și că de multe ori am fost ajutaţi de îngeri (adesea într-o formă umană umilă), chiar fără să ştim (Evrei 13:2). Dumnezeu şi providenţa Lui pentru noi sunt mai minunaţi decât ne putem imagina vreodată. Laudă Numelui Său!

Amintiţi-vă doar, înainte de a crede ceva spus de un înger (sau dintr-o carte care se presupune că este despre îngeri), evaluaţi în întregime acel ceva cu Cuvântul clar al lui Dumnezeu!

Note finale

1. Angels and Insights de Daniel Howard Cerone, TV GUIDE, p. 45, 29 martie-4 aprilie, 1997.

2. Pentru mai multe despre acest subiect, vedeţi cartea noastră Space Invaders, 1996, With One Accord Publishers, disponibilă la misiunea noastră.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #14 On Angels. Copyright © 2011 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]