de Bill Schnoebelen
Te simţi intimidat când te gândeşti să vesteşti Evanghelia ocultiştilor sau vrăjitorilor? Câştigătorii de suflete realizează că orice întâlnire pentru vestirea Evangheliei este un teren pentru războiul spiritual. Adepţii New Age, vrăjitorii sau ocultiştii nu sunt mai „pierduţi” decât alţi „păgâni”. Ori de câte ori încerci să câştigi pe cineva pentru Isus, Satan te poate ataca. Totuşi, nu te poate atinge fără permisiunea Tatălui. Un credincios care se roagă, care este echipat, nu are de ce să se teamă. Roagă-te pentru protecţia Celui Atotputernic peste tine şi peste cei dragi ai tăi; iar apoi, PORNEŞTE LA ACŢIUNE!
La început, câteva definiţii scurte. Pentru scopurile noastre, sunt patru indicatori. Fiecare se suprapune peste celălalt. Cea mai largă categorie este: OCULTISTUL. Un ocultist crede în cunoaşterea ascunsă la care se poate ajunge prin câştigarea puterilor paranormale, prin cunoaşterea viitorului, prin contactul cu spiritele morţilor sau cu planuri mai înalte ale existenţei. (Vezi nota 1.)
Desenează un cerc şi marchează-l „ocultist”. În interiorul acelui cerc, desenează un cerc mai mic şi marchează-l „adept New Age”. ADEPŢII NEW AGE sunt toţi ocultişti. Totuşi, ei tind să aibă o abordare pseudo-ştiinţifică, înalt tehnologizată, şi o concepţie distinctă despre lume. Concepţia lor despre lume îi face să creadă că se află în pragul unui „salt spiritual” uriaş sau a unei „schimbări de paradigmă” în care omenirea va evolua la „Homo Noeticus” (vezi nota 2) – o fiinţă superumană cu puteri cosmice şi conştiinţă luminată. Cei mai mulţi adepţi New Age sunt panteişti (Iahve ESTE, pur şi simplu, întregul univers şi atât. Nu se recunoaşte nicio Divinitate transcendentă.)
Desenează un cerc mai mic care se suprapune parţial peste cercul New Age şi care se află în interiorul cercului Ocultist. Marchează-l „VRĂJITORI”. Mulţi, dacă nu toţi vrăjitorii sunt adepţi New Age, dar efectiv toţi practicanţii vrăjitoriei albe sau „practicaţii wicca” (vezi nota 3) sunt ocultişti cu o înclinaţie religioasă. Sunt panteişti care venerează pământul mamă şi cerul tată; sau oricare formă de venerare a pământului. Se adună în congregaţii numite adunări de vrăjitoare – de obicei matriarhale – care nu au mai mult de treisprezece membri, şi au un sistem de iniţiere în grade oarecum la fel ca masonii. Pot sau nu să fie la fel de orientaţi tehnologic ca adepţii New Age, iar mulţi dintre ei privesc la trecutul „romantic” al zânelor şi al cunoştinţelor tradiţionale celtice, în loc să privească la viitor.
Desenează un cerc mai mic în interiorul cercului „vrăjitor” şi marchează-l „SATANIŞTI”. Sataniştii sunt toţi vrăjitori, dar nu toţi vrăjitorii sunt sataniştii. Adepţii wicca, de fapt, neagă că există diavol. Sataniştii sunt vrăjitori care practică magia neagră (nu în sensul rasei, vă rog). Ei practică vrăjitoria şi magia cu mult mai puţină preocupare pentru altruism sau valori etice. Există satanişti „legali” precum membrii Bisericii lui Satan sau ai Templului lui Set, care susţin că sunt cetăţeni care respectă legea şi neagă că folosesc droguri şi că abuzează de animale sau copii. Există şi satanişti „fără rezerve”, care fac într-adevăr sacrificii şi ucid ca să-i facă plăcere dumnezeului lor întunecat. Cel de al doilea fel de satanişti de obicei nu îşi fac publicitate în Pagini Aurii. Astfel de grupuri sunt descoperite de la om la om şi este greu să li te alături. Unele sunt multi-generaţionale.
Ceea ce discutăm aici se aplică la toate cele patru grupuri, deoarece toate patru împărtăşesc următoarelor convingeri:
1.) Toate tind să nu ţină seama de Biblie.
2.) Toate neagă unicitatea Dumnezeirii lui Isus (Vezi nota 4).
3.) Cei mai mulţi, dar în niciun caz toţi, cred în reîncarnare.
4.) Neagă existenţa păcatului şi răului, sau nevoia lor de a fi „mântuiţi”.
5.) Toţi neagă existenţa diavolului aşa cum gândesc creştinii despre el.
Vin nou în sticle vechi
Cea mai importantă parte pentru câştigarea oricărui suflet este rugăciunea! Câştigătorul de suflete trebuie să se roage ca Duhul Sfânt să îi trimită „întâlniri divine”, oameni care tocmai au fost pregătiţi de Duhul Sfânt ca să fie gata pentru mesajul lui Hristos. Dacă ai deja în minte un ocultist, trebuie de asemenea să începi să te rogi pentru acea persoană într-un mod foarte specific. ORICE teologie idolatră este o întăritură care trebuie dărâmată (2 Corinteni 10:4-5) înainte să se poată avansa serios în vestirea Evangheliei.
Dacă vopseşti o casă nouă, trebuie doar să pui un strat de grund şi apoi să o vopseşti. Aşa este vestirea Evangheliei către o persoană care nu merge la biserică. Totuşi, dacă ai o casă mai veche care a fost deja vopsită şi trebuie să o vopseşti din nou, atunci este altceva.
Vopseaua veche trebuie îndepărtată, până ce ajungi la lemnul gol. Numai atunci poţi să aplici straturile proaspete de vopsea. Altfel, dacă încerci să aplici vopseaua peste cea veche, vopseaua cea nouă s-ar putea coji în doar câteva luni. Aşa cum a explicat Isus,
Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi. – Marcu 2:22
Deşi în context Învăţătorul Se adresa problemei dogmelor vechi ale tradiţiei iudaice vizavi de învăţătura Sa, acelaşi lucru se poate aplica oricăror tradiţii omeneşti când acestea se întâlnesc cu Evanghelia. Modul de „a coji” casa de vopseaua veche (sau de întăritură) este rugăciunea puternică. Trebuie să te rogi ca Domnul să lege duhurile mincinoase şi înşelătoare (1 Timotei 4:1) care îl împiedică pe ocultist să audă şi să vadă adevărul lui Isus, cel puţin pentru un timp.
Mulţi ar fi uimiţi de ceea ce se întâmplă în domeniul spiritual când le vestesc oamenilor Evanghelia. Fără rugăciune, roiuri de diavoli bâzăie ca muştele în jurul capului persoanei nemântuite, încercând să o distragă sau să îi producă confuzie; sau uneori chiar să o orbească sau să o asurzească. Lucruri externe vor veni nepoftite – telefoanele vor suna, copiii vor plânge.
Acum aceasta ar putea fi o veste veche pentru mulţi, dar am descoperit că mulţi dintre cei care încearcă să câştige suflete subestimează puterea rugăciunii. Ei cred că vestirea Evangheliei este un schimb de IDEI – ceea ce bineînţeles că este, la un nivel. Cu toate acestea, ea este în primul şi în primul rând o luptă spirituală de cea mai mare importanţă.
O problemă de încredere
După ce ne-am ocupat de generalităţi, să vedem ce se poate face de fapt pentru a aduce un ocultist la Isus. Trebuie să recunoaştem că este o sarcină intimidantă. Ocultiştii nu au deloc credinţă în Biblie; iar Numele lui Isus este de multe ori o glumă pentru ei. Totuşi, există unele domenii în care poţi lucra. De multe ori este de ajutor să începi cu o discuţie despre cum a intrat în ocultism (etc.) şi de ce a ajuns să creadă în el. Ocultismul, ca orice alt cult, implică o respingere a autorităţii lui Dumnezeu şi aşezarea a altceva (adesea „eul”) pe tron, în locul lui Dumnezeu.
Unii vor spune că au intrat în ocultism fiindcă „a funcţionat pentru ei”. Învăţăturile lui au sens pentru ei şi au descoperit că funcţionează. Este un fel de raţionament pragmatic care presupune că dacă ceva funcţionează, este în regulă. Bineînţeles că pragmatismul nu este biblic.
Sarcina ta ca şi câştigător de suflete este să identifici (şi să detronezi) principalul idol al ocultistului şi să îi comunici anumite adevăruri despre Isus. Din nefericire, aceasta înseamnă şi că trebuie să încerci să demontezi informaţiile greşite pe care ocultistul le are despre religia lui şi despre credinţa creştină.
Amintim că cei mai mulţi ocultişti NU au idee cine este cu adevărat Iahve; despre ceea ce învaţă Biblia; sau despre ceea ce le oferă Isus. Iată câteva minciuni tipice despre Creatorul nostru cu care sunt hrăniţi vrăjitorii şi ocultiştii:
1.) Tot ce vrea „Dumnezeu” să facă este să ne oprească să ne dezvoltăm sau să ne „distrăm”.
2.) Biblia a fost falsificată atât de mult de călugării (sau consiliile) din vechime încât ceea ce spune despre Isus şi mesajul Lui este lipsit de valoare.
3.) Biblia poate fi înţeleasă numai de vrăjitori şi de adepţii cărţii cabalistice. De aceea, creştinii născuţi din nou nu pot nici măcar să înceapă să înţeleagă adevăratul ei înţeles.
4.) Dumnezeirea reprezentată în Biblie este de fapt o divinitate tribală, din deşert. Zeii (Cei Mari şi Bătrâni, Domnii Umbrelor etc.) vrăjitoriei şi ai mişcării New Age sunt mult mai vechi şi mai puternici. De aceea are mai multă logică să îi slujeşti pe ei.
Acum, evident că ocultistul nu a luat aceste idei dintr-un vacuum. Le-a citit sau a fost învăţat. Cu excepţia primei înţelegeri greşite, la cele mai multe dintre respectivele idei nu ar fi ajuns fără un oarecare „ajutor” de la o carte, de la mass-media sau de la un mentor de un anume fel.
Când apar aceste obiecţii, trebuie să pui în discuţie, cu delicateţe, motivele pentru care el crede aceste afirmaţii. Mulţi ocultişti, în special tinerii, sunt obişnuiţi să ia lucrurile pe care le citesc în cărţi sau pe care le-au auzit spuse – în special de personalităţile care sunt împotriva ordinii instituţionale – ca adevărul absolut. Aceiaşi tineri sau adulţi care râd de credincioşi pentru „credinţa noastră oarbă”, fac stânga împrejur şi cred cele mai bizare concepte din motive mult mai neînsemnate. De aceea trebuie să ridici în mintea ocultistului problema încrederii:
„De ce crezi că această informaţie este adevărată? Luând în considerare natura eternă a acestor întrebări, pe ce îţi bazezi încrederea în acest fel de sistem de credinţă?”
Întreabă-l cine a scris cartea sau cine i-a spus acele lucruri. Uneori nici nu ştie de unde le-au luat. Dacă spune că le-a auzit de la cineva ca John Randolph Price, Aleister Crowley, Benjamin Creme sau Anton LaVey, întreabă-l de ce simte că astfel de autori merită să fie crezuţi. Punctează că există de fapt mai multe posibilităţi:
1.) Ceea ce autorul i-a spus este adevărat.
2.) I-a spus ceea ce el crede că este adevărat, dar s-a înşelat.
3.) Autorul a amestecat unele adevăruri cu minciuni sau greşeli.
4.) Autorul l-a minţit în mod conştient.
Aceasta înseamnă că există, în cel mai bun caz, o şansă de 75% să fi fost indus în eroare. Punctează că acele cărţi au fost scrise de oameni şi că oamenii pot greşi sau pot fi înşelaţi. Întreabă-l ce motiv are ca să aibă încredere în acele opinii. Răspunsul ocultistului poate varia de la:
1.) „Mi se pare corect.”
2.) „Scrierile lor au sens.”
3.) „Sunt magicieni înţelepţi, puternici şi ar trebui să ştie despre ce vorbesc.”
4.) „Ritualurile magice care m-au învăţat ei funcţionează, iar aceasta mă face să cred că ei înţeleg cosmosul.”
Acesta ar fi un moment potrivit pentru a arăta că îi poţi pune la dispoziţie o carte scrisă de Cineva mult mai deştept decât LaVey, Benjamin Creme şi alţii. Explică-i că poţi confirma cartea ta într-un mod în care niciun autor ocultist nu ar putea vreodată să spere să o facă.
„Lupta lui Dumnezeu la tabăra OK”
Este timpul să supui Sfânta Biblie la un test. Ajută-l pe ocultist să înţeleagă că există un mod obiectiv, ŞTIINŢIFIC (subliniază cuvântul) de a determina în cine să ai încredere – în acei „guru” New Age care îşi bat joc de Dumnezeu şi de Biblie SAU în Isus Hristos. El ar trebui să admită prompt că cele două poziţii sunt reciproc exclusive.
Cu alte cuvinte, arată-i că este imposibil din punct de vedere logic ca teologia ocultă să fie adevărată şi ca Biblia să fie, de asemenea, adevărată. Evident, ocultiştii nu au respect pentru Biblie, deci aici începi să dai jos „idolii lor păstori” înălţând Cuvântul lui Iahve. Întotdeauna este o strategie mai bună – atât spiritual cât şi psihologic – să începi LĂUDÂND ceea ce este preţios pentru Cel Atotputernic, decât atacând ceea ce este „sacru” pentru ocultist.
Explică-i că Biblia spune că este scrisă de Însuşi Iahve (2 Timotei 3:16 etc.). De mai mult de șase sute de ori, Biblia spune despre sine că reprezintă ADEVĂRATELE CUVINTE ale Creatorului nostru. Acum, o carte scrisă cu adevărat de Iahve ar avea calităţi divine şi unice. Una dintre ele ar fi abilitatea de a transforma viaţa fiinţelor omeneşti. Îi poţi spune pe scurt ocultistului ce a făcut Cuvântul lui Iahve în viaţa ta.
De asemenea, contrar argumentului apologeţilor anti-creştini de-a lungul secolelor, Biblia spune despre sine că nu poate fi schimbată sau falsificată (vezi Matei 5:18, 1 Petru 1:25, Isaia 40:8, 51:6, Psalmul 119:89, 12:6-7, 19:7-8, 111:7, Luca 16:17). Ocultiştii, în general vorbind, sunt învăţaţi că diferitele convingeri oculte precum reîncarnarea au fost cenzurate în Biblie în secolele doi şi trei. Totuşi, nu există absolut NICIO dovadă istorică că s-a întâmplat aşa. Trebuie să pui sub semnul întrebării acest lucru.
Întreabă-l pe ocultist dacă a văzut el însuşi documentele sursă originale din anii 100-200 d.Hr. care dovedesc că învăţăturile din Cuvânt au fost alterate. Evident, nu le-a văzut! Asemenea documente nu au fost găsite niciodată, nici nu vor fi! Ar fi de aşteptat. DACĂ Biblia a fost scrisă cu adevărat de Duhul Sfânt, atunci nu ar putea fi modificată de preoţi sau de consiliile bisericii, aşa cum i s-a spus ocultistului.
Logica şi matematica
ÎN MOD LOGIC, ce fiinţă omenească ar fi putut modifica ceea ce o Fiinţă omnipotentă a promis că va păzi să nu fie modificat? Se poate arăta din punct de vedere istoric că scribii au avut o grijă incredibilă, aproape supranaturală, când au copiat Scripturile de mână (înainte de apariţia presei de tipar). Precauţii precum următoarele au făcut virtual imposibil ca erorile să se fi putut strecura într-o copie:
* Scribul socotea numărul cuvintelor şi al literelor de pe copie şi din original, iar ele trebuiau să se potrivească.
* Scribul stabilea precis litera de la mijlocul paginii, iar apoi se asigura că era aceeaşi şi pe copie.
* O pată răzleaţă de cerneală invalida o întreagă copie, care era apoi distrusă în foc. Aceasta din cauza naturii limbii ebraice, care constă în semne foarte mici făcute cu stiloul (litera Yud), care ar putea fi uşor făcute neclare de pete mici de cerneală.
* Scribul nu copia mai mult de un cuvânt din memorie, fără să se uite în original.
* Scribul aduna valoarea numerică a paginii (literele ebraice sunt şi numere), iar copia şi originalul trebuiau să aibă exact aceeaşi sumă.
O altă dovadă a faptului că Iahve a scris Biblia ar fi ABILITATEA EI DE A PREZICE VIITORUL CU O PRECIZIE DE 100%. Spune-i prietenului tău că spre deosebire de spiritiştii şi de vrăjitorii din presa populară, Biblia are sute de profeţii în ea, iar fiecare dintre cele care urmau să se împlinească s-a împlinit – fără vreo greşeală. Iahve Însuşi ne spune să folosim profeţiile Lui ca să-L testăm şi să-L comparăm cu alţi „dumnezei”.
Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit demult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. – Isaia 45.21
Pentru o discuţie completă despre profeţiile Bibliei şi despre precizia lor uimitoare ar fi nevoie de o întreagă carte. Câştigătorul serios de suflete este trimis la lucrări precum DOVEZI CARE CER UN VERDICT (Vezi nota 5) pentru un material substanţial despre acest mod vital, ştiinţific de a stabili autoritatea Bibliei. Iată totuşi câteva „informaţii valoroase” pe care vei vrea poate să i le faci cunoscute:
1.) Viaţa şi învierea lui Isus au reprezentat împlinirea a sute de profeţii distincte din Vechiul Testament. Considerând numai 48 dintre cel mai greu de falsificat dintre acele profeţii, ajungi la o şansă de 1 la 10157 ca un om să împlinească profeţiile! Adică un 10 urmat de 157 de zerouri! O şansă extraordinar de mică. Ai avea o şansă infinit mai mare să câştigi la loterie sau să fii lovit de fulger.
Pentru a avea o perspectivă asupra acestei şanse, există milioane de electroni – particule subatomice – în trupul uman. Totuşi, în întreaga vastă întindere a universului cunoscut, nu ar putea să fie 10157 electroni!
2.) Ezechiel a făcut o profeţie (circa 592-570 î.Hr.) despre cetatea Tirului, în Ezechiel 26:3-21. Ea s-a împlinit în cel mai mic detaliu. Dar matematicienii au determinat că pentru ca O singură profeţie (din sute) să fie atât de precisă prin înţelepciune omenească, există o şansă incredibil de mică să se împlinească – de 1 la 75000000! (vezi nota 7.) Ezechiel a făcut multe alte profeţii despre distrugerea cetăţilor – toate s-au împlinit până la ultima literă.
Acum, dacă ocultistul încearcă să susţină că profeţiile au fost scrise ulterior sau că au fost falsificate în vreun fel, poţi arăta că – datorită sulurilor de la Marea Moartă – avem dovada să toate profeţiile din Isaia despre Isus (de exemplu) existau cu sute de ani înainte de Hristos. De aceea, prea puţin ar fi putut ele să fie scrise ulterior.
Arată că Biblia este cel mai bine atestat manuscris vechi. Ceea ce înseamnă că numărul copiilor vechi pe care le avem pentru a o verifica folosind alte surse, este substanţial (de fapt sunt mii) şi că ele datează dintr-o perioadă foarte apropiată de cea a evenimentelor reale la care se referă. De exemplu, acurateţea istorică şi adevărul istoric al Bibliei sunt mult mai bine susţinute decât, să zicem, operele lui Homer (de exemplu, ODISEEA). De aceea, le rămâne ocultiştilor să dovedească netemeinicia veridicităţii Bibliei, iar până acum nu au fost în stare să o facă. Tot ce pot face ei este să repete minciuni şi zvonuri fără să ştie că aceasta sunt.
Organizaţii ne-profetice
Subliniază că eroii lui (LaVey, Crowley, Gerald Gardner, Benjamin Creme etc.) şi „cărţile lor sacre” sau „transmiterile lor în stare de transă” au făcut foarte puţine profeţii, dacă au făcut; şi că palmaresul lor a fost absolut jalnic. De exemplu, LaVey scrie în cartea lui RITUALURI SATANICE (1972) (vezi nota 8) despre avansarea ideii despre Isus Hristos în cultura occidentală. Conform prezicerii lui, până la sfârşitul anilor ‘80, Isus avea să fie în mintea societăţii doar o amintire apusă a unei poveşti.
Treizeci de ani după aceea, este evident că a fost o profeţie greşită. Isus nu este doar o amintire învechită, nostalgică; El este una dintre forţele vitale în societatea de astăzi. Dacă ocultistul nu crede aceasta, întreabă-l de ce politicienii liberali sunt atât de preocupaţi de influenţa „Dreptei Religioase”, care este alcătuită în mod substanţial din creştini. Întreabă-l de ce aproape 60% din cetăţenii Statelor Unite se identifică drept urmaşi născuţi din nou ai lui Isus!
Benjamin Creme a prezis că „Domnul Maitreya”, aşa-numitul „Hristos” al mişcării New Age, se va arăta întregii lumi în 1987. (Vezi nota 9.) Încă nu a făcut-o, la peste trei decenii mai târziu!
Aleister Crowley, în „sacra” lui Carte a Legii, a profeţit că anii ’80 „se vor chirci de frică” în faţa unui comandant militar puternic care va fi întruparea zeului egiptean Ra-Hoor-Khuit! (Vezi nota 10.) Nu s-a întâmplat niciodată! El a profeţit că un bărbat bogat va veni şi îi va da lui Crowley aur ca să cumpere arme şi că „locul lui sfânt” va rămâne neatins de-a lungul secolelor. Nu s-a întâmplat niciodată! (Vezi nota 11.)
Elizabeth Clare Prophet (remarcaţi ultimul nume), care susţine că este purtătoare de cuvânt pentru Marea Frăţie Albă şi pentru toţi acei maeştri înălţaţi New Age, a prezis un război termonuclear şi i-a făcut pe adepţii ei să sape adăposturi uriaşe împotriva atacului cu bombă în Montana, la sfârşitul anilor ‘80. Nu s-a întâmplat niciodată. În schimb, ea a murit de Alzheimer în 2009!
Acum, dacă Satan (sau Sanat Kumara, sau Lucifer, sau Aiwass) este un dumnezeu atât de mare, cum se face că niciunul dintre „profeţii” lui nu poate prezice exact viitorul? De ce nu le dă oamenilor lui altceva în afară de presimţiri vagi şi nu îi face decât să se bată în piept ca o gorilă bătrână, decrepită, care încearcă să impresioneze pe cineva? De ce nu le dă ceva din domeniul ŞTIINŢEI SERIOASE ŞI A NUMERELOR, CARE SĂ POATĂ FI EXAMINAT? Este o întrebare la care ocultistul trebuie să răspundă, dacă vrea să se confrunte în mod sincer cu faptele. Creatorul nostru poate prezice viitorul cu o acurateţe uriaşă, uimitoare. Dumnezeul lor nu poate. Runda # 1 pentru biblicul Iahve.
Arată-i-L pe Domnul!
Un alt domeniu care am descoperit că este de mare ajutor, este să începi să înalţi şi să glorifici Numele lui Isus Hristos. Precum am menţionat, cei mai mulţi ocultişti cunosc foarte puţin despre caracterul lui Isus. Ei cred despre El că este o persoană slabă, irelevantă, care pierde vremea cu oile şi cu rataţii. Ei cred, de asemenea, că El este prea „drăguţ” ca să îngăduie cu adevărat ca cineva să meargă în iad (icnet!).
Este important să îi transmitem ocultistului o imagine autentică şi vitală a lui Isus. Nu ar trebui să ne îndulcim prezentarea, fiindcă astfel de oameni se află în pericolul iminent al focului iadului etern şi au nevoie să o ştie. Cu toate acestea, trebuie să fim atenţi să accentuăm importanţa harului faţă de lege. Este ceea ce a făcut Pavel. Am descoperit că este extrem de important să îi transmitem ocultistului în special cinci aspecte centrale despre Isus:
1.) Isus este Dumnezeul Atotputernic care a venit în trup
Vrăjitorii nu ştiu aceasta, sau dacă ştiu, o interpretează greşit. Explică-i cât de viu posibil că Isus este Iahve în trup (Ioan 1:1-2, Fapte 20:28, Coloseni 1:15, 2:9, 1 Timotei 3:16), Fiinţa care a făcut literalmente universul pe care îl vede în jurul său (Ioan 1:1-14, Coloseni 1:16). El este Cel care ţine efectiv universul, toate forţele gravităţii, atracţiei şi respingerii polarităţii sunt la degetul Lui mic (Coloseni 1:17).
Explică-i în continuare că pe cât de puternic şi de omnipotent era, El S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi de divinitate şi a devenit ca noi – ca să comunice cu noi şi ca să ne răscumpere (Filipeni 2:6-8). Nu poate exista compromis cu privire la divinitatea lui Isus din Nazaret. El a spus că este Dumnezeu (Ioan 8:58); a primit închinare ca Cel Atotputernic (Matei 8:2, Matei 9:18, Matei 14:33, Ioan 9:38); şi a afirmat că este singura cale de a ajunge la Abba Tatăl (Ioan 14:6). Când un om spune că este Creatorul universului, există doar trei alegeri logice:
1.) Este un lunatic, ca cineva care spune că este Napoleon;
2.) Este un mincinos;
3.) Chiar este Iahve.
Acum, cei mai mulţi oameni, chiar şi ocultiştii, sunt impresionaţi de farmecul şi puterea lui Isus. Ei ar fi acord că este improbabil ca El să fie un mincinos sau un înşelător (deşi mulţi ocultişti Îl caracterizează ca atare). Poate că ar fi gata să admită că ar fi improbabil ca un om care S-a purtat şi a învăţat pe alţii aşa cum a învăţat El, să fie un nebun (deşi unii satanişti cred că Isus era nebun). Astfel, pentru mulţi oameni, singura alternativă inteligentă este că Yeshua este Cine a afirmat că este – Dumnezeu Atotputernic!
2.) Glorifică-L pe Isus ca sursa ORICĂREI puteri
Cei mai mulţi ocultişti, precum am menţionat mai devreme, au o imagine despre Isus ca fiind un timid, un efeminat care Se îmbracă în fustă şi mângâie oi. Din nefericire, o parte din arta creştină tinde să încurajeze această înfăţişare lipsită de masculinitate a Învăţătorului nostru. Aminteşte-i ocultistului că Isus a lucrat ca tâmplar cea mai are parte a vieţii. Cineva care mută grinzi şi buşteni de colo-colo şi foloseşte unelte manuale de tâmplărie toată ziua, nu sfârşeşte prin a avea un fizic plăpând.
Totuşi, dincolo de aceasta, ar trebui accentuată puterea supranaturală a lui Isus. Cu un cuvânt, El a putut să potolească o furtună mare pe un lac. A putut să-i facă pe demoni să tremure din cauza unei terori cumplite doar intrând în ţinut. A înviat oameni morţi! Poate Satan (sau lingăii lui precum Lordul Maitreya sau Ramtha) să facă aşa ceva? Tăcere în public!
Cei mai mulţi vrăjitori respectă puterea (fie că iniţial au devenit vrăjitori ca să o obţină, fie că nu), şi li s-a spus că cei bătrâni, sau zeii bătrâni (de exemplu Satan) sunt sursa puterii. De aceea, puterea lui Isus trebuie să fie scoasă în evidenţă. El a spus în Matei 28:18 că „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Dacă Isus are 100% din puterea din univers, ce procentaj îi rămâne lui Satan? 0%!
Îmi place să îi explic unui ocultist că diavolul este ca un căţel cu o lesă foarte scurtă, care latră zgomotos. Poate să latre asurzitor şi să fie supărător, dar Isus îl controlează strict. Orice rău pe care îl face diavolul este doar permis de El; şi de obicei oricum sfârşeşte prin a sluji scopurilor Celui Atotputernic – în special când încearcă să îi atace pe credincioşi. (Vezi Geneza 50:20, Romani 8:28).
Arată-i ocultistului că puterea pe care a văzut-o în ocultism se datorează în principal faptului că Satan are o lesă mult mai lungă când este vorba de necredincioşi (ca el!). Dacă ocultistului îi este teamă de ceea ce îi va face diavolul, sugerează-i că poate ar vrea să fie mântuit şi să ajungă sub mantia protectoare a lui Isus Mesia, care are TOATĂ puterea. (Vezi şi Ioan 3:35, Efeseni 1:10-11.)
3) Glorifică-L pe Isus ca sursă a oricărei înţelepciuni
Ocultiştii care nu umblă după putere, umblă după înţelepciune. Explică-i că Isus are mai multă înţelepciune să îi ofere decât ceea ce crede el că poate primi de la Satan şi de la învechiţii lui maeştrii înălţaţi, de la adepţii atlanteeni, sau de la „vechea înţelepciune”.
O parte a problemei cu care se confruntă câştigătorul de suflete este că înţelepciunii biblice îi lipseşte atracţia şi misterul înţelepciunii oculte. Percepţia pe care o au cei mai mulţi ocultişti este că „oricine” din America este creştin şi că din moment ce fiecare creştin este un „nătâng” pentru un ocultist, cum poate să aibă creştinismul ceva de oferit? Într-un fel sau altul, nu pare destul de „elitist”. Mulţi vrăjitori şi ocultişti se delectează în secret cu faptul că „calea” sau „puterea” lor nu sunt pentru oricine. „Rataţii” nu trebuie să aplice pentru ele, şi mulţi dintre ei cred despre creştini că sunt nişte rataţi care au nevoie să se sprijine pe o credinţă „a răsplăţii în cer în locul răsplăţii pe pămînt” ca pe o cârjă.
Ajută-l pe ocultist să vadă că, mai întâi de toate, un număr relativ mic de oameni din SUA sunt creştini adevăraţi – creştinismul nu aparţine unei biserici sau stropirii cu apă când eşti bebeluş. Explică-i că înţelepciunea supranaturală vine prin studierea Sfintei Biblii, ADEVĂRATUL Cuvânt al lui Dumnezeu. Spune-i că aşa cum unii ocultişti depun mai mult efort în studiile lor decât alţii, unii creştini depun mai mult efort în studierea Bibliei lor. De aceea, nu este corect să-L judeci pe Yeshua sau creştinismul uitându-te la societatea americană contemporană.
Subliniază şi că adesea ceea ce bărbaţii şi femeile consideră că este înţelepciune este de fapt un nonsens pentru Iahve şi viceversa (1 Corinteni 3:19, Isaia 55:8-9). Explică-i că dacă Iahve este cu adevărat Creatorul Atotputernic iubitor al universului, ar fi într-adevăr uimitor dacă am putea măcar începe să înţelegem tot ce are El să ne înveţe. Întreabă-l ce ar crede o furnică despre un calcul! De fapt, teama de Iahve este începutul înţelepciunii (Proverbe 9:10), iar în Isus Mesia sunt găsite toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei (Coloseni 2:3). Credincioşii fideli care Îl caută cu smerenie pot cu adevărat să aibă GÂNDUL LUI HRISTOS (1 Corinteni 2:16)!
4) Glorifică-L pe Isus ca pe Cel care ne-a iubit destul de mult ca să moară pentru noi
Aici (Romani 5:8) începem să vorbim foarte deschis şi personal cu oricine, dar în special cu un ocultist. Cei mai mulţi ocultişti sunt învăţaţi să fie preocupaţi de sine (centraţi pe sine?) şi privesc aceasta ca pe o virtute. Parţial fiindcă în multe cazuri nu au văzut niciodată în acţiune dragostea lipsită de egoism.
Chiar dacă L-au respins pe Isus, El nu i-a respins pe ei. El a suferit o execuţie îngrozitor de chinuitoare – probabil cea mai oribilă pedeapsă prin care putea trece cineva, şi a murit doar pentru ei. Mulţi ocultişti nu vor primi această învăţătură sau îşi vor bate joc de ea. Cu toate acestea, unii vor fi cu adevărat atinşi de ea, iar alţii vor fi influenţaţi, dar pot să nu o arate imediat.
Spune-i ocultistului că şi dacă ar fi singura persoană din lume care ar avea nevoie de aceasta, Isus ar fi murit doar pentru el. Din cauză că El este Cel Atotputernic, a putut să privească pe coridoarele timpului până la viaţa lui din acest moment, şi să-Şi dea viaţa pentru el. Moartea lui Isus a fost un mod de a ne a arăta cât de mult ne-a iubit, satisfăcând şi dreptatea Lui perfectă. Nu-ţi fie teamă să-l presezi puţin aici!
5) Glorifică-L pe Isus ca pe Cel înaintea căruia Satan se va pleca într-o zi
Readu în mintea ocultistului (Filipeni 2:9-10, Isaia 45:23) acurateţea incredibilă a scrierilor profetice ale Bibliei. Explică-i că contrar cu ceea ce i s-a spus, Satan (sau „Marea Frăţie Albă” a lui) nu va câştiga această luptă.
Întreabă-l dacă există dovezi că Sfânta Biblie greşeşte şi că pământul se va îmbunătăţi cu adevărat şi va evolua prin reîncarnare şi prin învăţăturile maeştrilor înălţaţi. (Vezi nota 12.) Dacă arată ceva, dovezile din lumea de astăzi arată nu că merge spre bine, ci că degenerează, în ciuda secolelor de „reîncarnare”. Cu războaiele oribile, holocausturile şi „purificarea etnică” care au marcat ultimul secol ca nişte cratere, ce persoană sănătoasă ar crede că evoluăm în planuri mai înalte de conştienţă cosmică! Aminteşte-ţi, doi dintre cei mai mari monştri din istoria umană a trăit în timpul vieţii noastre – Charles Manson şi Adolph Hitler, şi AMÂNDOI credeau în reîncarnare!
Unde este împlinirea profeţiilor tuturor acelor strălucitori maeştri înălţaţi? Unde sunt marii profeţi ai lui Satan? Care este dovada abilităţii lui de a controla viitorul – dovada că nu este o potaie păduchioasă cu o lesă scurtă?
Spune-i ocultistului că Biblia afirmă clar că într-o zi el i se va alătura lui Satan, plecându-şi genunchiul şi mărturisind că Isus este Stăpânul universului. Satan este prins în cursă şi nu are opţiuni. Dar El mai are o opţiune, cât este viu. Poate alege să-şi plece genunchiul în faţa lui Isus, să-L mărturisească ca Domnul şi Mântuitorul său acum şi să scape de consecinţele focului etern al iadului. Aceasta ne duce la…
Vrei să pui pariu?
Deşi în niciun caz nu este singura cale de a „încheia afacerea” cu un ocultist sau cu un adept New Age, următoarea abordare poate fi destul de eficientă. Este una clasică, şi se bazează pe opera lui Blaise Pascal, marele om de ştiinţă şi matematician creştin. Se numeşte „pariul lui Pascal”, fiindcă reduce de fapt problema eternităţii la un pariu.
În ultima instanţă toată lumea joacă jocul de noroc al lui Pascal, fie că ştie sau nu. Toţi alegem să „ne punem banii” pe unul dintre cei doi cai – pe calul numit „Sfânta Biblie este adevărată”, sau pe calul numit „Biblia este falsă”. Iată ce înseamnă aceasta.
Dacă creştinismul este fals şi nu este „singura cale”, şi urmezi învăţăturile sale şi pe Conducătorul său, ce ai pierdut? Principiile sale etice sunt admirabile. Respectarea celor zece porunci şi a fericirilor nu ti-ar strica „Karma” prea rău, nu-i aşa? Ai avea o viaţă liniştită, plină de bucurie; şi apoi ai intra în următoarea (presupusă) încarnare. Cred că în orice caz, creştinismul şi învăţăturile sale ţi-ar îmbunătăţi Karma.
Pe de altă parte, dacă ocultismul şi învăţăturile New Age sunt false, iar afirmaţia lui Yeshua că nimeni nu vine la Tatăl decât prin El este adevărată (Ioan 14:6); dacă urmezi ocultismul, te afli într-un mare pericol spiritual! Te închini unor dumnezei falşi.
Dintr-odată, miza devine înfricoşător de mare! Dacă urmezi Biblia şi te înşeli, pierzi puţin, cu excepţia poate a câtorva mahmureli, sarcini nedorite sau SIDA; dar dacă urmezi mişcarea New Age, satanismul, vrăjitoria sau ocultismul şi te înşeli, vei pierde totul! Ai o şansă de 50-50%. Dar fisele pe care le joacă ocultistul reprezintă de fapt sufletul său nemuritor. Dacă se înşeală, îşi petrece eternitatea în iad. Chiar merită un asemenea pariu?
Acum, unii ocultişti vor nega existenţa iadului. Nu-l lăsa să scape cu acest fel de lenevie intelectuală! Adu-l înapoi la întrebarea: „DE CE crezi asta? Ce dovezi matematice, ştiinţifice ai, ca să nu ţii cont de ceea ce Isus şi Biblia învaţă în mod clar?”
Alţi ocultişti vor nega că un Dumnezeu atât de iubitor ar putea face un loc precum iadul şi ar trimite oamenii în el. Este de fapt o diversiune. Arată-i că Dumnezeu nu a făcut iadul pentru fiinţele omeneşti, ci pentru diavol şi îngerii lui (Matei 25:41). Esenţialmente, oamenii se trimit singuri acolo, respingând oferta lui Isus, incredibil de uşoară, fără plată, a vieţii eterne.
Dacă Isus ar fi făcut să fie GREU să fii mântuit, atunci poate că oamenii ar avea motive să fie nemulţumiţi. Dar El a făcut să fii mântuit aşa de uşor, încât chiar şi un mic preşcolar o poate face. Spre deosebire de Satan, Iahve nu este snob. El îi acceptă pe oameni acolo unde sunt şi îi salvează de păcatele lor – dacă ei Îl lasă. Alegerea îi aparţine ocultistului.
În concluzie, realizează că poate să fie un proces îndelungat. Rugăciunea îl poate accelera, dar nu mulţi ocultişti sunt dornici să fie mântuiţi când li se vesteşte prima oară Evanghelia. Atât cât îmi pot aminti, au trecut şase ani de când eu am fost atins pentru prima dată de harul şi puterea lui Dumnezeu, până am ajuns în sfârşit la cruce! Roagă-te, fii persistent şi răbdător, şi vei avea roade.
Note finale
1.) Cuvântul „ocult” înseamnă „ascuns”.
2.) Cuvintele latine pentru „Noul Om”.
3.) Wicca, pronunţat „Witcha” (sau „Wikka” în mod obişnuit, dar mai puţin corect), este un cuvânt englezesc vechi pentru vrăjitor, şi este denumirea preferată de cei mai mulţi vrăjitori. Vezi carte autorului Wicca: Satan’s Little White Lie pentru o analiză detaliată a mişcării wicca.
4.) Mulţi cred că Isus a fost dumnezeu, dar că toţi suntem dumnezei. Aceasta nu este doctrina Bibliei, ci un fel de panteism.
5.) Josh Mc Dowell, Mărturii care cer un verdict.
6.) Mc Dowell, Evidence That Demands a Verdict, Vol. I, p. 167.
7.) Peter Stoner, Science Speaks, An Evaluation of Certain Christian Evidence, Moddy Press, 1963, p. 80.
8.) Anton LaVey, The Satanic Rituals, Avon Book, 1972, p.??
9.) USA Today ad, 12 ianuarie 1987.
10.) Liber Al vel Legis, p. 53, vs. 46.
11.) Ibid., p. 48, vs. 32-34.
12.) Din nefericire, o discuţie completă despre reîncarnare depăşeşte scopul acestui tratat. Vezi cartea autorului Wicca: Satan’s Little White Lie, disponibilă la With One Accord Ministries. Poţi, de asemenea, downloada gratuit articolul nostru Straight Talk on Reincarnation de pe site-ul nostru.
13.) Nostradamus, probabil cel mai exact „profet” cunoscut cititorilor moderni, ESTE un profet de tip New Age. Totuşi, profeţiile lui nu sunt atât de bune cum vrea mass-media să te facă să crezi. Vezi articolul nostru Să vorbim deschis despre Nostradamus.
[William J. Schnoebelen, Straight Talk # 54, Witnessing to an Occultist or Witch. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]
Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!” şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” (Proverbe 30:14-16)
„Rebeliune şi ură şi violenţă şi satanism şi droguri, era viaţa mea; asta trăiam şi pentru asta luptam, în esenţă pentru poziţii de conducere în iad.”