de Dante Fortson

M-am gândit să le ofer tuturor cititorilor mei un mic extras din Capitolul 13, de curând adăugat, care va examina zilele lui Lot, în As The Days of Noah Were (Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe). În timp ce făceam cercetări pentru noua secţiune, am observat o mică secţiune a textului pe care l-am trecut cu vederea ani de zile, şi nu am auzit niciodată pe nimeni menţionându-l în vreun studiu despre nefilimii din zilele lui Lot. Verificaţi şi daţi-mi de ştire ce gândiţi.

O alianţă trecută cu vederea

În Amos 2:9 [„Şi totuşi Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, care erau cât cedrii de înalţi şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini.” – n.tr.], citim că amoriţii erau nişte uriaşi înalţi ca cedrii. O mică, aparent nesemnificativă porţiune a textului, care este adesea trecută cu vederea, spune că Avraam a primit ajutor de la trei triburi amorite, pentru a-l salva pe Lot.

„A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.” – Geneza 14:13

De obicei, când ne gândim la Mamre, tindem să ne gândim doar la câmpia unde a trăit Avraam şi unde L-a întâlnit pe Domnul înainte de distrugerea Sodomei, dar Mamre era numele unui uriaş amorit. După acest uriaş este numită câmpia Mamre. La un anumit moment în şederea lui Avraam în zonă, s-a format o alianţă între el şi trei fraţi nefilimi: Mamre, Eşcol şi Aner. După ce Avraam aude ştirea că nepotul lui Lot a fost răpit, cei trei i se alătură în lupta împotriva celor patru regi, şi îl ajută pe Avraam să învingă armatele lor.

[Minister Dante Fortson, Abraham and The Nephilim: As The Days of Lot Were. Copyright © Dante Fortson. PArticolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Dante Fortson

Când este menţionat cuvântul „uriaş”, mulţi oameni îi asociază cu miturile, legendele şi poveştile cu zâne, dar ştiaţi că uriaşii se găsesc şi în Biblie? Biblia face nouăsprezece referinţe separate despre uriaşi literali, care au trăit înainte şi după potopul lui Noe. Pe lângă aceste referinţe, Biblia face şi patru referinţe diferite la înălţimea acestor uriaşi. Menţionarea înălţimii dovedeşte că acele afirmaţii nu erau doar alegorie sau exagerare. Clic pe imaginea din stânga, pentru a afla ce se întâmpla cu adevărat în zilele lui Noe. Există şansa ca biserica ta să nu-ţi fi spus întreaga poveste. Iată toate cele nouăsprezece versete, ca să le verifici şi să le citeşti tu însuţi:

Versete care se referă la uriaşi

1. „Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” – Geneza 6:4

2. „Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” – Numeri 13:33

3. „Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii; dar moabiţii îi numeau emimi.” – Deuteronom 2:11

4. „Ţara aceasta trecea de asemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea refaimiţii; şi amoniţii îi numeau zamzumimi.” – Deuteronom 2:20 [„un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii.” – Deuteronom 2:21, n.tr.]

5. „Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.” – Deuteronom 3:11

6. „Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara refaimiţilor.” – Deuteronom 3:13

7. „Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a refaimiţilor, care locuiau la Aştarot şi la Edrei.” – Iosua 12:4

8. „Toată împărăţia lui Og în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, şi care era singura rămăşiţă a refaimiţilor. Moise a bătut pe aceşti împăraţi şi i-a izgonit.” – Iosua 13:12

9. „Suia de-acolo prin valea Ben-Hinom înspre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus, şi la capătul văii refaimiţilor la miazănoapte.” – Iosua 15:8

10. „Iosua le-a zis: «Dacă sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara fereziţilor şi a refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.»” – Iosua 17:15

11. „Se cobora pe la capătul muntelui care este în faţa văii Ben-Hinom, în valea refaimiţilor, la miazănoapte. Se cobora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a iebusiţilor, până la En-Roguel.” – Iosua 18:16

12. „Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă.” – 2 Samuel 21:16

13. „După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci Sibecai, huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.” – 2 Samuel 21:18

14. „A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.” – 2 Samuel 21:20

15. „Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.” – 2 Samuel 21:22

16. „După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu filistenii. Atunci Sibecai, huşatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Şi filistenii au fost smeriţi.” – 1 Cronici 20:4

17. „A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, douăzeci şi patru de toate, şi care se trăgea şi el din Rafa.” – 1 Cronici 20:6

18. „Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.” – 1 Cronici 20:8

19. „Mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.” – Iov 16:14 [„ca un uriaş”, versiunea engleză a Bibliei, n.tr.]

Referinţe la mărimea uriaşilor

1. „Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” – Numeri 13:33

2. „Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.” – Deuteronom 3:11

3. „Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.” – 1 Samuel 17:4

4. „Şi totuşi Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, care erau cât cedrii de înalţi şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini.” – Amos 2:9

[Minister Dante Fortson, Biblical Giants. Copyright © Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

Unde pot găsi în Biblie cuvântul nefilim?

Cuvântul nefilim se găseşte în Geneza 6:1-4 şi Numeri 13:33. În timp ce cele mai multe versiuni traduc acest cuvânt ca „uriaşi”, NIV [New International Version, n.tr.] lasă cuvântul netradus.

[Minister Dante Fortson, Where Can I Find The Word Nephilim In The Bible? Copyright © Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Dante Fortson

Este acel timp al anului când creştinii pun „eticheta Isus” pe ritualurile şi tradiţiile lor păgâne preferate, ca să celebreze naşterea lui Hristos. Ca să mă alătur distracţiei sărbătorii, am alcătuit o listă de 10 lucruri pe care orice creştin ar trebui să le ştie despre Crăciun. De asemenea îmi place să aduc în discuţie această listă ori de câte ori creştinii încep să vorbească despre fiecare păcat pe care toţi ceilalţi îl comit. Aceiaşi oameni vor aduce orice justificare posibilă ca să-şi motiveze participarea la ritualurile păgâne. L-am auzit de fapt pe un creştin spunând că Dumnezeu Se simte bine când ne angajăm în ritualuri păgâne, atât timp cât inima noastră este în locul potrivit. Simţiţi-vă liberi să împărtăşiţi articolul, şi să aveţi o mesă fericită a lui Hristos!

10. Copacii de Crăciun – Probabil folosiţi cel mai mult în închinarea la Tamuz; cei mai mulţi creştini nu ştiu că cartea lui Ieremia conţine o descriere care sună foarte similar cu cea a pomului modern de Crăciun.

„Ascultaţi cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! Aşa vorbeşte Domnul: Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane ca să nu se clatine.” – Ieremia 10:1-4

9. Vâscul – Vâscul a fost folosit iniţial pentru Baldur, nepotul zeului scandinav Thor. El a fost de asemenea foarte proeminent în ritualurile păgâne sexuale, acesta fiind motivul pentru care oamenii se sărută când sunt sub el. Nu există un mod mai bun de a celebra naşterea Mântuitorului, decât încorporând memoria unui zeu scandinav fals şi vechile şi bunele ritualuri sexuale păgâne.

8. Coroanele – Le vedem atârnând pe toate uşile în timpul Crăciunului, dar ştiaţi că erau asociate cel mai mult cu Nike, zeiţa greacă a victoriei? Ea era zeiţa centrală a Efesului, ceea ce ar putea să arunce o oarecare lumină asupra unora dintre lucrurile menţionate în Biblie despre acel oraş:

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” – Efeseni 6:12

7. Elfii – Aici în America, îi cunoaştem pe elfi ca pe fiinţele cele mici şi vesele, care îl ajută pe Santa să facă jucării pe care să le dea de Crăciun băieţilor şi fetelor. Ceea ce probabil nu ştiţi este că dicţionarul dă următoarea definiţie a elfilor:

„(în folclor) o fiinţă dintr-o clasă de fiinţe supranaturale, în special din regiunile montane, cu puteri magice, înclinată spre amestecul capricios şi adesea răutăcios în treburile omeneşti; şi de obicei imaginată a fi o fiinţă miniaturală în formă umană; spiriduş; zână. – Dictionary.com

6. Buşteanul de Crăciun – Buşteanul care se aprindea în cadrul ceremoniei focului în Ajunul Crăciunului, a fost folosit la origine în celebrarea focului, dedicată solstiţiului de iarnă în păgânismul german. În unele părţi ale Europei era folosit în închinarea la zeul scandinav Odin.

5. 25 Decembrie – Această dată a fost aleasă iniţial ca un mod de a combina celebrările păgâne ale solstiţiului de iarnă, Saturnalia, ziua de naştere a lui Mithra şi Natalis Solis Invicti (Naşterea Soarelui Neînvins). Dacă nu le poţi învinge, alătură-te lor şi lipeşte eticheta Isus pe ele, şi pretinde că e de la Dumnezeu.

4. Ilice – La origine romanii ofereau ilice lui Saturn (zeul) în timpul festivalului Saturnalia. Primii creştini credeau că planta avea puteri magice şi că îi putea ajuta să alunge spiritele rele.

3. Colinde – Cântatul colindelor şi-a avut originea în celebrarea solstiţiului de iarnă. Păgânii cântau şi dansau pentru zeii lor, ca o formă de închinare. Când a apărut Biserica, în loc să refuze să se angajeze în ritualuri păgâne, doar a înlocuit cântecele şi a păstrat practicile.

2. Moş Crăciun [în limba engleză, Santa Claus, n.tr.] – Acest fapt este ori o coincidenţă uriaşă, ori o planificare atentă. Dacă rearanjezi literele din „Santa”, ele dau „Satan”. La fel de interesant este înţelesul german al numelui Claus: Oameni Victorioşi.

1. Crăciunul – Cuvântul a început la origine ca Mesa lui Hristos, şi încet s-a scurtat în Crăciun [în limba engleză, Christmas, n.tr.]. Iniţial era sărbătorit pe 6 ianuarie, dar a fost schimbat ca să coincidă cu celebrările păgâne.

„N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.” – 2 Regi 17:15

[Minister Dante Fortson, 10 Things You Probably Don’t Know About Christmas. Copyright © 2013 Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Bill Schnoebelen

Notă explicativă: În 1984 eram bătrân al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi deţineam o recomandare pentru templu. Fusesem la templu de multe ori şi fusesem preşedinte al cvorumului bătrânilor în al doilea district din Milwaukee. Datorită citirii de multe ori atât a Cărţii lui Mormon, cât şi a Bibliei (ediţia King James a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), am început să găsesc tot felul de probleme la consecvenţa dintre Cartea lui Mormon, Biblie şi doctrina mormonă curentă, pe care o cunoşteam destul de bine (fusesem profesor la Institutul Religiei al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă).

Celălalt factor care m-a făcut să pun întrebări a fost diferenţa dintre Cartea lui Mormon curentă şi prima ediţie. Când m-am dus în 1981 la templul din Salt Lake City pentru donaţiile noastre, am cumpărat o ediţie reprodusă fotografic a Cărţii lui Mormon originale, publicată de Biserică la Librăria Deseret. Diferenţele erau literalmente nenumărate şi m-au năucit. Treptat am început să alcătuiesc o listă de întrebări pentru conducerea districtului meu local. În cele din urmă, când au venit să „ne înveţe acasă”, le-am prezentat întrebările – care pe atunci crescuseră ca număr la 32. Patetic, nu au avut răspunsuri pentru niciuna dintre ele. Cu excepţia întrebării numărul patru, toate sunt prezentate cu sursa originală de documentaţie. Nu exista un test ADN, dar diferenţele etnice dintre evrei şi popoarele native tot erau profunde. Nu avea sens. Deci iată întrebările. Dacă eşti mormon, pocăieşte-te şi PĂRĂSEŞTE Biserica, şi vino la Hristos în credinţă salvatoare!

1. Dacă „cea mai bună carte scrisă vreodată”¹ este Cartea lui Mormon, de ce au fost mai mult de 3900 de schimbări între primele câteva ediţii, multe destul de semnificative?² De exemplu, prima Carte a lui Mormon³ dă ca referinţă Regele Beniamin la p. 200.⁴ Mai târziu, numele a fost schimbat în Mosia. Numele nu sunt nici pe departe similare!

2. Doctrina mormonă (şi scriptura mormonă⁵) învaţă că există o pluralitate de dumnezei (mai mult de unul). Cartea lui Mormon spune în mai multe locuri că există un singur Dumnezeu.⁶

3. Cartea lui Mormon învaţă că Dumnezeu este Duh.⁷ Teologia şi scriptura mormonă învaţă că El este un om înviat glorificat, cu trup, părţi şi pasiuni.⁸

4. O afirmaţie centrală a Cărţii lui Mormon este că nativii americani sunt descendenţi din poporul evreu, care au venit în Lumea Nouă în vremea profetului Ieremia şi a căderii Ierusalimului. Dar testarea ADN dovedeşte în mod concluziv că nativii americani nu au niciunul dintre markerii genetici ai evreilor.⁹

5. De ce Cartea lui Mormon (care după cum se presupune a fost terminată în jurul anului 421 AD) citează destul de mult din Biblia King James, care a fost produsă în 1611 – mai mult de o mie de ani mai târziu? Ea citează chiar textual cuvintele în italice pe care traducătorii King James le-au adăugat textului ebraic şi grecesc pentru claritatea citirii. Acele cuvinte NU erau în Isaia sau Matei în anul 400 AD. Explicaţi aceasta!

6. Cartea lui Mormon pretinde că a avut loc o mare bătălie pe Dealul Cumorah între nefitiţii cei buni şi lamaniţii cei răi – vorbim de sute de mii de războinici! Mulţi dintre lamaniţi aveau armură şi săbii. Din anii 1830 Biserica ui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a pretins că știa exact unde se afla Dealul Cumorah – lângă Palmyra, în zona rurală a statului New York. În ciuda acestora şi a multor săpături arheologice făcute de arheologii Bisericii, NICIO dovadă (oase, armură, vârfuri de săgeţi etc.) nu a fost găsită vreodată în jurul Cumorah. În lumina unei alte arhelogii, cea din Ţara Sfântă, unde dovezile au confirmat adevărul Bibliei, aceasta este destul de condamnabil pentru Cartea lui Mormon.

7. Cartea lui Mormon, în acord cu Biblia, spune că Cuvântul lui Dumnezeu nu se poate schimba.¹¹ Totuşi, practica şi scriptura mormonă spun: Cuvântul Lui se poate schimba.¹²

8. Cartea lui Mormon, din nou în acord cu Biblia, spune că Cel Atotputernic nu poate minţi.¹³ Totuşi, în Perla de Mare Preţ, „dumnezeul” Mormon porunceşte să minţim.¹⁴

9. Se spune că Adam a fost în America.¹⁵ Dar Perla de Mare Preţ, o altă „scriptură” mormonă, spune că Adam a fost în Lumea Veche.¹⁶

10. Mormonii sunt învăţaţi „Legea Progresiei Eterne”. Acesta afirmă că Dumnezeu Se schimbă sau evoluează – ceea ce este exprimat succint în următorul aforism: „Precum a fost omul, a fost cândva Dumnezeu; precum este Dumnezeu, poate deveni omul.” Totuşi, Cartea lui Mormon contrazice aceasta, spunând că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată.¹⁷ Ceea ce este retransmis şi de Mormon 9:9-10.

11. Mormonii sunt învăţaţi un sistem de mântuire prin fapte, nu prin credinţă. Dar Cartea lui Mormon învaţă că suntem mântuiţi prin credinţă.¹⁹

12. Mormonii tind să nu ţină cont în mod serios de puterea sângelui salvator al lui Isus. Ei duc aceasta chiar până în punctul de a folosi mai degrabă apă decât vin roşu sau must, în slujba lor de comuniune, deoarece ea se aseamănă sângelui. Un apostol mormon, Orson Pratt, a spus că el nu avea mai multă putere decât „sângele lui câine mort”. Dar Cartea lui Mormon învaţă că putem fi salvaţi „numai prin sângele ispăşitor al lui Isus Hristos”.²¹

13. Deşi mormonii au un sistem de mântuire complex, pe trei nivele, implicând lucruri ca lucrarea la templu, donaţiile, purtarea veşmântului templului, zeciuiala, lucrul la genealogie etc.; Cartea lui Mormon învaţă că „… Cel care crede şi este botezat va fi mântuit”.²²

14. Mormonii sunt învăţaţi că trebuie să-i boteze pe strămoşii lor morţi, pentru ca cei morţi ai lor să fie mântuiţi. Totuşi Cartea lui Mormon lămureşte că starea sufletului la moarte este stabilită şi că nu există răscumpărare după aceea.²³ Vă rog explicaţi paradoxul!

15. Mormonii sunt învăţaţi că există trei nivele ale cerului şi că aproape toţi oamenii, cu excepţia celor mai răi, vor ajunge la unul dintre ele. Dar Cartea lui Mormon neagă aceasta şi învaţă o perspectivă esenţialmente biblică despre cer şi iad, unde numai cei care Îl acceptă pe Mesia sunt mântuiţi.²⁴ Cum stau lucrurile?

16. Poligamia sau căsătoria pluralistă este poruncită ca necesară pentru mântuire, în doctrina mormonă şi în scriptura Legăminte.²⁵ Dar Cartea lui Mormon condamnă poligamia (??).²⁶ Cum se poate aceasta?

17. O caracteristică centrală a ritului „sacru” al templului mormon sunt legămintele (asemenea celor masonice) pe care vizitatorii templului trebuie să le facă înainte de a fi iniţiaţi în riturile gnostice, oculte ale Templului Mormonismului.²⁷ Totuşi, ideea de societăţi secrete şi legăminte secrete este condamnată în Cartea lui Mormon.²⁸

18. Cartea lui Mormon învaţă că păgânii pot fi mântuiţi fără botez.²⁹ Totuşi, în altă parte mormonii sunt învăţaţi necesitatea absolută ca strămoşii lor morţi să fie botezaţi în templu, pentru ca să fie mântuiţi.³⁰

19. Orice zoolog sau arheolog va spune că nu există nicio dovadă că ar fi existat cai în Lumea Nouă înainte de venirea spaniolilor în anii 1500. Dar Cartea lui Mormon vorbeşte de multe ori despre cai în presupusa lor civilizaţie pre-columbiană.³¹

20. Iataganele (scrise greşit ca „cimeters”) [în limba engleză, în loc de „scimitars”, n.tr.], în Cartea lui Mormon, sunt încadrate temporal înainte de timpul lui Mesia până în 421 AD. Iataganul a fost de fapt necunoscut până a fost inventat prin secolul 9 în Imperiul Otoman. Cum a ajuns această armă din secolul IX din Orientul Mijlociu, în secolul IV în Lumea Nouă?

21. Doctrina mormonă neagă că există o Trinitate a unei Dumnezeiri în trei Persoane. Totuşi, în „Mărturia Celor Trei Martori” din Cartea lui Mormon ni se spune că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt „un Dumnezeu”. Nu pot fi amândouă adevărate. Cum explicaţi aceasta?

22. Mormonii neagă că Isus este Dumnezeu, ci spun că El este doar Fiul lui Dumnezeu. Dar Cartea lui Mormon ne spune că El este Dumnezeu.³³ Care dintre afirmaţii este corectă?

23. Cartea lui Mormon învaţă că crima poate fi iertată.³⁴ Mai târziu scriptura mormonă (Doctrină şi Legăminte) contrazice aceasta.³⁵ Cum explicaţi aceasta?

24. Există o „problemă anatomică” serioasă la o bătălie cu săbii din Cartea Eter (o carte DIN Cartea lui Mormon). Eroul, Coriantumr, îi retează capul unui tip rău, Shiz. Versetul următor declară: „Şi s-a întâmplat că după ce retezase capul lui Shiz, acel Shiz s-a ridicat pe mâni şi a căzut; şi după ce s-a luptat să respire, a murit.”³⁶ Acum întrebarea este, Shiz a fost decapitat. Cum s-a ridicat pe mâini şi şi-a dat ultima răsuflare? De asemenea, care jumătate din el şi-a dat ultima suflare? Este o afirmaţie ridicolă pentru o presupusă scriptură, nu are niciun sens.

25. Încă o dată, liderii mormoni neagă că Isus este Dumnezeu. Ei spun că El este doar Fiul lui Dumnezeu şi fratele mai mare al lui Lucifer. Dar de ce spune Cartea lui Mormon că El este Dumnezeu?³⁷ Greşeşte Cartea lui Mormon sau liderii mormoni sunt eretici?

26. În acelaşi ton, Mosia 13:34 spune: „Dumnezeu Însuşi ar trebui să coboare printre copiii oamenilor…” Ceea ce contrazice teologia mormonă. Vă rog explicaţi contradicţia?

27. Atât unitatea Trinităţii, cât și dumnezeirea lui Hristos sunt afirmate în Mosia 15:1-5. Dacă este cea mai corectă carte scrisă vreodată, de ce contrazice ea învăţăturile lui Joseph Smith şi ale altor lideri mormoni?

28. De la Joseph Smith şi de la relatarea de către el a „Primei Viziuni”,³⁸ liderii mormoni au afirmat că Tatăl şi Fiul sunt două personaje distincte. Dar Cartea lui Mormon vorbeşte despre „Hristos Domnul, care este chiar eternul Tată”.³⁹ Cum este posibil?

29. Mormonii sunt învăţaţi că există o pluralitate de dumnezei şi că – într-adevăr – ei pot să devină dumnezei!⁴⁰ Totuşi, Cartea lui Mormon ne spune limpede că există un singur Dumnezeu!⁴¹ Încă o contradicţie?

30. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă lansează un program uriaş pentru genealogie şi îi încurajează pe toţi membrii să-şi boteze morţii. Ceea ce se bazează pe credinţa că morţii se pot pocăi şi pot să vină la mântuire. Cartea lui Mormon contrazice aceasta şi spune că viaţa aceasta este timpul „pentru oameni ca să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu.”⁴²

31.Ca mai sus, mormonii sunt învăţaţi că există trei dumnezei separaţi în Dumnezeire. Dar 2 Nefi 11:27 din Cartea lui Mormon Îl are pe „Isus” citând din Evanghelia după Ioan – chiar dacă Evanghelia după Ioan nu a fost scrisă decât cam la cincizeci de ani după presupusele evenimente care s-au întâmplat în Cartea lui Mormon. În orice caz, „Isus” spune că El şi Tatăl sunt una! Explicaţi cele două contradicţii.

32. Timp de decenii, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a învăţat că pielea albă era un semn al favorii divine şi că pielea închisă la culoare (fie la nativii americani, fie la africani) era un semn de blestem de la Dumnezeu, fie pentru păcatele din viaţa aceasta, fie pentru păcatele din starea pre-existentă.⁴³ S-a învăţat ulterior că dacă lamaniţii (nativii americani) s-ar pocăi şi ar deveni mormoni, pielea lor ar deveni albă. Multe sute de nativi – din nefericire – au devenit mormoni de-a lungul anilor. Dar pielea niciunuia nu şi-a schimbat vreodată culoarea. Din cauza acestei dileme, s-a făcut o schimbare (una dintre miile de schimbări) în Cartea lui Mormon. În ediţiile mai vechi ale Cărţii lui Mormon se spune că indienii „vor fi un popor alb şi minunat”.⁴⁴ Totuşi, în ediţiile recente de la începutul anilor 1980, fraza a fost schimbată în „popor pur şi minunat”. Dacă a fost corectă Cartea lui Mormon, de ce a fost schimbată? Se presupune că Smith a tradus-o cu „darul şi puterea lui Dumnezeu”.⁴⁵ Cum ar putea exista erori?

___________________

¹ Joseph Smith, HISTORY OF THE CHURCH, vol. 4, p. 461

² Vezi articolul downloadabil de pe site-ul nostru www.withoneaccord.org, despre „Schimbări semnificative în Cartea lui Mormon”.

³ Ediţia specială aniversară, în facsimil, a Cărţii lui Mormon originale din 1830, publicată de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în 1980.

⁴ Nu existau numere pentru versete în ediţia originală a Cărţii lui Mormon.

⁵ Doctrină şi Legăminte (D&L) 121:32; 132:18-20, 37

⁶ Mărturia Celor Trei Martori, 2 Nefi 31:21, 3 Nefi 11:27, Alma 11:27-39 şi Mormon 7:7

⁷ Alma 18:26-28 şi 22:8-11

⁸ D&L 130:22

⁹ Vezi DVD-ul DNA vs. the Book of Mormon, disponibil la www.withoneaccord.org.

¹⁰ Mormon 6:2 şi următoarele

¹¹ Alma 41:8

¹² Secţiunea D&L 56:4-5

¹³ Eter 3:12, 2 Nefi 9:34

¹⁴ Cartea lui Avraam 2:22-25

¹⁵ D&L 107:53 şi 117:8

¹⁶ Cartea lui Moise 3:8, 10-15

¹⁷ 3 Nefi 24:6

¹⁸ Pentru un al treilea martor, vezi Moroni 8:18.

¹⁹ Mosia 5:7

²⁰ Ieşua este numele evreiesc pentru „Isus”. Desigur, nu ştiam aceasta în 1984, dar fiindcă am fost mântuit şi m-am instruit în Scripturi, din respect folosesc Numele Lui evreiesc de mai bine de un deceniu.

²¹ Helaman 5:9

²² Mormon 9:24

²³ Mosia 2:36-39, Alma 34:32-35

²⁴ 1 Nefi 15:35; 2 Nefi 28:22; Mosia 16:11, 27:31; Alma 41:4-8, 42:16

²⁵ D&L 132:1, 37-39 şi 61

²⁶ Mosia 11:2, Iacov 1:15, 2:24 şi 3:5

²⁷ Vezi William Schnoebelen şi James Spencer, Mormonism’s Temple of Doom, 1987.

²⁸ 2 Nefi 9:9, 26:22; Alma 34:36 şi 37:23-31; Mormon 8:27

²⁹ 2 Nefi 9:22-26, Mosiaa 15:24-27 şi Moroni 8:22-23

³⁰ D&L 128:5 şi 17-18

³¹ Alma 20:6, Eter 9:19 şi în alte părţi.

³² Alma 27:29, 44:8 şi Enos 1:20

³³ 2 Nefi 11:7

³⁴ 3 Nefi 30:2

³⁵ D&L 42:18

³⁶ Eter 15:31

³⁷ Mosia 7:27

³⁸ Istoria lui Joseph Smith 1:17-19

³⁹ Mosia 16:15

⁴⁰ D&L 132:20

⁴¹ Alma 11:26-32

⁴² Alma 34:32

⁴³ Mormonii sunt învăţaţi că toate sufletele au trăit în cer, într-o stare preexistentă. Până în anii 1970, erau învăţaţi că africanii erau blestemaţi cu o piele neagră în viaţa aceasta, din cauza lisei de valoare din preexistenţă. De aceea, în cea mai mare parte a existenţei Bisericii, africanii nu au putut merge la templu, iar bărbaţii africani nu au putut deţine preoţia. Ceea ce s-a schimbat prin „revelaţie” în 1978, din cauză ci Serviciul Intern pentru Profit urmărea îndeaproape Biserica, ca fiind rasistă şi ca violând Actul Drepturilor Civile din 1964.

⁴⁴ 2 Nefi 30:6

⁴⁵ D&L 135:3

[William J. Schnoebelen, The “32 Questions” Feared by the LDS (Mormon) Church. Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

[Notă: Noi credem că extratereştrii sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni.]

de Bill Schnoebelen

În expunerea sa video de nouă ore intitulată „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”, Bill vorbeşte şi despre extratereştri. El povesteşte despre…

Fenomenul OZN

OZN-urile nu sunt noi şi sunt printre noi de secole. Anii ’90 au arătat un nou val al atenţiei mass-media faţă de OZN-uri, la fel ca la începutul anilor ’50. Ceea ce se consideră a fi un OZN într-o generaţie poate să nu fie considerat un OZN în altă generaţie. Tindem să vedem totul prin prisma părerilor noastre deja formate. Fiindcă trăim într-o epocă a tehnologiei şi a călătoriilor intercontinentale şi spaţiale, când vedem lumini pe cer ne gândim că este vreo navă spaţială. Dar cu o sută de ani în urmă oamenii credeau că sunt îngeri.

• OZN-urile sunt menţionate în Biblie. Dumnezeu ne arată un OZN uimitor în Ezechiel 1 – o roată în interiorul unei roţi cu ochi. Deoarece are duh, este prin urmare vie. Este o maşinărie vie.

• Pe 11 octombrie 1492, Cristofor Columb a văzut un OZN părăsind ceea ce astăzi am numi Triunghiul Bermudelor.

• John Wesley, marele evanghelist, a raportat un OZN când a văzut o lumină statică, inexplicabilă pe cer.

• Joseph Smith, când se afla într-o pădurice (în Ilmira, New York) rugându-se ca să ştie cărei biserici să se alăture, a fost învăluit de un întuneric copleşitor. S-a simţit amorţit, slăbit şi nu mai avea aer. Iar în întuneric a apărut o lumină orbitoare pe cer. În centrul luminii pluteau în jos două personaje în robe albe. Unul i-a spus celuilalt: „Aceste este fiul meu preaiubit, ascultă de el.” Celălalt a spus ceva de genul că Joseph Smith nu ar trebui să se alăture niciunei biserici, ci mai degrabă să înceapă o biserică a lui. Acum mormonii cred că aceia erau Tatăl ceresc şi Isus Hristos. Dar o altă epocă ar spune că a fost o întâlnire apropiată de gradul III.

• În 1917, trei copii care trăiau la o fermă din oraşul Fatima, Portugalia, au văzut un duh strălucitor de lumină venind din ceruri. Era o femeie frumoasă, care strălucea cu strălucirea soarelui. Femeia s-a identificat pe sine cu Mama lui Dumnezeu, Binecuvântata Fecioară Maria, şi a devenit ceea ce acum numim Doamna Noastră de la Fatima. Oamenii sunt înfometaţi după adevărata spiritualitate şi zece sau douăzeci de mii s-au dus acolo, fiindcă apariţiile au mai continuat un timp. Isus a spus că o generaţie rea şi adulteră caută un semn.

Era înnorat şi ploaie şi dintr-odată soarele a ieşit din nori şi a început să se mişte în spirală. Până în ziua de astăzi catolicii credincioşi cred că Dumnezeu a făcut o minune. Problema cu această teorie nu este că Dumnezeu nu ar putea-o face, fiindcă a făcut ceva extraordinar pentru Iosua. Problema este mai degrabă că nimeni din afara Portugaliei nu a văzut aceasta. Ceea ce ne lasă cu explicaţia evidentă că a fost un OZN, un semn mincinos şi o minciună mincinoasă.

• În 1907 ceva a venit din cer şi a explodat deasupra unei părţi izolate din Siberia, cu o forţă mai mare decât multe megatone. Explozia a fost atât de puternică ca să doboare copacii pe o suprafaţă de 16 km în orice direcţie, şi a lăsat un reziduu de radiaţie nucleară care a fost atât de puternic încât a omorât totul până la o distanţă de 480 km. Asteroizii pot lovi cu o forţă incredibilă, dar de obicei nu lasă reziduu nuclear. De aceea unii cred că a fost un OZN care s-a prăbuşit.

Lui J. Allen Hyneck, un astronom de la Universitatea Northewestern, i s-a cerut de către Air Force să conducă proiectul lor Blue Book, care a fost o acoperire pentru ei timp de mulţi ani. El a avut de-a face cu întâlnirile de primele trei grade:

• Întâlnire apropiată de gradul 1: Un OZN este imaginea văzută de la distanţă a oricărui obiect zburător neidentificat.

• Întâlnire apropiată de gradul 2: OZN-urile au aterizat şi au produs o anumită dovadă fizică că s-au aflat acolo (urme pe pământ, urme de ardere, nivele anormale de energie bioelectrică, urme radioactive, cercuri in lanuri).

• Întâlnire apropiată de gradul 3: OZN-urile aterizează şi oamenii văd sau comunică cu un extraterestru.

În general există patru feluri de extratereştri:

1 Extratereştrii gri, aparent de pe Zeta Reticuli; aparent de felul celor din accidentul de la Roswell; în mod obişnuit implicaţi în răpiri; merg ca maimuţa, comunică prin telepatie şi nu mănâncă; în costume argintii strânse pe corp sau fără haine, fără organe genitale externe.

2 Nordicii: păr blond, ochi albaştri, oameni înalţi, idealizaţi, cu o construcţie incredibil de perfectă; din Lyra, umblă ziua, poartă costume solare dintr-o singură bucată, formate din bluză şi pantaloni; nu sunt implicaţi în răpiri, ci sunt „tipii cei buni” care îi ajută pe oameni să se protejeze de oamenii cei gri. Cu toate acestea, directiva lor de bază permite doar sfatul.

3 Reptilienii, din constelaţia Draco (cuvântul latin pentru „dragon”); carnivori, canibali, înalţi de 2,12 m, îşi pot schimba forma, cap de aligator, ochi de reptilă, chiar dacă umani; pe primul loc în lanţul trofic extraterestru, administratori, văzuţi frecvent în mall-urile subterane din Salt Lake City [unde se găseşte templul mormon, n.tr.].

4 Bărbaţii în negru: creaturi ciudate, par umani, arată ca asiaticii, miros ca sulful, au voci monotone, metalice. Sunt îmbrăcaţi în costume complet negre, poartă ochelari şi pălării negre şi conduc cadillac-uri negre, vechi, în stare perfectă. Bărbaţii în negru ameninţă cu pierderea serviciului, cu ridiculizarea, rănirea sau moartea, dacă victima continuă să vorbească.

Întâlniri apropiate de gradul 4

Există diferite teorii despre înşelăciunea din vremurile de pe urmă. Unii cred că o imagine a lui Isus va coborî dintr-un OZN cu găuri în mâini. Norm Franz a vorbit despre cum s-ar putea crea o falsă răpire printr-o tehnologie avansată, sau fiindcă mulţi dintre cei răpiţi au implanturi. Schnoebelen sugerează că implanturile ar putea fi bombe cu neutroni în miniatură, care vaporizează fiinţa vie dar lasă în urmă materia anorganică. Dacă milioane dintre aceste implanturi ar fi detonate, s-ar lăsa impresia că milioane de oameni au dispărut lăsând în urma lor doar îmbrăcămintea. Ceea ce ar avea va rezultat că lumea ar fi distrusă, iar creştinii s-ar întreba dacă au pierdut răpirea.

OZN-urile vor fi parte a marii amăgiri care va veni peste oameni în zilele din urmă. Componenta cheie în înţelegerea planului pentru vremurile din urmă este că a existat o ciocnire între Guvernul american şi Bene Elohim. Bill Schnoebelen raportează ca un adevăr faptul că există baze militare subterane uriaşe, în special în vestul Statelor Unite, unde sunt păstrate unele dintre aceste lucruri. Există ceva numit ştiinţa întunecată, care înseamnă că pentru orice lucru despre care ştim, există ceva mai avansat, de care nu ştim.

Pare să fi existat o implicare a naziştilor în aceasta. Naziştii au fost profund implicaţi în ocultism, iar Hitler avea mediumi care lucrau pentru a primi comunicări de la extratereştri ca să construiască un OZN, pe care l-au numit fliegenden rad (cuvântul german pentru roată zburătoare). Aparent există înregistrări ale acestora. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, la mică distanţă de aparatele ambelor părţi, zburau lumini misterioase, care erau numite „luptători confuzi”.

Hitler credea în teozofie şi în teoria pământului scobit. Se crede că printr-o gaură specială la polul nord sau la polul sud, s-ar putea ajunge la o altă lume cu un soare în centru. Către sfârşitul războiului, naziştii nu vroiau să piardă aceste dispozitive, aşa că le-au trimis cu nava în Antarctica ca să fie păstrate pentru un timp ulterior, pentru a fi de folos la construirea celui de al Patrulea Reich. Amiralul Bill le-a interceptat pentru Guvernul Statelor Unite. Una dintre rudele amiralului a găsit jurnalele şi notiţele lui, care spuneau că se dădea o luptă pe coasta Antarcticii. Nu se ştie dacă au fost capturate, distruse sau ascunse. Dar ceea ce se ştie este că la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, America deja începuse să aibă acces la tehnologia extraterestră.

În anul 1947 o presupusă navă spaţială s-a prăbuşit în Roswell, New Mexico, lângă unitatea strategică 509 Bomb Wing, care pe vremea aceea era singura unitate din lume cu capacităţi nucleare. La început armata a afirmat că a recuperat o farfurie zburătoare care s-a prăbuşit. În ziua următoare şi-au schimbat povestea şi au spus că era un balon meteo. Un colonel, Jesse Marcel a susţinut până la moarte că a văzut părţi din OZN şi că fiinţele erau complet neumane. Evident, au fost recuperate şi trupuri. Unele erau moarte şi cel puţin una era vie. A fost numită entitate extra-biologică, şi a murit după câţiva ani fiindcă biologia sa era atât de diferită.

După aceea multe obiecte, literalmente sute, au continuat să fie văzute, de către observatori specializaţi. La un moment dat erau sute de obiecte zburând peste Washington, D.C., văzute simultan de avioane, de observatori de la sol şi de radar. De asemenea, astronomii de la Mount Palmar, California, unul dintre cele mai lăudate telescoape cu reflexie, au văzut mai mult de 1000 de OZN-uri zburând deasupra Lunii. Air Force au avut întâlniri cu aceste lucruri şi au aflat că puteau fi împuşcate. Guvernul a format o comisie specială, numită Majestic 12 sau MJ-12 sau MAJIC. Toate poveştile cu OZN-uri erau filtrate prin aceasta şi li se dădea o acoperire, fiindcă s-a hotărât că poporul american nu era pregătit, că ar fi fost o panică mondială, că s-ar distruge temeliile culturii şi religiei noastre. Aşa că au minţit poporul american şi întreaga lume.

O persoană nu a fost de acord cu ideea, Amiralul Forestal. El credea că poporul american era pregătit, şi avea de gând să facă totul public. A fost internat imediat la Spitalul Naval Bethesda. După ce familia a încercat să îl scoată de acolo, i s-a înscenat o sinucidere.

La mijlocul anilor ’50, a fost încheiat un tratat între Preşedintele Eisenhower şi entităţile OZN. Termenii erau că Statelor Unite li se vor da treptat tehnologie OZN, în schimbul dreptului acordat entităţilor OZN să abuzeze de poporul american. Răpiţi-ne, experimentaţi pe noi şi apoi aduceţi-ne înapoi, atât timp cât nimeni nu este omorât. În cele din urmă s-a descoperit că extratereştrii nu îşi respectau clauzele din contract. Au izbucnit războaie subterane. Testările nucleare subterane din anii ’60 au fost o acoperire pentru distrugerea bazelor.

Ca rezultat al acelui tratat avem acum un alt fel de întâlnire apropiată, de gradul 4: faptul de a fi de fapt luat la bordul unui presupus OZN, de obicei în contextul unei răpiri cu experimentare medicală. Prima întâlnire apropiată de gradul 4 de care ştim a fost în 1961, se presupune că la doar câţiva ani după tratat. Cuplul Betty şi Barney Hill mergeau cu maşina pe autostrăzile pustii din New Hampshire noaptea târziu, şi au întârziat cu patru sau cinci ore. Pe atunci au fost doar uimiţi. Văzuseră nişte lumini pe cer, dar nu s-au gândit mult la aceasta.

Dar după aceea au început să aibă o mulţime de probleme emoţionale şi coşmaruri. Au mers la un terapeut şi au fost hipnotizaţi (ceea ce nu este recomandabil), şi şi-au amintit că au fost duşi la bordul unei nave şi li s-au făcut tot felul de lucruri (precum proceduri medicale agresive). Faptul a făcut senzaţie şi au scris o carte numită Interrupted Journey, care a devenit bestseller. De atunci mii şi mii de oameni au raportat că au fost răpiţi. Unii inventează, alţii sunt ţicniţi (din punct de vedere al statului), dar unii sunt sinceri. Iar acesta este un fenomen foarte îngrijorător, pe care Biserica nu poate şi nu trebuie să îl ignore.

Lucrul interesant la acea întâlnire, care i-a dat o oarecare validitate, a fost că în timp ce femeia era pe navă, a văzut o hartă stelară. A desenat harta, şi i s-a spus de către extratereştri că era sistemul lor, Zeti Reticuli, care este un sistem real. Dar nu arăta cum trebuie, şi de aceea a fost ridiculizată de experţi până ce un om de ştiinţă a descoperit recent o modalitate de a roti sistemele stelare computerizat, pentru a vedea cum arată dacă sunt văzute din alt unghi. S-a descoperit că harta ei stelară este Zeti Reticuli, dacă ar fi văzut de pe sistemul respectiv, nu de pe pământ. Aceasta se explică fie prin faptul că femeia a fost cu adevărat pe navă, fie prin faptul că a primit imaginea de la un demon.

Dr. John Mack, un bine-cunoscut psiholog de la Harward, a făcut câteva studii serioase în domeniul răpirilor extraterestre. El crede acum că între patru şi cinci milioane de oameni au avut sau cred că au avut o întâlnire apropiată de gradul 4. El spune că mulţi dintre ei au ajuns să-i iubească pe extratereştrii care i-au răpit şi violat, şi tânjesc după atenţia lor. Mulţi cred că răpirile au ca scop să ne ajute să evoluăm, deoarece cei răpiţi cred că sunt posedaţi de o inteligenţă extraterestră supraomenească, cunoscută ca fenomenul transferării sufletului între două persoane. Acest lucru este subtil, fiindcă cei mai mulţi necreştini nu ar vrea să fie posedaţi de un demon, dar ar fi interesaţi să fie călăuziţi de o super-inteligenţă. Există secte ale farfuriilor zburătoare, la fel cum există secte New Age. Şi acestea două se suprapun mult în doctrină.

Multe s-au scris despre aceasta de către un scriitor de cărţi de groază numit H. P. Lovecraft, ale cărui cărţi includ Shadow out of Time, The Colour out of Space şi The Shadow over Ismount. Acestea reprezintă diferite genuri de romane de groază. Erau moderate din cauza epocii în care au fost scrise, dar erau romane de groază cu tentă SF. Lovecraft a fost un individ ciudat, nu s-a căsătorit niciodată, a trăit cea mai mare parte a vieţii sale cu două mătuşi necăsătorite, nu ar fi mers niciodată în subteran sau lângă ocean. A corespondat cu mulţi alţi scriitori SF, dar nu a devenit cu adevărat popular decât după moarte sa din anii ’60.

Cărţile lui sunt despre entităţi OZN incredibil de puternice, incredibil de rele, numite marii bătrâni, la care dacă se uită cineva o clipă, ar deveni nebun fără speranţă de vindecare. Unii presupun că Lovecraft a inventat aceste lucruri, dar există multe dovezi că bunicul lui a fost implicat în masoneria egipteană. Mulţi experţi în Crowley şi filozofia sa au observat că există o corespondenţă clară între monştrii lui fictivi şi adevăraţii zei ai lui Crowley.

În The Shadow over Ismount, într-un orăşel din New England, creaturi ca nişte broaşte ies din ocean şi se unesc cu femeile muritoare, în cadrul lojelor masonice. Acolo dau naştere la forme de viaţă amfibii, inteligente, umanoide.

În The Dunwich Horror, o femeie este obligată să facă sex cu o fiinţă extraterestră şi dă naştere la o fiinţă jumătate umană, jumătate monstru, care este atât de oribilă încât îi face pe oameni să înnebunească. Aceasta reprezintă în mare parte ideea răpirilor moderne de către OZN-uri, ideea reproducerii încrucişate între extratereştri şi oameni, a creaturilor care ies din apă sau de sub pământ şi care fac aceasta.

Descrieri comune ale celor răpiţi de extratereştri:

• sunt acostaţi de extratereştri într-un mediu izolat;

• nu se poţi mişca, sunt paralizaţi, anesteziaţi;

• se simt ca şi cum sunt purtaţi sau levitaţi;

• se trezesc în navă. Unele sunt înşelătorii demonice, unele ar putea fi o proiecţie holografică, dar poate fi vorba şi de tehnologie;

• fiinţele de la bord au înălţimea de 1,20 m, capete mari, ochii mari, nu au organe genitale, au nas şi urechi mici, miros ca sulful;

• sunt legaţi de masă, sunt supuşi la proceduri brutale;

• le sunt extrase din corp sânge şi fluide, cu instrumente ciudate;

• interes excesiv faţă de sistemul reproducător, sunt luate spermă sau ovule;

• comunicare prin telepatie;

• ocazional, dispozitive minuscule, în forma unei nave, le sunt implantate în urechi;

• sunt ţinuţi într-un compartiment ca stupul, uneori zile întregi;

• sunt lăsaţi de echipaj în locuinţa lor sau în apropierea ei, sau de unde au fost luaţi, ore sau zile mai târziu;

• nu sunt conştienţi de ce s-a întâmplat, luni sau ani de zile după aceea;

• există unele dovezi ale unor evenimente fizice: răni inexplicabile, coşmaruri, amintiri bruşte; dovezi în casă (urme de ardere, urme ciudate de paşi, care sunt ude); implanturi (metalice, din silicon, cu aspect organic, foarte mici); martor prezent;

• uneori femeile au o sarcină misterioasă, ca rezultat al acestor întâlniri. Ele nu au idee cine este tatăl, iar unele credeau că erau încă virgine. Uneori copiii dispar chiar înainte de termen, fără urmele unei cezariene sau ale unei naşteri vaginale. Alteori copiii sunt duşi până la termen şi sunt luaţi repede de medici, iar femeilor nu li se permite niciodată să îi vadă şi li se spune că s-au născut morţi. Aceasta de obicei la o bază militară. Deseori, mai târziu, femeile au visuri în care sunt duse la bordul unei nave şi îşi văd copilul ca pe un hibrid între extratereştri şi oameni;

• sunt urmăriţi sau hărţuiţi de temuţii bărbaţi în negru, în special dacă spun ce li s-a întâmplat;

• mulţi susţin că au fost atacaţi, dar atacul a încetat când au folosit Numele divin. Alţii susţin că aceasta nu a ajutat şi că tot au fost răpiţi. În asemenea cazuri poate exista o problemă (o viaţă păcătoasă sau ceva în casă).

„Bene Elohim” şi „nefilimii”

Ideea că zeii coboară pe pământ şi violează femei umane nu este o legendă nouă, găsită numai în Biblie, ci este prezentă de-a lungul întregii istorii. Leda şi lebăda i-au dat naştere Elenei din Troia, o femeie extraordinar de frumoasă. Relaţia dintre Europa şi Zeus în forma unui taur, a avut ca rezultat minotaurul, un monstru jumătate taur – jumătate om. Aceleaşi idei sunt găsite în mitologia păgână – greco-romană, hindusă, teutonică, în Epopeea lui Ghilgameş. Conform Ezechiel 28, Satan este un heruvim căzut, iar conform Ezechiel 1 & 13, în starea sa naturală, un heruvim este un taur cu aripi. Tradiţia spune că Satan are coarne şi copite. Aaron şi regii apostaţi au construit viţei de aur. Multe culturi păgâne au vaci sacre sau viţei sacri (taurii brahmani în India, Egipt, Spania).

Schnoebelen nu crede că aceste fiinţe sunt extra-terestre, ci infra-terestre. Odată despărţiţi de Dumnezeu, puterea, intelectul şi frumuseţea îngerilor căzuţi au devenit strâmbe şi rele. Aceste fiinţe au folosit ceea ce au, de obicei în producerea tehnologiei, pentru a şantaja guvernele ca să abuzeze de cetăţenii lor aşa cum consideră ele.

În Matei 24, Biblia spune că atunci când va veni Fiul Omului va fi ca în zilele lui Noe. Cel mai mare păcat menţionat în zilele lui Noe a fost unirea femeilor cu îngerii căzuţi (fiii lui Dumnezeu, Bene Elohim) care au avut copii împreună (uriaşii cunoscuţi ca nefilimi). Erau îngrozitor de răi şi din această cauză totul a fost şters de pe faţa pământului de un potop catastrofic. Această practică a continuat după potop, fiindcă sunt menţionaţi şi alţi uriaşi. Goliat avea o înălţime de 2,90 m şi avea o întreagă familie. În Pentateuh există menţionări ale unor întregi rase de uriaşi (anachimii, refaimii). Aceasta se va întâmpla din nou, numai că mulţi vor crede nu că sunt îngeri căzuţi, ci extratereştri. Dar rezultatul va fi tot stricăciunea rasei umane. Înainte de potop Satan a încercat să strice genealogia umană, astfel încât Mântuitorul promis în Geneza 3 să nu se poată naşte. Totuşi, aceasta nu mai este o problemă fiindcă Isus S-a întrupat, a fost răstignit şi a înviat.

În 1 Corinteni 11:10, Pavel spune că femeia ar trebui să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. Nu literal că femeile trebuie să poarte văluri sau pălării, ci din cauză că Biblia învaţă că femeile sunt vase mai slabe, au sensibilităţi pe care bărbaţii nu le au. Ideea este că femeile au nevoie să aibă o învelitoare ca semn al stăpânirii lor. Dacă sunt căsătorite, aceasta este soţul lor. Altminteri ar trebui să aibă peste ele autoritatea pastorului lor, fiindcă nu ar trebui să fie singure. Ceea ce spune Pavel aici este că există ceva încântător la o femeie. Se poate opri abuzul din partea unul duh incubus sau succubus acoperind capul femeii.

Deşi îngerii nu se pot căsători „în cer”, nu înseamnă că sunt asexuaţi. În starea lor naturală, îngerii nu pot procrea cu oamenii (vezi Matei 22:30), deoarece orice se reproduce după soiul său (Geneza 1:12). Îngerii sunt adesea fiinţe cumplite şi frumoase, care apar de multe ori ca bărbaţi normali (Evrei 13:2). Ei refuză să li se aducă închinare şi nu vor călăuzi pe nimeni să se închine altcuiva decât lui Dumnezeu. De-a lungul Scripturii, în mod invariabil, îngerii mărturisesc Evanghelia lui Isus Hristos. Îngerii au trupuri glorificate de carne şi oase, dar fără sânge, care arată ca cele umane, aşa cum vom avea şi noi într-o zi (vezi 1 Corinteni 15:50 şi Efeseni 6:12).

Când a făcut parte din ordin, Schnoebelen a aflat că pentru ca un înger să funcţioneze sexual, trebuie să bea sânge omenesc. În toate epocile din istorie Dumnezeu a poruncit să nu se bea sânge. Schnoebelen personal crede că este posibil ca la început Adam şi Eva să nu fi avut sânge în vene. Această transformare a orice era înainte în venele lor, este sugerată de câteva minuni cheie din Biblie. Prima minune publică a lui Moise a fost transformarea apei în sânge. Prima minune publică a lui Isus a fost transformarea apei în vin.

Există două teorii despre „păcatul” menţionat în Geneza 6:2-4, care a condus la potop.

1) Că Bene Elohim erau „linia sfântă a lui Set”, iar fiicele oamenilor erau pur şi simplu copiii cainiţilor cei răi. Totuşi, există puţin suport scriptural pentru aceasta, fiindcă Iov 1:6, 2:1, 38:5,7 se referă clar la fiinţe cereşti. După Calvar, termenul fiii lui Dumnezeu li s-a dat celor conduşi de Duhul Sfânt (Romani 8:14). Înainte de aceasta, nimeni nu putea fi adoptat în familia lui Dumnezeu. Mai mult, există puţine dovezi pentru o „linie sfântă a lui Set” în Biblie. Istoria oferă multe exemple de oameni evlavioşi care s-au căsătorit cu femei rele, dar fără să aibă copii uriaşi.

2) Că fiicele oamenilor erau femei umane şi Bene Elohim erau de fapt fiinţe cereşti, îngeri căzuţi. Acesta este limbajul folosit în mod normal în Vechiul Testament şi explică ciudaţii urmaşi. Este singura explicaţie de bun-simţ pentru avertismentul adresat femeilor de a-şi acoperi capul „din pricina îngerilor”. Această teorie ne ajută să explicăm de ce Noe era perfect (fără pată) în generaţia sa (ADN): nu era contaminat de Bene Elohim.

Relatarea din Geneza despre păcatul dinainte de potop este dezvoltată substanţial de cărţile apocrife. Aceste cărţi nu fac parte din canonul Scripturii, dar sunt privite ca având o anumită validitate în contextul istoric şi doctrinal. Iuda 14-15 se referă la cartea apocrifă a Genezei, Cartea lui Enoh, versetele 1:9, 5:4, 27:2. Cartea lui Enoh conţine prima referinţă literară la un Mesia pre-existent. Că Mesia era în cer, venind mai întâi ca Dumnezeu pe pământ. Fiii lui Dumnezeu din Cartea lui Enoh sunt numiţi şi veghetori, care este acelaşi cuvânt folosit în Daniel. Cuvântul „veghetorii” poate fi tradus şi prin „cei strălucitori”.

Enoh afirmă că în zilele lui Iared (vezi Geneza 5:18), două sute dintre aceşti veghetori au coborât pe pământ, mai ales în cetatea Sidonului. Numele unora sunt date, cel mai rău dintre toţi era Azazel. Azazel s-a răzvrătit împotriva Celui Preaînalt şi este acuzat că a răspândit pe pământ secretele cerului. Aceste creaturi s-au căsătorit cu femeile, i-au învăţat pe oameni astrologia, cum să făurească arme, pe femei, cum să folosească cosmetice, pe copii, secretele oculte, şi pe oricine vroia să asculte, artele întunecate. Evident, rezultatul a fost o stricăciune imensă. Promisiunea unui Mesia le-a fost dată lui Noe şi fiilor lui, şi s-a răspândit pe pământ. Impactul iniţial al acelei promisiuni a fost atât de puternic, încât s-a răspândit în întreaga lume, în diferite forme culturale.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

Nota noastră: Noi credem că „extratereştrii” sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni şi prin urmare ceea ce spun ei nu poate fi luat neapărat drept adevăr.