Archive for Mântuire

Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru un creştin întors de curând la Dumnezeu este foarte important ca el să înceapă bine. De aceasta prima lecţie are că scop să vă ajute ca să vă întăriţi credinţa în Biblie, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Ţineţi seama că Biblia nu este o carte de filozofie, deşi ea este filozofică. Nu consideraţi Biblia ca pe un tratat ştiinţific. Cu toate acestea nu este nicio contrazicere între faptele stabilite de ştiinţă şi Biblie.

Biblia nu este o carte de istorie, dar când vorbeşte despre istorie, ea dă date exacte.

Biblia a fost dată de Dumnezeu omului pentru a-L descoperi pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu – Fiul, Unicul Mântuitor.

Ioan 14:6 „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”

EL este centrul şi circumferinţa. Este Hristos de la Geneza până la Apocalipsa.

Ioan 5:39 „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

Biblia este aşa de sus deasupra tuturor celorlalte cărţi, după cum sunt de sus cerurile faţă de pământ. Cineva a spus despre Biblie: „Citeşte-o ca să fii înţelept, crede-o ca să fii mântuit şi aplic-o, ca să trăieşti o viaţă adevărată!”

PUNCTUL I

BIBLIA AFIRMĂ CĂ ESTE CUVÂNTUL INSPIRAT A LUI DUMNEZEU

2 Timotei 3:16-17 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” Creştinii care se conduc după învăţăturile Evangheliilor au la bază acest adevăr. Biblia afirmă că este cuvântul insuflat al lui Dumnezeu. Prin „insuflare” înţelegem că Duhul Sfânt a exercitat (a pus în mişcare) influenţa Sa supranaturală asupra scriitorilor Bibliei. Scrierile au fost insuflate – nu neapărat scriitorii lor, întrucât Biblia nu susţine nicăieri că a fost scrisă de oameni inspiraţi.

1) Duhul Sfânt este autorul Bibliei.

2 Petru 1:20-21 „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Isus Hristos a spus ucenicilor Săi că EL va lăsa „multe lucruri” nedescoperite şi că va veni Duhul Sfânt şi-Şi va alege anumite persoane prin care El Îşi va descoperi oamenilor voia Sa cea desăvârşită, şi că Duhul Sfânt va fi Învăţătorul credinciosului.

Ioan 16:12-15 „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

2) Omul este instrumentul folosit de Duhul Sfânt ca să scrie Biblia.

3) Rezultatul: Cuvântul infailibil (care nu greşeşte) al lui Dumnezeu.

De aceea, Biblia este fără greşeli şi absolut demnă de încredere.

Psalmi 119:89 „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.”

Matei 24:35 „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

PUNCTUL II

BIBLIA ESTE O CARTE GREU DE ÎNŢELES

1 Corinteni 2:14-16 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci «cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?» Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Biblia este o carte greu de înţeles, pentru că ea a venit din infinit, la ce este finit – de la Nemărginit, Atotputernicul Dumnezeu, la omul mărginit. De aceea nu poţi înţelege Biblia aşa cum ai putea înţelege scrierile lui Platon sau Socrate.

Dacă Biblia ar putea fi înţeleasă de omul firesc (natural), ar fi o carte obişnuită şi nu ar mai putea fi Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL III

BIBLIA ESTE O CARTE UNITARĂ

2 Petru 1:21 „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Unitatea Bibliei este o minune. E o bibliotecă de 66 de cărţi, scrise de peste 35 de autori diferiţi, într-o perioadă de aproximativ 1500 de ani. Autorii alcătuiesc un fragment de umanitate, printre ei găsindu-se învăţaţi şi neînvăţaţi, incluzând împăraţi, pescari, slujbaşi de stat, ţărani, învăţători şi medici. În textele ei se include religie, istorie, legislaţie, ştiinţă, poezie, dramă, biografie şi profeţie. Totuşi părţile ei variate sunt la fel de armonios unite ca şi părţile care formează trupul omenesc. Pentru ca 35 de autori, cu un trecut şi o educaţie atât de deosebite, să scrie despre atât de multe subiecte, pe o perioadă de aproximativ 1500 de ani, într-o armonie absolută constituie o imposibilitate matematică. Asta nu se putea întâmpla! Cum ne explicăm atunci cazul Bibliei?

Singura explicaţie acceptabilă (mulţumitoare) este „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.

PUNCTUL IV

BIBLIA ARE O PUTERE DEOSEBITĂ

Evrei 4:12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător.”

1) Biblia spune că are o putere de separare la fel ca o sabie. Biblia desparte pe om de păcat (Psalmi 119:11 „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”), sau păcatul îl desparte pe om de Biblie.

Isaia 59:2 „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

2) Biblia spune că are o putere de reflecţie la fel ca o oglindă.

Iacov 1:22-25 „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

În Biblie ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu pe noi – ca păcătoşi.

Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

3) Biblia spune că are o putere de curăţire la fel ca apa.

Efeseni 5:25-26 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.”

David s-a rugat că Dumnezeu să-l spele de nelegiuire şi să-l cureţe de păcat.

Psalmi 51:2 „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!”

4) Biblia spune că are o putere de reproducere (de înmulţire) la fel ca sămânţa.

1 Petru 1:23 „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

Suntem copii Lui Dumnezeu pentru că am fost născuţi în familia Lui Dumnezeu prin sămânţa care nu poate putrezi a Lui Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou.

Ioan 3:1-8 „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: «Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.» Nicodim I-a zis: «Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?» Isus i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: «Trebuie să vă naşteţi din nou.» Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

5) Biblia spune că are o putere de hrănire la fel ca mâncarea.

1 Petru 2:2 „şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.”

Biblia este hrana spirituală a sufletului. Creştinul NU poate rămâne tare în Domnul dacă nu cercetează Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL V

BIBLIA PORUNCEŞTE CREDINCIOSULUI SĂ CERCETEZE SCRIPTURILE

2 Timotei 2:15 „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat” este o poruncă.

Pe măsură ce vei studia Biblia, vei descoperi nu numai că ea conţine Cuvântul Lui Dumnezeu – ci că ea ESTE Cuvântul Lui Dumnezeu. Trebuie să reţii de asemenea că Biblia conţine cuvintele Lui Dumnezeu, cât şi cuvintele lui Satan, ale demonilor, îngerilor şi oamenilor – atât bune cât şi rele! Dumnezeu este ADEVĂRUL şi nu poate să mintă. Satan „este mincinos şi tatăl minciunii”.

Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Omul este natural (firesc) şi de aceea limitat şi nu spune totdeauna adevărul.

Matei 22:15-46 „Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: «Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?» Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: «Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.» Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: «Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?» «Ale cezarului», I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: «Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: «Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.» Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.» Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: «Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.» Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: «Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?» «Al lui David», I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: «Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: «Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»? Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?» Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

În pasajul biblic de la Matei 22:15-46 avem cuvintele lui Isus, ale fariseilor, ale irodienilor şi ale saducheilor. Fariseii, irodienii şi saducheii încercau să-L încurce pe Isus în învăţăturile Sale, ca să-L poată acuza de călcarea Legii lui Dumnezeu.

Cuvintele erau rostite cu intenţii rele, dezvăluind gândirea omului firesc, în paralel (odată) cu cuvintele lui Dumnezeu care veneau de pe buzele Lui Isus.

În timp ce cercetezi Biblia, puneţi următoarele întrebări:

1) Cine vorbeşte: Dumnezeu, un demon, un înger sau un om?

2) Cui vorbeşte: poporului Israel, neamurilor, Bisericii, oamenilor în general sau unui om sau fiinţe aparte?

3) Cum poate fi aplicat acest cuvânt la propria mea viaţă, ca să mă facă un creştin mai bun?

[Sursa: Viaţa creştină prin Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, cu Psalmii, îndrumări biblice şi note culese de Porter Barrington, 1991]

Rugaţi-vă neîncetat!

de Ted Doru Pope

1 Tesaloniceni 5:17 „Rugaţi-vă neîncetat.”

De câte ori nu am auzit întrebarea, la lansarea unei invitaţii la rugăciune, „Pentru ce să ne rugăm?” Nu că NU am avea motive de rugăciune, dar în mintea noastră, noi împărţim „motivele de rugăciune” în două categorii: pentru noi şi pentru alţii. Problemele noastre le împărţim şi acestea în două: lucruri pentru care nu merită să ne rugăm (aici intră categoria problemelor în care ne descurcăm singuri, sau probleme cu care nu merită să-l întrerupem pe Dumnezeu din problemele Sale serioase, că ale noastre-s prea minore, sau lucrurile a căror desfăşurare este logică şi nu avem nevoie de ajutorul nimănui, sau păcate în care cădem mereu şi acum nici nu ne mai cerem iertare, că şi aşa o să cădem iarăşi, şi nu mai cerem nici ajutor, că nici Dumnezeu nu ne mai poate ajuta!) şi lucruri pentru care trebuie să ne rugăm (reuşita la un examen la care nu am învăţat, un soţ bun sau o soţie bună, dar dă Doamne să fie băiatul acela sau fata aceea, ajutor de la Domnul când vom fi sub operaţie ca Domnul să călăuzească mâna doctorului, să ne scape Domnul de amendă acum când vine către noi poliţistul că am mers cam tare, să ne ajute Domnul la predică să nu ne facem de ruşine, etc.).

Problemele altora sunt mereu importante, nu-i aşa? Şi de câte ori ne rugăm, dacă trebuie să ne rugăm pentru alţii, ne rugăm cu bucurie: rugăciunea pentru altul devine un eveniment. Dacă ni se va ivi ocazia, mai târziu s-ar putea chiar să ne putem mândri că şi noi ne-am rugat pentru problema lui cutare!

Domnul nu împarte problemele în importante, mai puţin importante, banale. Rugăciunea nici nu este un monolog prin care eu îmi aduc la cunoştinţa lui Dumnezeu în mod cât mai telegrafic listele mele de dorinţe (poate am lista A, B şi C, după „importanţă”), şi-L las apoi să se ocupe de ele, pentru că eu sunt prea grăbit să mă reped la treburile mele zilnice. Pentru Domnul, toate problemele mele sunt importante. El vrea să ştie când cad în păcat, şi despre lupta care o duc cu păcatul, şi despre cât de mult doresc să fiu curat şi puternic, biruitor asupra păcatului! El vrea să ştie ce gândesc eu cu privire la o problemă banală. Rugăciunea este o conversaţie în timpul căreia stau de vorbă cu Domnul. El este prietenul meu, Tatăl meu, iubitul meu, Mântuitorul meu, cel mai mare şi mai important din univers. Şi Domnul vrea ca să stea de vorbă cu mine despre orice mă interesează, despre toate problemele mele, mari şi mici deoarece pentru El eu sunt de asemenea cel mai important din univers! Banalul meu devine astfel problemă la fel de importantă ca mersul universului! Sau, şi mai importantă! Doar pentru mine a murit Isus!

Lucrurile banale devin importante, dacă-L implicăm pe Dumnezeu în ele! El poate lua ceea ce este ordinar şi să-l transforme în extraordinar! Şi atunci, rugăciunea neîncetată nu înseamnă mormăirea pe sub nas a 500 de „Tatăl nostru” şi a 100 de „născătoare de Dumnezeu”, ci este o părtăşie cu Domnul în care eu conversez cum aş conversa cu un prieten, despre diferite lucruri.

„Îmi place cum ai făcut floarea aceea!” exclam eu către Domnul. „Da ce zici de muntele acela?” mă întreabă El. „E frumos!” zic eu. Apoi, un timp tăcem amândoi şi ne bucurăm unul de prezenţa celuilalt. „Ştii, m-am gândit că nu ar fi rău să cumpăr maşina aceea nouă; Tu ce părere ai?” întreb eu. „Dar de ce îţi trebuie maşină nouă?” zice El. „Asta cu care eşti acum, ce are?” „Păi este veche, şi uite câţi kilometri are! Mă poate lăsa în orice clipă!” „Dar dacă o binecuvântez Eu, şi îţi promit că voi avea grijă să te mai ţină încă un an, o mai ţii?” „Dacă aşa spui Tu… o mai ţin. Ştii, îţi mulţumesc dacă faci asta pentru mine ca să nu trebuiască să cumpăr acuma o maşină nouă!” „Cu plăcere! Oricând! Şi dacă mă inviţi, la anul când vei cumpăra maşina nouă, voi veni cu tine la dealerul de maşini să te ajut să cumperi un model bun, pe care apoi o să-l binecuvântez Eu! ce zici?” „Mulţumesc! Ce prieten bun eşti Doamne!”

Se aşterne din nou tăcerea între noi pentru un timp. E rândul Domnului să înceapă ceva: „Am văzut că ai plecat de acasă cam trist. Asist la discuţiile tale contradictorii cu fiul tău cel mai mare! Văd că te deranjează!” „Ai văzut Doamne? Chiar voiam să-ţi spun din nou despre el, dar cumva mi-era ruşine că atâta ţi-am tot vorbit despre el şi nu s-a întâmplat nimic!” „Păi, dacă aş voi, aş putea să-i zdrobesc voinţa cu o lovitură! Dar nu este stilul meu. Îţi aminteşti când erai tu de vârsta lui? Ce rebel şi răzvrătit erai? Îţi aminteşti cum întorceai tu vorba părinţilor tăi? Şi cum făceai numai cum îţi plăcea ţie, adesea în ciuda părinţilor şi a Mea?” „Îmi amintesc Doamne! Ai avut atâta răbdare cu mine! Şi tata şi mama… ce răbdători şi buni au fost! Şi cum s-au mai rugat pentru mine! Îţi mulţumesc că m-ai adus până la urmă pe calea cea bună!” „Păi? Acum este rândul tău să te rogi, să ai răbdare împreună cu Mine! Şi o să vezi ce se va alege de fiul tău! O să fie un om al Meu! O să fie predicator, ca bunicul tău, ca tatăl tău şi ca tine! Dar, o să fie mai bun decât voi toţi!” „Mulţumesc Doamne! Dă-mi răbdare că simt câteodată că mi se termină. Şi dă-mi şi înţelepciune să ştiu cum să mă port cu fiul meu!” „Nu-ţi fă probleme! O să port de grijă. Ştii că ţi-am promis că voi fi totdeauna cu tine!?” Şi iarăşi se aşterne tăcerea între noi pentru un timp.

Sunt în călătorie. Merg să-mi văd un prieten care locuieşte la trei ore distanţă de mine. Radioul stă închis, casetofonul e mut. Eu vorbesc cu Domnul. Drumul banal devine o conversaţie importantă. I-am mulţumit Domnului pentru atâtea lucruri, i-am spus atâtea gânduri! Şi conversaţia cu El m-a îmbărbătat, m-a întărit, m-a încurajat. Şi cred că şi Domnul este mulţumit că eu, copilul Lui Îl doresc, Îl iubesc atâta de mult încât să împărtăşesc cu El toate lucrurile, gândurile, dorinţele, tot ce vreau. Lui Îi pasă de ce gândesc eu şi pentru că El este înţelepciune, vrea să-mi dea sfat în probleme, în alegeri, în discuţiile cu alţii, în comportament.

Rugăciunea continuă nu este abandonarea tuturor activităţilor pentru a ne ruga, ci implicarea Domnului în tot ceea ce fac eu. Rugăciunea este convingerea că Domnul este prezent în toate lucrurile şi atunci îi acord atenţie în tot ce fac.

[Copyright © 2007 Ted Doru Pope. Sursa: www.dorupope.com]

Calea prin Romani 2

BibliaCalea prin Romani: O cale spre mântuire bine trasată

Calea prin Romani este o colecţie de versete din Epistola lui Pavel către Romani, care ne trasează o direcţie clară spre Isus Hristos. Deşi mulţi oameni cred că vor merge în cer datorită faptului că au trăit o viaţă bună, au făcut lucruri caritabile, au fost botezaţi ca şi copii mici, au frecventat o biserică sau i-au tratat frumos pe ceilalţi, Biblia declară că niciunul din noi nu poate trăi la nivelul standardelor de neprihănire ale lui Dumnezeu. Prin urmare, avem nevoie de un drum spre Dumnezeu care să nu se bazeze pe nimic din ce facem noi, ci mai degrabă pe darul harului Său.

Calea prin Romani: Urmează această hartă

Calea prin Romani oferă un traseu detaliat pentru mântuirea noastră şi părtăşia eternă cu Dumnezeu. Urmează doar paşii aceştia:

Trebuie să-L recunoaştem pe Dumnezeu ca şi Creatorul tuturor lucrurilor, acceptând poziţia noastră umilă în sistemul şi planul create de El. Romani 1:20-21:

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.”

Trebuie să înţelegem că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de iertare. Niciunul din noi nu este vrednic, conform standardelor lui Dumnezeu. Romani 3:23:

„Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Dumnezeu ne-a dat o cale prin care să fim iertaţi de păcatele noastre. El Şi-a arătat dragostea faţa de noi prin faptul că ne-a dat posibilitatea vieţii, prin moartea Fiului Său, Isus Hristos. Romani 5:8:

„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”

Dacă rămânem păcătoşi, vom muri. Însă dacă ne pocăim de păcatele noastre şi Îl primim pe Hristos ca Domn şi Mântuitor personal, vom avea viaţă veşnică. Romani 6:23:

„Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

Mărturiseşte că Isus Hristos este Domn şi crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi şi vei fi mântuit. Romani 10:9-10:

„Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se căpăta neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.”

Nu există alte formule religioase sau ritualuri. Cheamă doar Numele Domnului şi vei fi mântuit! Romani 10:13:

„Fiindcă oricine va chema numele Domnului, va fi mântuit.”

Hotărăşte în inima ta să-L faci astăzi pe Isus Hristos Domnul vieţii tale. Romani 11:36:

„Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”

Calea prin Romani: Eşti pregătit?

Calea prin Romani ne arată drumul – eşti pregătit să accepţi acum darul mântuirii oferit de Dumnezeu? Dacă da, crede în ce a făcut Isus Hristos pentru tine pe cruce, pocăieşte-te de păcatele tale şi predă-I Lui tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

[Copyright © 2002-2017 AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Calea prin Romani spre mântuire

Calea prin Romani spre mântuire: O scrisoare cu Vestea Bună

Calea prin Romani spre mântuire rezumă Vestea Bună a lui Isus Hristos. Aceasta este o colecţie de versete din Epistola lui Pavel către Romani care prezintă în mod clar contextul şi baza credinţei creştine.

Calea prin Romani spre mântuire: O perspectivă nouă

Calea prin Romani spre mântuire poate fi prezentată în multe feluri. Am găsit un mesaj pătrunzător şi adânc al unui elev de clasa a XII-a, care era scris în anuarul lui de liceu. În parte, el îşi cercetează inima şi scopul în timp ce înaintează prin viaţă. Dar pe lângă aceasta, el mai foloseşte şi Epistola către Romani pentru a-şi accentua ideile.

„La cine vei căuta ajutor dacă nu la cel care este mai puternic decât tine?” (C.S. Lewis)

„Realitatea uimitoare este că există o Persoană perfectă care este mai puternică decât tine, şi că Persoana aceea este Dumnezeu Însuşi. El este Isus Hristos. Şi aici mă contrazic pe mine însumi. Căci eu sunt un om egoist, şi totuşi Isus mă iubeşte. Eu sunt îndoit cu tristeţe spre eul meu, spre păcat, şi totuşi El continuă să mă admire atunci când încerc să fiu ca El, altruist. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8).

Nu există niciun merit pentru admiraţia Lui, pentru dragostea Lui nepieritoare – căci El ştie că în noi nu există nici capacitate, nici natură pentru a îndeplini neprihănirea. „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10). „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)

Natura noastră păcătoasă pare bună, chiar dreaptă, la prima vedere, însă în realitate este lacomă şi distructivă, îşi caută lucrurile sale până când acestea sunt descoperite în faţa lui Dumnezeu şi a perfecţiunii Sale glorioase extrem de egoiste şi păcătoase. „Fiindcă plata păcatului este moartea.” (Romani 6:23)

Poate spui: „Cât de sever şi urâcios este Dumnezeul acesta, care ne condamnă fără să fim noi de vină, ne osândeşte încă din naştere.” Dar nu este cazul, deoarece există o Cale. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). „Eu sunt Calea, Adevărul, şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)

Calea prin Romani spre mântuire: Cărarea este foarte clară

Calea prin Romani spre mântuire este prezentată cât se poate de clar în Biblie. Crede că Isus a luat asupra Sa păcatele noastre, a murit în locul nostru, a fost îngropat, şi că Dumnezeu L-a înviat din morţi. Sângele lui Hristos şi învierea Sa ne asigură de viaţa veşnică atunci când Îl chemăm pe El ca Domn şi Mântuitor personal. „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Romani 13:10) „Oricine” ne include pe toţi şi pe fiecare din noi.

Prin urmare, dacă înţelegi că eşti păcătos, şi crezi că Isus Hristos a venit să fie Singurul Răscumpărător pentru păcat, atunci înţelegi calea prin Romani spre mântuire. Întrebarea este – eşti tu gata să aplici acest plan, primind darul lui Dumnezeu, Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale, şi predă-I Lui, ca Domn, tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © 2002-2017 AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Calea prin Romani

Calea prin Romani: Calea spre relaţie cu Dumnezeu

Calea prin Romani – nu este tocmai un mod sistematic de construire a şoselelor, moştenit de la Imperiul Roman din sec. I. Acesta este planul de mântuire al lui Dumnezeu explicat în Epistola apostolului Pavel către Romani. Calea prin Romani – este o colecţie de pasaje care alcătuiesc o abordare frumoasă şi sistematică a Evangheliei harului primit prin şi datorită lui Isus Hristos.

Calea prin Romani: Evanghelia harului

Urmăriţi-mă:

Romani 1:20-21: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.” Noi trebuie să-L recunoaştem pe Dumnezeu ca şi Creatorul tuturor lucrurilor şi să acceptăm poziţia noastră umilă în creaţia Lui.

Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Noi trebuie să recunoaştem cu toţii că suntem păcătoşi şi că avem nevoie de iertare. Nu suntem vrednici de harul lui Dumnezeu.

Romani 5:8 „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi, prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Prin Isus, Dumnezeu ne-a oferit calea prin care putem fi mântuiţi de păcatele noastre. Dumnezeu Şi-a arătat dragostea faţă de noi dăruindu-ne posibilitatea de a avea viaţa prin moartea Fiului Său, Isus Hristos.

Romani 6:23 „Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Dacă rămânem păcătoşi, vom muri. Însă dacă Îl acceptăm pe Isus ca Domn şi Mântuitor al nostru, şi ne pocăim de păcatele noastre, vom avea viaţa veşnică.

Romani 10:9-10 „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus că Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se căpătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” Mărturiseşte deci că Isus Hristos este Domn şi crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi şi vei fi mântuit!

Romani 10:13 „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Nu este nevoie de formule sau ritualuri religioase – cheamă Numele Domnului şi vei fi mântuit!

Calea prin Romani: Eşti tu gata să accepţi darul mântuirii lui Dumnezeu?

Dacă crezi cu adevărat mesajul din calea prin Romani, şi vrei să accepţi chiar acum darul mântuirii lui Dumnezeu, atunci pocăieşte-te de păcatele tale şi întoarce-te cu tot restul vieţii tale la Dumnezeu. Din nou, acesta nu este un ritual bazat pe ceva cuvinte specifice sau rugăciuni, ci mai degrabă, o dorinţă vie şi un pas sincer de credinţă.

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

[Copyright © 2002-2017 AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]