Este un neam de oameni ai căror dinţi sunt nişte săbii şi ale căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni. Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!” şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” (Proverbe 30:14-16)

(Acest interviu a fost luat în decembrie 1994, chiar după lansarea filmului Interviu cu un vampir.)

Freedom Fighters: Pentru aceia dintre noi care nu am citit Lucifer detronat, explicaţi titlul provocator al acestei lucrări.

William Schnoebelen: Pentru a fi scurt, cartea trece în revistă intrarea mea în vrăjitorie, satanism, şi în cele din urmă în rezultatul logic al unei asemenea traiectorii – în vampirism. Apoi arată cum m-a salvat Isus Hristos.

FF: Deci spuneţi că aţi fost vampir?

WS: Poate că ar trebui să spun vampir în devenire.

FF: Scuze, puteţi să explicaţi?

WS: Nu vreau să dau impresia că eram un mort viu care se transforma în liliac, trecea prin pereţi sau omora oameni. Totuşi, am fost pus în legătură cu un cult care pretindea că există dintr-un trecut îndepărtat şi care m-a iniţiat în „misterele” vampirismului. Ei m-au învăţat că prin consumarea sângelui uman, puteam să trăiesc veşnic.

FF: Deci nu aţi fost ca un vampir din filme.

WS:  Ca orice altceva de la Hollywood, era un amestec de adevăr şi minciună. Odată iniţiat în cult, am simţit o poftă copleşitoare pentru sânge. Nu puteam suporta să mă aflu afară în lumina soarelui, nici nu puteam să stau la mai puţin de trei metri de usturoi. Nu puteam să suport mâncarea şi am fost nevoit să trăiesc doar cu sânge şi/sau cu suc de struguri.

FF: Staţi o clipă. Atunci de unde luaţi sângele?

WS: Din fericire pentru sănătatea mea psihică, eram marele preot al unei adunări destul de mari de vrăjitoare. Câteva dintre preotese erau mai mult decât doritoare să le străpung venele, în schimbul promisiunii vieţii eterne. Erau suficient de multe femei, astfel încât apetitul meu nu punea în pericol pe niciuna dintre ele – la început.

FF: Acele femei vă lăsau de bunăvoie să le beţi sângele?

WS: Credeau, cum am crezut şi eu, că luând parte la astfel de ritualuri, vor fi veşnic tinere şi frumoase – un gând atrăgător pentru unele femei.

FF: Aţi spus că acel grup de femei vă era de ajuns la început. Ce vreţi să spuneţi?

WS: În final, apetitul meu a crescut. Lucram nopţile afară pe străzi şi chiar trebuia să depun eforturi ca să nu atac femeile ocazionale pe care le vedeam. Eram plin de o poftă nu numai pentru sânge, ci şi pentru luarea violentă a acelui sânge. Victimele supuse nu mai erau de ajuns.

FF: Ce s-a întâmplat?

WS: O femeie creştină a început să se roage pentru mine, şi datorită mijlocirii ei, Iahve a spulberat sursa puterii mele magice şi treptat, în mod dureros, m-a eliberat de pofta pentru sânge. A fost nevoie de cinci ani până să ajung în sfârşit să vreau să-mi plec genunchii şi să Îl accept pe Yah’shua (numele ebraic al lui Isus) ca DOMN şi Stăpân al meu. După aceea, am fost în sfârşit complet eliberat de vampirism.

FF: O să sune incredibil pentru mulţi creştini.

WS: Vreau să spun: „Bun!” Trebuie să fim inocenţi în ceea ce priveşte răul (1 Corinteni 14:20). Cu toate acestea, este o linie fină între a fi inocent şi a fi ignorant. Acelaşi apostol ne-a avertizat să nu fim ignoranţi în ceea ce priveşte planurile lui Satan (2 Corinteni 2:11). De aceea m-am rugat câţiva ani înainte de a face dezvăluiri despre fostul meu vampirism. Am simţit că Domnul ne spunea că trebuia să fie adus la lumină (Efeseni 5:11). După cele ce au urmat, putem să vedem că Duhul Sfânt este înaintea diavolului – ca de obicei!

FF: Ce vreţi să spuneţi?

WS: Cartea noastră Lucifer detronat a fost scrisă în 1992. A precedat cu puţin un nou val de maculatură din mass-media despre vampiri – culminând cu Interviu cu un vampir. Ştiam că pentru mulţi creştini, ideea că cineva bea sânge şi doarme într-un sicriu ziua ţinea mai mult de Hollywood decât de realitate. Totuşi, cu ani de zile în urmă, mulţi creştini ar fi spus că nici vrăjitoarele nu există. Atitudinea de a ne ascunde capul în nisip poate fi contraproductivă.

FF: Ce vedeţi că încearcă să facă Satan aici?

WS: Satan este un imitator. Mai mult decât orice altceva, vrea să fie ca Dumnezeu (Isaia 14:14). El ştie că urmaşii lui Yah’shua au darul vieţii eterne. Ea este oferită prin sângele Lui. Dacă studiezi cu atenţie cultul vampirilor, vei vedea că este o imagine în oglindă a salvării oferite de Dumnezeu. Filmul Dracula al lui Bram Stocker îl portretizează pe Dracula ca pe o imagine întunecată a lui Hristos, care le dă ucenicilor săi şi viaţa eternă, prin vărsarea sângelui SĂU.

FF: Cred că nu înţeleg.

WS: Pentru a fi iniţiat în vampirism, un vampir trebuie să-ţi bea sângele. Apoi trebuie să bei şi tu din venele lui, de obicei printr-o tăietură adâncă în piept. Este ceva foarte apropiat de simbolismul sângelui şi apei ţâşnind din coasta lui Isus. Ei cred că la trei zile după ce mori, vei reveni la viaţă ca un vampir deplin, nu doar ca un „vampir aspirant”. Aceasta este o imitaţie a celor trei zile petrecute de Isus în mormânt. Nu am murit, deci nu am făcut niciodată acea presupusă tranziţie finală. Odată ce revin la viaţă, se crede că vor trăi pentru totdeauna. Din nou, este o contrafacere a vieţii eterne şi a trupului înviat glorificat pe care îl vom primi de la Mântuitorul nostru.

FF: Aceşti oameni înviază cu adevărat din morţi?

WS: Nu ştiu. Iniţiatorul meu susţinea că aşa a făcut. Dar cum dovedeşti? Unii cercetători ai Bibliei vor spune că Satan nu poate produce viaţa din ceva lipsit de viaţă. Cred că Biblia spune altceva. Magicienii lui Faraon au fost în stare să transforme toiege fără viaţă în şerpi (Exod 7:11). Fiindcă nu există dovezi că acei oameni erau de fapt morţi vii, trebuie să îmi declar ignoranţa. Nu contează cu adevărat în planul lui Satan dacă ei pot să revină la viaţă sau nu. Lucrul vital este că el flutură înaintea oamenilor un premiu râvnit de ei. Dar ca toate „premiile” lui, are o capcană ascunsă.

FF: Ce vreţi să spuneţi?

WS: Unii cred că ar fi „extraordinar” să trăiască veşnic ca vampiri. Aceasta fiindcă nu au încercat niciodată. Gândiţi-vă ce a făcut Iahve după căderea din Grădina Edenului:

Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii. – Geneza 3:22, 24

WS: Iahve a făcut un miracol oprindu-i pe strămoşii noştri să trăiască veşnic! Adam căzuse în păcat – era mort spiritual. Iahve ştia că a-l lăsa să trăiască veşnic ar fi fost o tortură incredibilă. Cu câteva diferenţe, ar putea fi o definiţie bună, utilă, a iadului însuşi!

FF: Nu sunt sigur că înţeleg.

WS: Cineva care nu este născut din nou trăieşte într-o  stare continuă de dorinţe care nu îi dau pace. Este  neîmplinit din cauză că nu face ceea ce Iahve a intenţionat pentru el şi este adesea nenorocit. De aceea atât de mulţi caută să-şi aline goliciunea prin evadări ca drogurile sau promiscuitatea – ceea ce psiho-bolboroseala numeşte comportament dependent, dar Biblia numeşte „păcat”! Imaginaţi-vă cum ar fi ca o asemenea persoană să trăiască secole. Gândiţi-vă numai la oamenii nemântuiţi, mai în vârstă pe care îi cunoaşteţi şi care sunt amari, şi multiplicaţi-le starea de o sută de ori. Să trăieşti veşnic fără Dumnezeu şi Duhul Său, este – de fapt – parte a chinului iadului. Dar este doar începutul. Am experimentat pofta pentru sânge. Vorbind despre o tulburare adictivă! Aceasta le întrece pe toate.

FF: Adică?

WS: Imaginaţi-vă că aveţi un loc în care simţiţi o mâncărime permanentă, cu o putere incredibilă, în care nu vă puteţi scărpina cu adevărat. Imaginaţi-vă că aveţi un apetit care este mai puternic decât dorinţa pentru hrană sau decât dorinţa sexuală. Dar nu v-aţi putea niciodată satisface acea sete pe deplin. Imaginaţi-vă că v-aţi putea împlini acea nevoie numai prin invadarea unui alt trup uman, pe care cei mai mulţi oameni ar găsi-o complet respingătoare. Chiar dacă aţi găsi pe cineva şi aţi încerca să vă potoliţi setea, ar fi ca şi cum un om însetat ar bea apă sărată. V-ar face doar să vă fie şi mai sete! Pe mine m-a făcut aproape să înnebunesc în câţiva ani. Imaginaţi-vă, dacă ar fi posibil, că cineva ar trăi astfel zeci de ani! Ca toate darurile lui Satan, această presupusă „viaţă veşnică” aduce de fapt chinul celor condamnaţi.

FF: Ce face ca vampirismul să fie atât de rău?

WS: Să bei sânge este unul dintre puţinele acte interzise de Biblie în orice epocă. Înainte de Moise, apoi la darea Legii, şi chiar acum în perioada Bisericii, este un act blestemat (vedeţi Geneza 9:3-4, Levitic 17:14, Fapte 15:20). Nu pot să spun sigur de ce a poruncit Iahve aceasta, în afara afirmaţiei că sângele este viaţa. Cuvântul ebraic pentru viaţă de acolo este Nephesch (Strongs#5315), care este şi cuvântul tradus prin suflet. Furi principiul vieţii unei persoane şi te pângăreşti în moduri pe care nu pot cu adevărat să le transpun în cuvinte.

FF: Atunci care credeţi că este avantajul diavolului?

WS: Oamenii de astăzi sunt obsedaţi de sănătate şi tinereţe. Există o industrie de un miliard de dolari dedicată acestui lucru. Mass-media accentuează aceasta făcându-i pe oamenii mai în vârstă să pară plictisitori sau incapabili. Acum, nu este nimic greşit în a fi sănătos. Dar există unii oameni care efectiv ar UCIDE pentru a obţine tinereţea eternă. Ca orice altceva astăzi, o vor acum. Nu vor să aştepte. Nici nu vor să-şi plece genunchii înaintea lui Yah’shua şi să renunţe la stilul lor de viaţă păcătos. Vampirul care este „lansat pe piaţă” astăzi oferă un amestec ademenitor de viaţă veşnică şi destrăbălare sexuală.

FF: Spuneţi că oamenii găsesc aceasta sexy?

WS: În special din cauza Hollywood-ului. Amintiţi-vă, este acelaşi Hollywood care a înfrumuseţat drogurile în anii ‘60. Au avut grijă să distribuie în rolul de vampiri actori care sunt „sex-simboluri”. Încearcă să facă totul romantic, plasând acţiunea într-o epocă a eleganţei victoriene şi a hainelor frumoase. Pentru publicul mai tânăr, există vampiri mai „murdari” sau de orientare punk, precum cei din filmul „Băieţii pierduţi”. Vampirul este prezentat ca fiind incredibil de puternic şi carismatic. De obicei cei care i se opun sunt zugrăviţi ca laşi sau neghiobi. Tinerii de astăzi sunt înfometaţi după puterea eternă şi după eternitate. Vampirul le oferă un presupus acces la putere şi eternitate, fără „greutăţile” sau „să nu…” pe care ei le asociază cu Yah’shua. Fireşte, mass-media nu va zugrăvi niciodată o imagine puternică a lui Yah’shua, cu cele mai bune efecte speciale şi într-o producţie de prima mână, deci Satan ajunge să fie singurul care are o relaţie bună cu publicul. În schimb, lui Yah’shua Îi face plăcere să salveze oamenii prin nebunia predicării (1 Corinteni 1:21). Este un gând care ne smereşte.

FF: De ce se întâmplă aceasta acum?

WS: Suntem în zilele din urmă. Pe cât de incredibil sună, Biblia ne avertizează că atunci când ne apropiem de necazul cel mare, practici ca acestea pot să devină comune. Odată ce se va arăta Antihrist, închinarea lui este posibil să includă vampirismul şi canibalismul – în special faţă de rămăşiţa poporului evreu – din partea adepţilor săi (Psalmul 14:4, 16:4, 27:2; Isaia 6:12-13). Satan încearcă să distrugă tabuurile din vechime pe care Domnul le-a instituit. A încercat deja să facă curvia şi sodomia acceptabile. Urmează sexul cu copii, dacă grupurile pentru drepturile homosexualilor vor obţine ceea ce cer. Putem să avem o mişcare „Drepturi Egale pentru Vampiri”, dacă Isus nu vine curând.

FF: Deci este parte a înşelătoriei din vremurile din urmă!

WS: Cred că da. Satan îi loveşte pe tineri incredibil de tare. Puterea spirituală întunecată din spatele poftei după sânge va face ca drogurile să pară floare la ureche, iar Satan face tot ce poate ca să înşele cât se poate de mulţi oameni. Deja primim e-mail-uri şi apeluri telefonice de la părinţi înnebuniţi deoarece copiii lor beau sânge! Orice teren pe care îl câştigă Satan acum va face ca ceea ce trebuie să realizeze în timpul domniei lui Antihrist să fie mult mai uşor. Pe lângă aceasta, este ceva atât de grotesc să bei sânge, încât oamenii – în special tinerii – cred că dacă au făcut-o, au făcut un fel de pas irevocabil. Cred că au înfăptuit păcatul de neiertat. Este o minciună cu care îi hrăneşte Satan. Încep să creadă că vor sfârşi ca Jack Spintecătorul sau ca Jeffrey Dahmer.

FF: Dar nu trebuie să fie neapărat aşa!

WS: Bineînţeles că nu. Stau înaintea dumneavoastră ca dovadă că sângele lui Mesia poate să îndepărteze orice întinare, chiar şi vampirismul! Sunt complet eliberat şi Îi dau lui Iahve toată gloria. Vorbind despre Dahmer, după uciderea sa în închisoare, am văzut o înregistrare anterioară cu el – cu cel mai notoriu ucigaş canibal al nostru. În acea înregistrare depunea mărturie că este un rob al lui Isus! Duhul din mine mărturiseşte că Îl primise cu adevărat pe Mesia. Atât cât pot să spun cu înţelegerea mea omenească, acest om este astăzi în cer! Dacă Isus îl poate mântui pe el, poate mântui pe oricine!

FF: Slavă Domnului!

WS: Amin! Întreb pe oricine care a ajuns să creadă că va trăi pentru totdeauna, ce fel de viaţă este aceasta? Să-ţi petreci zilele temându-te şi ascunzându-te de soare, cu trupul distrus de o dorinţă înnebunitoare care va deveni imposibil de satisfăcut? De ce să te mulţumeşti cu o contrafacere palidă, când poţi să ai lucrul adevărat – un trup glorificat, înviat, care poate să treacă prin pereţi, să străbată ani lumină în câteva secunde şi care va fi expresia perfectă a frumuseţii pe care Creatorul a făcut-o în tine! Tot ce ai de făcut este să recunoşti că eşti păcătos şi să Îi ceri lui Isus să-ţi dea darul final – adevărata VIAŢĂ ETERNĂ.

Dacă te-ai bălăcit în ocultism sau vampirism, sau dacă pur şi simplu nu ştii sigur că ai viaţa eternă sau nu ştii unde te vei duce când vei muri, şi tu poţi primi darul fără plată al vieţii eterne. Urmează aceşti paşi biblici simpli:

1) Recunoaşte că eşti păcătos şi că numai Isus te poate salva (Romani 3:23).

2) Căieşte-te şi fii gata să renunţi la păcatul tău şi să-L slujeşti pe Iahve (Luca 13:5).

3) Crede că Isus din Nazaret a murit pe cruce pentru păcatele tale şi că a înviat din morţi ca să-ţi dea viaţa eternă (Romani 10:9-10).

4) Roagă-L pe Isus să te salveze (Romani 10.13) şi să fie Domnul tău (Romani 12:1-2).

Renunţă la vampirism şi/sau la ocultism şi roagă-L pe Dumnezeu să îl îndepărteze din viaţa ta.

[William J. Schnoebelen, Interview with the Ex-Vampire. Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Extras din „Lucifer detronat”

Nu aveţi idee cum este să te trezeşti cu nevoia de a simţi sânge în gură.

Nu vă puteţi imagina cum este să conduci maşina la miezul nopţii pe străzile umede ale unui oraş, rugându-te să găseşti o femeie singură cu care să te poţi hrăni… iar o altă parte din tine să se roage să NU găseşti o astfel de femeie, temându-te de ceea ce ai putea într-adevăr face.

Acesta este probabil cea mai îngrozitoare sau chiar cea mai ofensatoare afirmaţie pentru cei mai mulţi. Aveţi răbdare cu mine în timp ce vă conduc într-o lume unde puţini au păşit vreodată. Vă va ajuta să înţelegeţi de unde am venit, pentru a aprecia corect ceea ce Satan poate să le facă oamenilor – şi, mai important, ceea ce Isus Hristos poate să facă pentru oameni.

Mă trezeam din somn, cu o dorinţă puternică pentru sânge, la fel cum dependentul de ţigări se scoală bâjbâind după pachetul de ţigări de lângă pat. Trezirea mea se deosebea de a celor mai mulţi, prin aceea că mă trezeam după-amiaza târziu. Aranjasem să lucrez în schimbul de noapte – mai întâi ca paznic de noapte, şi mai târziu ca şofer pentru ediţia de dimineaţă a unui ziar.

În mod normal, mă trezeam într-un dormitor mic, ca o debara, învăluit în draperii groase de catifea purpurie, pentru a nu lăsa să pătrundă nicio urmă de lumină a soarelui. Dormeam pe podea, înconjurat de picturi satanice pe pereţii goi şi pe tavan, care aveau scopul de a fi porţi de intrare în dimensiuni alternative ale realităţii – în alte universuri.

În anumite perioade ale anului, când treceam prin momente dificile, dormeam într-un sicriu special construit conform unor cerinţe precise, oculte, şi acoperit pe podea cu pământ „binecuvântat” din cimitirul catolic consacrat, pământ adus din oraşul meu natal. Acel pământ „sfânt” se afla şi sub salteaua mea.

Aveam nevoie de sânge! În timp ce alţi bărbaţi păcătoşi pofteau după trupurile femeilor, eu eram interesat doar de gâtul lor şi de artera lor femurală. Aproape că îmi trăiam viaţa în întuneric şi mă închinam unor fiinţe pe care le numeam Cei Bătrâni şi Puternici. Lucifer era doar unul dintre ei, deşi unul important. Credeam că acei Bătrâni mă transformau treptat într-o fiinţă nemuritoare care avea să trăiască pentru totdeauna.

Eroii mei erau bărbaţi ca Nero, Hitler şi Dracula, şi credeam că am contact zilnic cu ei prin comunicarea cu spiritele. Ele mă călăuzeau – spirite profane care slujeau unui domn profan – şi „le” urmam cu o bucurie disperată şi întunecată.

Cum putea o fiinţă umană să ajungă astfel? Cum putea cineva să devină atât de depravat şi de rău încât avea nevoie de sânge uman ca să trăiască? Răspunsul la întrebare se află în această carte – în povestea adevărată a cuiva prins într-o traiectorie a răului din care nu există scăpare, altfel decât prin Isus.

[Extras din William & Sharon Schnoebelen, Lucifer detronat. Tradus și publicat cu permisiune.]

Vampirii sunt reali! Cunoaştere interzisă, ritualuri oculte, preoţii secrete, farmece, iniţiere luciferică, illuminati, ritualuri oculte, magie ceremonială, vampirism. Aceasta a fost lumea lui: adept, ocultist, preot satanist, practicant al magiei neagre, vampir. Atras în ocultism de dorinţa de a cunoaşte, această serie video de nouă ore prezintă viaţa unui adept în slujba puterilor întunecate de pe pământ până ce a fost salvat de la o soartă îngrozitoare. Descoperă pregătirea, iniţierea şi „aducerea” iniţiatului în lumea adevăratului vampirism. Iniţierea în altă lume de o fiinţă cu putere imensă care afirma că acea putere va fi a lui. Realitatea vampirilor şi a vârcolacilor şi poziţiile pe care le deţin ei în lumea întunecată a ocultismului. Preoţia secretă care l-a ajutat să supravieţuiască. Pofta şi foamea adevăratului vampir şi cum îşi distruge el victimele. Şi mult, mult mai multe! Conţinând informaţii secrete, ale unui martor ocular, care nu au mai fost niciodată revelate publicului. O poveste adevărată. Bill Schnoebelen a deţinut funcţii înalte în ierarhia oricărei societăţi secrete proeminente şi a fost profund implicat în cele mai întunecate părţi ale ocultismului. În trecut a fost un satanist real şi un vampir real, total dependent de sânge, până ce a reuşit să scape cu aproape douăzeci de ani în urmă.

Bill îşi aminteşte experienţe din trecut, când studia ocultismul. El începe cu o casă bântuită şi cu fantome care aruncau tacâmurile de argint prin bucătărie, iar apoi povesteşte despre un prieten vrăjitor care a dispărut în faţa ochilor săi fără să mai apară niciodată, când a ieşit din cercul magic, în timp ce făcea un ritual în garaj.

Bill susţine că în subcultura vampirilor, vampirii umani există. El povesteşte cum pentru a deveni un vampir „adevărat”, a băut sângele unui înger căzut şi cum apoi îi creşteau colţi care se retrăgeau când nu se hrănea cu sânge. Vrăjitoarele care făceau parte din adunarea lui îl lăsau de bună-voie să le bea sângele, deoarece credeau că astfel vor rămâne pentru totdeauna tinere. Înainte de a bea sânge, avea o stare de excitaţie asemănătoare celei sexuale. Când le sorbea sângele îi creşteau colţi, iar din ei curgea ceva asemenea cocainei care anestezia victima, care nu simţea deloc durere. Plăcerea pe care o simţea el când bea sânge depăşea orice plăcere sexuală.

Bill spune că din cauză că a devenit vampir, nu putea ieşi afară în timpul zilei fiindcă îi apăreau arsuri pe piele, şi că a trebuit să-şi ia o slujbă în schimbul trei fiindcă putea să iasă afară numai noaptea. Cu timpul, vrăjitoarele care îşi ofereau sângele nu îi mai erau de ajuns. A ajuns ca noaptea, în timp ce lucra, să simtă o poftă atât de mare să bea sângele prostituatelor pe care le întâlnea întâmplător pe stradă, încât cu greu se abţinea, gândindu-se la consecinţe şi că dacă ar fi fost prins, ar fi fost despărţit de soţia sa, pe care o iubea foarte mult.

Pentru o prezentare a interviului în limba română, clic aici.