de Bill Schnoebelen

Afro-americanii se interesează deseori despre masoneria din comunităţile lor. De fapt, există o minoritate substanţială a oamenilor de culoare (în special dintre cei mai în vârstă) în francmasonerie sau în organizaţiile ei auxiliare.

Ei întreabă: „Masoneria pe care o practică unii dintre noi prezintă aceleaşi pericole spirituale precum ritualurile convenţionale englezeşti, franţuzeşti sau germane al Lojei, aşa cum sunt ele practicate de albi?” Masoneria în comunităţile afro-americane ale acestei naţiuni s-a limitat în principal la Masoneria Prince Hall.

Cu privire la Masoneria Prince Hall, este important să realizăm că în cea mai mare parte a existenţei ei, francmasoneria a fost o instituţie foarte rasistă. Negrii erau în mod tradiţional excluşi din Breaslă pe motivul că un candidat mason trebuie să fie „bărbat, născut liber, cu o bună reputaţie şi cu bune recomandări”. (Vezi nota de final 1.) Evident, calificarea „născut liber” nu putea fi folosită de către negri, şi de fapt A FOST folosită timp de secole ca să-i ţină pe bărbaţii negri în afara Lojei, deoarece cei mai mulţi negri americani se trăgeau din sclavi. Doar din anii ’80 sau cam aşa ceva, toate Marile Loje „legale” din Statele Unite au binevoit să-i primească pe negri, şi atunci doar de teama sancţiunii guvernului (revocarea statutului non-profit).

Totuşi, ca şi în alte situaţii segregaţioniste, a apărut o alternativă la aparţinerea de una dintre Marile Loje legal constituite. Ea a fost numită Marea Lojă Prince Hall (în prezent cu sediul în Milwaukee, Wisconsin).

Loja Prince Hall a fost numită după un bărbat afro-american, unul dintre cei paisprezece iniţiaţi în masonerie pe 6 martie 1775, într-o lojă militară a armatei britanice în Boston, Massachusetts. Acei bărbaţi au solicitat o împuternicire de la Loja Mamă din Anglia (o împuternicire de a avea statut legal şi dreptul de a funcţiona ca Lojă legal constituită). În cele din urmă au primit-o în 1787 şi s-au constituit ca „Loja Africană # 429” din Boston.

Cu toate acestea, loja a fost ştearsă din registrele Lojei Mamă (se presupune că pentru neplata îndatoririlor) la începutul secolului 19; şi a dispărut din vedere. Apoi a reînviat în anii 1820 şi a aplicat pentru recunoaştere în Anglia, ceea ce i s-a refuzat fără multe explicaţii. De aceea, în 1827, şi-a proclamat independenţa faţă de Loja Mamă şi s-a reconstituit ca Marea Lojă Prince Hall. Acel act, desigur, era ilegal conform etaloanelor masonice; şi Prince Hall a fost (şi este, în cele mai multe cazuri) considerată o „lojă clandestină” de către masonii din Statele Unite şi cei britanici. (Vezi nota de final 2). (Lojele clandestine sunt acele loje care funcţionează fără mandat legal, iar masonilor obişnuiţi li se interzice să discute cu ei, prin jurămintele lor.)

Aceasta nu a deranjat Prince Hall prea mult, şi astăzi, după câte înţeleg eu, este complet echipată cu toate organizaţiile auxiliare (Ritul de York, Shrine, Ordinul Steaua Răsăritului şi ordinele pentru tineri) care sunt parte a Marii Loje Masonice a Statelor Unite. De aceea, sunt „separate, dar egale”. Bineînţeles, Masoneria Prince Hall nu a avut niciodată membrii, bogăţia şi influenţa politică a echivalentului ei pentru albi; de aceea lojele sale tind să fie mai puţine şi mai modeste ca înfăţişare. Totuşi, trebuie să se înţeleagă: nu există o diferenţă substanţială între ritualurile ce au loc în Masoneria Prince Hall şi cele ale Masoneriei Marii Loje.

Aceasta înseamnă că Masoneria Prince Hall este la fel de păcătoasă şi de idolatră ca echivalentul ei pentru albi! Înseamnă de asemenea că oricare dintre articolele şi cărţile în care ne-am ocupat de Masoneria Marii Loje se va aplica probabil în egală măsură şi Masoneriei Prince Hall. Astfel, masonilor de la Prince Hall li se poate sluji în mare parte la fel ca unui mason alb.

Aceasta înseamnă şi că legăturile spirituale ale masonului alb sunt la fel de mult şi asupra masonului Prince Hall. Înseamnă şi că blestemele ancestrale care pot să pună o povară atât de grea asupra copiilor şi nepoţilor masonilor obişnuiţi pot să lovească şi familiile afro-americane, şi trebuie să ne ocupăm de ea prin puterea Crucii şi a Sângelui.

În timp ce evident există multe motive pentru tragediile sociale care au lovit comunitatea afro-americană în ultimele câteva generaţii (crime, sărăcie, un număr uriaş de naşteri în afara căsătoriei, droguri etc.), cred în mod serios că o parte a motivelor se pot datora faptului că părinţii şi bunicii (şi strămoşii) acestor tineri au fost implicaţi în închinarea la Baal – în masonerie! Vestea bună este că mare parte din puterea spirituală întunecată poate fi zdrobită prin credinţa în Hristos şi prin nişte rugăciuni simple.

Dacă ştii un bărbat creştin sau o femeie creştină care sunt în Masoneria Prince Hall (sau în grupuri auxiliare ca Steaua Răsăritului), este nevoie să te rogi pentru a-i confrunta cu dragoste în aceste privinţe. (Vezi nota de final 3.) Ei trebuie să renunţe în mod formal la să fie membri în ea, înaintea lui Iahve, şi să trimită o scrisoare de demisie fiecărei loje şi adunări generale de care aparţin (Vezi nota de final 4.)

Poate că vei dori să îi conduci într-o rugăciune de renunţare care ar suna cam aşa:

„Tată, în Numele puternic al lui Isus Îţi cer iertare pentru implicarea mea în Masoneria Prince Hall (specifică grupul). Acum ştiu că a fost greşit să mă leg împreună cu cei care se închină lui Baal. Îţi mulţumesc pentru iertare şi o primesc, în Numele puternic al lui Isus. Amin.”

„Tată, în Numele puternic al lui Isus, renunţ formal să fiu membru în orice organizaţie şi în toate organizaţiile Prince Hall, şi Te rog să iei sabia Duhului şi să rupi legăturile spirituale care pot să existe între mine şi frăţietate. În Numele Domnului Isus Hristos, poruncesc oricăror duhuri necurate care pot să fi intrat în mine [sau în familia mea/în copiii mei] din cauza implicării mele în Masoneria Prince Hall să mă părăsească de îndată şi să nu se întoarcă niciodată. Mă ridic în special împotriva duhurilor lui Baal, Tubalcain, Dagon, Baphomet şi Jahbulon. (Vezi nota de final 6.) Vă leg pe toate şi vă poruncesc să mergeţi unde Domnul Yah’shua Mesia vă porunceşte să mergeţi, prin vocea Duhului Sfânt.”

„Abba Tată, în Numele lui Isus, Te rog cu smerenie să închizi orice uşi din viaţa mea [sau din viaţa familiei mele/din vieţile copiilor mei] care au fost deschise prin implicarea mea în Masoneria Prince Hall, şi Te rog să sigilezi acele uşi închizându-le pentru totdeauna prin sângele Mielului vărsat pe cruce la Calvar, şi Îţi mulţumesc că faci aceasta în Numele lui Isus. Amin.”

Note de final

1. Malcom C. Duncan, Duncan’s Ritual Monitor of Freemasonry, David McKay Company, Inc., New York, (n.d.), p. 29

2. Arthur Edward Waite, A New Encyclopedia of Freemasonry, Weathervane Books, 1970, vol.2, p. 178-179.

3. Vezi articolul nostru Să vorbim deschis despre cum îi vestim Evanghelia unui mormon; şi principala carte despre masonerie a autorului, Masonry: Beyond the Light.

4. O scrisoare de demisie este o cerere formală de a fi „demis” dintr-o Lojă. Găseşti un model la finalul cărţii Masonry: Beyond the Light sau o poţi downloada gratuit de pe site-ul nostru.

5. Ieșua este numele evreiesc al lui Isus. Aşa Îl numeau cei care Îl urmau când umbla pe pământ. De fapt, numele Isus datează doar din secolul 17. Credem că este mai respectuos şi are mai multă putere (ca reper în războiul spiritual) să folosim Numele Lui evreiesc. Evident, trebuie să faci ceea ce crezi că este cel mai bine, după ce te rogi în această privinţă.

6. Aceste nume ciudate îi reprezintă pe conducătorii sau domniile asociate cu francmasoneria de secole de închinare şi evocare. Ele sunt măşti pentru demoni la care trebuie să se renunţe şi care trebuie să fie alungaţi.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #4 On Prince hall (African-American) Freemasonry. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]