de Bill Schnoebelen

Conform Bibliei, pericolul grav al francmasoneriei este foarte real, aşa cum am arătat în numeroase articole. (Vezi nota 1.) Se pune întrebarea: Dar ordinele pentru tineri ale masoneriei – în special Ordinul Internaţional Fiicele lui Iov pentru fete? Sunt CHIAR atât de periculoase?

În unele privinţe, aceste organizaţii sunt ca Cercetaşii, prin aceea că se presupune că oferă distracţie şi părtăşie nevinovată. Totuşi, dacă un părinte îşi trimite copilul la unul dintre aceste grupuri masonice presupunând că va fi expus doar la influenţe sănătoase, din păcate se înşeală.

Fiicele lui Iov foloseşte personaje biblice ca Iov şi fiicele lui ca să înveţe cu afabilitate virtuţi pioase. Puţine lucruri par sinistre sau nelalocul lor acolo. Cu toate acestea, caracteristicile lor dăunătoare par să trimită un semnal de avertizare, văzând cât de strâns asociate sunt cu masoneria.

Autoritatea spirituală

Tocmai aceată legătură foarte strânsă este cel mai critic motiv de preocupare. Ea se reduce la problema autorităţii spirituale. Sperăm că niciunui părinte nu este nevoie să i se amintească despre responsabilitatea pe care o are pentru sufletele preţioase pe care Iahve i le-a încredinţat. (Deuteronom 6:4-7, Efeseni 6:4) Isus Însuşi a avertizat împotriva celor care îi duc în eroare pe copiii lor, că „ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării”. (Matei 18:6).

Părinţii au autoritate spirituală asupra copiilor lor; şi dacă sunt creştini, Domnul a aşezat un gard de protecţie special în jurul familiei. În mod ironic, acest gard este menţionat în Iov 1:10. Unele lucruri pot să rupă bariera şi să permită accesul lui Satan; iar unul dintre ele este implicarea părinţilor în idolatrie, sau faptul că le îngăduie fiicelor lor să se închine la altare străine!

Acesta este un principiu spiritual care are puţin de-a face cu MANIFESTĂRILE acestor grupuri pentru tineret. Cele mai multe dintre ele par destul de nevinovate, în afară de faptul că învaţă un fel de mântuire prin fapte bune, ceea ce se întâmplă în toată masoneria. (Vezi nota 2.) Această Evanghelie a faptelor este „o Evanghelie deosebită” (Galateni 1:8) despre care Pavel afirmă că este blestemată, în toată Epistola către Galateni şi în câteva alte epistole. În afara învăţăturii unei Evanghelii false, toate aceste grupuri sunt aflate sub autoritate masonică. NICIUNUIA dintre ele nu îi este permis să se întâlnească sau să funcţioneze fără prezenţa unui maestru mason. În cele mai multe cazuri, nimeni nu se poate alătura dacă nu este rudă cu un mason.

Pe lângă aceasta, aceste grupuri sunt „programe de alimentare”, proiectate să atragă femeile tinere în ordinele masonice pentru adulţi, precum Steaua Răsăritului. Aceste grupuri sunt numite din punct de vedere tehnic masonerie „adoptivă”, ceea ce înseamnă că fata care li se alătură este „adoptată” spiritual în familia masonică, chiar dacă de fapt nu este un mason. Ritualul oficial al Ordinului Internaţional Fiicele lui Iov se referă chiar la „Maeştrii masoni care ne dau tradiţia.” Bineînţeles, „tradiţia” este doar un alt cuvânt pentru „moştenire”. Dar CE moştenesc fetele?

SPIRITUL francmasoneriei este moştenirea care se conturează ameninţător asupra fiecărei întâlniri a Fiicelor lui Iov! Masonul care este prezent aduce cu el o preoţie luciferiană care îi învăluie pe toţi cei implicaţi în întâlnire, fie că el ştie, fie că nu. Astfel, chiar şi o fată creştină care a fost adoptată în familia lui Iahve (Romani 8:15-17) ajunge sub această autoritate rea de îndată ce se alătură. Ceea ce nu o poate face decât „nehotărâtă” (Iacov 1:5-8) într-o fază deja dificilă a vieţii ei. Indiferent cât de inocente par ceremoniile, ele funcţionează în umbra unei puteri spirituale împotriva lui Hristos, pe care o aduce cu el Maestrul mason.

Ţi-ai lăsa fiica să meargă la o adunare de vrăjitoare?

Însăşi întrebarea ar trebui să fie ridicolă! Dar de fapt, o întâlnire a unei adunări de vrăjitoare poate fi mai puţin primejdioasă decât o întâlnire a Fiicelor lui Iov! Cel puţin fata creştină ar fi cu ochii în patru dacă ar şti că este la un sabat al vrăjitoarelor! Probabil că s-ar ruga din toată inimioara ei şi ar fi foarte precaută cu tot ce s-ar spune sau s-ar face.

Aceeaşi domnie spirituală care deţine autoritatea peste vrăjitorie domneşte şi peste toate ordinele masonice! Aşa cum am arătat clar în altă parte, masoneria este o religie bazată pe cultele fertilităţii sexuale! (Vezi nota 3.) De aceea, fata păşeşte cu inocenţă într-un câmp minat spiritual, fără să fie avertizată, când se alătură „Fiicelor lui Iov”.

Ea este ademenită în templul lui Satan, fiind înconjurată de ceremonii insipide care nu o avertizează despre pericolul care pândeşte în spatele lor. Spre deosebire de copilul de la o întâlnire a vrăjitoarelor, nu are motive să fie cu ochii în patru. Părinţii ei au trimis-o acolo! Prietenii ei sunt peste tot în jurul ei. Adulţii sunt prezenţi! Totul AR TREBUI să fie bine; şi totuşi a deschis uşa, în viaţa ei de tânără, pentru ca Satan să înceapă să îi corodeze sufletul! A rupt gardul pe care Dumnezeu l-a pus în jurul ei, adesea cu ajutorul părinţilor! (Eclesiastul 10:8)

Chiar la vârsta când hormoni puternici funcţionează la capacitate întreagă, tinerele femei se predau fără să ştie unei spiritualităţi care este proiectată cu viclenie să provoace pofta! Riturile şi simbolurile masoneriei sunt sexuale în spirit. Unei fete care primeşte o învăţătură morală acasă i se va submina subtil acea învăţătură, prin supunerea ei faţă de spiritul preoţiei cu încărcătură sexuală, a Maestrului mason care deţine controlul!

Masoneria exaltă sexualitatea până la o considera divină, dar în mod alegoric. Aşa cum s-a arătat în altă parte, pătratul şi compasul şi alte simbolurile masonice sunt referinţe voalate la organele reproducătoare – talismane magice proiectate pentru a mări dorinţele sexuale. (Vezi nota 4.) În timp ce Fiicele lui Iov învaţă principii pioase la suprafaţă, de fapt toarnă combustibil în focurile dorinţelor adolescenţilor, care ard mocnit. Drepturile date părinţilor de către Dumnezeu sunt diluate chiar de adevărata autoritate unui dumnezeu ciudat, care este seducător pentru tot ce este carnal în fată.

Regine şi prinţese?

Cu privire la subiectul carnalităţii, să privim la o caracteristică mai puţin periculoasă, dar tot stingheritoare, a acestor grupuri de tineret, şi în special a „Fiicelor lui Iov”. Chiar prin natura lor, ele tind să facă fata mândră. Dorinţa de a fi cineva „special” şi de a domni peste alţii de seama lor este o sete comună a adolescenţilor. Nu este ceva ce părinţii creştini ar trebui să încurajeze.

Ordinele de tineret fac mult ca să „zgândăre” această dorinţă carnală de a fi „însemnat” (Fapte 8:9). Fetele tind să se simte speciale din cauză că aparţin unui club secret. Celor care sunt făcute ofiţer li se dau în mod tipic titluri care sună impresionant – „Onorată Regină”, „Prinţesă Senioară” (vezi nota 5) etc. Sunt îmbrăcate cu toată pompa regalităţii – coroane şi mantii formale; toate acestea servesc pentru a le glorifica eul, în loc să le facă asemenea imaginii smerite a Domnului Isus (Filipeni 2:5-9, Romani 12:1-2).

Este multă ostentaţie acolo şi se dau multe „onoruri mari” şi „onoruri supreme”. (Vezi nota 6.) Fetele care primesc rangul de ofiţer sunt făcute să se simte aproape ca nişte regine ale frumuseţii, de diademe şi de mantii. Fetele care nu reuşesc se pot simţi frustrate.

Fiicele lui Iov fac mare pompă că învaţă religia, dar NU este ceea ce au nevoie fetele noastre! Ele au nevoie de Isus şi de Evanghelia Lui a harului! Subtil, dar complet, sunt învaţate o doctrină a mântuirii prin fapte. Caracterul secret şi elitismul acestor ordine sunt de asemenea contrare creştinismului, care nu exclude, ci mai degrabă primeşte pe oricine vrea să vină.

Secrete în cadrul secretelor?

Până aici am vorbit generalităţi despre ordinele pentru tineret. Totuşi, există un domeniu în ritualul Fiicelor lui Iov care are nevoie de puţin mai multă examinare. În Ordinul Internaţional Fiicele lui Iov există câteva dintre problemele serioase care pot fi găsite în Loja obişnuită a masoneriei. Acestea includ faptul că ritualurile şi închinarea se îndreaptă înspre est, o inversiune a Templului lui Solomon (vezi Ezechiel 8:5-16) şi o imitare a închinării păgâne la soare (închinarea la Baal sau vrăjitoria). Este învăţată doctrina falsă „Paternitatea lui Dumnezeu – Frăţietatea Omului” (vezi nota 7), în contradicţie cu învăţătura clară a Sfintei Biblii (vezi Ioan 8:42-44, 1:12). De asemenea, obligaţiile secrete sunt luate pe Sfânta Biblie, în contradicţie cu Matei 5:34-37, deşi cuvântul „a jura” nu se foloseşte de fapt.

Ca şi în alte ritualuri masonice, elementele cheie care îndreaptă înspre moartea ispăşitoare a Domnului Isus sunt cenzurate în relatarea despre Iov. De exemplu, faptul că a adus „arderi de tot” pentru a acoperi păcatele copiilor lui în jertfe de sânge în fiecare zi (Iov 1:5) a fost omisă cu atenţie.

În sfârşit, iată un raport (pe care nu am putut încă să îl documentez) de la diferite foste Fiice ale lui Iov care sunt acum născute din nou, că o cimilitură ciudată, dar tipic masonică, este întipărită în numele ordinului. Trebuie să realizezi că masonii IUBESC să ia nume din Biblie şi să creeze variaţii hulitoare din ele. De exemplu, mulţi filozofi masoni fac un joc de cuvinte mistic major din biblicul Solomon. Ei despart numele astfel: SOL – OM – ON, unde:

SOL = numele latin al zeului soare

OM = mantra sanscrită pentru Brahma

OM = mantra sanscrită pentru Brahma

ON = oraşul zeului soare în Egipt

Numele zeului masoneriei în gradul 7 al ritului York este JahBalOn, unde:

Jah = numele adevăratului Dumnezeu biblic

Bal = Baal, zeul canaanit al fertilităţii

On = oraşul zeului soare în Egipt

Acest gen de nonsens blasfemator este foarte comun în masonerie. Motivul pentru care îl menţionez este din cauză că mi s-a spus că termenul „Fiicele lui Iov” este de fapt un acronim secret precum: J-O-B, unde:

J = Jove (sau Jupiter), zeul cerului al păgânismului greco-roman

O = Osiris, zeul egiptean al Soarelui

B = Baal, zeul canaanit al fertilităţii

De aceea, se poate ca Fiica lui Iov să fie de fapt o „fiică” spirituală a trinităţii a trei zei păgâni ai fertilităţii. Jupiter a fost remarcat pentru că se transforma în animale (o lebădă şi un taur) şi pentru violarea tinerelor fete. Osiris este domnul egiptean al morţii. Baal era principalul rival al adevăratului Creator al Bibliei în inimile copiilor lui Israel. Un lucru destul de dezgustător, dacă este adevărat!

Protejaţi-vă fiicele!

Satan ştie că mulţi părinţi creştini caută cu disperare locuri „bune” unde să-şi poată trimite copiii pentru părtăşie. El i-a înconjurat cu filme murdare, muzică heavy-metal, pornografie, jocuri video şi droguri şi bande. Părinţii trebuie să fie conştienţi îndeosebi de atacurile subtile asupra fiicelor lor.

Fiicele lui Iov reprezintă otravă în sticle neetichetate. Organizaţia este cu atât mai periculoasă, fiindcă de multe ori este sprijinită de pastori neinformaţi. Mulţi părinţi mâhniţi au scris misiunii noastre, spunând că i-au îngăduit fiicei lor să se alăture Fiicelor lui Iov din cauză că pastorul lor le-a dedicat un serviciu special de duminică şi le-a îngăduit să apară cu toate însemnele lor glorioase ca să le admire întreaga adunare. Ce părinte nu şi-ar încredinţa copilul cuiva sprijinit chiar de pastorul lor?

Aminteşte-ţi, PRINCIPALUL motiv pentru care există aceste organizaţii este ca să ademenească tinerele fete în delicata reţea a apăsării demonice. Nu toţi copiii care se alătură acestor grupuri de tineret devin demonizaţi care fac spume la gură; nu mai mult decât ajunge dependent de cocaină fiecare copil care fumează o ţigară cu marijuana! Totuşi, un număr deloc nesemnificativ dintre ei se bălăcesc în ocultism sau vrăjitorie! Îi expui  fără să fie nevoie la un serios pericol spiritual, lăsându-i să se alăture unor asemenea grupuri!

Dacă fiica ta are prieteni ale căror părinţi sunt masoni, fii cu băgare de seamă la încercările de a le atrage în aceste ordine. Ele au activităţi sociale care par nevinovate, dar care sunt folosite pentru a-i atrage pe copii în reţeaua lor.

De asemenea, observă cu atenţie rudele tale îndepărtate care pot să fie masoni şi care pot să acţioneze asupra copiilor tăi. În comunităţile unde Loja este foarte puternică, presiunea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă va fi de asemenea un factor. Oricine este „CINEVA” în liceu va fi în Fiicele lui Iov. Pentru copii este extrem de dificil să reziste acestui gen de presiune.

Fiica ta nu se poate alătura Ordinului Internaţional Fiicele lui Iov fără permisiunea ta expresă; deci trebuie să rămâi ferm. Şezi cu copilul tău, dacă vine cerându-ţi să se alăture. Tratează acest lucru ca şi cum s-ar gândi să se alăture mormonilor! VORBEŞTE-I! Asigură-te că liniile de comunicare sunt deschise. Asigură-te că copilul tău ştie că poate veni la tine oricând, cu orice problemă, fără să fie condamnat! Aceasta este de o importanţă vitală!

Spune-i fiicei tale ceea ce este în acest articole „Să vorbim deschis”, în termeni simpli, ca să poată înţelege. Fă-o să înţeleagă că adulţii şi fetele din aceste organizaţii nu sunt răi, ci doar victime înşelate. Ajut-o să înţeleagă că pericolul nu este mai puţin real, doar fiindcă este invizibil. Ajut-o să vadă că însăşi masoneria este un cult uriaş şi periculos, dar că membrii ei sunt victime. În cele mai multe cazuri, să pui în gardă înseamnă să înarmezi dinainte!

Desigur, cel mai bun şi cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru fiica ta este să mijloceşti pentru ea zilnic! Invocă sângele lui Isus asupra ei de fiecare dată când te gândeşti la aceasta de-a lungul zilei. Învaţ-o să fie ea însăşi o „luptătoare în rugăciune”! Cea mai bună apărare este, la urma urmei, o bună ofensivă!

Trecându-ţi sămânţa prin focuri!

Să eşuezi în a-ţi proteja fiicele de Fiicele lui Iov înseamnă să faci, în sens spiritual, ceea ce oamenii din Israel au fost condamnaţi în Ieremia 32:34-35 pentru că făceau. Ţi-ai trece sămânţa (fiica) prin focurile lui Moloh, un idol al fertilităţii. În zilele lui Israel, aceasta ducea la sacrificiu uman; astăzi, sufletele gingaşe ale fetelor noastre sunt trecute prin focurile ocultismului!

În societatea noastră, sunt destule „focuri” prin care să umbli: droguri, sex, videouri de groază şi muzica rock. Pe cele mai multe dintre acestea copilul le alege în mod normal pentru sine. Dar în grupurile masonice pentru tineret, tânăra femeie este adesea îndemnată să se alăture, cu „binecuvântarea” părintelui sau chiar a pastorului. Solomon a avertizat că „Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept!” (Proverbe 11:29), iar viaţa lui a fost o dovadă tragică a acestui lucru! Idolatria lui a scindat împărăţia lui Israel, iar copiii lui au moştenit într-adevăr vântul.

Ne tulburăm casele când permitem copiilor noştri să se alăture acestor societăţi păgâne. Creăm o confuzie spirituală subtilă în viaţa lor când îi lăsăm să stea, săptămână după săptămână, sub penumbra întunecată a masoneriei, dar ne aşteptăm să fie adolescenţi buni şi integri. Să ne amintim „blestemul pietrei de moară” al lui Isus (Matei 18:6) şi să încercăm să nu-i trecem pe tinerii noştri prin mai multe focuri decât cele la care cultura noastră îi expune deja!

O ultimă remarcă de avertizare

Dacă tu sau fiica ta aţi fost implicaţi într-un ordin masonic, trebuie să renunţi la membralitate înaintea organizaţiei masonice şi (mai important) înaintea Celui Atotputernic. O asemenea membralitate, dacă nu te ocupi de ea, poate să se ridice mai târziu, când te aştepţi cel mai puţin, şi să te lovească pe tine (sau pe copilul tău) cu o lovitură paralizantă. Trebuie să te duci înaintea lui Iahve în rugăciune şi să spui ceva precum:

„Tată, în Numele lui Isus, renunţ la orice membralitate chiar acum, prin puterea şi autoritatea Numelui lui Isus Hristos. În Numele lui Isus, poruncesc oricăror spirite rele care mă oprimă pe mine (sau familia mea) să plece de la mine imediat şi să nu se întoarcă niciodată. Vă poruncesc să mergeţi unde Domnul Isus vă spune să mergeţi prin Vocea Duhului Sfânt. Tată, în Numele lui Isus, Te rog să închizi orice căi de acces ale atacului satanic care au fost deschise în mine şi în familia mea de acest păcat, şi Te rog să le sigilezi pentru totdeauna cu sângele Mielului, vărsat pe cruce la Calvar. Îţi mulţumesc că faci aceasta, în Numele lui Isus. Amin.”

Apoi, aşază-te şi scrie o scrisoare formală de renunţare (sau de demisie) către orice organizaţie căreia i te-ai alăturat. Un model de scrisoare poate fi găsit în cartea Masonry: Beyond the Light, scrisă de autor, disponibilă la misiunea noastră, sau poate fi downloadată gratuit de pe site-ul nostru.

Note de final

1.) Vezi (printre alte lucrări) cartea autorului, Masonry: Beyond the Light (Chick Publications, 1991), Freemasonry: The Invisible Cult in Our Midst de Jack Harris (1983, Towson, MD), The Question of Freemasonry de J. Edward Decker (Huntington House, 1991) şi The Deadly Deception de Jim Shaw and Tom McKenney (Huntington House, 1988).

2.) Ethel T. Wead Mick, Ritual of the International Order of the Job’s Daughters, I.O.J.D., ©1960, p. 73.

3.) ibid., p.71.

4.) Schnoebelen, op. cit., p.151-160.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #41 On The Job’s Daughters. Copyright © 2011 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Bill Schnoebelen

Una dintre întrebările care sunt cel mai des adresate misiunii noastre se referă la Vechiul Ordin Arab al Nobililor Închinători la Altarul Mistic – cunoscut în mod obişnuit ca Altarul. Astfel, membrii lui sunt cunoscuţi ca altarişti.

Altariştii sunt o organizaţie foarte vizibilă. Conducând maşina de-a lungul magistralei, vedem camioane care au pe spate semne care promovează spitalele Altarului. În cele mai multe comunităţi, indiferent de mărime, vin circurile Altarului în oraş – după cum se presupune, ca să strângă bani pentru centrele pentru cei arşi sau pentru spitalele pentru copiii schilozi. Există de asemenea jocuri de fotbal ale Altarului, cu acelaşi scop.

La nivel local, puţine parade se ţin fără ca veselii clovni ai Altarului să nu facă tumbe de-a lungul străzii, aducându-le copiilor bucurie în inimă şi dulciuri.

Desigur, facilităţile Altarului sunt destul de impresionante. Cea la care am fost eu în Milwaukee, Wisconsin, a fost proiectată ca să arate ca un mic Taj Mahal. Chiar şi aşa, era aproape cât un bloc. Pe lângă aceasta, în unele oraşe mari, există cluburi de golf sau private somptuoase, care rivalizează cu cele mai exclusive cursuri private.

Ceea ce mulţi oameni nu realizează este că organizaţia Altar este parte a ordinului francmasonic. De fapt, unul din „secretele” Altarului este faptul că titlul său pretenţios şi oficial (Vechiul Ordin Arab al Nobililor închinători la Altarul Mistic) este de fapt o anagramă. A.A.O.N.M.S. revelează că fiecare membru al Altarului trebuie să fie A.M.A.SO.N. [în engleză, un mason].

Contextul în care vin întrebările la misiunea noastră este dacă un creştin ar trebui sau nu să fie implicat în Altar. Faptul că Altarul este înrădăcinat în masonerie ar trebui să fie un răspuns suficient la întrebare. Masoneria este cu adevărat un copac foarte rău, şi orice entitate care „se ramifică” din ea, precum Altarul, ar trebui să fie într-adevăr suspectă. Amintiţi-vă, Domnul ne-a avertizat că un pom rău nu poate face roade bune (Matei 7:17-18).

Nu este scopul acestei broşuri să dovedim că masoneria este contrară Bibliei şi învăţăturilor lui Isus. Pentru aceasta, misiunea noastră are alte resurse disponibile. (Vezi nota de final 1.) Totuşi, este de ajuns să spunem că pentru discuţia noastră de acum, este un fapt stabilit că francmasoneria are rădăcini foarte sinistre şi idolatre.

De fapt, altariştii nu sunt orice masoni. Sunt masoni care au trebuit să treacă nu doar prin Loja Albastră (primele trei grade de bază pe care se bazează toată masoneria); ci li se cere să urce până aproape de vârful francmasoneriei americane. Ei trebuie fie să fi atins gradul 32 al Ritului Scoţian, fie să devină Cavaleri Templieri în Comandamentului Ritului de York. (Vezi nota de final 2.) Aceasta înseamnă că, în primul caz, au trebuit să treacă prin 32 de grade; sau în al doilea caz, prin zece grade. Fiecare dintre aceste grade are jurăminte foarte solemne, sângeroase (şi total anticreştine) pe care candidatului i se cere să le facă pe o Biblie.

Astfel, chiar dacă Altarul ar fi o organizaţie cu totul nevinovată, masonul care i se alătură a trebuit să calce mai multe porunci ale lui Dumnezeu decât ar vrea cineva să menţioneze.

Nu scriu pe această temă ca un amator sau ca un cercetător rupt de realitate. Aşa cum unii cititori ştiu, AM FOST MASON. M-am alăturat Lojei la jumătatea anilor ‘70 şi am fost activ în mai multe organizaţii masonice cam nouă ani. Mi-am croit calea de la locurile de onoare la cel de Păzitor Junior în Loja Albastră. Am fost Maestru al Vălului în Arca Regală şi Prelat în Comandament (Ritul de York). Am fost Patron Asociat în Ordinul Steaua Răsăritului şi devenisem şi Prinţ Sublim al Secretului Regal (mason de gradul 32). Am trecut şi prin iniţierea în Altar, dar nu am fost cu adevărat activ în organizaţie din cauza costurilor. Esenţialul este că ştiu despre ce vorbesc când discut despre masonerie şi Altar.

Hai să ne distrăm!

Altarul este deseori zugrăvit, atât în interiorul cât şi în afara francmasoneriei, ca partea „distractivă” a masoneriei. Masonii din ordinele considerate a fi mai joase sunt ocupaţi cu depunerea efortului de „a se dezvolta în masonerie”. Totuşi, în Altar, este timpul pentru petrecere.

În mare măsură, este adevărat. De exemplu, în cele mai multe state, Altarul este singura organizaţie masonică unde se poate servi alcool în dependinţele templului. În Altarul meu, se servea bere – deşi era numită „lapte de cămilă”. În plus, Altarul dă petreceri mai mari şi baluri mai grozave decât orice altă ramură a masoneriei.

Apoi sunt activităţile. Ştiu că în Altarul din care făceam eu parte, erau mai mult de o duzină de lucruri „distractive” pe care le puteai face pentru a întări organizaţia Altarul:

1) Clovnii Altarului (desigur)

2) Trupa Orientală (te îmbraci în costume arabe şi cânţi la instrumente muzicale din Orientul Mijlociu la parade)

3) Ritualul Divan (Lucrezi ca interpret în ceremonii elaborate implicate în iniţierea noilor membri. Acesta presupune costume uimitoare şi învăţarea a cât de multe replici poţi pentru o piesă.)

4) Corpul Cămila (călăreşti pe cămile)

5) Detaşamentele Motoretele Mici (conduci maşini mici la parade şi în general te porţi ca un idiot)

6) Un Corp Fluier şi Tobă (o întreagă trupă Highland cu cimpoaie şi tobe etc.)

7) Corpul Motociclete (Aceştia sunt altarişti care au motociclete mari, scumpe şi pe care le păstrează într-o stare excelentă, strălucitoare. Ei merg cu ele la parade.)

Probabil sunt şi alte activităţi, dar nu mi le mai amintesc. Multe dintre ele sunt destul de scumpe pentru a te implica, şi chiar să fii membru al Altarului este scump. Când m-am alăturat eu, cam prin 1980, costa o sută cincizeci de dolari ca să te alături, şi apoi cincizeci de dolari pe an pentru cotizaţie. Astfel, Altarul este oarecum un „club pentru băieţi bogaţi”, spre deosebire de Loja Albastră. Mulţi dintre bărbaţii pe care i-am întâlnit în Altar erau oameni de afaceri, doctori, avocaţi sau politicieni de mare succes. Aveau dansuri şi baluri uriaşe, scumpe, pentru variate ocazii, şi participarea putea să fie foarte scumpă.

„Groaznic mod de a trata un prieten”

Cu toate acestea, anumite părţi ale Altarului nu sunt la fel de „distractive” – cel puţin nu pentru victime. Spre deosebire de alte iniţieri masonice, ritualul care îi iniţiază pe candidaţi în Altar este în parte teatru şi în parte abureală de fraternitate glorificată de colegiu. Singura diferenţă este bugetul mare şi faptul că Altarul are o echipă de doctori la îndemână, în caz că ceva merge prost.

Aici vorbesc din experienţă personală! Presupun că există o anumită temă comună în cele mai multe temple ale Altarului din diferite state, dar eu scriu din punctul de vedere a ceea ce mi s-a întâmplat mie. Bineînţeles, pe vremea când am trecut prin aceasta nu eram creştin, ci păgân.

Vom intra în problemele teologice ale ritualului mai târziu. Acum aş vrea doar să ţi-l imaginezi pe pastorul sau pe diaconul tău, sau poate pe tatăl tău, trecând prin acea încercare dificilă.

Mai întâi de toate, ţi se face efectiv un control fizic de către un doctor, pentru a fi siguri că eşti corespunzător pentru sarcina ce o ai de îndeplinit (Nu inventez asta!). Apoi, dacă treci, ţi se cere să te dezbraci până la lenjeria de corp şi eşti legat la ochi. Ceea ce nu ştiam pe atunci era că tot ce mi se întâmpla avea loc pe o scenă şi cu un public de zeci de altariştii care mă priveau.

Împreună cu alţi candidaţi a trebuit să merg pe „nisipurile arzătoare” ale deşertului (totul în Altar este exprimat în limbajul figurativ arab). Cu picioarele goale, am trecut peste ceea ce mai târziu am aflat că era un covor cu fire electrice, care trebuia să ne ardă puţin picioarele, fără să le facă vreun rău. Acesta era probabil motivul pentru controlul fizic – deoarece cineva cu stimulator cardiac sau cu afecţiuni ale inimii ar fi putut să aibă o mică problemă cu o astfel de călătorie.

O altă „chestiune importantă” a constat în a sta jos pe cele patru membre, încercând să sug dintr-un hot dog care se bălăbănea undeva în apropierea feţei mele. În timp ce încercam să fac aceasta, am fost înţepat în dos cu ceea ce a părut să fie un ac de pălărie destul de mare. Pe lângă aceasta, am fost făcut să cred că un câine urina pe faţa mea.

Nu e de mirare că mai târziu Stăpânitorul Altarului mi-a spus: „Groaznic mod de a trata un prieten!” Acum, imaginează-ţi-l pe pastorul tău stând pe mâini şi pe picioare în lenjeria de corp, încercând să sugă un hot dog în timp ce este înţepat cu un ac de pălărie. Asta cam distruge imaginea unui om al lui Dumnezeu, nu-i aşa?

Umbra lungă a lui Mohammed

Trist, de aici ceremonia Altarulului merge înspre mai rău (sau ar trebui să spun „în jos spre iad”). Ca zeci de alte rituri masonice, ea implică multă splendoare ceremonială şi un jurământ de sânge. Toţi ofiţerii sunt îmbrăcaţi ca prinţi sau soldaţi arabi. „Decorul” de pe scenă este făcut să arate precum cortul bogat al unui şeic. Cu toate acestea, influenţa islamică nu este doar cosmetică.

Când candidatul ajunge să depună jurământul, poate să aibă o mică surpriză datorită experienţei lui anterioare în Lojă. Cartea pe care este constrâns să jure în Altar nu este Biblia, ci Coranul, cartea sacră a islamului.

Din perspectivă creştină, Coranul NU este o carte sacră. Este un document făurit pe mesele iadului! Aceasta din cauză Mohammed, fondatorul islamului, a fost un profet fals! Doctrinele pe care le învaţă Coranul neagă multe dintre doctrinele cheie ale creştinătăţii ortodoxe, inclusiv Dumnezeirea lui Isus şi puterea morţii Lui ispăşitoare pe cruce.

De-a lungul secolelor, doctrina jihad a Coranului (războiul sfânt) a costat viaţa a milioane de creştini şi a altor nevinovaţi. Aceeaşi doctrină se află în spatele acţiunilor islamice teroriste care umplu prima pagină a ziarelor de astăzi. Este glorios să omori sau să fii omorât în slujba lui Alah, dumnezeul Islamului. Totuşi, poate că pastorul tău va jura pe Coran.

Am ajuns să înţelegem mai bine, în mod tragic, aceste probleme, de la 9/11. Când eu am trecut prin acele ritualuri, fundamentalismul islamic de-abia se afla în atenţia publicului american. Acum înţelegem că o minoritate semnificativă de musulmani vor să distrugă Israelul (Micul Satan) şi America (Marele Satan) şi tot ce sprijinim noi. O vor face cu bombe, avioane şi cu orice altceva pe care pot pune mâna!

Nu doar atât, ci jurământul făcut în iniţierea Altarului este făcut în numele lui „Alah, Dumnezeul strămoşilor mei…” Acum, dacă nu se întâmplă să fii de descendenţă islamică (arab, beduin, palestinian, berber etc.), poţi fi destul de sigur că Alah nu a fost dumnezeul strămoşilor tăi. Contrar cu ceea ce mulţi ar vrea să crezi, Alah nu este Dumnezeul Bibliei.

Alah neagă că este Tatăl lui Isus Mesia şi aceasta îl descalifică destul de  mult, doar că nu este un „el”, ci ceva impersonal. Cercetarea istorică revelează că Alah şi-a început cariera cu mai mult de o mie de ani în urmă ca o bucată mare de stâncă – un idol care reprezenta zeul lună. Era zeitatea locală a tribului lui Mohamed şi se afla în ceea ce astăzi este cunoscut drept Kaaba, cel mai sfânt loc al Islamului în Mecca.

Alah (stânca) era acolo cu o duzină sau cam aşa ceva de alte zeităţi ale altor triburi (de asemenea stânci). Când Mohammed s-a întors cu armata lui victorioasă şi a luat Mecca, a intrat în Kaaba şi a dărâmat toate celelalte stânci şi l-a lăsat în picioare pe micul Alah. Acesta este dumnezeul islamului, dumnezeul care a produs o carte (Coranul) care are zeci de mii de cuvinte în ea, şi care nu menţionează niciodată dragostea, şi nu Îl glorifică niciodată pe Isus ca Atotputernic Creator al universului (Ioan 1:1-14).

Ţi-l poţi imagina pe pastorul sau unchiul tău făcând un jurământ în numele unei stânci? Totuşi, nu este doar un jurământ oarecare. El are (ca toate jurămintele masonice) o pedeapsă oribilă. Dacă violezi jurământul, juri că ochii tăi vor fi străpunşi cu pumnale în trei muchii, înroşite în foc! Ţi-l poţi imagina pe tatăl tău consimţind la un asemenea jurământ? Bineînţeles, de ce nu? Pentru a intra în Altar, candidatul a trebuit să treacă prin cel puţin zece, sau cam aşa ceva, jurăminte la fel de îngrozitoare, care Îl tăgăduiesc pe Hristos (Matei 5:34-37) – numai că acele jurăminte au fost făcute pe Biblie „în Numele lui Dumnezeu”!

Şi toate acestea sunt făcute doar pentru privilegiul de a conduce o maşină mică sau de a fi clovn – pentru a cânta într-o trupă orientală sau a călări pe o cămilă. Altaristul creştin tocmai şi-a vândut sufletul pentru nişte lapte de cămilă. Cu toate acestea, lucrurile nu devin mai bune de aici încolo. Altariştii au şi alte păcate care trebuie expuse.

Nişte mame destul de ciudate?

Noi, toţi cei care eram candidaţi, am primit o învăţătură importantă când ni s-au dat fesurile (bineînţeles, nu ne-au fost date, a trebuit să plătim pentru ele!). Ni s-a ţinut un discurs de către Stăpânitor (care este ca Maestrul Lojei – nu îţi place cum masonii tot iau titluri care Îi aparţin doar lui Yah’shua, şi şi le aplică lor? Vezi 1 Timotei 6:15 dacă nu mă crezi. Spune că Yah’shua este singurul stăpânitor!).

Presupusul stăpânitor ne-a spus că ar trebui să privim fesul în acelaşi fel în care ne-am privit şorţurile albe masonice. Era un însemn de mândrie că eram Nobili ai Altarului. El ne-a spus că atunci când purtăm fesul, nu ar trebui să facem niciodată ceva ce ne-ar fi ruşine să facem în faţa mamelor noastre.

Acei băieţi ai Altarului trebuie că au nişte mame destul de ciudate! Altariştii sunt „animale de petrecere” notorii, şi nu mă refer doar la mersul pe motoscutere. Convenţiile Altarului sunt notorii pentru băutură şi curvie. În oraşul nostru, a fost o convenţie unde altariştii alergau pe coridoarele hotelului, morţi de beţi, şi nu purtau nimic altceva în afară de micile lor fesuri. Alergau după prostituate!

Aleargă goi şi vânează curve în faţa mamelor lor? Nu e de mirare că aceşti oameni au nevoie de Yah’shua! Un prieten de-al meu care era poliţist în Las Vegas mi-a spus că atunci când altariştii soseau în oraş, fiecare prostituată de pe o rază de opt sute de kilometri veneau în oraş, ştiind că vor fi o mulţime de clienţi bogaţi.

Este interesant că atunci când eu (care eram mare preot vrăjitor) am decis să mă alătur Altarului, una dintre preotesele adunării noastre de vrăjitoare a părut şocată şi m-a întrebat de ce aş vrea să mă alătur unei asemenea organizaţii.

I-am răspuns cu adevărul absolut, că spiritele călăuzitoare (vezi nota de final 3) care erau înţelepte, puternice şi bătrâne, îmi spuseseră că alăturându-mă Altarului, aş învăţa importante secrete ezoterice.

Preoteasa a remarcat că singurul lucru care ar putea ea spune că au fost învăţaţi altariştii este cum să înţepe femeile nevinovate în posterior. A spus că de fiecare dată când aştepta autobuzul atunci când o convenţie a Altarului era în oraş, un altarist venea la ea şi o acosta în acel mod. A afirmat că pentru ea, erau tipi destrăbălaţi şi josnici de cea mai joasă speţă – şi asta o spunea o vrăjitoare! Ce recomandare!

Alegând drumul corect

Din nefericire, lucrurile se înrăutăţesc. Când am fost îndrumat să mă alătur Altarului de către spiritele călăuzitoare, ele mi-au zis ce cuvinte cheie să spun ca parte a ceremoniei. Un asemenea moment implica un loc în ritual unde trebuia să alegi între două drumuri. Un drum ducea la Ierusalim, celălalt te ducea ca să „te închini la altarul din Damasc”.

Acum, cei mai mulţi candidaţi altarişti ar alege drumul spre Ierusalim. Aceasta fiindcă deşi cei mai mulţi dintre ei sunt analfabeţi biblici dacă au ajuns atât de departe, cel puţin ştiu că Ierusalimul este „oraşul sfânt”.

Totuşi, mie mi s-a spus (de către spiritele călăuzitoare) să cer să merg pe drumul către Damasc. Aceasta, în combinaţie cu alte anumite fraze cheie pe care le-am spus, m-a dus de unul singur la o cameră ritualică specială. Acolo am fost condus într-o ceremonie tantrică magică (vezi nota de final 4) care cel mai bine ar fi să nu fie descrisă într-o publicaţie decentă.

Lucrurile devin şi mai grave. În misiunea noastră, am primit câteva mărturii de la femei despre un grup de elită numit „Bufonii”. Motoul lor este: „Unde Veselia este Rege”. Simbolul acestui ordin este un mic tip ciudat numit Billikin. Acesta este adesea văzut pe acele de cravată sau pe broşe drept o fiinţă ca un copil mic, gras, gol, care este complet chel, din aur, şi poartă un fes altarist pe cap. În mână, Billikin este deseori văzut purtând un sceptru cu zvastica NAZISTĂ (da, zvastica satanică, în direcţia opusă mersului ceasului, a naziştilor!).

Aceste biete femei, uneori cu anumite dovezi, au spus poveşti oribile despre cum au fost molestate sexual şi abuzate de soţii lor la întâlnirile Bufonilor. O femeie a spus că a fost în mod repetat legată de pat şi violată de prietenii Bufoni ai soţului ei când veneau pentru (ha! ha!) seara de poker. Grupul Bufonilor foloseşte tot felul de jocuri de cuvinte triviale ca să ascundă ce se întâmplă cu adevărat.

Femeia a încercat să reclame acele activităţi, dar a descoperit că atât şeful poliţiei, cât şi şeriful districtului erau altarişti. La fel erau şi avocaţii. În final, disperată, a fugit din acel stat şi şi-a schimbat numele.

O altă femeie ne-a trimis nişte programe pentru petrecerile Bufonilor la ferme private din Texas. Unele evenimente erau numite „Călăritul taurului” şi „Călăritul juncii”. Ea a explicat că cei mai mulţi dintre bărbaţi aveau între șaizeci şi șaptezeci de ani şi nu participau la rodeo. În schimb, „călărirea taurului” era o expresie codată pentru sexul cu bărbaţi tineri (adesea minori). Călărirea juncii însemna sex cu femei prostituate, de asemenea frecvent minore.

Şi aceasta este o subsocietate pentru cea mai mare parte a elitei Altarului! Vorbind despre păcătoşenie! Vorbind despre abuzarea femeilor şi copiilor!

Acum, eu nu cunosc personal slujitori creştini care sunt Bufoni, dar dacă există, trebuie să se pocăiască şi să iasă din organizaţia masonică imediat. Ei sunt „înjugaţi la un jug nepotrivit” cu aceşti perverşi! (2 Corinteni 6:14-16)

Dar cum  rămâne cu acţiunile de binefacere?

Întotdeauna vor fi oameni care, într-o anumită măsură, vor aduce în discuţie minunata lucrare de binefacere pe care o face Altarul. Ei fac spitale pentru copiii schilozi, centre pentru arşi. Toate acestea sunt într-adevăr admirabile, dar reprezintă un argument fals. Nicio cantitate de fapte bune nu poate cântări mai greu decât blasfemia, idolatria şi curviile, în ochii lui Iahve.

Nu numai atât, dar un raport al Orlando Sentinel a arătat că dintre milioanele de dolari strânse de circurile şi de meciurile de fotbal ale Altarului, doar o mică parte ajung de fapt la spitalele de binefacere. Acele spitale sunt probabil foarte bine dotate şi au nevoie de puţini bani ca să-şi continue activitatea. De fapt, mai mult de 99% dintre fondurile strânse se duc pe susţinerea stilului de viaţă opulent al templelor Altarului, pe bijuterii incredibil de scumpe, pe călătoriile stăpânitorilor etc.

Nu ai vrea să-ţi imaginezi costul roţii dinţate ceremonialule purtate de un Stăpânitor al Altarului. În anii ‘80 era de câteva mii de dolari. Imaginează-ţi cât costă astăzi! Precum am menţionat mai devreme, templele Altarului adesea au cluburi private exclusive etc. Acestea sunt ca nişte „Cluburi Playboy” pentru cei care vor să fie arabi!

Pe lângă acesta, precum toate activităţile de caritate masonice, Altarul îşi face faptele bune fără să Îi dea o fărâmă de glorie lui Isus. Ceea ce înseamnă că toate faptele lor sunt „lemn, fân, trestie” (1 Corinteni 3:12-15) şi că vor arde în focurile judecăţii – chiar dacă altaristul este un presupus creştin.

Aminteşte-ţi, mafia a făcut şi ea multe lucruri bune, contribuind la construirea de spitale catolice, biserici şi orfelinate – având grijă de văduve etc. Înseamnă că vrei să te alături mafiei? (De fapt, francmasonii sicilieni au început mafia!) Nicio cantitate de fapte bune nu poate acoperi răul monstruos!

Răspunsul tău?

Dar dacă eşti altarist? Ce ar trebui să faci? Ei bine, dacă eşti cu adevărat un creştin născut din nou, trebuie să te pleci pe genunchi, să te pocăieşti şi să renunţi la Altar şi la toate celelalte aspecte ale masoneriei. Apoi trimite-le o scrisoare de demisie, renunţând formal. Poţi găsi un model de scrisoare de demisie pe site-ul nostru sau în cartea Masonry: Beyond the Light.

Dacă nu ştii sigur unde vei merge când mori, atunci ai nevoie să fii NĂSCUT DIN NOU, conform Bibliei:

1) Recunoaşte că ai păcătuit.

2) Mărturiseşte păcatele tale Domnului Isus Hristos.

3) Mărturiseşte că Isus a murit pe cruce pentru păcatele tale şi a înviat din morţi ca să-ţi dea viaţă eternă.

4) Roagă-L pe Isus să te salveze de păcatele tale şi să fie Domnul vieţii tale.

5) Renunţă la toate activităţile tale păcătoase de dinainte (inclusiv la masonerie şi la Altar) şi roagă-L pe Isus să te ajute să le părăseşti complet. Apoi găseşte o biserică bună care crede în Biblie şi începe să o frecventezi. Citeşte Biblia şi roagă-te lui Dumnezeu zilnic.

Note de final

1. De exemplu, videoul The Light Behind Masonry, un alt video video, Freemasonry: Secret Sins, cartea Masonry: Beyond the Light şi numeroase benzi audio şi articolele SĂ VORBIM DESCHIS de la misiunea noastră – Contactează-ne la WITH ONE ACCORD, 3500 Dodge Street, Suite 7-290, Dubuque, IA 52003 ori pe site la www.withoneaccord.org.

2. Ritul Scoţian şi Ritul de York sunt două ramuri ale „copacului” masonic pe care poţi alege să le urci după ce ai atins „gradul sublim” de Maestru Mason, care este gradul trei, şi cel mai înalt grad în Loja Albastră. Mulţi masoni nu merg niciodată mai departe, dar mulţi dintre ei caută Gradul de York sau pe cel Scoţian.

3. Spiritele călăuzitoare (cunoscute în mod obişnuit ca „maeştri înălţaţi”) se presupune că sunt oameni care au murit şi care au ajuns la perfecţiune. Au scăpat de roata karmei prin multe încarnări şi sunt doar spirit, şi foarte bătrâne şi înţelepte. Ele „transmit” prin mediumi sau prin transmiţători în stare de transă şi oferă sfat celor în viaţă. Biblia le numeşte spirite familiare şi le identifică drept demoni. Nu este de mirare că mi-au spus să mă alătur Altarului.

4. Tantra este cunoscută în Occident (în special de ocultişti), în primul rând ca yoga sexului, deşi este mult mai mult decât atât.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #1 On The Mystic Shrine. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Bill Schnoebelen

Afro-americanii se interesează deseori despre masoneria din comunităţile lor. De fapt, există o minoritate substanţială a oamenilor de culoare (în special dintre cei mai în vârstă) în francmasonerie sau în organizaţiile ei auxiliare.

Ei întreabă: „Masoneria pe care o practică unii dintre noi prezintă aceleaşi pericole spirituale precum ritualurile convenţionale englezeşti, franţuzeşti sau germane al Lojei, aşa cum sunt ele practicate de albi?” Masoneria în comunităţile afro-americane ale acestei naţiuni s-a limitat în principal la Masoneria Prince Hall.

Cu privire la Masoneria Prince Hall, este important să realizăm că în cea mai mare parte a existenţei ei, francmasoneria a fost o instituţie foarte rasistă. Negrii erau în mod tradiţional excluşi din Breaslă pe motivul că un candidat mason trebuie să fie „bărbat, născut liber, cu o bună reputaţie şi cu bune recomandări”. (Vezi nota de final 1.) Evident, calificarea „născut liber” nu putea fi folosită de către negri, şi de fapt A FOST folosită timp de secole ca să-i ţină pe bărbaţii negri în afara Lojei, deoarece cei mai mulţi negri americani se trăgeau din sclavi. Doar din anii ’80 sau cam aşa ceva, toate Marile Loje „legale” din Statele Unite au binevoit să-i primească pe negri, şi atunci doar de teama sancţiunii guvernului (revocarea statutului non-profit).

Totuşi, ca şi în alte situaţii segregaţioniste, a apărut o alternativă la aparţinerea de una dintre Marile Loje legal constituite. Ea a fost numită Marea Lojă Prince Hall (în prezent cu sediul în Milwaukee, Wisconsin).

Loja Prince Hall a fost numită după un bărbat afro-american, unul dintre cei paisprezece iniţiaţi în masonerie pe 6 martie 1775, într-o lojă militară a armatei britanice în Boston, Massachusetts. Acei bărbaţi au solicitat o împuternicire de la Loja Mamă din Anglia (o împuternicire de a avea statut legal şi dreptul de a funcţiona ca Lojă legal constituită). În cele din urmă au primit-o în 1787 şi s-au constituit ca „Loja Africană # 429” din Boston.

Cu toate acestea, loja a fost ştearsă din registrele Lojei Mamă (se presupune că pentru neplata îndatoririlor) la începutul secolului 19; şi a dispărut din vedere. Apoi a reînviat în anii 1820 şi a aplicat pentru recunoaştere în Anglia, ceea ce i s-a refuzat fără multe explicaţii. De aceea, în 1827, şi-a proclamat independenţa faţă de Loja Mamă şi s-a reconstituit ca Marea Lojă Prince Hall. Acel act, desigur, era ilegal conform etaloanelor masonice; şi Prince Hall a fost (şi este, în cele mai multe cazuri) considerată o „lojă clandestină” de către masonii din Statele Unite şi cei britanici. (Vezi nota de final 2). (Lojele clandestine sunt acele loje care funcţionează fără mandat legal, iar masonilor obişnuiţi li se interzice să discute cu ei, prin jurămintele lor.)

Aceasta nu a deranjat Prince Hall prea mult, şi astăzi, după câte înţeleg eu, este complet echipată cu toate organizaţiile auxiliare (Ritul de York, Shrine, Ordinul Steaua Răsăritului şi ordinele pentru tineri) care sunt parte a Marii Loje Masonice a Statelor Unite. De aceea, sunt „separate, dar egale”. Bineînţeles, Masoneria Prince Hall nu a avut niciodată membrii, bogăţia şi influenţa politică a echivalentului ei pentru albi; de aceea lojele sale tind să fie mai puţine şi mai modeste ca înfăţişare. Totuşi, trebuie să se înţeleagă: nu există o diferenţă substanţială între ritualurile ce au loc în Masoneria Prince Hall şi cele ale Masoneriei Marii Loje.

Aceasta înseamnă că Masoneria Prince Hall este la fel de păcătoasă şi de idolatră ca echivalentul ei pentru albi! Înseamnă de asemenea că oricare dintre articolele şi cărţile în care ne-am ocupat de Masoneria Marii Loje se va aplica probabil în egală măsură şi Masoneriei Prince Hall. Astfel, masonilor de la Prince Hall li se poate sluji în mare parte la fel ca unui mason alb.

Aceasta înseamnă şi că legăturile spirituale ale masonului alb sunt la fel de mult şi asupra masonului Prince Hall. Înseamnă şi că blestemele ancestrale care pot să pună o povară atât de grea asupra copiilor şi nepoţilor masonilor obişnuiţi pot să lovească şi familiile afro-americane, şi trebuie să ne ocupăm de ea prin puterea Crucii şi a Sângelui.

În timp ce evident există multe motive pentru tragediile sociale care au lovit comunitatea afro-americană în ultimele câteva generaţii (crime, sărăcie, un număr uriaş de naşteri în afara căsătoriei, droguri etc.), cred în mod serios că o parte a motivelor se pot datora faptului că părinţii şi bunicii (şi strămoşii) acestor tineri au fost implicaţi în închinarea la Baal – în masonerie! Vestea bună este că mare parte din puterea spirituală întunecată poate fi zdrobită prin credinţa în Hristos şi prin nişte rugăciuni simple.

Dacă ştii un bărbat creştin sau o femeie creştină care sunt în Masoneria Prince Hall (sau în grupuri auxiliare ca Steaua Răsăritului), este nevoie să te rogi pentru a-i confrunta cu dragoste în aceste privinţe. (Vezi nota de final 3.) Ei trebuie să renunţe în mod formal la să fie membri în ea, înaintea lui Iahve, şi să trimită o scrisoare de demisie fiecărei loje şi adunări generale de care aparţin (Vezi nota de final 4.)

Poate că vei dori să îi conduci într-o rugăciune de renunţare care ar suna cam aşa:

„Tată, în Numele puternic al lui Isus Îţi cer iertare pentru implicarea mea în Masoneria Prince Hall (specifică grupul). Acum ştiu că a fost greşit să mă leg împreună cu cei care se închină lui Baal. Îţi mulţumesc pentru iertare şi o primesc, în Numele puternic al lui Isus. Amin.”

„Tată, în Numele puternic al lui Isus, renunţ formal să fiu membru în orice organizaţie şi în toate organizaţiile Prince Hall, şi Te rog să iei sabia Duhului şi să rupi legăturile spirituale care pot să existe între mine şi frăţietate. În Numele Domnului Isus Hristos, poruncesc oricăror duhuri necurate care pot să fi intrat în mine [sau în familia mea/în copiii mei] din cauza implicării mele în Masoneria Prince Hall să mă părăsească de îndată şi să nu se întoarcă niciodată. Mă ridic în special împotriva duhurilor lui Baal, Tubalcain, Dagon, Baphomet şi Jahbulon. (Vezi nota de final 6.) Vă leg pe toate şi vă poruncesc să mergeţi unde Domnul Yah’shua Mesia vă porunceşte să mergeţi, prin vocea Duhului Sfânt.”

„Abba Tată, în Numele lui Isus, Te rog cu smerenie să închizi orice uşi din viaţa mea [sau din viaţa familiei mele/din vieţile copiilor mei] care au fost deschise prin implicarea mea în Masoneria Prince Hall, şi Te rog să sigilezi acele uşi închizându-le pentru totdeauna prin sângele Mielului vărsat pe cruce la Calvar, şi Îţi mulţumesc că faci aceasta în Numele lui Isus. Amin.”

Note de final

1. Malcom C. Duncan, Duncan’s Ritual Monitor of Freemasonry, David McKay Company, Inc., New York, (n.d.), p. 29

2. Arthur Edward Waite, A New Encyclopedia of Freemasonry, Weathervane Books, 1970, vol.2, p. 178-179.

3. Vezi articolul nostru Să vorbim deschis despre cum îi vestim Evanghelia unui mormon; şi principala carte despre masonerie a autorului, Masonry: Beyond the Light.

4. O scrisoare de demisie este o cerere formală de a fi „demis” dintr-o Lojă. Găseşti un model la finalul cărţii Masonry: Beyond the Light sau o poţi downloada gratuit de pe site-ul nostru.

5. Ieșua este numele evreiesc al lui Isus. Aşa Îl numeau cei care Îl urmau când umbla pe pământ. De fapt, numele Isus datează doar din secolul 17. Credem că este mai respectuos şi are mai multă putere (ca reper în războiul spiritual) să folosim Numele Lui evreiesc. Evident, trebuie să faci ceea ce crezi că este cel mai bine, după ce te rogi în această privinţă.

6. Aceste nume ciudate îi reprezintă pe conducătorii sau domniile asociate cu francmasoneria de secole de închinare şi evocare. Ele sunt măşti pentru demoni la care trebuie să se renunţe şi care trebuie să fie alungaţi.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #4 On Prince hall (African-American) Freemasonry. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Bill Schnoebelen

Ori de câte ori avem ca „ţintă” pe cineva dintr-un cult şi încercăm să îl facem să-L primească pe Mesia prin credinţa mântuitoare – chiar şi un francmason – trebuie să înţelegem dinainte că este în primul rând o întâlnire spirituală, nu una intelectuală. Depunerea mărturiei faţă de un necredincios şi în special faţă de cineva care face parte dintr-un cult este mai mult decât un schimb intelectual de idei. Creştinul ar trebui să ştie că ereziile francmasoneriei nu sunt doar idei rele, sau doar teologie rea, ci sunt de la cel rău.

În alte domenii ale discursului uman (politică, sport etc.), poţi să întorci chestiunea pe toate părţile până ce una dintre părţi este convinsă. Totuşi, depunerea mărturiei faţă de un membru al unei religii care are deja capul plin de minciunile lui Satan nu poate – nu putem să ne asumăm acest risc – să fie doar o dispută! El trebuie să fie tratată ca o întâlnire spirituală – ca război spiritual.

Când depui mărturie faţă de un mason, dacă ai putea vedea în domeniul spiritual, ai fi uimit de ceea ce ai vedea. Când încerci să-i arăţi versete din Biblie unui mason – chiar şi unuia care afirmă că este creştin, roiuri de spirite înşelătoare (1 Timotei 4:1) bâzâie în jurul capului lui ca ţânţarii. Ele vor face tot ce pot ca să împiedice continuarea depunerii mărturiei.

Interferenţa poată să includă apeluri telefonice, oameni care vin la uşă neinvitaţi, copii care cad de pe scaunele de bebeluşi etc. Astfel, dacă ştii – în avans – că vei depune mărturie faţă de un mason, ar trebui să te rogi pentru aceasta în felul următor:

1.) Roagă-te să fii cu adevărat în stare să îi faci cunoscute adevărul şi DRAGOSTEA lui Isus Hristos.

2.) Roagă-te ca Duhul Sfânt să-ţi dea versete cheie din Biblie pe care masonul are cu adevărat nevoie să le audă, şi ca inima lui să fie deschisă să le audă!

3.) Roagă-te pentru sensibilitatea (şi discernământul) de a fi conştient de nevoile speciale ale masonului. Fii dornic – dacă este necesar – să pui deoparte orice planuri şi doar să răspunzi la întrebările lui. Nu presupune că toţi membrii Lojei sunt fanatici! Mulţi au îndoieli, dar le este teamă să le dea glas.

4.) Roagă-te ca toate spiritele mincinoase, înşelătoare ale Lojei masonice să fie legate pentru a nu interfera în timpul mărturiei, cel puţin pentru un timp. Cele mai importante sunt:

• spiritul lui Baal (Vezi nota 1)

• spiritul lui Tubalcain (Vezi nota 2)

• spiritul lui Baphomet (Vezi nota 3)

• spiritul lui Dagon (Vezi nota 4)

• spiritul lui Jah-Bal-On (Vezi nota 5)

5.) Roagă-te ca Duhul Adevărului să fie în întâlnirea de mărturisire.

6.) Roagă-te ca vălurile înşelăciunii să fie ridicate de pe ochii masonului şi să-şi poată aduce aminte de adevăratul Yah’shua în toată puterea şi gloria Lui. Odată ce te-ai rugat în acest mod, vei fi pregătit să depui mărturie faţă de prietenul tău mason „creştin”.

Dacă masonul nu este creştin, evident trebuie să fie născut din nou. Un păgân are tot „dreptul” să aparţină unei societăţi secrete ca Loja. Astfel, îl poţi trata pe mason ca pe orice altă persoană nemântuită faţă de care depui mărturie. Prin urmare, cea mai mare parte a acestui articol se adresează depunerii mărturiei faţă de un mason care fie este – fie susţine că este creştin.

De ce este mason?

Cei mai mulţi masoni creştini nu au idee în ce s-au băgat, dar s-au alăturat Lojei din motive legate de familie sau afaceri. Este trist, acestor oameni le poate lipsi o înţelegere deplină a sfinţeniei lui Iahve; şi poate că nu ştiu prea multe despre Lojă SAU despre Biblie. Osea 4:6 ne avertizează:

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!”

Ignoranţa nu este o scuză când diavolul caută o şansă de a unelti împotriva ta sau a familiei tale. Poţi să bei otravă crezând că este o băutură nealcoolică, dar otrava tot te va omorî! Puţini masoni îşi fac timp pentru a citi cărţile ezoterice din bibliotecile lor masonice, sau ca să privească dincolo de platitudinile pioase pe care le aud de la Marele Maestru despre „prietenie, moralitate şi dragoste frăţească”. De aceea Loja îi otrăveşte pe ei şi familiile lor.

Masoneria are ca ţintă impulsurile umane normale: dorinţa de a face bine, de a aparţine la ceva secret şi de a fi parte a ceva mai mare decât tine. Nu mulţi masoni privesc dincolo de strângerile de mână călduroase pentru a vedea motorul infernal care conduce cu adevărat masoneria. Ei văd faţada şi o confundă cu substanţa. Loja exploatează încrederea lor naivă.

Mulţi masoni se alătură Lojei din cauză că cineva pe care deja îl cunosc şi îl respectă este mason. Din moment ce prietenul (sau ruda) lor a acceptat masoneria, trebuie să fie în ordine – o concluzie falsă care îi atrage în Lojă pe bărbaţii care nu folosesc standarde critice în evaluare. Noii masoni nu reuşesc să vadă că prietenul lor s-a alăturat Lojei pe baza unei ignoranţe pline de voie bună, forjând astfel încă o za în lanţul „frumos” al încrederii, ataşat la o minge de fier ce urmează să fie aruncată în iad.

Prin urmare este o problemă de restaurare a „dragostei dintâi” a masonului creştin pentru Isus (Apocalipsa 2:4). Focul spiritual al celor mai mulţi masoni a fost zăgăzuit de ani de zile de înăbuşire în Lojă. Aminteşte-i masonului de sfinţenia lui Iahve şi cum El aşteaptă să ne despărţim de necredincioşi:

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” – 2 Corinteni 6:14-17

Reînvie-i amintirea despre realitatea că Isus l-a iubit suficient de mult încât să moară pentru el. Doar glorifică-L pe Isus şi temperatura spirituală se va ridica sigur.

Ajungând la detalii

Apoi arată-i cu blândeţe cuvintele lui Isus din Matei 5:34:

Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. – Matei 34-37

Porunca este repetată în termeni şi mai puternici în Epistola lui Iacov:

Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru să fie „da”, şi „nu” să fie „nu” ca să nu cădeţi sub judecată. – Iacov 5:12

Creează un „lanţ al Scripturii” pe marginile Bibliei tale pentru aceasta. Mergi la Matei 5:37 şi scrie pe margine: Iacov 5:12. Apoi du-te la Iacov 5:12 şi scrie pe margine următorul verset pe care îţi vom sugera să i-l faci cunoscut. În felul acesta te poţi duce repede de la un verset la celălalt.

Revenind la întâlnirea de mărturisire, întreabă-l pe mason cum poate să calce porunca lui Isus făcând jurămintele de sânge masonice. Cunoştinţa despre aceste jurăminte este larg răspândită. El poate spune că creştinii depun jurăminte la tribunal. Îi poţi răspunde spunând că creştinilor li se permite să se reţină de la a face astfel de jurăminte de către Primul Amendament. De asemenea, astfel de jurăminte au un caracter serios, pe viaţă şi pe moarte, pe care Isus Însuşi l-a recunoscut (vezi Matei 26:63-64), în timp ce jurămintele masonice cu greu sunt cerute de vreun statut!

Întreabă-l pe mason ce ar gândi Isus despre depunerea de jurăminte de sânge violând poruncile Lui. Arată-i că trupul lui este templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19-20) şi că depunerea unui jurământ că ar trebui să fie mutilat şi ucis este un afront împotriva lui Mesia.

Ce poruncă să călcăm?

Porunca a şaptea (Exod 20:13) interzice uciderea! Dacă el spune că jurământul este doar simbolic şi nu ca să fie luat în serios, atunci întreabă-l dacă a-L folosi pe Domnul pentru a depune un jurământ fals nu înseamnă să iei Numele lui Iahve în deşert: porunca a treia (Exod 20:7)! Aceasta ar trebui să facă o spărtură în armura lui şi ar fi un moment important pentru a-i face cunoscută o carte precum Masonry: Beyond the Light.

De obicei merită să păstrezi artileria grea (să vorbeşti despre Albert Pike (Vezi nota 6), ocultism şi închinarea la Baal) pentru mai târziu, fiindcă masonii nu au auzit de asemenea lucruri şi ar găsi astfel de afirmaţii greu de crezut. Masonii susţin deseori că RITUAL ŞI DOGMĂ a lui Pike sau lucrările lui Albert Mackey (amândoi masoni de gradul 33) care fac clară teologia ocultă a masoneriei sunt doar părerile lor sau „neoficiale”. Este ca şi cum ai spune că un act al Congresului nu este oficial! Decât să intri în dispută, mai degrabă evită cearta folosind lucrurile despre care TOŢI masonii cred că sunt oficiale; chiar ritualurile. Jurămintele SUNT în monitoarele despre ritualuri (Vezi nota 7).

În afara problemei jurământului, o altă „perlă” din monitoarele despre ritualuri care poate fi minată este că primul act pe care îl îndeplineşte masonul ca şi candidat ucenic este negarea lui Hristos! Candidatul creştin este dezbrăcat, îmbrăcat într-un veşmânt ca pijamaua, apoi legat la ochi şi legat cu o frânghie numită ştreang (Vezi nota 8) în jurul gâtului şi dus la uşa Lojei unde bate de trei ori. Apoi este întrebat de Diaconul Senior (un ofiţer al Lojei). Răspunsul lui ritualic îi este dat de către Diaconul Junior:

„Domnul Smith, care este de mult timp în întuneric şi acum caută să fie adus la lumină şi să primească o parte din drepturile şi beneficiile acestei Loje înălţate, ridicate către Dumnezeu şi către Sfântul Ioan, precum toţi fraţii şi tovarăşii au făcut înaintea lui.”

Îţi poţi imagina aşa ceva? Un creştin – un om care Îl are pe Isus, „Lumina lumii” în el – spunând că „este de mult timp în întuneric”?

Întreabă-l pe om cu blândeţe ce poate oferi masoneria unui creştin? Confruntă-l cu aceasta! Ce are masoneria de oferit şi Isus, Regele Universului, nu are? Cum poate să fie comparată lumina ei cu lumina lui Hristos?

„Ce ar folosi…?”

În acel moment creştinul mason L-a tăgăduit pe Hristos – fie că ştia, fie că nu ştia! Cum a putut să stea acolo şi să permită o asemenea blasfemie? Duhul Sfânt este învăţătorului lui (1 Ioan 2:27). Ce îi poate oferi masoneria? Dacă Isus este lumina lui, de ce are nevoie de „mai multă lumină”?

Dacă omul vrea părtăşie, cele mai multe biserici au studii biblice şi grupuri de părtăşie pentru bărbaţi. Dacă vrea să facă milostenie, atunci să dea misiunilor şi societăţilor de binefacere creştine astfel încât Numele lui Hristos să fie glorificat! Masoneria se onorează pe ea însăşi cu caritatea ei (şi aceasta pentru cât mai multe articole favorabile în presă pe care le poate obţine cu forţa de la o comunitate), împotriva învăţăturilor clare ale lui Isus.

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. – Matei 6:1-4

Timpul petrecut cu Loja este timp departe de Yah’shua. În sens etern, masoneria este o tragică pierdere de timp; pe lângă faptul că este păcat! Vom da într-o zi socoteală pentru fiecare „cuvânt nefolositor” precum cele de mai sus înaintea tronului lui Isus (Matei 12:36). Orice mason ştie că masoneria este plină de „cuvinte nefolositoare”.

Păcatele taţilor şi ale mamelor!

Când adaugi la toate aceste motive de preocupare gravele pericole spirituale pentru familia masonului, poate fi destul de înspăimântător. Deoarece creştinul mason îngenunchează la altarul lui Baal şi se supune (chiar şi din ignoranţă) „Maestrului Înălţat”, gardul de protecţie pe care Iahve îl pune în jurul familiilor creştine este rupt uşor de Satan.

Nenumărate familii creştine au descoperit că unul sau mai mulţi membri se află în păcat serios şi rebeliune, fără o cauză evidentă. Apoi, când părintele implicat în masonerie sau într-o organizaţie masonică auxiliară (ca Ordinul Steaua Răsăritului) se pocăieşte şi renunţă la membralitate, se pot ocupa de acea uşă deschisă pentru Satan şi păcat sau rebeliune.

Iahve nu Se va lăsa batjocorit şi acei copii ai Lui care îşi pleacă genunchiul înaintea „Marelui Arhitect al Universului” (dumnezeul francmasoneriei) pot să descopere că nu merită să rişte pericole pentru familia lor pentru ospitalitatea veselă a Lojei. Poate că va fi nevoie să-i explici principiile conducerii (1 Corinteni 11:3-12, Rut 3:9, Exod 20:5). Pentru ajutor suplimentar, avem un articol SĂ VORBIM DESCHIS similar cu acesta, postat online, despre conducere.

Fiind la acest subiect, trebuie să menţionăm pe scurt organizaţiile auxiliare: Ordinul Steaua Răsăritului (pentru femei), DeMolay (pentru bărbaţii tineri) şi Fiicele Curcubeului şi Fiicele lui Iov (pentru femeile tinere), precum şi alte grupuri precum Shrine, Fiicele Nilului, Amaranth etc.

Cele mai multe dintre tacticile menţionate în acest articol nu funcţionează cu femeile şi tinerii implicaţi în organizaţii auxiliare. Aceasta fiindcă ele sunt concepute cu atenţie ca să pară destul de nevinovate. Pe lângă o anumită cantitate de pietate de genul „mântuire-prin-fapte”, există puţine lucruri cărora cei mai mulţi membri le-ar găsi vreo vină.

Nu există jurăminte groaznice cu consecinţe care fac să-ţi îngheţe sângele în vine, dacă există vreun lucru greşit. Totuşi, se ignoră o chestiune mai profundă, de care trebuie să li se amintească tuturor membrilor acelor grupuri:

Sub a cui autoritate…?

Fiecare dintre acele grupuri, fără excepţie, funcţionează sub autoritatea legală şi spirituală a masonilor. Cele mai multe nu pot să aibă o întâlnire fără ca un Maestru Mason să nu fie prezent. Nu poţi aparţine niciunuia dintre acele grupuri dacă nu ai o rudă care este mason. (Vezi nota 9) Prin urmare, puterile spirituale ale închinării la Baal şi toţi conducătorii diabolici listaţi mai sus deţin puterea asupra întâlnirilor.

Când o femeie îngenunchează la altarul Ordinului Steaua Răsăritului (care apropo, este pentagrama întoarsă – un simbol al închinării la Satan universal recunoscut) sau când o fată sau un băiat îngenunchează la altarul lui DeMolay şi al Curcubeului, se pun pe ei înşişi în robie spirituală faţă de acele puteri întunecate. Cu siguranţă că ei nu realizează, dar este ceea ce se întâmplă.

Gândeşte-te la aceasta ca la o slujbă a Bisericii Mormone. Dacă ar fi să mergi la o slujbă la Biserica Mormonă (destul de ciudat, un cult care a apărut din masonerie), probabil ai găsi că este foarte pioasă şi înălţătoare. Nu ai găsi nimic în ea care să-ţi ofenseze sensibilitatea creştină. Totuşi, influenţa preoţilor şi puterea luciferică domnesc suverane asupra acelei slujbe la biserică, în ciuda faptului că pare atât de nevinovată. Similar, puterea lui Satan atârnă ca un nor întunecat peste toate organizaţiile auxiliare ale masoneriei, chiar dacă ele cântă imnuri precum „Dulce oră de rugăciune” şi predică despre personaje biblice.

Acest argument este greu de adus, fiindcă se referă la principii spirituale intangibile. Niciunul dintre aceşti oameni nu a văzut vreodată jurămintele rele ale Lojei. Vor trebui să te creadă pe cuvânt. Aceasta este dificil, când oamenii în care au încredere şi pe care îi venerează (deseori părinţi sau alte rude) sunt de mult timp membri.

Cu toate acestea, să mergi la o întâlnire a unei organizaţii auxiliare este la fel de periculos spiritual ca şi cum ai merge la o întâlnire a unei adunări de vrăjitoare. Poate chiar mai mult, fiindcă cel puţin la o întâlnire a unei astfel de adunări, mama sau copilul ei sunt pregătiţi şi ştiu la ce să se aştepte. Aici, în organizaţiile masonice auxiliare, „magia neagră” este acoperită cu un strat subţire de pietate biblică. Cu toate acestea, trebuie să încerci să-i faci cunoscute persoanei pericolele şi să o faci să citească materiale scrise de foşti masoni care acum sunt slujitori ai lui Isus. (Vezi nota 10)

Acest gen de mărturie este rareori primit bine. Masonii şi rudele lor pot să se supere destul de tare dacă le calci în picioare „idolul”. Fii pregătit pentru mânie, dar continuă să te rogi şi să rosteşti adevărul în dragoste, şi în cele din urmă vei reuşi.

Note finale

1) Baal, un zeu antic canaanit al fertilităţii (închinării sexuale), se află în inima spiritualităţii masoneriei. Pentru detalii, vezi Masonry: Beyond the Light de autor (Chick Publications, 1990).

2) Se spune că Tubalcain a fost primul mason. El este din linia blestemată a lui Cain (Geneza 4:22) şi a fost un fel de inventator al lucrării în metal. Numele lui secret este „parola” pentru Gradul 3. Cu greu poate fi considerat un „sfânt patron” favorabil.

3) Baphomet este un „zeu” misterios din Estul Mijlociu căruia i se închinau infamii Cavaleri Templieri – strămoşii spirituali ai masonilor. El este adesea prezentat ca o creatură cu capul şi picioarele unei capre, trunchiul unei femei şi părţile genitale ale unui bărbat. Pentru mai multe despre Baphomet şi Templieri, vezi cartea autorului Masonry: Beyond the Light (Chick Publications, 1990), în special capitolul „Copiii lui Baphomet”.

4) Dagon, zeul păgân al filistenilor (vezi Judecători 16:23) este una dintre principalele puteri din spatele masoneriei şi în special din spatele Ordinului Steaua Răsăritului.

5) Jah-Bal-On este numele secret al „zeului” francmasoneriei aşa cum este revelat în gradul Arca Regală a Ritului de York. Un mason care a fost doar în Loja Albastră a Ritului Scoţian nu va şti despre aceasta. Este format luând adevăratul Nume al lui Dumnezeu (ca în Aleluia) şi combinându-l cu numele lui Baal şi On (numele lui Osiris). Evident, este o blasfemie faţă de Numele Dumnezeului Adevărat şi Viu!

6) Pike, masonul american dominant al secolului 19, a fost Comandor Suprem al Ritului Scoţian şi autorul lucrării „Ritual şi dogmă”, un fel de „biblie” a masoneriei de Rit Scoţian. Lucrarea este plină de ocultism şi teologie gnostică. Pike a fost un magician recunoscut şi de asemenea unul dintre fondatorii Ku Klux Klan-ului, o organizaţie ramură a masoneriei pe care a folosit-o ca să-i terorizeze pe afro-americanii din sud.

7) Un „monitor” este un manual despre ritualurile masonice, adesea scris într-un cod simplu. Monitoarele sunt date ofiţerilor Lojei şi sunt publicate de Marea Lojă a statului. De aceea au mare autoritate!

8) Ştreangul este un termen împrumutat din vrăjitorie. De fapt, ritul de iniţiere masonic este extrem de similar cu ritul de iniţiere al vrăjitoriei albe (wicca), cu excepţia că cele mai multe vrăjitoare lucrează nud.

9) Masonii (şi organizaţiile auxiliare) sunt atât de disperate după membri, încât cerinţa a fost redusă în unele state, astfel încât s-ar putea să nu fie adevărat în jurisdicţia Marii tale Loje.

10) Vezi articolul nostru Să vorbim deschis despre Fiicele lui Iov, cartea noastră Masonry: Beyond the Light şi tractatul autorului, „The F.A.T.A.L Flaw” despre Ordinul Steaua Răsăritului, disponibil la With One Acord Ministries, Box 457, Dubuque, IA 52004-0457. De asemenea, Dr. Cathy Burns are o carte excelentă, monumentală numită Hidden Secrets of the Eastern Star (Sharing Publications, 212-S East 7th St., Mt. Carmel, PA 17981-2211, 1994).

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #58 On Witnessing to Freemasons. Copyright © 1994 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Svali a fost cândva programatoare pentru Illuminati, unde trăia o viaţă dublă. A trecut ea însăşi prin controlul minţii bazat pe traumă de când era un nou-născut, rezultatul fiind că personalitatea i-a fost fragmentată în mii de fracţiuni. Din acele fracţiuni, programatorii ei au construit o structură a creierului cu totul nouă, implantând comenzi, amintiri false, amnezie şi o mulţime de alte lucruri, pentru a crea o minte de sclav, controlată total de Illuminati.

Sarcina ei era pe atunci să îi programeze pe alţii în moduri similare, astfel încât fiecărei persoane din grup să îi fie încredinţate sarcini diferite pe care să le împlinească fără ezitare sau protest. Sarcinile puteau fi orice, de la prostituţie la crima brutală.

Ca mulţi alţii născuţi în Illuminati, de la naşterea ei în Germania, Svali nu a putut să-şi aleagă în niciun fel viitorul, deoarece părinţii ei înstăriţi, bogaţi şi puternici i-au trasat calea de „copil ales” de la o vârstă fragedă.

Spunându-i-se că era „specială şi născută pentru a conduce masele” pentru a face o lume mai bună, Svali îşi aminteşte că mergea la întâlniri regulate cu alţi „copii aleşi” cel puţin de trei ori pe săptămână după ce s-a mutat din Germania în Virginia, iar în cele din urmă la San Diego.

După ce a început „să se trezească”, realizând cât de distructiv era ceea ce făcea, Svali a reuşit în cele din urmă să scape de Illuminati. A continuat să se ascundă ani de zile şi a şovăit foarte mult să dea interviuri, de teama de a nu fi prinsă.

Cu toate acestea, în ianuarie 2006 a decis să acorde un interviu gazdei unui post de radio împotriva noii ordini mondiale, Greg Szymanski. În acest prim interviu cu Szymanski, Svali explică cum este structurată în general organizaţia Illuminati. Desigur că este mult, mult mai complicat decât atât.

După ce a făcut publice detaliile experienţei ei de o viaţă în organizaţia Illuminati, inclusiv cele despre torturarea copiilor şi spălarea creierului, Svali a dispărut, ascunzându-se şi mai mult de Illuminati. S-a crezut că este moartă, fiindcă nimeni nu mai auzise de ea de la interviu, dar a contactat pe cineva în 2008 şi probabil că este încă în viaţă. Dumnezeu să o binecuvânteze pentru curajul ei.

******

Între toţi luptătorii curajoşi pentru adevăr cărora le aducem un tribut, Svali este o excepţie. Numele ei este un pseudonim şi nu se cunoaşte dacă este moartă sau se ascunde. Dar mărturia ei este atât de şocantă şi de o importanţă atât de mare, încât în viziunea noastră este foarte clar că trebuie să o onorăm aici.

Svali este, sau a fost, o americancă născută în linia de sânge a Illuminati.

Când avea doisprezece ani, a fost dusă la Vatican pentru o ceremonie despre care i s-a spus că va fi foarte importantă.  Lucrul a cărei martoră a fost – sacrificarea unui copil (copilul avea trei sau patru ani şi părea să nu se opună) pe o lespede absidiană deasupra unei mari pentagrame într-o catacombă de sub pământ – este povestit în extraordinarul ei interviu cu Greg Szymanski.

Toţi copiii Illuminati sunt condiţionaţi din greu ca să fie supuşi, răbdători, autocontrolaţi şi total loiali „familiei”.

Unii sunt educaţi pentru armată sau politică; alţii sunt pregătiţi pentru afaceri – sau chiar pentru „afaceri” ca prostituţia. Căsătoriile sunt aranjate, un motiv fiind întărirea legăturilor dintre diferitele linii de sânge.

Toţi membrii familiilor au o acoperire ca oameni „normali”, în asemenea măsură încât nimeni dintre cei care nu sunt în grup nu ar suspecta vreodată dualitatea caracterului şi vieţii lor. Întâlnirile au deseori loc noaptea. La întâlniri, copiii sunt „antrenaţi” folosindu-se drogurile, hipnoza şi condiţionarea şoc-răsplată.

La vârsta de 8 ani, toţi pot, conform celor spuse de Svali, să mânuiască şi să folosească o armă cu o precizie mortală.

Politica de nivel înalt este ocupată şi controlată în mare parte de Illuminati, în toate ţările occidentale. În Statele Unite, populaţia este alcătuită în proporţie de 1% de Illuminati sau agenţi Illuminati. Calculează: aceasta înseamnă cam trei milioane. Poate chiar îi cunoşti pe unii dintre ei, şi nu i-ai suspectat niciodată.

Svali este, de asemenea, o excepţie fiindcă foarte puţini membri Illuminati părăsesc vreodată organizaţia.

Condiţionarea este pur şi simplu prea mare… şi să plece înseamnă să-şi părăsească partenerul de căsătorie, părinţii, copiii, casa, banii, totul. Foarte puţini se rup de acestea. Svali raportează că a fost capabilă să plece numai după ce i-a devenit clar că din cauză că spunea minciuni copiilor Illuminati în calitate de „trainer” Illuminati (rolul sau slujba ei în „familie”), probabil că fusese ea însăşi minţită când era copil.

S-a convertit la creştinism („adevăratul” creştinism: a descris diferite biserici creştine care sunt în mare parte controlate de Illuminati) şi aceasta i-a dat putere să plece. A dat un important interviu la radio şi a avut un site (www.suite101.com) care acum este închis.

O perioadă a scris intens, dar nu s-a mai auzit de ea din 2006.

Cel mai simplu sumar a întregii agende Illuminati şi a reţelei controlului este probabil articolul din 2002 al lui Henry Makow, Defector Details Pervasive Conspiracy.

******

„Svali” este pseudonimul unei femei în vârstă de patruzeci și cinci de ani, care a fost o „programatoare” pentru cult până în 1996. Era  al şaselea programator şef în ramura din San Diego şi avea treizeci de programatori sub comanda ei. Şi-a riscat viaţa pentru a avertiza omenirea despre puterea şi agenda ascunsă a lluminati.

Ea descrie un cult satanic sadic, condus de cei mai bogaţi şi mai puternici oameni din lume. Cultul este pe scară largă homosexual şi pedofil, practică sacrificarea animalelor şi crima ritualică. Lucrează „mână în mână” cu CIA şi francmasoneria. Crede în supremaţia ariană (germana este vorbită la vârf), dar apostaţii evrei sunt bine-veniţi. Controlează traficul mondial de droguri, arme, pornografie şi prostituţie. Poate fi mâna din spatele asasinării politice şi a „terorismului”, inclusiv a zilei de 11 septembrie, a trăgătorului ucigaş din Maryland şi a exploziei unor bombe în Bali.

A infiltrat guvernul la nivel local, statal şi naţional, educaţia şi instituţiile financiare, religia şi mass-media. Cu baza în Europa, are în plan o „ordine mondială” care va face ca încercările de mai înainte, nazismul şi comunismul, să pară floare la ureche. Un alt detaliu: aceşti oameni nu sunt fericiţi.

Mărturia curajoasă a lui Svali explică de ce copiii noştri nu mai sunt învăţaţi valorile civile, de ce sunt obişnuiţi cu homosexualitatea şi violenţa, şi de ce „cultura” noastră se prăbuşeşte în nihilism şi depravare sexuală. Ea arată posibilitatea ca George W. Bush şi Administraţia lui să fie Illuminati, iar mare parte din „elita” lumii să fie angajată într-o conspiraţie care face să ne îngheţe mintea.

În martie 2000, Svali a început să scrie o rubrică lunară pentru supravieţuitorii abuzului ritualic Illuminati la www.Suite101.com. În decembrie 2000, H. J. Springer, editorul www.CentrExNews.com, a contactat-o pe Svali şi i-a luat un interviu extins în optsprezece părţi, prin e-mail, care este reprodus online şi al cărui copyright îl deţine.

„Sunt convins că este adevărata McCoy”, mi-a scris Springer. „Personal i-am trimis prin e-mail  numeroase mesaje de la alţi membri – oameni abuzaţi ritual, cu creierul spălat, violaţi, abuzaţi sexual şi mai spuneţi dv. cum – unii dintre ei confirmându-mi povestea ei. Astfel încât nu am absolut nicio îndoială că Svali a făcut parte din Illuminati încă din copilărie.”

******

26 iulie 2006

Greg Szymanski

În ianuarie, o femeie numită Svali a spus o poveste incredibilă: cum s-a născut în organizaţia Illuminati şi cum a fost martoră la sacrificarea unui copil în catacombele Vaticanului.

Mărturia ei a fost confirmată de o italiancă numită Maria, care a spus că a suferit din cauza aceluiaşi gen de ceremonie înfiorătoare, spunându-mi povestea ei cu doar câteva săptămâni înainte de a se sinucide, după cum se presupune, sărind de pe acoperişul Vaticanului la începutul anilor ‘80.

Intervievând ambele femei, detaliile sacrificării copilului la Vatican au fost remarcabil de similare, de la descrierea amănunţită a camerei unde a fost torturat, la detaliile ceremoniei satanice.

Detaliile ambelor povestiri se găsesc în arhivele Arctic Beacon, într-o serie în patru părţi intitulată The Secrets of the Dangerous Illuminati [Secretele periculoşilor Illuminati].

Deşi Maria a fost găsită moartă pe pavajul Pieţei Sf. Petru în circumstanţe care trezesc suspiciunea, Svali este în viaţă, dând un interviu exclusiv la emisiunea radio a lui Greg Szymanski, The Investigative Journal, în ianuarie 2006.

Totuşi, după cum spunea recent o sursă de încredere, Svali a dispărut, site-ul ei destul de detaliat a fost închis, iar numărul ei de telefon a fost deconectat.

Una din prietenele ei apropiate, care a dorit să rămână anonimă, se teme că s-a întâmplat ceva grav. Având aceasta în minte şi în efortul de a o proteja în mod public, Arctic Beacon retipăreşte o înregistrare a interviului ei complet cu ocazia apariţiei ei la emisiunea radio a lui Greg Szymanski, The Investigative Journal, din 17 ianuarie 2006.

Comentariile uimitoare ale lui Svali, ca şi seria Arctic Beacon despre sacrificarea copilului, ar trebui să slujească pentru a ne aminti că intenţiile rele ale Noii Ordini Mondiale nu cunosc graniţe sau limite.

******

Acest articol cuprinde câteva fragmente din relatările şi mărturiile unei femei care a fost programatoare MKULTRA-MONARCH şi de asemenea instruia programatori în organizaţia criminală a „Iluminaţilor”. Pseudonimul sub care ea face aceste dezvăluiri este Svali.

Fosta programatoare MONARCH a ales să folosească un pseudonim deoarece se teme pentru viaţa copiilor şi a soţului său. Ea s-a născut în 1957 în Alexandria, Virginia. Atât mama sa cât şi tatăl vitreg aparţineau grupării „Iluminaţilor”. Mama sa făcea parte din consiliul regional al Washingtonului, ocupând „scaunul pentru spiritualitate”. Svali relatează că „Iluminaţii” au şase „scaune” în consiliul maeştrilor cu rang înalt: ştiinţe, guvern, conducere, învăţământ, spiritualitate şi militar (desigur că aşa-zisa lor spiritualitate nu are nimic în comun cu spiritualitatea autentică şi cu iubirea de Dumnezeu).

Atât ea, cât şi familia ei, au făcut parte din această grupare ocultă până în urmă cu 15 ani, când au reuşit să o părăsească şi au început terapia de deprogramare mentală. În ultimii ani, Svali a fost consultant al unui grup de supravieţuitori ai acestor experimente, care se ocupă de problemele legate de programarea mentală în cadrului cultului şi de abuzurile ritualice.

Svali este scriitoare şi soră medicală. Ea a publicat o carte intitulată „Illuminati: despre cum cultul programează oamenii”. Mai mulţi experţi în domeniu au spus că dezvăluirile lui Svali sunt „informaţii nepreţuite”. Vă oferim scurte fragmente din relatările ei.

„Ritualurile oculte erau doar o parte a lucrurilor pe care le-am învăţat în această organizaţie, iar celelalte cinci zone de interes aveau parte de aceeaşi atenţie. Am petrecut mai mult timp învăţând istorie, limbi străine, ştiinţe, decât participând la ritualuri, deşi acestea erau importante pentru grup. În plan educaţional am studiat ca să devin asistentă medicală şi de asemenea am obţinut şi un certificat de cunoscător al limbii spaniole. După absolvire, în anul 1981 am început să lucrez în «scaunul» de conducere din regiunea San Diego. Consiliul de conducere din San Diego se întâlnea în Ramona Ca., pe proprietatea unui bărbat numit Jonathan Meiers. Unul dintre numele sale din interiorul cultului era «Mâna Neagră» deoarece purta mănuşi negre atunci când lucra cu oamenii (adică, atunci când îi programa). Era instructorul principal al grupului şi unul dintre cei mai sadici şi brutali indivizi pe care i-am întâlnit. Îi «termina» pe aproape toţi instructorii cu care lucra, dar eu am reuşit să îi subminez autoritatea, deoarece aveam o cunoştinţă în consiliul de conducere care era în conflict cu el şi care m-a ajutat.

«Iluminaţii» sunt un grup politic tipic de oameni care «te fac pe la spate», având o mentalitate de «care pe care»; toţi vor să urce cât mai sus în ierarhie. După 12 ani de lucru cu Jonathan, am ajuns în poziţia de secund al său. Deşi se pregătea să se retragă, totuşi, din cauză că nu ne agream deloc unul pe celălalt, mi-a făcut o înscenare pentru ca să fiu retrogradată din funcţia pe care o deţineam. Acesta este unul dintre motivele pentru care am părăsit gruparea în anul 1995, fiind dezgustată de minciunile, înşelătoriile şi politica lor şi totodată temându-mă pentru viaţa mea. Am început terapia în Texas cu Dr. Mundgaze care nu a ştiut cum să mă ajute şi să mă deprogrameze. Mi-a spus: «ai un rang mai înalt decât cei pe care i-am mai tratat şi eşti mult mai bine şi mai profund programată».

Deoarece îmi aduceam aminte totul şi puteam evoca aceste amintiri în timpul activităţilor zilnice (nu aveam nevoie de pase hipnotice sau regresii temporale, ca alte fiinţe care au suferit programări mentale), am început să lucrez cu mine însămi, singură. Am petrecut un an întreg deprogramându-mă intens, de una singură. Fusesem programator la nivel înalt şi mi-am putut folosi toate cunoştinţele pentru a desface ceea ce fusese făcut asupra mea. Treptat am început să realizez ce gen de abuzuri am îndurat şi ce le-am făcut altora, înţelegând de-abia acum că acestea nu erau normale şi erau utilizate doar în scopul manipulării, iar acest lucru m-a revoltat din ce în ce mai mult.”

În urma conştientizării rolului pe care l-a jucat, Svali mărturiseşte: „Am fost unul dintre criminali şi acum regret imens acest lucru. Doresc să fac aceste dezvăluiri despre gruparea «Iluminaţilor» în semn de recunoştinţă faţă de DUMNEZEU. De asemenea am scris cartea pentru cei care fac terapie, pentru a-i ajuta să înţeleagă organizaţia şi metodele ei.”

Aceste tehnici se perpetuează în mod insidios, prin intermediul familiilor. După cum relatează şi alte persoane care au reuşit să părăsească acest mediu ocult, „formarea” copiilor începe de la o vârstă foarte fragedă, iar atrocităţile la care sunt supuşi unii dintre ei sunt de neimaginat. Iată ce relatează Svali despre consecinţele pe care le-au avut aceste tehnici de mind control asupra apropiaţilor ei:

„Acum doi ani, copiii mei mi-au vorbit despre abuzurile la care au fost şi ei supuşi, la rândul lor. Înainte să părăsesc gruparea, «Iluminaţii» îmi spuneau că, copiii mei vor fi lideri în Noua Ordine Mondială. Ambii mei copii visează noaptea în limba germană (limbă pe care o cunosc «Iluminaţii»), deşi în timpul zilei nu au auzit niciodată limba germană şi nici nu o vorbesc, nici nu o înţeleg. După ce am scăpat, fostul meu soţ a venit într-o zi să ia copiii înapoi şi a vorbit cu ei. Mi-a spus apoi: «Tu chiar nu vrei să te întorci înapoi în „familie”, copiii au refuzat să vină cu mine». După aceea a luat avionul către California, şi-a dat demisia, s-a mutat în altă parte şi în prezent face terapie pentru personalitate multiplă şi abuz ritualic. Fiul meu de doisprezece ani este acum aproape complet reintegrat şi este mai fericit decât a fost vreodată. Fiicei mele de șaisprezece ani îi este mai greu. Dar îmi păstrez credinţa în DUMNEZEU, care ne-a ajutat pe toţi să ne vindecăm. Acum îmi dau seama că ceea ce am făcut a fost greşit.

Sora mea îşi aminteşte abuzul ritualic de când avea trei ani şi despre cum bunica din partea tatei o ducea între vârsta de trei şi cinci ani la nişte cunoştinţe care se foloseau sexual de ea. A devenit apoi alcoolică la vârsta de treisprezece ani şi a încercat de mai multe ori să se sinucidă. Fratele meu mai mare nu are nicio amintire despre absolut nimic până la vârsta de douăzeci de ani. Şi el a încercat să se sinucidă când avea opt ani. Fratele meu cel mai mare este mereu pe fugă, îi este frică să trăiască oriunde mai mult de câteva luni deoarece este convins că «vor să îl prindă». Şi el a încercat să se sinucidă de mai multe ori atunci când era copil.”

[Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.biserica.org, unde nu mai este disponibil.]

******

Cartea lui Svali – Scăpând de programarea mentală a cultului

2000

 www.denkmalnach.org

Despre autoare

Bună, numele meu este Svali. Atât eu cât şi întreaga mea familie am fost implicaţi într-un cult până acum câţiva ani, când ne-am eliberat. În trecut eram programatoare în cult, iar acum vreau să fac cunoscut ceea ce ştiu, pentru a-i ajuta pe alţii.

Este posibil să te eliberezi de abuzul cultului în care eşti implicat. Este un proces lung, care îţi zdrobeşte inima, dar merită eforul. În articolele pe care vi le voi pune la dispoziţie, sper să îi ajut pe cei care au supravieţuit abuzului cultului să găsească instrumente care să le fie de folos în călătoria spre libertate.

În ultimul an şi jumătate, am fost consultant pentru un grup online de supravieţuitori, care îi ajută cei care se confruntă cu probleme legate de programarea cultului şi luptă pentru eliberare. Eu însămi am urmat terapie pentru abuzul ritualic şi tulburare de identitate disociativă timp de nouă ani, în ultimii cinci ani fiind conştientă de abuzul la care am fost supusă în cult.

Sunt şi scriitoare şi asistentă cu drept de practică. În prezent lucrez ca educator pentru diabet în Texas, douăzeci de ore pe săptămână.

De asemenea, am publicat o carte despre cum să te eliberezi de programarea cultului, despre care mai mulţi experţi în domeniu au spus că are „informaţii nepreţuite” pentru supravieţuitorii abuzului ritualic.

Anul trecut, atât fostul meu soţ cât şi cei doi copii ai mei s-au eliberat de abuzul cultului. Copiii mei locuiesc cu mine, în timp ce soţul meu lucrează la vindecarea lui. Şi ei au TID (tulburare de identitate disociativă), ceea ce face ca viaţa acasă interesantă! În prezent sunt căsătorită cu al doilea soţ al meu, care s-a recuperat de TID şi care a ieşit din cult cu cinci ani în urmă.

[About the author. Articolele lui Svali sunt publicate în limba engleză aici. Pentru a downloada gratuit cartea lui Svali, Breaking the Chain, clic aici.]

Video: Ex Illuminati Member Speaks Out Svali Full Interview