Să devii astăzi creştin!

Cum pot deveni creştin? După ce ţi-ai pus toate întrebările, ai cântărit toate evidenţele şi ai analizat toate argumentele, în cele din urmă te vei confrunta cu întrebarea fundamentală pe care a pus-o Domnul Isus ucenicilor Săi în Matei 16:15:

„Dar voi cine ziceţi că sunt?”

Simon Petru I-a răspuns:

„Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.”

Care este răspunsul tău?

Dacă ai ajuns la aceeaşi concluzie ca Simon Petru, atunci mai ai câţiva paşi până la a avea o relaţie personală cu Dumnezeul nostru iubitor. Aceasta este speranţa noastră sinceră şi rugăciunea ca fiecare să ajungă la această concluzie, fiindcă ştim că adevărată fericire, bucurie şi pace vin doar atunci când recunoaştem scopul existenţei noastre şi predăm voinţa noastră Creatorului nostru. Aşa cum vei vedea, creştinismul nu este bazat pe vreo clădire religioasă, formulă sau ritual, ci înseamnă pur şi simplu să crezi cu adevărat în inima ta.

Să devii creştin: Paşi prin Evanghelie

În primul rând, poţi fi sigur că Dumnezeu te iubeşte necondiţionat şi doreşte să ai o relaţie personală cu El.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

În al doilea rând, trebuie să recunoşti înaintea lui Dumnezeu că natura ta e păcătoasă, pentru că aceasta este ceea ce ne separă pe noi toţi de El.

„Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)

În al treilea rând, trebuie să te opreşti de la a mai încerca să placi lui Dumnezeu prin efortul tău, şi să înţelegi că mântuirea prin sângele lui Isus Hristos este un dar pe care niciunul din noi nu îl merită.

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8)

În ultimul rând, trebuie doar să păşeşti înainte şi să accepţi din inima darul lui Dumnezeu – Fiul Său, Isus Hristos.

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan 1:12)

Prin urmare, acum ştii deja paşii esenţiali pentru a deveni creştin. În consecinţă, dacă doreşti darul lui Dumnezeu, viaţa veşnică şi părtăşia cu El, eşti cât se poate de aproape de actul sincer de credinţă.

Isus spune:

„Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Isus mai spune:

„Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsă 3:20)

A-L primi pe Isus, înseamnă să-L rogi să vină în viaţa ta, să-ţi ierte toate păcatele şi să devină Domnul şi Mântuitorul tău. Aceasta nu este doar o acţiune intelectuală, ci mai degrabă un act de credinţă sinceră şi de bună voie.

Dacă vrei să-L primeşti pe Isus acum şi să accepţi mântuirea – darul Lui, trebuie doar să crezi în Isus Hristos, să te pocăieşti de păcatele tale şi să te întorci cu toată viaţa ta la El. Aceasta nu este un ritual bazat pe nişte cuvinte specifice, ci mai degrabă un îndrumător de rugăciune pentru pasul tău sincer de credinţă.

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Există oare iad? – Ce spune Vechiul Testament?

Există iad? O viziune biblică corectă despre lume include credinţa într-un iad real, veşnic şi fizic. Ce crezi tu despre iad?

Este foarte interesant să descoperi că în Biblie sunt mai multe versete care vorbesc despre iad, decât despre cer. În Vechiul Testament sunt câteva versete despre iad: Daniel 12:2 proclamă: „Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică.” Iadul este descris aici ca fiind veşnic. Isaia 66:24 declară: „Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri, şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi o pricină de groază pentru orice făptură.” În acest verset iadul este descris ca un loc unde focul nu se va stinge. Deuteronom 32:22 prezintă imaginea iadului ca un loc unde Dumnezeu Îşi varsă mânia: „Căci focul mâniei Mele s-a aprins, şi va arde până în fundul Locuinţei morţilor, va nimici pământul şi roadele lui, va arde temeliile munţilor.” Psalmul 55:15 ilustrează iadul ca locul celor răi: „Să vină moartea peste ei, şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor! Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.”

Există oare iad? – Ce spune Noul Testament?

Există iad? Dacă învăţătura clară a Vechiului Testament nu este suficientă, Noul Testament are de asemenea multe de spus. 2 Tesaloniceni 1:9 ne vorbeşte astfel: „Ei vor avea că pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.” Apocalipsa 14:10-11, vorbind despre Antihrist, ne învaţă: „Va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei !” Iadul este iazul cu foc, aşa cum este descris în Apocalipsa 20:14-15: „Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.”

Există oare iad? – Ce spune Isus?

Unii dintre cei care susţin că iadul nu există spun aceasta pe baza faptului că Isus a învăţat despre dragoste, pace şi iertare – El nu a învăţat despre un loc cu foc veşnic de pedeapsă pentru cei necredincioşi. Totuşi, exact opusul este adevărat. Isus a învăţat mai multe despre iad decât oricine în Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a descris iadul ca un foc care nu se stinge (Matei 3:12), un loc de foc veşnic (Matei 25:41), pedeapsă veşnică (Matei 25:46), ca un loc de chinuri, flăcări şi agonie (Luca 16:23-24). Isus a învăţat în mod specific despre iad de multe ori în lucrarea Sa. (Matei 5:22, 29-30, 10:28, 18:9, 23:15, 33; Marcu 9:43-47; Luca 12:6; 16:23)

Există oare iad? – Cum poate fi dreaptă eternitatea în iad?

Dacă iadul există, cum poate fi el drept? De ce un Dumnezeu iubitor l-ar pedepsi pe om o veşnicie, când păcatele lui au loc doar 70-80 de ani? Răspunsul este că toate păcatele, până la urmă, sunt împotriva lui Dumnezeu, care este infinit. (Psalmul 51:4) Astfel, din moment ce Dumnezeu este o Fiinţă infinită şi veşnică, toate păcatele merită o pedeapsă infinită.

Da, Dumnezeu ne iubeşte (Ioan 3:16) şi vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi (2 Petru 3:9). Totuşi, Dumnezeu este şi drept şi neprihănit – El nu va lăsa păcatul să fie nepedepsit. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu L-a trimis pe Isus să plătească preţul pentru păcatele noastre. Moartea lui Isus Hristos a fost o moarte infinită, plătind pentru datoria păcatelor noastre – astfel încât să nu plătim noi în iad pentru veşnicie (2 Corinteni 5:11). Tot ce avem de făcut este să ne punem credinţa în El şi vom fi iertaţi, având promisiunea unui loc veşnic în cer. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât ne-a adus mântuirea. Dacă refuzăm darul vieţii veşnice prin Isus Hristos, vom suporta consecinţele veşnice ale acestei decizii – o veşnicie în iadul de foc.

Dacă astăzi ai muri, eşti sigur 100% că vei merge în cer? Fii sigur astăzi!

[Copyright © AllAboutWorldview.org. Sursa: www.allaboutworldview.org]

Rugăciune pentru mărturisirea păcatelor: Scopul

Rugăciunea pentru mărturisirea păcatelor este importantă deoarece Dumnezeu ne-a chemat să venim la El şi să căutăm iertarea Lui. Păcatele ne despart de Dumnezeu; El este perfect şi nu poate tolera prezenţa păcatului. Poate te întrebi: „Dar ce păcat am şi de ce trebuie să-l mărturisesc? Ce se întâmplă dacă nu fac acest lucru?” Păcatul înseamnă necredinţă, să fii în afara voii lui Dumnezeu sau să aduci o ofensă. Iată câteva păcate:

• Aroganţă (mândrie, orgoliu, dispreţ, stăpânire peste alţii)

• Ură (rasism, gelozie, fapte rele)

• Idolatrie (orice este mai important pentru tine decât Dumnezeu)

• Adulter/poftă (include şi pornografia)

Biblia ne spune că toţi oamenii au păcătuit şi au eşuat faţă de standardul lui Dumnezeu. (Romani 3:23) Noi nu suntem fiinţe perfecte, însă ne străduim să fim aşa cum ne-a arătat Isus să fim. Dacă Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, vom vrea să-I fim plăcuţi.

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.” (1 Ioan 1:8-10)

Rugăciune pentru mărturisirea păcatelor: Modalitatea

Dumnezeu ne oferă la fiecare oportunitatea de a ne mărturisi păcatele, de a fi iertaţi imediat şi a culege roadele veşnice. De fapt, El ne spune să ne purtăm crucea în fiecare zi. (Luca 9:23) Acest verset înseamnă să ne lepădăm de dorinţele egoiste şi să alegem o direcţie dreaptă în viaţă.

Mărturisirea păcatelor este începutul unei relaţii înnoite cu Dumnezeu. El nu vrea ca acest act să fie unul formal, memorat sau mecanic.

• Domnul vrea să vadă o pocăinţă adevărată şi semnificativă, dintr-o inima smerită. (Matei 11:28-30)

• El vrea să fim specifici în rugăciunea de mărturisire a păcatelor, să nu vorbim la general. (Daniel 9:4-19) Spune-I lui Dumnezeu ce ai făcut.

• El vrea să recunoaştem că am păcătuit şi că ne iartă imediat. (Psalmul 32:5-7)

• După cum Dumnezeu ne iartă pe noi, trebuie să-i iertăm şi noi pe alţii. (Matei 6:12)

• Mărturisirea păcatelor noastre în faţa altora ne oferă responsabilitate, permiţându-ne să ne rugăm eficient unii pentru alţii. (Iacov 5:16)

[Copyright © AllAboutWorldview.org. Sursa: www.allaboutworldview.org]

Rugăciunea neascultată – Răspunsuri neauzite

Ai avut vreodată o rugăciune neascultată? Oare rămâne Dumnezeu mut faţă de unele rugăminţi disperate pentru vindecare, bani sau protecţie? Cu toţii experimentăm o oarecare iritaţie când toate eforturile noastre de a-L ruga pe Dumnezeu se finalizează cu un răspuns nesatisfăcător – sau şi mai rău, nu au niciun răspuns. Atunci ne întrebăm: „Oare a primit Dumnezeu mesajul meu?” Când ne rugăm, de multe ori punem semnul de egalitate între lipsa unui răspuns tangibil şi imediat, şi refuzul lui Dumnezeu de a răspunde la rugăciunile noastre. În Iacov 5:13-16 suntem îndemnaţi să ne rugăm cu pasiune, având promisiunea că rugăciunea fierbinte are „mare putere”. De ce Dumnezeu subliniază importanţa rugăciunii şi apoi decide să nu ne dea un răspuns plăcut?

Atunci când Dumnezeu răspunde la rugăciuni, în primul rând El răspunde atitudinii noastre, aşa cum o face un tată cu copilul său drag. (Psalmul 103:13-14) Acţiunile şi atitudinile noastre copilăreşti afectează în mod frecvent rezultatele dorite ale rugăciunii. Neiertarea (Marcu 11:24-25), egoismul (Proverbe 21:13), îndoiala (Matei 21:21-22), lăcomia sau poftele (Iacov 4:2-3), mândria (2 Cronici 7:14-15) şi încăpăţânarea (Zaharia 7:11-13) Îl împiedică pe Dumnezeu să răspundă la rugăciuni.

Rugăciunea neascultată – Răspunsuri neaşteptate

Rugăciunea nu este o conversaţie unilaterală întâmplătoare. Ea nu este „asigurarea” care garantează o viaţă lipsită de durere şi lupte. Rugăciunea este recunoaşterea activă a lui Dumnezeu ca sursa întregii puteri şi încrederea că răspunsurile Lui, aşteptate sau neaşteptate, vor realiza lucruri mari. (Isaia 46:9-10; 64:4)

Matt şi fiica noastră, Jackie, amândoi muzicieni, au devenit prieteni apropiaţi. Ca toboşar, el o acompania de fiecare dată când ea cânta cu grupul de laudă şi închinare. Cea mai mare dorinţă a lui Matt era să-i înveţe pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu şi probabil să intre în lucrare. Interesele lor comune i-au apropiat şi mai mult. Ca elevă în primul an de liceu, Jackie spera să meargă la aceeaşi facultate particulară ca Matt. Atunci Matt a fost diagnosticat cu cancer limfatic în stare avansată. Jackie spune: „Am avut o credinţă mare că Dumnezeu îl va vindeca pe Matt. El avea adevarata dorinţă şi pasiune de a deveni păstor şi a-i învăţa pe oameni. Ştiam că Dumnezeu nu ar vrea să-i ia viaţa, pentru că Matt putea face atâta diferenţă în această lume.” Ea s-a rugat pentru vindecarea lui.

În luna septembrie din ultimul an de liceu al lui Jackie, Matt a murit. Jackie a reacţionat cu furie şi necredinţă faţă de Dumnezeu pentru că nu-i răspundea la rugăciuni: „La început L-am blamat pe Dumnezeu. Mai târziu, m-am blamat pe mine crezând că nu m-am rugat suficient de mult sau că poate am uitat să mă rog într-o zi.” După ce a terminat liceul, Jackie s-a dus la o facultate creştină. Prin intermediul prietenilor, ea a început să se elibereze de durerea şi supărarea interioară, şi să nu mai mănânce afară, de una singură. „Odată ce am împărtăşit în cele din urmă suferinţa mea cu altcineva, a început vindecarea şi am experimentat din nou dragostea şi puterea lui Dumnezeu. (2 Tesaloniceni 2:16-17)

Matt ne-a zis tuturor că preţuieşte relaţia lui veşnică cu Dumnezeu mai mult decât orice viaţă temporară pe care ar fi avut-o pe pământ. Cu toţii ne-am rugat ca Matt să trăiască şi Dumnezeu ne-a răspuns cu un „DA!” minunat. (Ioan 11:25) În ultimul semestru din primul an de facultate, ea l-a întâlnit pe Michael. „La început am fost atrasă de dragostea mare a lui Mike pentru Dumnezeu. Ştiam că Dumnezeu Îşi îndeplineşte planul în vieţile noastre.” Astăzi, Michael Îl slujeşte pe Dumnezeu, învăţând şi împărtăşind dragostea lui Dumnezeu cu o mare pasiune. Iar atunci când Jackie cântă despre măreţia lui Dumnezeu, soţul ei devotat, Michael, o acompaniază pe o tobă conga. (Ieremia 29:11)

Rugăciunea neascultată – Răspunsuri neînţelese

Uneori Dumnezeu va răspunde cu „NU” la rugăciunile noastre disperate. Orice întârziere sau răspuns neaşteptat nu trebuie să ne descurajeze. Care este scopul adevărat al lui Dumnezeu când răspunde la rugăciunile noastre? (Ioan 14:13) Ce vrea să facă Dumnezeu în noi prin rugăciune? (Ioan 16:23-24) Dumnezeu doreşte ca noi să aducem înaintea Lui nevoile noastre, în timp ce El ne răspunde (cu „da” sau „nu”) potrivit caracterului şi voii Sale. Dumnezeu niciodată nu va răspunde rugăciunilor contrar voii Sale. În timp ce răspunsul „da” de obicei ne face fericiţi, Dumnezeu niciodată nu ne-a promis fericire. Fericirea este bazată pe împrejurări. Dumnezeu doreşte să avem bucurie veşnică – în special atunci când El ne răspunde: „Nu, aceasta va fi în timpul Meu, nu – în al tău. Nu, Eu voi arăta slava Mea.”

În Luca 22:41-44, înaintea evenimentelor care au dus la moartea Lui, Isus era în agonie. În rugăciunea fierbinte, cea mai mare dorinţă a Lui era să dea prioritate voii lui Dumnezeu, nu suferinţei şi durerii Lui. (Evrei 12:2) Când ne rugăm fără încetare (1 Tesaloniceni 5:16-18), Dumnezeu întotdeauna ne răspunde, şi fiecare răspuns aduce bucurie.

[Copyright © AllAboutWorldview.org. Sursa: www.allaboutworldview.org]

De ce trebuie să ne rugăm – Cui ne rugăm?

Înainte de a putea răspunde la întrebarea: „De ce trebuie să ne rugăm?”, trebuie să ştim cui ne rugăm. Există un singur Creator suprem şi Dumnezeu suveran. Există o singură cale de a ajunge la El şi aceasta este Singurul Lui Fiu, Isus Hristos. Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, este singurul despre care putem fi siguri că aude şi răspunde rugăciunilor noastre. El este Dumnezeul dragostei, bunătăţii şi iertării uimitoare.

• Prin El toate lucrurile sunt posibile. Isus spune în Marcu 10:27: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

• Daniel 9:18 ne spune: „Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari.” (Îndurare înseamnă a arăta favoare, compasiune şi bunătate.)

• Dovada finală a dragostei este iertarea păcatelor pe care fiecare din noi le-a săvârşit. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:16-17)

Numai Dumnezeu a făcut lucrul acesta şi numai El poate face acest lucru. Însă duşmanul Lui, Satan, a trimis mulţi dumnezei falşi pentru a înşela omenirea. Nu fi amăgit şi nici nu permite ca ceva sau cineva să fie mai important pentru tine decât Dumnezeul adevărat şi viu.

De ce trebuie să ne rugăm – Pentru ce ne rugăm?

Rugăciunea este cheia spre inima lui Dumnezeu. Rugăciunea este singura cale spre o relaţie reală şi personală cu Dumnezeu.

• Roagă-te recunoscând că El este Dumnezeu, şi acceptând iertarea Lui. (Romani 3:23-26)

• Roagă-te ca voia Lui să se facă în viaţa ta, ca Duhul Lui cel Sfânt să te conducă şi să fii umplut de toată plinătatea pe care o are Dumnezeu pentru noi.

• Roagă-te pentru înţelegere (spirituală) şi înţelepciune. (Proverbe 2:6-8, 3:5)

• Roagă-te cu mulţumire pentru toate felurile în care te binecuvântează. (Filipeni 4:6) Roagă-te când eşti bolnav, singur, când treci prin încercări sau mijloceşti pentru cineva. (Iacov 5:14-16, 2 Corinteni 12:9-10)

• Roagă-te pentru a te închina Lui. (Psalmul 95:6-7)

Nu există niciun lucru pentru care să nu ne putem ruga. Există foarte multe referinţe în Biblie despre rugăciune. Biblia ne spune „rugaţi-vă neîncetat” şi „mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile”. Când alegem să avem o atitudine pozitivă, realizăm că am primit multe binecuvântări pentru care trebuie să-I aducem laudă lui Dumnezeu.

Putem avea intimitate cu Dumnezeu prin părtăşia cu El în rugăciune. Venim la El prin credinţă, ştiind că El ne aude şi ne răspunde la toate rugăciunile. (1 Ioan 5:14) Fii sigur că Dumnezeu ştie şi doreşte ceea ce este cel mai bine pentru noi; aşa că roagă-L ca voia Lui să se facă în tot ce-I cerem. Apoi, mulţumeşte-I pentru aceasta, chiar dacă încă nu ai primit ceea ce ai cerut.

De ce trebuie să ne rugăm – Cum ne rugăm?

Isus le-a dat ucenicilor lui ca model – ceea ce noi numim rugăciunea „Tatăl nostru”. (Matei 6)

Pe lângă aceasta, Evrei 4:14-16 ne spune că putem să ne rugăm cu încredere şi îndrăzneală: „Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”

Mai presus de toate, roagă-te cu sinceritate, reverenţă şi smerenie înaintea Dumnezeului Atotputernic: „…Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

[Copyright © AllAboutWorldview.org. Sursa: www.allaboutworldview.org]