Vampirii: Hollywood-ul îi promovează… Dar sunt reali?

de Bill Schnoebelen

Mulţi oameni astăzi, chiar şi creştini, se opun ideii vampirilor care sunt prezenţi pe pământ. Îi clasează în categoria filmelor de groază, sau întreabă cum zideşte un asemenea subiect Trupul lui Hristos?

Ca cineva care este un fost „vampir”, fiind acum liber prin puterea crucii lui Hristos, am un interes întemeiat, care trece dincolo de teorie faţă de acest subiect. Înainte de a răspunde la aceste întrebări, să definim pe scurt ce înţelegem printr-un vampir.

Ca în cazul celor mai multe lucruri spirituale, puteţi să ignoraţi imediat tot ce aţi văzut de la Hollywood. Vampirii NU sunt cadavre vii care se prefac în ceaţă sau devin lilieci. Dacă există asemenea fiinţe, nu le-am văzut niciodată. Ceea ce nu înseamnă că nu ţinem cont de posibilitatea existenţei lor, ci doar că spunem că ele sunt dincolo de experienţa noastră. Nu, vampirii sunt oameni care adesea au tulburări severe (în traducere biblică: demonizaţi). Aceşti oameni se eliberează de stres bând fie propriul lor sânge, fie sângele animalelor sau al altor oameni. Este mai obişnuit pentru femeile chinuite astfel să bea propriul lor sânge, iar pentru bărbaţi, să ia sânge de la alţii. Mulţi supravieţuitori ai abuzului, relatează despre incredibila presiune de a se tăia şi de a-şi bea apoi sângele. Odată ce fac aceasta, simt o mare eliberare de tensiune. Aceasta poate fi o compulsie demonică.

Este de asemenea important de observat că în timp ce legenda vampirului este aproape universală, ea a atins cele mai epidemice proporţii ale sale în Europa de Est, care este excesiv de catolică (sau ortodoxă). Cele mai multe culturi au tabuuri împotriva băutului sângelui. Fără îndoială, aceasta îşi poate avea originea în porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Noe după potop, interzicând băutul sângelui (Geneza 9:4). Este ironic că atât religia catolică, cât şi cea ortodoxă pun în prim plan, ca superstiţie centrală a lor, ideea băutului sângelui şi mâncatului cărnii (sub înfăţişarea sacramentală a vinului şi pâinii), împotriva poruncilor specifice ale lui Dumnezeu. Că aceste religii sunt dominante în culturile unde vampirismul (atât în legendă cât şi în practică) are rădăcini adânci, este semnificativ. Oamenii par să ştie instinctiv că fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate (Evrei 9:22), dar Satan va face tot ce poate ca să-i oprească de la singurul fel de sânge care îi POATE salva – propriul sânge al lui Dumnezeu (Fapte 20:28). Literatura psihiatrică este plină de cazuri de oameni care beau sângele altora, ajungând adesea până la crimă. Asemenea oameni vorbesc despre o „pace” incredibilă după o asemenea experienţă.

Un număr surprinzător dintre ei îşi desfăşoară vampirismul într-un context religios de un anume fel, destul de frecvent înrădăcinat în catolicism. Aşa a fost în cazul meu. Am fost introdus în cultul vampirului de membri al clerului ortodox, care m-au făcut să cred că erau paznicii din vechime ai adevăratului secret al învierii: băutul sângelui celor vii! (Pentru o relatare completă a coborârii mele în această lume de coşmar, vezi Lucifer detronat, capitolele 1 & 18.)

Afirmaţiile lor au fost verificate de iniţieri pe care le-am experimentat, care în cele din urmă au produs în mine o aversiune apreciabilă pentru orice mâncare, cu excepţia sângelui uman, ostiilor pentru comuniune şi vinului sacramental! Am dezvoltat o adevărată adicţie pentru sângele proaspăt – mai puternică decât robia faţă de orice drog! Prin urmare, numai Isus mă putea vindeca de aceasta, şi Lui I se cuvine toată gloria şi onoarea şi lauda! Satan evident ştie tot ce face. Interzicerea de a bea sânge este una dintre puţinele porunci ale Domnului care străbat timpul lui Noe (vezi mai sus), legea mozaică (Levitic 3:17, 7:26) şi chiar biserica din Noul Testament (Fapte 15:20, 29). Dumnezeu face aceasta fiindcă ştie că există ceva fascinant şi misterios de excitant în vampirism, fiindcă „sângele este viaţa”. (Deuteronom 12:23)

Adevăratul vampirism nu este o glumă, nici nu este o poveste cu fantome. Creştinii trebuie să înţeleagă că este o nenorocire reală (deşi neobişnuită), la fel ca abuzul de droguri sau abuzul copilului. Trist, ea devine mai obişnuită. Din cauza tabuurilor universale şi poruncilor biblice împotriva băutului sângelui, mulţi creştini de curând mântuiţi, al căror trecut a inclus vampirismul, se luptă acum cu probleme serioase. „Pot să fiu un vampir născut din nou?” „Mă poate ierta Dumnezeu?” „Va accepta vreodată biserica un membru cum sunt eu?”

Ne-am confruntat cu aceasta în misiunea noastră, fiindcă în numeroase ocazii ne-am rugat cu oameni care nu se puteau elibera de opresiunea spirituală. Era evident pentru noi că ne ascundeau ceva şi că încercau să ascundă acel ceva şi de Domnul. Oamenii respectivi erau terifiaţi de gândul de a ne dezvălui că consumaseră sânge şi că le plăcuse. Este un „punct de acces” puternic pentru atacul demonic, dacă nu a fost mărturisit, şi astfel Satan le alimenta teama.

Pastorii şi consilierii în rugăciune trebui să ştie că vampirismul este real. Dacă cineva a venit cu adevărat la Hristos, nu este nevoie să-i fie teamă să mărturisească acest păcat şi să devină liber de opresiune. Dacă îl ascunde din ruşine, aceasta poate doar să le prelungească opresiunea. Cu blândeţe, a trebuit să scoate aceasta de la ei, după ce am epuizat toate celelalte opţiuni. Au fost atât de uşuraţi că nu i-am condamnat, şi au fost şi mai uşuraţi când Isus i-a eliberat de compulsia lor păcătoasă. Este un păcat ca oricare altul. Poate fi părăsit şi se poate renunţa la el cu ajutorul lui Isus, dar trebuie să fie recunoscut.

[William J. Schnoebelen, Vampires: Hollywood is Pushing Them… But are they real? Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.chick.com, unde nu mai este disponibil.]

Bill Schnoebelen – Romanţând moartea

Romancing DeathNoua carte a lui Bill, Romanţând moartea, aruncă lumina biblică asupra fenomenului vampirului din cultura pop de astăzi. Uns pentru a dezvălui adevărul despre această temă vitală pentru Trupul lui Mesia, Bill expune detaliat romanţarea vampirismului şi ocultului din zilele noastre, şi cum a pus stăpânire vampirismul pe mare parte din societate, strecurându-se chiar în bisericile din timpurile moderne, pentru a-i seduce pe cei tineri ca şi pe cei bătrâni, cu fanteziile despre nemurire, putere şi seducţie, prin băutul sângelui uman. Cartea expune în mod dinamic cum milioane de oameni au creat legături sufleteşti cu o întunecime iluzorie pe care nu o înţeleg, cu rezultate devastatoare – dar apoi trece rapid mai departe, revelând cum poate şi cum ar trebui să se echipeze Biserica, pentru a sluji acestor suflete pierdute. Aleluia!

Oferind baze biblice de neclătinat pentru a expune răul vampirismului, în opoziţie cu viaţa eternă prin mântuire, această nouă carte incitantă ţese laolaltă mărturia personală a lui Bill (implicarea în wicca, francmasonerie şi vampirism) şi istoriile literare şi culturale despre vampirism, în timp ce analizează îndeaproape idealurile romantizate ale ocultului zugrăvite în seria Twilight Saga. Romanţând moartea este o chemare a sunetului de goarnă şi un manual al luptătorului, pentru ca Biserica să-şi asume responsabilitatea de a fi adevărată sare şi lumină în lume!

Bill Schnoebelen – Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată

La sfârşitul expunerii sale video de nouă ore intitulată „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”, Bill Schnoebelen povesteşte următoarele.

În cultura populară, un vampir este cineva care doarme ziua într-un sicriu sau într-un alt loc retras, şi se trezeşte noaptea ca un cadavru umblător, ca să bea sângele celor vii. Este o legendă universală în toată lumea. Se spune că vampirii se transformă în lilieci etc., că au un anumit control asupra vremii, că nu le plac lumina soarelui, simbolurile creştine şi usturoiul, deoarece purifică sângele. Se spune că poţi omorî un vampir prin foc, prin lumina deplină a soarelui timp de câteva minute, cu o ţeapă în inimă, prin decapitare, sau prin folosirea a mult usturoi.

Totuşi, există cu adevărat culte vampirice în care poţi fi iniţiat. Înaintând în satanism, lui Bill Schnoebelen i s-a spus că trebuie să traverseze abisul şi să devină vârcolac sau vampir. A ales vampirismul, fiindcă auzise că este dureros să devii vârcolac, iar vampirismul i se părea erotic.

Mulţi vampiri provin dintr-o anumită ramură a Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa de Est. De-a lungul secolelor, acea ramură a păstrat secretul că Isus a creat primul vampir, când l-a înviat pe Lazăr din morţi.

Vampirii aflaţi la primul nivel sunt încă vii, dar cei aflaţi la nivele mai înalte „mor” şi devin întru totul vampiri. În stadiul de tranziţie există o foame pentru mâncare şi sânge. Odată morţi, orice ar încerca să mănânce în afară de sânge, inclusiv apă, ar vomita. Singurele lucruri pe care le-ar putea mânca ar fi sângele uman şi ostia de la cina catolică. Există o mare dorinţă de a bea sânge, dar în timp ea devine monotonă.

Pentru a deveni vampir, Bill a trebuit să ia mai întâi doze mari de ierburi şi vitamine. I s-au dat doze tot mai mari de cocaină. L-au învăţat cum să fie un vampir psihic şi să stoarcă energia din oameni. Apoi a început să mănânce ostia catolică. A experimentat multă anxietate, fiindcă putea să simtă schimbările care aveau loc în el, inclusiv o schimbare în tipul său de sânge.

Apoi, într-o noapte, după ce a luat cam cincizeci de doze de cocaină (ceea ce în mod normal este letal), cel care îl învăţa vampirismul, despre care Bill crede că era un înger căzut, a venit la el, şi-a deschis pieptul cu unghia, Bill i-a supt sângele, iar superiorul lui i-a pus mâinile pe cap. În acea clipă virusul vampirului a trecut la el, şi nu a mai putut mânca hrană obişnuită. Virusul este atât psihologic, cât şi spiritual.

Odată ce vampirii mor, aparent trăiesc mult timp. Superiorul lui Bill susţinea că are o sută cincizeci de ani, dar nu arăta mai în vârstă de patruzeci de ani. Pielea vampirilor are acea frumoasă caracteristică de strălucire transparentă, iar venele lor pot fi văzute aproape ca sticla colorată. Din neatenţie, Bill şi-a expus o dată mâna la soare şi a avut băşici timp de treizeci de secunde.

Când unui vampir îi este foame şi se află în prezenţa hranei, are loc o excitaţie similară cu excitaţia sexuală, numai că apare în dinţi, care se lungesc cu 1,22 cm şi devin foarte ascuţiţi (colţi). Gura salivează o salivă plină de cocaină, care este cel mai tare anestezic. Vampirul linge întâi pielea ca să o amorţească, apoi muşcă.

Bill a supravieţuit un an, mâncând o mulţime de ostii în fiecare zi. Pe vremea aceea iniţiase peste 175 de femei în vrăjitorie, iar unele, aflate la nivele mai înalte, erau mai mult decât doritoare să vină la el la fiecare câteva zile ca să le bea sângele. Sunt două, trei minute de extaz, urmate de douăzeci și patru de ore de iad, din cauza setei de sânge. Ca în fiecare dependenţă, el avea nevoie de tot mai mult sânge. Spunea că atunci când era în oraş noaptea, simţea că ar vrea să rupă oamenii în bucăţi. A fost oprit de dragostea pentru soţia lui, ştiind că o astfel de crimă i-ar fi putut distruge viaţa. A folosit de asemenea scrierea de romane ca o formă de terapie.

Există ceva, ca un văl ocult, care blochează memoria unora dintre victime. Unele pot să moară, fără să li se scoată prea mult sânge. Patru sau cinci oameni fără adăpost mor în fiecare noapte în unele oraşe mari, cu găuri în gât şi fără sânge. Dacă eşti muşcat de un vampir primeşti o poftă subtilă pentru vampirism, precum un interes pentru carnea crudă, filmele de groază, decorul gotic.

La o conferinţă ocultă, pe când se afla în a treia decadă a vieţii, Bill a întâlnit o femeie foarte frumoasă, blondă, într-o rochie de piele neagră, cu pălărie neagră şi robă neagră. Ca bărbat, erai atras ca un magnet de ea. A simţit o aură întunecată palpabilă în jurul ei. Prietenul lui i-a spus că ea omoară un bărbat pe săptămână şi că îi bea sângele după ce îl torturează sexual. Dacă există teamă, sângele primeşte un anumit gust, fiindcă teama produce adrenalină. Astfel de oameni au băi acide, ca ucigaşii în serie, sau lei care să mănânce oasele, sau anumite forme de crimă organizată, ca să scape de cadavre.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

Print Friendly, PDF & Email

One comment

  1. Ema Simion says:

    Uau, m-ai lăsat fără cuvinte! Am rămas uimită. Nu îmi vine să cred

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *