déjà vu: sentimentul că ai experimentat deja ceva ce se întâmplă de fapt pentru prima dată.

Un fel de întrebare stranie… Ce spune Biblia despre déjà vu?

Am déjà vu în mod constant, de obicei cam de două ori pe săptămână. Uneori am doar un sentiment cu adevărat straniu, dar alteori pot literalmente să citez persoana. Uneori am vise şi le ignor, dar apoi ele se întâmplă câteva luni mai târziu. Într-adevăr, asta începe să mă înnebunească.

VĂ ROG nu o luaţi ca pe o glumă!

Sunt baptistă şi am fost mântuită şi botezată. Categoric nu sunt o adeptă a lui Satan, dacă asta spuneţi. De fapt mi s-a întâmplat mai des de când relaţia mea cu Hristos a devenit mai puternică.

Nu este nici ceva care se întâmplă cu o secundă înainte, mi s-a întâmplat să am aşa ceva cu 30 de secunde înainte. În acele 30 de secunde, am putut să rostesc cuvintele împreună cu persoana, vorbind perfect.

[Sorta a weird question… What does the Bible say about Deja Vu? Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.answers.yahoo.com, unde nu mai este disponibil.]

Premoniţia – Sistemul timpuriu de avertizare al lui Dumnezeu

de Ben Witherington

20 februarie 2013

Toată ziua soţia mea a avut un sentiment de groază, un sentiment că ceva foarte rău se întâmplase. Groaza avea o focalizare – fiica noastră Christy, de care nu auzisem de câteva zile. Apoi, noaptea târziu, a venit apelul telefonic pe care niciun părinte nu îl vrea vreodată. Christy era moartă şi dusă, lovită de un embolism pulmonar neaşteptat. Problema este că Ann avusese un sentiment puternic că se întâmplase deja, înainte de a se fi confirmat.

Apoi a fost povestea pe care fostul meu profesorul de engleză, Chris Armitage, mi-a spus-o, despre visul pe care l-a avut, un vis în care mama lui foarte bătrână, cădea şi cădea. A sunat acasă în Regatul Unit. Mama lui tocmai murise.

Sunt doar două poveşti scurte despre premoniţii sau preziceri. Aş putea povesti episoade din viaţa mea când am văzut ceva grafic în vis, iar apoi, când s-a întâmplat cu adevărat, cândva, la mult timp după vis, am avut un sentiment foarte straniu de déjà vu, că am văzut aceea înainte.

Din punct de vedere creştin sunt câteva lucruri care trebuie spuse despre toate acestea. Se reflectă destul de clar, fiindcă sunt sute de mii de poveşti de-a lungul vremurilor ca cele pe care tocmai vi le-am spus, că CINEVA cunoaşte dinainte ce se va întâmpla, şi că acelaşi CINEVA, transmite uneori cunoştinţe despre acele informaţii persoanelor care au un interes direct sau o profundă dedicare faţă de problema respectivă.

Îmi amintesc bine ce mi-a spus prietenul meu Tom Wright, când i-am menţionat despre premoniţia lui Ann. Răspunsul lui imediat a fost că ar trebui să ne mângâiem cu asta. Mult timp m-am gândit de ce a spus aceasta. Presupun că mă îndrepta înspre suveranitatea lui Dumnezeu, aşa cum ar trebui să facă un bun anglican evanghelic reformat, dar ceea ce am luat cu adevărat din asta, a fost că Dumnezeu căuta să o pregătească pe Ann, să ne pregătească pe noi amândoi, să atenueze lovitura, dacă vreţi, pentru tragedia care urma să aibă loc. Iar aceasta mă conduce la un alt gând.

Sunt premoniţiile cu adevărat atât de diferite de adevăratele profeţii? Gândiţi-vă o clipă ce i-a spus Simeon mamei lui Isus – „Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie” [Luca 2:35, n.tr.], şi aceasta doar la scurt timp după ce s-a născut Isus! Ce a făcut ea cu acea avertizare foarte timpurie, când de drept ar fi trebuit să sărbătorească naşterea unui fiu întâi născut? Ce înseamnă că a păstrat şi a cugetat la aceasta în inima ei, reflectând asupra înţelesului?

Mi-ar plăcea să aud câteva dintre poveştile voastre despre premoniţii şi preziceri. Cred că sunt multe de învăţat despre Dumnezeu şi viaţă din asemenea întâmplări. Mie aceasta îmi spune că Dumnezeu cunoaşte totul dinainte, şi că Îi pasă de oamenii Lui şi de suferinţa lor. Ceea ce nu îmi spune este că Dumnezeu a asamblat totul dinainte, sau a proiectat totul într-un anume fel, afară doar dacă prin aceasta înţelegeţi că „Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele celor care Îl iubesc…”, ceea ce eu cu siguranţă cred.

Dar Dumnezeu ne cunoaşte chiar şi păcatul dinainte, şi cu siguranţă nu l-a vrut sau nu l-a programat. Dumnezeu nu este autorul păcatului sau răului în niciun fel, formă sau aspect. Deci trebuie să trăim cu o anumită măsură de mister când este vorba de înţelegerea premoniţiilor. Ele ne avertizează că se va întâmpla ceva. Ele nu revelează forţa prin care se întâmplă, sau ce, sau cine face să se întâmple. Ceea ce este o discuţie pentru o altă zi.

Pamela

Mulţumesc foarte mult că ai împărtăşit aceasta… Şi eu am avut o fiică care a murit (la 30 ani), doar cu 18 luni în urmă. Cu două luni înainte de moartea ei, Dumnezeu mi-a spus clar că va muri. A fost suprarealist. A fost o adevărată conversaţie… şi am argumentat şi am plâns… dar în cele din urmă am acceptat. Îmi pot aminti momentul ca şi cum ar fi fost ieri. Când a murit, eram pe deplin pregătită. Nu am fost surprinsă, nici găsită cu garda jos. Aceasta mi-a adus o mare pace într-un mod straniu. A luat-o Dumnezeu? Nu. De ce s-a întâmplat? Nu ştiu. Lucrul pe care mă pot bizui în toate este bunătatea Lui. El a avut grijă de mine când m-a pregătit pentru moartea ei. A fost un lucru frumos. Nu mulţi îl înţeleg şi sunt mulţi care ţi-ar spune că Dumnezeu nu face asta. Ştiu că Dumnezeu nu acţionează în teamă. Durerea a fost prezentă, dar teama a fost absentă, iar pacea mi-a alinat suferinţa. Am simţit ca şi cum aş fi fost adusă în poveste. Sunt recunoscătoare şi văd asta ca bunătatea Sa.

Liz

În ultimul timp am simţit nevoia să le împărtăşesc altora visul premonitoriu pe care l-am avut în noaptea dinainte ca fiul meu de douăzeci de ani să fie omorât pe bicicletă. Visul nu a fost unul emoţional, fiindcă nu am ştiut despre cine era… Aşa cum am înţeles ulterior, era un mesaj ca să mă pregătească, dar în momentul acela a părut „entuziasmant” şi am crezut că era simbolic pentru faptul că voi renunţa la slujba mea, ceea ce eram pe cale să fac.

În vis eram în sala de clasă în care lucrez, iar o prezenţă din spatele umărului meu drept mi-a spus că trebuia să car un tânăr mort. L-am ridicat şi nu am avut idee cine era… era doar gri închis peste tot. Prezenţa mi-a spus să-l car la intrarea principală şi prin parcare, prin care în mod normal nu merg pe jos, la poarta principală, şi să-l pun în coşul de reciclare, fiindcă venea poliţia. Ştiam că nu-l omorâsem eu, dar mă simţeam rău că venea poliţia, şi din cauza faptului de a-l pune în coş. Prezenţa mi-a spus: „Te simţi rău, dar ca să te simţi mai bine, pune pachetul de migdale pe care l-ai mâncat pe jumătate (în realitate), pe care nu ai vrut să-l arunci săptămâna trecută… dar pe care trebuia să-l arunci, fiindcă avea data expirată. Apoi, când poliţia era pe cale să ajungă acolo, am fost scoasă din vis de muzica care Îi fusese cântată lui Dumnezeu la concertul fiicei mele în acea săptămână… „Privind peste ocean, privind peste mare, ce văd acolo? Ce văd? Pot să văd o lume nouă acolo, privindu-mă.” Ea răsuna în capul meu tot mai tare, până ce m-am trezit complet. De aceea totul a părut entuziasmant. Dimineaţa am împărtăşit visul altor patru persoane.

În ziua aceea eram în clasa mea, după şcoală, şi am fost chemată la birou. Acolo erau doi poliţişti, şi mi-au spus că Tom avusese un accident. Nu mi-au spus că fusese omorât, ci doar m-au luat la spital. M-au condus pe jos prin parcare la maşina lor, care era parcată la poarta principală, lângă coşul de reciclare.

Nu m-am gândit la vis până în ziua următoare. El a devenit un amortizor. M-a pregătit prin înţelegerea ulterioară… El îmi spune că Dumnezeu cunoaşte ce se va întâmpla, şi că Îi pasă şi ne ajută. Cel mai important, îmi spune că este o realitate care există dincolo de timp… şi acolo trăieşte Tom. Tom, care era student la animaţie, şi-a făcut ultimul proiect de animaţie despre un bărbat/băiat pe un monociclu [vehicul cu o singură roată, folosit de acrobaţi în circuri, n.tr.], care mergea pe o rampă… O greutate a căzut pe celălalt capăt şi l-a trimis în sus… Acela era sfârşitul desenului său animat, el nu a căzut la loc.

Multe alte lucruri s-au întâmplat înainte şi după moartea lui, ceea ce mă face să cred că avea să se întâmple, era cunoscută, şi mă rog din toată inima ca amintirea lui Tom să continue să rămână vie. Mulţumesc pentru site şi pentru şansa de a vorbi despre asta. Liz

Samantha

Caut pe cineva care să mă ajute să înţeleg toate premoniţiile mele, fiecare dintre ele s-a întâmplat, s-a adeverit. Am oameni dragi care au murit şi care vin la mine în vise, ca să avertizeze alţi oameni despre ceva tragic care se va întâmpla, şi întotdeauna se întâmplă. Ştiu când va muri cineva. Este straniu că am această abilitate în ambele laturi, cer şi pământ. Totul a început când aveam șaptesprezece ani, cu doisprezece ani în urmă, când am avut un accident grav de circulaţie. M-am înecat, m-am dus în cer, dar Dumnezeu m-a trimis înapoi. Mi-a spus că timpul meu pe pământ nu se terminase, că aveam încă de lucru şi mesaje de transmis, dar când am intrat din nou în corp, m-am simţit ca o persoană cu totul nouă, nu ca vechiul meu sine. El m-a trimis înapoi şi cu abilitatea de a vedea multe lucruri, iar a vorbi cu morţii este unul dintre ele. Încerc doar să găsesc pe cineva care m-ar putea ajuta să înţeleg toate visele, să le decodez şi să înţeleg de asemenea mai mult din celelalte lucruri. Ar fi grozav să întâlnesc şi să vorbesc cu alţi oameni care au aceeaşi abilitate ca a mea. Poate oamenii cred că sunt nebună, că lucruri ca acestea nu se întâmplă, nimeni nu poate şti ce aduce viitorul, şi că nu există un loc ca cerul şi iadul. Ei bine, se înşeală, fiindcă eu am fost în cer. Fiecare carte pe care am citit-o despre călătoria cuiva în cer, s-a întâmplat exact cum s-a întâmplat călătoria mea. Oamenii au nevoie să şadă şi să se gândească. Dumnezeu are câţiva oameni pe care i-a ales ca să transmită mesaje de la oameni din cer. Ştiu că eu cred în cer, iad şi Dumnezeu.

Stacy

Am deja de câţiva ani vise despre „sfârşitul lumii”. Le-am scris fiindcă am fost silită. Ştiu doar că aceste vise au fost diferite şi că a trebuit să le înregistrez când au avut loc. Încă îmi amintesc cum auzeam strigătele acelor oameni, fugind de lava care emana din pământ. Ea era pretutindeni. Nu exista scăpare. Îmi amintesc că am văzut mame ţinându-şi strâns copiii şi ţipând: „O, Dumnezeule, ajută-mă!! Te rog, salvează-mă!! Dumnezeule!!” Ţipau şi îşi ridicau braţele în aer. Unele au fost salvate. Dar multe au fost mistuite. A fost doar unul dintre vise. Am avut mai multe de-a lungul celor doi ani. Şi mama mea are aceste lucruri. Doar că ele vin la ea când este trează.

Robert Adam

Am căutat un site ca să pun o întrebare, şi nu ştiu dacă acesta este cel potrivit, dar vă rog să mă iertaţi, trebuie să întreb. Sunt îngrijorat cu privire la sănătatea mea mintală. Recent am avut o mulţime de probleme, în cea mai mare parte financiare, nu este vina nimănui, doar a mea, deci nu caut iertare sau ceva de genul, DAR în săptămânile recente, şi asta sună nebuneşte, am avut sentimente „de avertizare”, de groază şi teamă, că avea să se întâmple ceva nou şi supărător. Ceva ce nu cunoşteam deja sau nici măcar nu suspectam, dar DE FIECARE dată, în 24 de ore sau mai puţin, absolut sigur, apare o nouă problemă. Acum, vă rog, înţelegeţi cât de dificil este pentru mine să spun asta, nu cred în spiritişti, în mediumi sau în orice altceva, şi nu caut pe cineva ca să-mi rezolve problemele, dar CEVA îmi spune în avans că mi se va întâmpla ceva? Înnebunesc? Ar avea Dumnezeu un motiv să mă anunţe dinainte, ca un mod de a mă pregăti? Sentimentul, teama când se întâmplă asta este ATÂT de puternică, atât de clară, nu o pot ignora. Poate cineva să explice? Cred în Dumnezeu total, dar nu sunt un bun creştin şi nici măcar o persoană bună, dar vă rog ajutaţi-mă, dacă puteţi oferi un răspuns. Mulţumesc. Robert.

Anne

Bună tuturor! Cu trei ani în urmă am văzut în vis un tip cu o personalitate efervescentă. Instantaneu m-am gândit că tipul îmi zâmbea ca şi cum eram mama lui. Trei ani mai târziu am rămas gravidă şi am fost sigură că eram gravidă cu „acel tip”, până în punctul în care am făcut o descriere precisă a feţei şi sexului copilului. Am avut dreptate 100%!!!! Am văzut de asemenea alte două feţe şi imediat am ştiut că erau copiii mei. Am observat că doi dintre copii aveau pielea destul de deschisă şi aveau un nas proeminent şi o gură proeminentă, comparativ cu primul copil (eu sunt caucaziană, tatăl lui este indian). După ce am născut, fostul meu partener m-a părăsit, şi am început o prietenie frumoasă cu un tip care are aceeaşi faţă (nas şi gură proeminente) şi culoare a feţei ca ceilalţi doi copii pe care i-am văzut. După un an de la primul meu copil pe care l-am visat, acel tip s-a căsătorit cu mine şi la început m-am gândit că a fost doar o dorinţă pe care am avut-o, dar curând am realizat că visul era prea precis. De fapt, în vis tipul punea un inel pe mâna mea dreaptă, iar în cultura mea, nu purtăm verighete pe mâna dreaptă. Ei bine, mai târziu am aflat că evreii o fac, iar tipul este evreu. Am avut alte două vise despre o fată care este exact ca el… Nu ştiu ce să mai spun!!!

Diana Trautwein

Am avut două experienţe stranii legate de moartea unor oameni apropiaţi mie. Unul a fost un enoriaş pe care îl iubeam, şi care era foarte aproape de moarte când am plecat de la el după-amiaza. Eram înnebunită de suferinţa lui şi îmi amintesc că L-am implorat pe Domnul să-i îngăduie să moară. În acea noapte, m-am ridicat în pat, cu spatele drept. Soţul meu m-a întrebat ce nu era în ordine, şi am spus: „Tim a fost chiar aici, în visul meu, şi zâmbea.” Zece minute mai târziu, celularul meu a sunat şi asistenţa de la azil mi-a spus că el murise cu zece minute înainte. Apoi am visat un vis ciudat, în care fratele meu nu era clar vizibil ca personaj, era de nerecunoscut pentru mine, până după evenimentul care s-a întâmplat în dimineaţa următoare. Era în spatele meu pe o scară mobilă, speriat şi luptându-se să ajungă sus sau jos. Eu am ajuns jos, el nu. Telefonul a sunat înainte de șapte dimineaţa, ca să-mi spună că murise în timpul nopţii. Primul episod a fost mângâietor; al doilea nu a fost.

Laura

Când eram în clasa a cincea am vizitat o prietenă, iar în timp ce mă spălam pe mâini în baia de sus, „mi-am imaginat” că podeaua de dedesubt a căzut. Am ieşit în fugă din baie exact la timp ca să aud strigătele mamei şi tatălui ei de mai jos, când tavanul a căzut şi a împrăştiat apă în toată bucătăria. Nu a fost singura dată când am avut o premoniţie, dar a fost cea mai semnificativă. Întotdeauna am încercat să distrug acele gânduri după aceea…

Iha

Când aveam șaptesprezece ani, strămătuşa mea şi cu mine şedeam în apartamentul familiei mele de la etajul zece. Mama şi tata jucau golf pe terenul învecinat. Am auzit tunetul şi imediat am ştiut că tatăl meu fusese lovit de fulger. Nu am putut sta liniştită. I-am spus mătuşii mele ce se întâmplase. Nu mă puteam concentra deloc, şi cam douăzeci de minute mai târziu am auzit o bătaie în uşă. O vecină a spus: „Am veşti proaste.” Am zis: „Tata a fost lovit de fulger.” Ea a spus: „Mi-e teamă că da.” Într-adevăr, fusese lovit la primul bubuit al tunetului. Nu plouase. Am ştiut că a fost tata, şi nu mama. Lumea este un loc ciudat.

Esteban Bowers

Salutări din America de Sud! M-am trezit în mijlocul nopţii, cu mulţi ani în urmă, şi m-am simţit influenţat să mă rog pentru nişte colegi, tovarăşi de-ai mei. Am încercat să mă întorc la somn, dar nu am putut. Am continuat să mă rog. În dimineaţa următoare am încercat să-i contactez pe colegii mei Mark & Karen. În sfârşit l-am contactat pe Mark, şi am aflat că Karen îşi „justifica” disertaţia de doctorat în filozofie la Universitatea Baylor. Trebuie să spun că acest gen de întâmplări sunt destul de obişnuite în America de Sud, printre indigeni sau printre oamenii din triburi.

Gwen S

Exista o femeie căreia îi vorbisem în câteva ocazii, la evenimente de amploare în oraş organizate de biserică. Aveam o conexiune din „inimă”, dar eram doar cunoştinţe întâmplătoare. Într-o dimineaţă am simţit p chemare puternică să mă rog pentru ea, în timpul căreia am simţit/văzut/devenit conştientă că – nu sunt sigură cum să descriu – o mână de oţel strângea puternic gâtul soţului ei, pentru care m-am rugat în felul care mi s-a părut potrivit atunci. Mai târziu în dimineaţa aceea am dat curs impulsului de a o suna, cu încurajarea că Dumnezeu mă condusese să mă rog pentru ei în acea dimineaţă. A fost profund mişcată şi mi-a împărtăşit că soţul ei venise acasă târziu în noaptea dinainte, poate de la cea mai dificilă întâlnire cu uşile închise din cariera lui. A fost într-adevăr confirmarea dragostei lui Dumnezeu pentru ei, şi un mare ajutor pentru conştienţa mea în creştere, despre activitatea lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Propriul meu soţ are mai multe poveşti de genul acesta, când a simţit un impuls faţă de un lucru şi a descoperit validitatea lui ore sau zile mai târziu. Fascinant, mângâietor. Ochiul lui ESTE peste vrabie. Mulţumesc pentru că mi-aţi amintit asta.

Lori Broschat

Eram prezentă la conferinţa noastră anuală cu câţiva ani în urmă, şi am avut un sentiment oribil de groază cu privire la fiica mea. Ceea ce m-a făcut să fiu foarte emoţională, şi astfel de îndată ce am avut o pauză, m-am dus să o sun pe fiica mea, care locuia în Anglia. Am început conversaţia cu: „Ce nu este în regulă?” Ea a spus că depăşise termenul pentru extinderea vizei şi ori avea nevoie de o copie certificată a certificatului ei de căsătorie, ori avea să fie deportată. Am anunţat rapid tribunalul districtului unde s-a căsătorit, şi le-am cerut să trimită o copie. Nu a fost ceva de viaţă sau moarte, evident, dar a fost atât de puternic încât cu greu m-am putut concentra tot restul zilei.

Capelan Rich Hoffman

Ezit să numesc premoniţiile „profeţie”, fiindcă profeţia nu este doar prezicere, ci transmiterea mesajului chemării lui Dumnezeu la dreptate. Premoniţiile, totuşi, ar putea fi darul de cunoştinţă (1 Corinteni 12:8).

La o oră de la moartea tatălui meu în 1994, cei mai buni doi prieteni ai meu (unul de la seminar, celălalt un coleg) m-au sunat. Amândoi au spus că au fost îndemnaţi să mă sune, simţind că se întâmpla ceva important cu mine. A fost nevoie de apelurile lor pentru a fi ajutat în suferinţa mea. Cât se poate de sigur, daruri de la Domnul.

Ben Black

Cu 16 săptămâni în urmă, un prieten de-al meu cu care nu vorbisem şi cu care nu comunicasem de câţiva ani, mi-a trimis pe neaşteptate un SMS, că avusese un vis cum că soţia mea era gravidă cu o fetiţă. În ziua dinainte soţia mea şi cu mine tocmai descoperisem că era gravidă – nici măcar nu le spusesem părinţilor noştri. Săptămâna trecută am aflat că vom avea o fată. Tot nu sunt sigur ce să cred din toate acestea, dar sunt coincidenţe destul de uimitoare.

David Gibbs

Vorbirea aceasta este prea de tot pentru mine: premoniţiile sunt semnele de avertizare timpurii ale lui Dumnezeu. Aştept să dezvoltaţi subiectul. Trebuie să mărturisesc că am fost întotdeauna sătul de asemenea afirmaţii. Mulţi creştini încearcă să prezinte aşa ceva ca o profeţie cu drepturi depline „Aşa-spune-Domnul.” Şi încă ceva, sunt toate premoniţiile negative? Nu există adesea explicaţii foarte naturale pentru asemenea premoniţii?

Ben Witherington

David, nu cred că multele mii de premoniţii înregistrate se vor supune explicaţiilor naturale, ca „o proiecţie a celor mai rele temeri ale cuiva”, deşi unele pot fi explicate în acest mod. Bineînţeles, ai dreptate că nu toate presentimentele sunt avertizări despre vreo viitoare urmare negativă. Există bineînţeles o diferenţă între o profeţie şi o premoniţie sau o bănuială despre viitor, deşi rezultatul poate fi acelaşi.

mba 1225

Nu ştiu dacă acest incident a fost o premoniţie, o prezicere sau o profeţie. Cumnata mea se lupta cu o depresie exacerbată de rebeliunea fiului ei adolescent care dura de câţiva ani şi de spitalizarea lui psihiatrică. M-am dus la ea acasă ca să mă rog cu ea, şi Domnul a părut să-mi pună pe inimă o profeţie, pe care i-am comunicat-o. În cinci ani fiul ei se va vindeca şi va lăsa toate acele necazuri în urmă, dar ea nu va mai fi în viaţă ca să se bucure, dacă nu-şi schimba căile acum. Din nefericire, ea a continuat să se cufunde în depresie, respingând medicaţia şi alte ajutoare, şi s-a sinucis. Acum, cinci ani mai târziu, fiul ei este bine, împotriva tuturor aşteptărilor medicilor lui. Am simţit tandreţea Domnului faţă de ea în acea experienţă – încercând să strecoare speranţă în întunecata situaţie deznădăjduită a depresiei.

Tom Schuessler

Tatăl lui Katy, care avea probleme cu inima dar care era bine, atât cât ştiam noi, se aşezase într-o noapte la masa din sufragerie şi scria. Am spus: „Don, ce faci?” El a zis: „Îmi scriu necrologul.” O săptămână mai târziu era mort. Da, sunt de acord. Aceasta ne-a ajutat să ne confruntăm cu totul.

Anton

Bună, Ben. Eram la liceu şi şedeam în tribună privind un meci de baschet, o fată de la şcoală pe care o ştiam doar după nume, a trecut pe lângă mine. Am auzit o voce spunându-mi: „Într-o zi va fi soţia mea.” Pe atunci n-am gândit nimic despre asta. Cam cincisprezece ani mai târziu, un prieten şi cu mine ne-am dus la un dans pentru celibatari, într-un alt oraş, unde am văzut-o intrând pe acea doamnă atrăgătoare. M-am dus şi i-am cerut un dans. Am început să vorbim şi atunci am aflat că era aceeaşi fată pe care am văzut-o la liceu! Probabilitatea de a întâlni pe cineva pe care de-abia îl cunoşteai cu cincisprezece ani în urmă, la un dans în alt oraş, trebuie să fie cam zero. Deci am concluzionat că mâna lui Dumnezeu ne-a adus împreună. Acum suntem căsătoriţi de treizeci și șase de ani. Anton

Michael Fox

Mulţumesc, Profesore Witherington, pentru curajul acestei postări atât de vulnerabile şi pătrunzătoare. Exemplele sunt numeroase, dar un moment pe care îl pot împărtăşi a avut loc în urmă cu trei decenii. Eu, care locuiam în Louisiana, am avut un vis că mama mea, care locuia în California, murise. Îmi amintesc visul în culori vii, pentru că într-o scenă care ar fi putut fi scoasă din filmul Vertigo al lui Hitchcock, am văzut-o pe mama căzând pe un fundal din cărămidă de culoare roşu închis. După ce m-am trezit, i-am sunat pe părinţii mei şi le-am făcut cunoscut visul. La început au negat că se întâmplase ceva, nevrând să mă îngrijoreze. Dar m-au sunat înapoi câteva minute mai târziu, ca să-mi spună că în ziua dinaintea visului meu, într-adevăr au trebuit să plece din complexul de magazine din Glendale, California – un loc frumos, cu un mall interior, cu un decor din cărămidă roşie. Mama mea s-a simţit slăbită şi s-a temut că se va prăbuşi. Lucrul curios la acel vis este că s-a întâmplat după ce a avut loc faptul. În cazul meu, m-am întrebat – pe lângă percepţia dv. despre atenuarea de către Dumnezeu a loviturii – dacă empatia dintre două inimi poate să străbată distanţele. A fost o experienţă remarcabilă.

[Ben Witherington, The Premonition – God’s Early Warning System. Copyright © 2013 Ben Witherington.]

de Dante Fortson

M-am gândit să le ofer tuturor cititorilor mei un mic extras din Capitolul 13, de curând adăugat, care va examina zilele lui Lot, în As The Days of Noah Were (Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe). În timp ce făceam cercetări pentru noua secţiune, am observat o mică secţiune a textului pe care l-am trecut cu vederea ani de zile, şi nu am auzit niciodată pe nimeni menţionându-l în vreun studiu despre nefilimii din zilele lui Lot. Verificaţi şi daţi-mi de ştire ce gândiţi.

O alianţă trecută cu vederea

În Amos 2:9 [„Şi totuşi Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, care erau cât cedrii de înalţi şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini.” – n.tr.], citim că amoriţii erau nişte uriaşi înalţi ca cedrii. O mică, aparent nesemnificativă porţiune a textului, care este adesea trecută cu vederea, spune că Avraam a primit ajutor de la trei triburi amorite, pentru a-l salva pe Lot.

„A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre, amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram.” – Geneza 14:13

De obicei, când ne gândim la Mamre, tindem să ne gândim doar la câmpia unde a trăit Avraam şi unde L-a întâlnit pe Domnul înainte de distrugerea Sodomei, dar Mamre era numele unui uriaş amorit. După acest uriaş este numită câmpia Mamre. La un anumit moment în şederea lui Avraam în zonă, s-a format o alianţă între el şi trei fraţi nefilimi: Mamre, Eşcol şi Aner. După ce Avraam aude ştirea că nepotul lui Lot a fost răpit, cei trei i se alătură în lupta împotriva celor patru regi, şi îl ajută pe Avraam să învingă armatele lor.

[Minister Dante Fortson, Abraham and The Nephilim: As The Days of Lot Were. Copyright © Dante Fortson. PArticolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Dante Fortson

Când este menţionat cuvântul „uriaş”, mulţi oameni îi asociază cu miturile, legendele şi poveştile cu zâne, dar ştiaţi că uriaşii se găsesc şi în Biblie? Biblia face nouăsprezece referinţe separate despre uriaşi literali, care au trăit înainte şi după potopul lui Noe. Pe lângă aceste referinţe, Biblia face şi patru referinţe diferite la înălţimea acestor uriaşi. Menţionarea înălţimii dovedeşte că acele afirmaţii nu erau doar alegorie sau exagerare. Clic pe imaginea din stânga, pentru a afla ce se întâmpla cu adevărat în zilele lui Noe. Există şansa ca biserica ta să nu-ţi fi spus întreaga poveste. Iată toate cele nouăsprezece versete, ca să le verifici şi să le citeşti tu însuţi:

Versete care se referă la uriaşi

1. „Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” – Geneza 6:4

2. „Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” – Numeri 13:33

3. „Ei treceau drept refaimiţi, ca şi anachimii; dar moabiţii îi numeau emimi.” – Deuteronom 2:11

4. „Ţara aceasta trecea de asemenea ca o ţară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea refaimiţii; şi amoniţii îi numeau zamzumimi.” – Deuteronom 2:20 [„un popor mare, mult la număr şi de statură înaltă, ca anachimii.” – Deuteronom 2:21, n.tr.]

5. „Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.” – Deuteronom 3:11

6. „Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de ţara refaimiţilor.” – Deuteronom 3:13

7. „Pe Og, împăratul Basanului, singura rămăşiţă a refaimiţilor, care locuiau la Aştarot şi la Edrei.” – Iosua 12:4

8. „Toată împărăţia lui Og în Basan, care domnea în Aştarot şi în Edrei, şi care era singura rămăşiţă a refaimiţilor. Moise a bătut pe aceşti împăraţi şi i-a izgonit.” – Iosua 13:12

9. „Suia de-acolo prin valea Ben-Hinom înspre miazăzi de Iebus, care este Ierusalimul; apoi se ridica până în vârful muntelui, care este în dreptul văii Hinom la apus, şi la capătul văii refaimiţilor la miazănoapte.” – Iosua 15:8

10. „Iosua le-a zis: «Dacă sunteţi un popor mare la număr, suiţi-vă în pădure şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara fereziţilor şi a refaimiţilor, fiindcă muntele lui Efraim este prea strâmt pentru voi.»” – Iosua 17:15

11. „Se cobora pe la capătul muntelui care este în faţa văii Ben-Hinom, în valea refaimiţilor, la miazănoapte. Se cobora prin valea Hinom, pe partea de miazăzi a iebusiţilor, până la En-Roguel.” – Iosua 18:16

12. „Şi Işbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliţă în greutate de trei sute de sicli de aramă şi era încins cu o sabie nouă.” – 2 Samuel 21:16

13. „După aceea, a mai fost o bătălie la Gob cu filistenii. Atunci Sibecai, huşatitul, a omorât pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.” – 2 Samuel 21:18

14. „A mai fost o bătălie la Gat. Acolo era un om de statură înaltă, care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, în totul douăzeci şi patru, şi care se trăgea tot din Rafa.” – 2 Samuel 21:20

15. „Aceşti patru oameni erau copiii lui Rafa născuţi la Gat. Au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.” – 2 Samuel 21:22

16. „După aceea, a avut loc o bătălie la Ghezer cu filistenii. Atunci Sibecai, huşatitul, a ucis pe Sipai, unul din copiii lui Rafa. Şi filistenii au fost smeriţi.” – 1 Cronici 20:4

17. „A mai fost o bătălie la Gat. Acolo a fost un om de statură înaltă care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior, douăzeci şi patru de toate, şi care se trăgea şi el din Rafa.” – 1 Cronici 20:6

18. „Oamenii aceştia erau dintre copiii lui Rafa la Gat. Ei au pierit ucişi de mâna lui David şi de mâna slujitorilor lui.” – 1 Cronici 20:8

19. „Mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.” – Iov 16:14 [„ca un uriaş”, versiunea engleză a Bibliei, n.tr.]

Referinţe la mărimea uriaşilor

1. „Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră, şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste.” – Numeri 13:33

2. „Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din neamul refaimiţilor. Patul lui, un pat de fier, este la Raba, cetatea copiilor lui Amon. Lungimea lui este de nouă coţi, şi lăţimea de patru coţi, după cotul unui om.” – Deuteronom 3:11

3. „Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat, era din Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă.” – 1 Samuel 17:4

4. „Şi totuşi Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, care erau cât cedrii de înalţi şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele din vârf până în rădăcini.” – Amos 2:9

[Minister Dante Fortson, Biblical Giants. Copyright © Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

Unde pot găsi în Biblie cuvântul nefilim?

Cuvântul nefilim se găseşte în Geneza 6:1-4 şi Numeri 13:33. În timp ce cele mai multe versiuni traduc acest cuvânt ca „uriaşi”, NIV [New International Version, n.tr.] lasă cuvântul netradus.

[Minister Dante Fortson, Where Can I Find The Word Nephilim In The Bible? Copyright © Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Dante Fortson

Este acel timp al anului când creştinii pun „eticheta Isus” pe ritualurile şi tradiţiile lor păgâne preferate, ca să celebreze naşterea lui Hristos. Ca să mă alătur distracţiei sărbătorii, am alcătuit o listă de 10 lucruri pe care orice creştin ar trebui să le ştie despre Crăciun. De asemenea îmi place să aduc în discuţie această listă ori de câte ori creştinii încep să vorbească despre fiecare păcat pe care toţi ceilalţi îl comit. Aceiaşi oameni vor aduce orice justificare posibilă ca să-şi motiveze participarea la ritualurile păgâne. L-am auzit de fapt pe un creştin spunând că Dumnezeu Se simte bine când ne angajăm în ritualuri păgâne, atât timp cât inima noastră este în locul potrivit. Simţiţi-vă liberi să împărtăşiţi articolul, şi să aveţi o mesă fericită a lui Hristos!

10. Copacii de Crăciun – Probabil folosiţi cel mai mult în închinarea la Tamuz; cei mai mulţi creştini nu ştiu că cartea lui Ieremia conţine o descriere care sună foarte similar cu cea a pomului modern de Crăciun.

„Ascultaţi cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! Aşa vorbeşte Domnul: Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane ca să nu se clatine.” – Ieremia 10:1-4

9. Vâscul – Vâscul a fost folosit iniţial pentru Baldur, nepotul zeului scandinav Thor. El a fost de asemenea foarte proeminent în ritualurile păgâne sexuale, acesta fiind motivul pentru care oamenii se sărută când sunt sub el. Nu există un mod mai bun de a celebra naşterea Mântuitorului, decât încorporând memoria unui zeu scandinav fals şi vechile şi bunele ritualuri sexuale păgâne.

8. Coroanele – Le vedem atârnând pe toate uşile în timpul Crăciunului, dar ştiaţi că erau asociate cel mai mult cu Nike, zeiţa greacă a victoriei? Ea era zeiţa centrală a Efesului, ceea ce ar putea să arunce o oarecare lumină asupra unora dintre lucrurile menţionate în Biblie despre acel oraş:

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” – Efeseni 6:12

7. Elfii – Aici în America, îi cunoaştem pe elfi ca pe fiinţele cele mici şi vesele, care îl ajută pe Santa să facă jucării pe care să le dea de Crăciun băieţilor şi fetelor. Ceea ce probabil nu ştiţi este că dicţionarul dă următoarea definiţie a elfilor:

„(în folclor) o fiinţă dintr-o clasă de fiinţe supranaturale, în special din regiunile montane, cu puteri magice, înclinată spre amestecul capricios şi adesea răutăcios în treburile omeneşti; şi de obicei imaginată a fi o fiinţă miniaturală în formă umană; spiriduş; zână. – Dictionary.com

6. Buşteanul de Crăciun – Buşteanul care se aprindea în cadrul ceremoniei focului în Ajunul Crăciunului, a fost folosit la origine în celebrarea focului, dedicată solstiţiului de iarnă în păgânismul german. În unele părţi ale Europei era folosit în închinarea la zeul scandinav Odin.

5. 25 Decembrie – Această dată a fost aleasă iniţial ca un mod de a combina celebrările păgâne ale solstiţiului de iarnă, Saturnalia, ziua de naştere a lui Mithra şi Natalis Solis Invicti (Naşterea Soarelui Neînvins). Dacă nu le poţi învinge, alătură-te lor şi lipeşte eticheta Isus pe ele, şi pretinde că e de la Dumnezeu.

4. Ilice – La origine romanii ofereau ilice lui Saturn (zeul) în timpul festivalului Saturnalia. Primii creştini credeau că planta avea puteri magice şi că îi putea ajuta să alunge spiritele rele.

3. Colinde – Cântatul colindelor şi-a avut originea în celebrarea solstiţiului de iarnă. Păgânii cântau şi dansau pentru zeii lor, ca o formă de închinare. Când a apărut Biserica, în loc să refuze să se angajeze în ritualuri păgâne, doar a înlocuit cântecele şi a păstrat practicile.

2. Moş Crăciun [în limba engleză, Santa Claus, n.tr.] – Acest fapt este ori o coincidenţă uriaşă, ori o planificare atentă. Dacă rearanjezi literele din „Santa”, ele dau „Satan”. La fel de interesant este înţelesul german al numelui Claus: Oameni Victorioşi.

1. Crăciunul – Cuvântul a început la origine ca Mesa lui Hristos, şi încet s-a scurtat în Crăciun [în limba engleză, Christmas, n.tr.]. Iniţial era sărbătorit pe 6 ianuarie, dar a fost schimbat ca să coincidă cu celebrările păgâne.

„N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.” – 2 Regi 17:15

[Minister Dante Fortson, 10 Things You Probably Don’t Know About Christmas. Copyright © 2013 Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Bill Schnoebelen

Notă explicativă: În 1984 eram bătrân al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi deţineam o recomandare pentru templu. Fusesem la templu de multe ori şi fusesem preşedinte al cvorumului bătrânilor în al doilea district din Milwaukee. Datorită citirii de multe ori atât a Cărţii lui Mormon, cât şi a Bibliei (ediţia King James a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), am început să găsesc tot felul de probleme la consecvenţa dintre Cartea lui Mormon, Biblie şi doctrina mormonă curentă, pe care o cunoşteam destul de bine (fusesem profesor la Institutul Religiei al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă).

Celălalt factor care m-a făcut să pun întrebări a fost diferenţa dintre Cartea lui Mormon curentă şi prima ediţie. Când m-am dus în 1981 la templul din Salt Lake City pentru donaţiile noastre, am cumpărat o ediţie reprodusă fotografic a Cărţii lui Mormon originale, publicată de Biserică la Librăria Deseret. Diferenţele erau literalmente nenumărate şi m-au năucit. Treptat am început să alcătuiesc o listă de întrebări pentru conducerea districtului meu local. În cele din urmă, când au venit să „ne înveţe acasă”, le-am prezentat întrebările – care pe atunci crescuseră ca număr la 32. Patetic, nu au avut răspunsuri pentru niciuna dintre ele. Cu excepţia întrebării numărul patru, toate sunt prezentate cu sursa originală de documentaţie. Nu exista un test ADN, dar diferenţele etnice dintre evrei şi popoarele native tot erau profunde. Nu avea sens. Deci iată întrebările. Dacă eşti mormon, pocăieşte-te şi PĂRĂSEŞTE Biserica, şi vino la Hristos în credinţă salvatoare!

1. Dacă „cea mai bună carte scrisă vreodată”¹ este Cartea lui Mormon, de ce au fost mai mult de 3900 de schimbări între primele câteva ediţii, multe destul de semnificative?² De exemplu, prima Carte a lui Mormon³ dă ca referinţă Regele Beniamin la p. 200.⁴ Mai târziu, numele a fost schimbat în Mosia. Numele nu sunt nici pe departe similare!

2. Doctrina mormonă (şi scriptura mormonă⁵) învaţă că există o pluralitate de dumnezei (mai mult de unul). Cartea lui Mormon spune în mai multe locuri că există un singur Dumnezeu.⁶

3. Cartea lui Mormon învaţă că Dumnezeu este Duh.⁷ Teologia şi scriptura mormonă învaţă că El este un om înviat glorificat, cu trup, părţi şi pasiuni.⁸

4. O afirmaţie centrală a Cărţii lui Mormon este că nativii americani sunt descendenţi din poporul evreu, care au venit în Lumea Nouă în vremea profetului Ieremia şi a căderii Ierusalimului. Dar testarea ADN dovedeşte în mod concluziv că nativii americani nu au niciunul dintre markerii genetici ai evreilor.⁹

5. De ce Cartea lui Mormon (care după cum se presupune a fost terminată în jurul anului 421 AD) citează destul de mult din Biblia King James, care a fost produsă în 1611 – mai mult de o mie de ani mai târziu? Ea citează chiar textual cuvintele în italice pe care traducătorii King James le-au adăugat textului ebraic şi grecesc pentru claritatea citirii. Acele cuvinte NU erau în Isaia sau Matei în anul 400 AD. Explicaţi aceasta!

6. Cartea lui Mormon pretinde că a avut loc o mare bătălie pe Dealul Cumorah între nefitiţii cei buni şi lamaniţii cei răi – vorbim de sute de mii de războinici! Mulţi dintre lamaniţi aveau armură şi săbii. Din anii 1830 Biserica ui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a pretins că știa exact unde se afla Dealul Cumorah – lângă Palmyra, în zona rurală a statului New York. În ciuda acestora şi a multor săpături arheologice făcute de arheologii Bisericii, NICIO dovadă (oase, armură, vârfuri de săgeţi etc.) nu a fost găsită vreodată în jurul Cumorah. În lumina unei alte arhelogii, cea din Ţara Sfântă, unde dovezile au confirmat adevărul Bibliei, aceasta este destul de condamnabil pentru Cartea lui Mormon.

7. Cartea lui Mormon, în acord cu Biblia, spune că Cuvântul lui Dumnezeu nu se poate schimba.¹¹ Totuşi, practica şi scriptura mormonă spun: Cuvântul Lui se poate schimba.¹²

8. Cartea lui Mormon, din nou în acord cu Biblia, spune că Cel Atotputernic nu poate minţi.¹³ Totuşi, în Perla de Mare Preţ, „dumnezeul” Mormon porunceşte să minţim.¹⁴

9. Se spune că Adam a fost în America.¹⁵ Dar Perla de Mare Preţ, o altă „scriptură” mormonă, spune că Adam a fost în Lumea Veche.¹⁶

10. Mormonii sunt învăţaţi „Legea Progresiei Eterne”. Acesta afirmă că Dumnezeu Se schimbă sau evoluează – ceea ce este exprimat succint în următorul aforism: „Precum a fost omul, a fost cândva Dumnezeu; precum este Dumnezeu, poate deveni omul.” Totuşi, Cartea lui Mormon contrazice aceasta, spunând că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată.¹⁷ Ceea ce este retransmis şi de Mormon 9:9-10.

11. Mormonii sunt învăţaţi un sistem de mântuire prin fapte, nu prin credinţă. Dar Cartea lui Mormon învaţă că suntem mântuiţi prin credinţă.¹⁹

12. Mormonii tind să nu ţină cont în mod serios de puterea sângelui salvator al lui Isus. Ei duc aceasta chiar până în punctul de a folosi mai degrabă apă decât vin roşu sau must, în slujba lor de comuniune, deoarece ea se aseamănă sângelui. Un apostol mormon, Orson Pratt, a spus că el nu avea mai multă putere decât „sângele lui câine mort”. Dar Cartea lui Mormon învaţă că putem fi salvaţi „numai prin sângele ispăşitor al lui Isus Hristos”.²¹

13. Deşi mormonii au un sistem de mântuire complex, pe trei nivele, implicând lucruri ca lucrarea la templu, donaţiile, purtarea veşmântului templului, zeciuiala, lucrul la genealogie etc.; Cartea lui Mormon învaţă că „… Cel care crede şi este botezat va fi mântuit”.²²

14. Mormonii sunt învăţaţi că trebuie să-i boteze pe strămoşii lor morţi, pentru ca cei morţi ai lor să fie mântuiţi. Totuşi Cartea lui Mormon lămureşte că starea sufletului la moarte este stabilită şi că nu există răscumpărare după aceea.²³ Vă rog explicaţi paradoxul!

15. Mormonii sunt învăţaţi că există trei nivele ale cerului şi că aproape toţi oamenii, cu excepţia celor mai răi, vor ajunge la unul dintre ele. Dar Cartea lui Mormon neagă aceasta şi învaţă o perspectivă esenţialmente biblică despre cer şi iad, unde numai cei care Îl acceptă pe Mesia sunt mântuiţi.²⁴ Cum stau lucrurile?

16. Poligamia sau căsătoria pluralistă este poruncită ca necesară pentru mântuire, în doctrina mormonă şi în scriptura Legăminte.²⁵ Dar Cartea lui Mormon condamnă poligamia (??).²⁶ Cum se poate aceasta?

17. O caracteristică centrală a ritului „sacru” al templului mormon sunt legămintele (asemenea celor masonice) pe care vizitatorii templului trebuie să le facă înainte de a fi iniţiaţi în riturile gnostice, oculte ale Templului Mormonismului.²⁷ Totuşi, ideea de societăţi secrete şi legăminte secrete este condamnată în Cartea lui Mormon.²⁸

18. Cartea lui Mormon învaţă că păgânii pot fi mântuiţi fără botez.²⁹ Totuşi, în altă parte mormonii sunt învăţaţi necesitatea absolută ca strămoşii lor morţi să fie botezaţi în templu, pentru ca să fie mântuiţi.³⁰

19. Orice zoolog sau arheolog va spune că nu există nicio dovadă că ar fi existat cai în Lumea Nouă înainte de venirea spaniolilor în anii 1500. Dar Cartea lui Mormon vorbeşte de multe ori despre cai în presupusa lor civilizaţie pre-columbiană.³¹

20. Iataganele (scrise greşit ca „cimeters”) [în limba engleză, în loc de „scimitars”, n.tr.], în Cartea lui Mormon, sunt încadrate temporal înainte de timpul lui Mesia până în 421 AD. Iataganul a fost de fapt necunoscut până a fost inventat prin secolul 9 în Imperiul Otoman. Cum a ajuns această armă din secolul IX din Orientul Mijlociu, în secolul IV în Lumea Nouă?

21. Doctrina mormonă neagă că există o Trinitate a unei Dumnezeiri în trei Persoane. Totuşi, în „Mărturia Celor Trei Martori” din Cartea lui Mormon ni se spune că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt „un Dumnezeu”. Nu pot fi amândouă adevărate. Cum explicaţi aceasta?

22. Mormonii neagă că Isus este Dumnezeu, ci spun că El este doar Fiul lui Dumnezeu. Dar Cartea lui Mormon ne spune că El este Dumnezeu.³³ Care dintre afirmaţii este corectă?

23. Cartea lui Mormon învaţă că crima poate fi iertată.³⁴ Mai târziu scriptura mormonă (Doctrină şi Legăminte) contrazice aceasta.³⁵ Cum explicaţi aceasta?

24. Există o „problemă anatomică” serioasă la o bătălie cu săbii din Cartea Eter (o carte DIN Cartea lui Mormon). Eroul, Coriantumr, îi retează capul unui tip rău, Shiz. Versetul următor declară: „Şi s-a întâmplat că după ce retezase capul lui Shiz, acel Shiz s-a ridicat pe mâni şi a căzut; şi după ce s-a luptat să respire, a murit.”³⁶ Acum întrebarea este, Shiz a fost decapitat. Cum s-a ridicat pe mâini şi şi-a dat ultima răsuflare? De asemenea, care jumătate din el şi-a dat ultima suflare? Este o afirmaţie ridicolă pentru o presupusă scriptură, nu are niciun sens.

25. Încă o dată, liderii mormoni neagă că Isus este Dumnezeu. Ei spun că El este doar Fiul lui Dumnezeu şi fratele mai mare al lui Lucifer. Dar de ce spune Cartea lui Mormon că El este Dumnezeu?³⁷ Greşeşte Cartea lui Mormon sau liderii mormoni sunt eretici?

26. În acelaşi ton, Mosia 13:34 spune: „Dumnezeu Însuşi ar trebui să coboare printre copiii oamenilor…” Ceea ce contrazice teologia mormonă. Vă rog explicaţi contradicţia?

27. Atât unitatea Trinităţii, cât și dumnezeirea lui Hristos sunt afirmate în Mosia 15:1-5. Dacă este cea mai corectă carte scrisă vreodată, de ce contrazice ea învăţăturile lui Joseph Smith şi ale altor lideri mormoni?

28. De la Joseph Smith şi de la relatarea de către el a „Primei Viziuni”,³⁸ liderii mormoni au afirmat că Tatăl şi Fiul sunt două personaje distincte. Dar Cartea lui Mormon vorbeşte despre „Hristos Domnul, care este chiar eternul Tată”.³⁹ Cum este posibil?

29. Mormonii sunt învăţaţi că există o pluralitate de dumnezei şi că – într-adevăr – ei pot să devină dumnezei!⁴⁰ Totuşi, Cartea lui Mormon ne spune limpede că există un singur Dumnezeu!⁴¹ Încă o contradicţie?

30. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă lansează un program uriaş pentru genealogie şi îi încurajează pe toţi membrii să-şi boteze morţii. Ceea ce se bazează pe credinţa că morţii se pot pocăi şi pot să vină la mântuire. Cartea lui Mormon contrazice aceasta şi spune că viaţa aceasta este timpul „pentru oameni ca să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu.”⁴²

31.Ca mai sus, mormonii sunt învăţaţi că există trei dumnezei separaţi în Dumnezeire. Dar 2 Nefi 11:27 din Cartea lui Mormon Îl are pe „Isus” citând din Evanghelia după Ioan – chiar dacă Evanghelia după Ioan nu a fost scrisă decât cam la cincizeci de ani după presupusele evenimente care s-au întâmplat în Cartea lui Mormon. În orice caz, „Isus” spune că El şi Tatăl sunt una! Explicaţi cele două contradicţii.

32. Timp de decenii, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a învăţat că pielea albă era un semn al favorii divine şi că pielea închisă la culoare (fie la nativii americani, fie la africani) era un semn de blestem de la Dumnezeu, fie pentru păcatele din viaţa aceasta, fie pentru păcatele din starea pre-existentă.⁴³ S-a învăţat ulterior că dacă lamaniţii (nativii americani) s-ar pocăi şi ar deveni mormoni, pielea lor ar deveni albă. Multe sute de nativi – din nefericire – au devenit mormoni de-a lungul anilor. Dar pielea niciunuia nu şi-a schimbat vreodată culoarea. Din cauza acestei dileme, s-a făcut o schimbare (una dintre miile de schimbări) în Cartea lui Mormon. În ediţiile mai vechi ale Cărţii lui Mormon se spune că indienii „vor fi un popor alb şi minunat”.⁴⁴ Totuşi, în ediţiile recente de la începutul anilor 1980, fraza a fost schimbată în „popor pur şi minunat”. Dacă a fost corectă Cartea lui Mormon, de ce a fost schimbată? Se presupune că Smith a tradus-o cu „darul şi puterea lui Dumnezeu”.⁴⁵ Cum ar putea exista erori?

___________________

¹ Joseph Smith, HISTORY OF THE CHURCH, vol. 4, p. 461

² Vezi articolul downloadabil de pe site-ul nostru www.withoneaccord.org, despre „Schimbări semnificative în Cartea lui Mormon”.

³ Ediţia specială aniversară, în facsimil, a Cărţii lui Mormon originale din 1830, publicată de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în 1980.

⁴ Nu existau numere pentru versete în ediţia originală a Cărţii lui Mormon.

⁵ Doctrină şi Legăminte (D&L) 121:32; 132:18-20, 37

⁶ Mărturia Celor Trei Martori, 2 Nefi 31:21, 3 Nefi 11:27, Alma 11:27-39 şi Mormon 7:7

⁷ Alma 18:26-28 şi 22:8-11

⁸ D&L 130:22

⁹ Vezi DVD-ul DNA vs. the Book of Mormon, disponibil la www.withoneaccord.org.

¹⁰ Mormon 6:2 şi următoarele

¹¹ Alma 41:8

¹² Secţiunea D&L 56:4-5

¹³ Eter 3:12, 2 Nefi 9:34

¹⁴ Cartea lui Avraam 2:22-25

¹⁵ D&L 107:53 şi 117:8

¹⁶ Cartea lui Moise 3:8, 10-15

¹⁷ 3 Nefi 24:6

¹⁸ Pentru un al treilea martor, vezi Moroni 8:18.

¹⁹ Mosia 5:7

²⁰ Ieşua este numele evreiesc pentru „Isus”. Desigur, nu ştiam aceasta în 1984, dar fiindcă am fost mântuit şi m-am instruit în Scripturi, din respect folosesc Numele Lui evreiesc de mai bine de un deceniu.

²¹ Helaman 5:9

²² Mormon 9:24

²³ Mosia 2:36-39, Alma 34:32-35

²⁴ 1 Nefi 15:35; 2 Nefi 28:22; Mosia 16:11, 27:31; Alma 41:4-8, 42:16

²⁵ D&L 132:1, 37-39 şi 61

²⁶ Mosia 11:2, Iacov 1:15, 2:24 şi 3:5

²⁷ Vezi William Schnoebelen şi James Spencer, Mormonism’s Temple of Doom, 1987.

²⁸ 2 Nefi 9:9, 26:22; Alma 34:36 şi 37:23-31; Mormon 8:27

²⁹ 2 Nefi 9:22-26, Mosiaa 15:24-27 şi Moroni 8:22-23

³⁰ D&L 128:5 şi 17-18

³¹ Alma 20:6, Eter 9:19 şi în alte părţi.

³² Alma 27:29, 44:8 şi Enos 1:20

³³ 2 Nefi 11:7

³⁴ 3 Nefi 30:2

³⁵ D&L 42:18

³⁶ Eter 15:31

³⁷ Mosia 7:27

³⁸ Istoria lui Joseph Smith 1:17-19

³⁹ Mosia 16:15

⁴⁰ D&L 132:20

⁴¹ Alma 11:26-32

⁴² Alma 34:32

⁴³ Mormonii sunt învăţaţi că toate sufletele au trăit în cer, într-o stare preexistentă. Până în anii 1970, erau învăţaţi că africanii erau blestemaţi cu o piele neagră în viaţa aceasta, din cauza lisei de valoare din preexistenţă. De aceea, în cea mai mare parte a existenţei Bisericii, africanii nu au putut merge la templu, iar bărbaţii africani nu au putut deţine preoţia. Ceea ce s-a schimbat prin „revelaţie” în 1978, din cauză ci Serviciul Intern pentru Profit urmărea îndeaproape Biserica, ca fiind rasistă şi ca violând Actul Drepturilor Civile din 1964.

⁴⁴ 2 Nefi 30:6

⁴⁵ D&L 135:3

[William J. Schnoebelen, The “32 Questions” Feared by the LDS (Mormon) Church. Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]