de Bill Schnoebelen

În titlul acestui articol din seria Să vorbim deschis sunt unii termeni care este nevoie să fie definiţi de la bun început, ca să înţelegem despre ce vorbim. „Trasarea hărţilor spirituale” este un concept relativ recent care a apărut din ideea războiului teritorial. De aceea, are sens să definim mai întâi cel de al doilea termen.

Războiul teritorial este o formă mai „cosmică” de spiritual. Ideea războiului spiritual dinainte de anii ’90 a fost aceea de a te ruga cu agresivitate împotriva întăriturilor (2 Corinteni 10:4) din vieţile oamenilor (inclusiv a ta) care poate că îi împiedică:

1) să-L primească pe Hristos ca Domn şi Mântuitor sau

2) să obţină victoria deplină în Hristos pe care le-a oferit-o mântuirea.

Ea includea şi alte tactici precum rugăciunea împotriva blestemelor şi rugăciunea pentru a elibera pe cineva de opresiunea satanică.

Totuşi, războiul teritorial duce aceasta pe următorul „câmp” de bătălie. El susţine ideea că zone diferite (cartiere, oraşe, chiar naţiuni) sunt delegate anumitor căpetenii care sunt puţin mai sus în infernalul „lanţ nutritiv” decât demonii care chinuie oamenii. Aceşti demoni (sau poate îngeri căzuţi) au jurisdicţie peste întregi naţiuni, oraşe sau poate religii. Premisa respectivă se bazează pe un pasaj din Daniel 10:

Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.” El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.” Daniel 10:18-21

Aici conceptul este dedus din faptul că îngerul care vorbeşte se luptă nu cu un prinţ fizic al Persiei, ci cu unul spiritual. El ar fi un înger căzut sau o fiinţă demonică căreia Satan îi dăduse jurisdicţie peste Persia. Probabil că este o presupunere biblică validă, deoarece există alte locuri unde asemenea nume se aplică unor fiinţe evident angelice (de exemplu, Ezechiel 28).

Tactica războiului spiritual formulată din acest concept este că noi (în calitate de creştini) ar trebui să ne rugăm împotriva acestor căpetenii puternice care ţin oraşele sau naţiunile noastre în robie. Ea a fost aplicată şi misiologiei in legătură cu clarificarea ideii că poate o naţiune (precum Iranul) este ţinută în robie de o căpetenie a Islamului. Dacă ne-am ruga împotriva acestei căpetenii a Islamului peste Iran şi am lega-o, teoretic ar fi mai uşor pentru misionari să intre şi să proclame Evanghelia acolo.

Într-adevăr, primele cărţi care au popularizat ideea respectivă relatează despre misionari care au observat că împărţirea tractatelor pe o parte a străzii unui oraş străin întâmpina o opoziţie violentă, în timp ce pe cealaltă parte a străzii, oamenii erau deschişi. Se presupunea că aceasta din cauză că graniţa unui teritoriu (district?) trecea prin mijlocul străzii, şi era cumva mai greu de trecut de „naşul” spiritual care domnea peste partea cea rea a străzii.

În Statele Unite, oameni importanţi ai misiunii au ţinut „concerte de rugăciune” în anumite oraşe (de exemplu, Detroit, San Francisco) care sunt centre majore ale răutăţii, în efortul de a răsturna avântul răului acolo.

În ultimele două decenii, ideea a devenit foarte populară printre misionari, şi auzim tot felul de discuţii despre cum se face războiul spiritual împotriva căpeteniilor peste „Fereastra 10-40” (un parametru longitudine/latitudine care acoperă esenţialmente cel mai puţin evanghelizate părţi ale lumii, ca Iranul, Tibetul, Nepalul, Afganistanul etc.) ca să vadă o recoltă mai mare de suflete în acele regiuni ale lumii.

Plănuirea atacului

Trasarea hărţilor spirituale este o dezvoltare ulterioară a aceluiaşi curent. Aici, ideea este să ataci „căpeteniile teritoriale” şi să trasezi hărţi ale oraşului tău ca să identifici zonele de mare concentrare a răului (crime, magazine unde se vinde pornografie, clădirile unde se vinde cocaină, clinicile pentru avorturi etc.). Apoi se fac hărţi în care acele zone ale răului sunt însemnate, iar mijlocitorii în rugăciune sunt trimişi în mod tactic ca să se roage în acele părţi ale comunităţilor, împotriva anumitor căpetenii demonice cheie.

De exemplu, un grup de mijlocitori se poate duce într-o zonă plină de taverne şi de magazine unde se vinde pornografie şi să se roage împotriva duhului de robie; un altul se poate duce unde se fac avorturi şi să se roage împotriva duhului antihristului şi a duhurilor lui Moloh şi Lilith.

Toate acestea sună bine; dar este biblic? În misiunea noastră încercăm să facem doar acele lucruri spirituale pentru care pare să existe un mandat clar, biblic. Biblia este sursa de autoritate, amin? Putem căuta în zadar exemple în Noul Testament de oameni care trasează hărţi ale oraşelor sau atacă duhuri teritoriale. Dacă cineva ar fi avut nevoie de acest gen de tactică, acela ar fi fost Pavel. El a intrat în oraş după oraş de păgânism pur, rău. Efesul era o întăritură a închinării la Diana (regina cerului), Corintul era o versiune antică a San Francisco, iar Atena era centrul filozofiei fără Dumnezeu, al umanismului şi hedonismului din zilele ei.

Noi sau îngerii?

Este demn de observat că Pavel nu spune niciun cuvânt despre „trasarea hărţilor spirituale” sau despre împotrivirea faţă de „căpeteniile teritoriale”. Dacă aceasta este o parte atât de vitală a dinamicii bisericii sau evanghelizării, de ce nu a luat-o în considerare? Întreaga mişcare se bazează pe un pasaj obscur din Daniel 10, unde sunt menţionaţi „Prinţul Persiei” şi „Prinţul Greciei”. Este întotdeauna înşelător să construim o doctrină pe un singur pasaj izolat din Scriptură. Aşa au început multe culte, precum Mormonii. Să ne uităm cu atenţie la acel pasaj ca să vedem ce se întâmpla de fapt.

În partea dinainte a capitolului, Daniel NU dă jos căpeteniile teritoriale. El posteşte, se roagă şi mijloceşte pentru poporul lui. Acum, ACEASTA este o mijlocire bună. Vă rog observaţi ce îi spune îngerul. El spune: „Căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor.” După aceea, în versetul 20, adaugă: „Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!” Continuă cu versetul 21, în care spune: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.”

Spune el: „Daniel, trebuie să mă ajuţi să lupt cu acest Prinţ al Persiei?” Arată el că îl ajută vreun om în luptă? Nu, el spune: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.” Ştim desigur că Mihail este prinţul angelic peste Israel. Sună mai mult ca o bătălie care se duce MULT deasupra capetelor oamenilor de pe pământ. Îngerul spune că EL trebuie să lupte cu acei prinţi, nu că trebuie să aibă în vreun fel ajutor de la rugăciunile de mijlocire ale lui Daniel, ca să reuşească. Cu siguranţă, dacă ar fi loc pentru noi ca să stăm în rugăciune „umăr lângă umăr” cu îngerii cerului în bătăliile cosmice, ar fi fost un moment excelent ca să ne fi învăţat despre asta. Dar îngerul nu cere ajutor, asa-i?

Vedeţi, este ceea ce eu numesc „teologia Peretti”. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place Frank Peretti, şi să întâmplă chiar să îl cunosc personal, dar acest concept este extras mai mult din FICŢIUNEA lui palpitantă decât din Biblie. El ar fi ultima persoană de pe pământ care ar spune că a scris texte teologice. A scris ficţiune încurajatoare, care inspiră şi deconectează! Acum să aplicăm aceasta la alte câteva pasaje.

Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. – 2 Petru 2:9-11

Avântându-ne acolo unde îngerii se tem să păşească?

Aici, în pasajul din Noul Testament adresat nouă, credincioşilor din epoca Bisericii, suntem avertizaţi să nu vorbim de rău „dregătoriile”. Acesta înseamnă căpeteniile teritoriale de cel mai înalt nivel! Dacă ai nevoie să-ţi fie şi mai clar, vezi Iuda:

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” – Iuda 9

Bineînţeles, diavolul este „cea mai mare” căpetenie. Cele două pasaje ne spun amândouă că trebuie să fim foarte atenţi cum ne adresăm acestor fiinţe angelice căzute de rang mai înalt. Am văzut câţiva oameni care au simţit că sunt „chemaţi” la acest gen de misiune, aproape omorâţi sau cu familiile distruse din cauză că erau nepregătiţi pentru reacţia violentă care a venit când au atacat aceste fiinţe.

Autoritatea noastră asupra duhurilor rele (demoni sau diavoli) este clară. O puteţi găsi în Marcu 16:17: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci.” Putem vedea exemple ale acestui lucru în misiunea lui Pavel (Fapte 16:16-18, 19:15). Totuşi, căpeteniile spirituale sunt de un rang cu totul diferit! A triumfat Isus asupra lor la cruce (vezi nota de subsol 1)? Desigur! Ne-a dat porunca să luptăm cu ele? Este ceva sub semnul întrebării. Nici El, nici Pavel, nici un alt scriitor al Noului Testament nu porunceşte vreodată cititorilor săi să traseze hărţi spirituale sau să lupte împotriva unor asemenea căpetenii. Nu există relatări că ei au făcut aşa ceva. Credeţi că suntem mai înţelepţi decât ei? Am învăţat cumva ceva în ultimul deceniu, despre rugăciune sau evanghelizare, ce i-a scăpat lui Pavel, cel mai mare evanghelist din istoria umană? Nu cred.

Din cauză că autorizarea scripturală pentru a duce asemenea lupte este puţin neclară şi întunecată (şi posibil contraindicată de Iuda 9 şi 2 Petru 2:9-11), poate că nu este înţelept să te angajezi într-o asemenea luptă – dacă nu eşti absolut sigur că te afli în voia Domnului pentru tine.

„Dragă, l-am micşorat pe diavol!”

Nu suntem singurii care credem astfel. Mario Murillo, un luptător în rugăciune şi un evanghelist agresiv, numeşte aceasta Sindromul „Dragă, l-am micşorat pe diavol”. (Vezi nota de final 2.) Murillo spune: Uită despre aflarea numelor căpeteniilor sau locurilor întărite din oraşul tău. În schimb, proclamă „NUMELE CARE ESTE MAI PRESUS DE ORICE NUME”. Este tot ce a făcut Pavel, şi a „răscolit lumea” (Fapte 17:6).

Murillo crede că mulţi oameni, în special în mişcarea carismatică, tind să piardă din vedere puterea diavolului. Nu vrem să-i dăm lui Satan prea mult credit, dar tot trebuie să i se aducă cinstea care i se cuvine (Romani 13.7). Satan nu este o fiinţă cu care să te joci sau care să fie luată în râs! Câmpul de bătălie carismatic este plin de trupurile unor „oameni puternici ai lui Dumnezeu” care au crezut că pot să-şi bată joc de puterea lui Satan. Mulţi dintre ei au căzut în adulter sau într-un alt păcat din cauză că au fost încrezuţi.

Unii lideri din această mişcare, ca Larry Lea s-au dus în oraşe şi au avut „concerte de rugăciune” ca să rupă întăriturile din zonă, doar ca oraşele respective să fie într-o stare şi mai rea după ce au plecat! S-a întâmplat la Detroit doi ani la rând în „Noaptea Iadului”. San Francisco cu siguranţă nu a fost deloc mai bine, deşi a fost ţinta multor eforturi de rugăciune de mijlocire în acele domenii.

Multă publicitate exagerată s-a făcut când un presupus vrăjitor de rang înalt a fost mântuit la una din întâlnirile lui Larry Lea din San Francisco cu câţiva ani în urmă. Apoi s-a aflat că presupusul vrăjitor mântuit trăia în păcat cu prietena luni, la luni de zile după mântuire. Acest gen de lucruri nu prevesteşte ceva bun. Mă tem că asemenea eforturi sunt doar praf în vânt şi o focalizare greşită, în loc să ne concentrăm mai mult asupra câştigării sufletelor faţă în faţă. ACEASTA este biblică.

Da, Satan este învins; dar trebuie să fim atenţi să nu o luăm înaintea Căpeteniei noastre când încercăm să luptăm cu diavolul (Iosua 5:14). Aşa sunt răniţi oamenii – uneori de gloanţele din tabăra proprie.

Nu spunem că nu există oameni chemaţi de Cel Atotputernic la acest tip de misiune foarte înaltă. Dar aş avea mare grijă cu privire la ea. Dacă poţi găsi texte biblice care să sprijine trasarea hărţilor spirituale etc. şi atacarea duhurilor teritoriale, te rog dă-mi de ştire: dar eu am parcurs întreaga Biblie de douăzeci și șase de ori şi nu am găsit niciunul.

Aş spune că dacă ai „casa” complet în ordine (sau cel puţin rezonabil în ordine – 1 Timotei 3:4-5) şi crezi cu adevărat că Duhul Sfânt te-a uns şi te-a chemat la acest fel de luptă, atunci poate că trebuie să o faci. Cu siguranţă, este ceva între tine şi El (Romani 14:4). Numai fii conştient că mulţi oameni au intrat în asta, din moment ce este ultima „modă fierbinte” în mijlocire, şi în misiunea noastră a trebuit să-i ajutăm să pună la loc bucăţile distruse ale vieţilor lor.

Misiune sau magie?

Un ultim gând de avertizare cu privire la acest curent. Detest să o spun, dar de fapt acest curent al războiului spiritual reflectă mai mult concepţia MAGICĂ despre lume decât concepţia biblică despre lume, după umila mea părere. Ideea că trebuie să ştii „numele” şi „locurile” (şi poate chiar să mergi acolo) pentru a te ruga eficient nu este sprijinită de Biblie. Este o învăţătură ceremonială magică. Magia cere să ştii numele duhurilor pe care vrei să le controlezi. Biblia nu cere.

Nu sunt sigur că există dovezi biblice că unui luptător în rugăciune îi foloseşte la ceva să ştie unde sunt toate magazinele unde se vinde pornografie sau clădirile unde se vinde cocaină în comunitatea sa. Ideea că în anumite locuri speciale se află o putere deosebită este un concept ocult şi de-abia (dacă este) sprijinită de Scriptură.

O doamnă care era lider în fostul nostru stat de rezidenţă (Washington) petrecea săptămâni întregi proiectând şi întinzând hărţi unde se aflau „punctele de putere” despre care îi spusese (se presupunea) Duhul Sfânt. Şi-a trimis „trupele” să meargă, să se instaleze, să se roage şi să mijlocească în toate acele locuri. Fiecare femeie pe care o ştiam care s-a dus să facă asta, a sfârşit din această cauză fie foarte bolnavă fizic, fie devastată spiritual. Nu poţi lupta folosind instrumentele diavolului sau doctrinele diavolului. Duhul Sfânt cunoaşte numele fiecărui drăcuşor de pe pământ şi din cer; şi cu siguranţă poate să-ţi spună ceea ce vrea să ştii. Totuşi, nu pare să facă prea mult asta. Poate fiindcă este irelevant.

Tot ce au avut de făcut marii câştigători de suflete din trecut a fost să strige: „Dumnezeule, dă-mi suflete, altfel mor!” şi au venit cu miile. Finney nu a trasat hărţi spirituale, dar în vremea lui, căpitanii aflaţi pe mare au depus mărturie că trezirea izbucnea printre pasageri (fără vreo predică) doar fiindcă navele lor se apropiau de un port unde slujea Finney! (Vezi nota de final 3.)

În Marea Trezire au fost mântuiţi cincizeci de mii de oameni din populaţia Noii Anglii de trei sute de mii (1/6 din populaţie!) (Vezi nota de final 4.) Nu au trasat hărţi spirituale! Trăiau pe un continent care fusese sub stăpânirea închinării păgâne de o mie de ani, trebuind să se lupte cu sute de zei şi cu închinarea la strămoşi. Dar, fără să vină împotriva duhurilor teritoriale sau fără toată această tehnologie avansată, cea mai mare trezire din istoria Americii a avut loc la o sută zece ani după ce primii creştini au pus piciorul pe continent. Nu a avut rival de atunci. De ce?

Aş sugera cu umilinţă că NU din cauză nu am trasat hărţi spirituale. Ci din cauză că am neglijat rugăciunea şi studiul Bibliei şi petrecem mai mult timp în faţa televizorului decât pe genunchi înaintea Celui Atotputernic.

Am scos adevăratul Cuvânt viu din multe din bisericile noastre în favoarea traducerilor false New Age. (Vezi nota de final 5.) Poţi trasa hărţile oraşelor până ce îţi vor cădea degetele, dacă singura ta armă ofensivă – Sfânta Biblie – a fost neutralizată, nu ai cu ce să lupţi! Numai un nesăbuit îşi demontează arma pe câmpul de luptă în mijlocul rafalelor de gloanţe, şi totuşi este tocmai ceea ce au făcut cei mai mulţi pastori din America.

Uită de trasarea hărţilor spirituale şi desenează doar adevărata Sabie a Duhului, Versiunea Autorizată, şi pune deoparte traducerea falsă New Age! (Vezi nota de final 6.) Adevărata Sabie este puternică şi destul de ascuţită ca să-l facă pe diavol să treacă printr-un Cuisinart [marca unui procesor pentru mâncare] spiritual (Evrei 4:12)! Dar nu avem nici timp, nici spaţiu să ne ocupăm acum de aceasta.

Doar că uneori creştinii trebuie să-şi aleagă priorităţile în rugăciune şi să aleagă între voia mai bună şi voia cea mai bună a lui Dumnezeu (Romani 12:2). De asemenea, te rog să înţelegi, nu spun că cei care îi învaţă pe alţii aceste tactici de „război spiritual” sunt răi. Sunt creştini sinceri care au devenit extaziaţi şi au sărit într-o trăsură pentru că avea sens pentru ei în carne, şi pentru tendinţa secolului XX de a face lucrurile în mod ştiinţific.

Au uitat că Dumnezeu S-a descurcat destul de bine fără ştiinţa omenească (1 Timotei 6:20), şi aceasta de șase mii de ani!

Ceea ce este nevoie să se întâmple este ca aceşti oameni să-şi arunce hărţile şi computerele şi „ultimele traduceri” (care neagă naşterea din fecioară şi dumnezeirea lui Hristos), să ia Biblia Versiunea Regelui Iacov şi să conducă oamenii la Hristos. Aceasta îl va răni pe diavol mai mult decât zece misiuni de trasare a hărţilor spirituale.

Note de final

1) Ieșua este modul evreiesc de a spune Isus. Este numele care I s-a dat la naştere şi numele cu care a fost numit când umbla pe pământ şi slujea. Credem că este mai respectuos şi un pic mai puternic (din punctul de vedere al războiului spiritual) să-L numim cu Numele Lui real.

2) Vezi excelenta lui carte Vânt proaspăt, foc proaspăt.

3) Ed Reese, History of Evangelism and Evangelists, lectură nepublicată, Hyles-Anderson College, p. 15, citat în William P. Grady, Final Authority, Grady Publications, 1993, p. 355.

4) Charles L. Thompson, D. D., Times of Refreshing, A History of American Revivals from 1740 to 1877, with Their Philosophy and Methods, M.W. Smith and Co., 1877, p. 64.

5) NIV, Living Bible, NAS, NKJV etc. Dacă această afirmaţie te surprinde, contactează-ne! Avem literatură care îţi va deschide ochii!

6) Cei mai mulţi dintre „uriaşii” câmpului de luptă al războiului spiritual batjocoresc Cuvântul lui Dumnezeu şi aleargă după traduceri false. Dacă sunt cu adevărat conduşi de Duhul, ar trebuie să ştie mai bine! (Ioan 16:13)

7) Pentru mai multe despre aceasta, vezi capitolul 16 al cărţii noastre Blood on the Doorposts.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #9 On Spiritual Mapping and Territorial Warfare. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Shane Davis

Scurtă învăţătură despre tulburarea de personalitate multiplă

Voi scrie o prezentare completă a acestui subiect în curând. (Te rog, ai răbdare cu mine, sunt foarte ocupat.)

Trebuie mai întâi să înţelegem cum apare personalitatea multiplă sau identitatea disociativă.

Sunt două moduri despre care am cunoştinţă şi cu care am avut de-a face:

1. Printr-o tortură foarte gravă, atât mentală, cât şi fizică. Un exemplu ar fi biciuirea cu biciul pentru cai, abuzul sexual şi apoi îngroparea de vie a persoanei şi ţinerea ei acolo timp de ore întregi.

2. Demonii înşişi smulg bucăţi din suflet. Aceasta cere o rănire profundă la nivel emoţional (suflet).

Cuvântul ne spune că suntem o fiinţă tripartită: trup, suflet şi duh. (1 Tesaloniceni 5:23: Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos.)

Trupurile noastre sunt tăiate prin abuz fizic, iar sufletele noastre sunt tăiate prin păcatul nostru şi prin rănirile noastre emoţionale. Psalmul 7:2: „Ca să nu mă sfâşie ca un leu care înghite, fără să sară cineva în ajutor.”

Deoarece „alterii” sau părţile sufletului sunt de fapt bucăţi ale trupului fizic, „proprietarii” sufletului sunt umani. Nu sunt demoni. Prin urmare, aşa cum au încercat mulţi DM (slujitori din lucrarea de eliberare), nu pot fi scoşi.

De fapt, încercarea de a face aceasta cauzează mult rău părţii respective a sufletului şi de asemenea celorlalte părţi ale sufletului care sunt prezente. Ea va întârzia vindecarea şi eliberarea. Numai prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu, o persoană zdrobită se va mai întoarce să vadă un DM care a făcut o eroare atât de gravă! Părţile sufletului sunt foarte sensibile la existenţa lor! Încrederea este de cea mai mare importanţă! Fiindcă părţile sufletului sunt umane, trebuie să fie „mântuite”, ca în orice eliberare. Dumnezeu vrea ca niciunul să nu piară. Fiecare alter este legat de demoni şi complet în „întuneric”. Alterii „nu ştiu cum” să fuzioneze, nici nu pot, cât timp demonii îi ţin legaţi. În multe cazuri, ei nu au dorinţa „de a se întoarce acolo de unde au venit, în sufletul proprietarului”.

Odată mântuiţi, au o cunoaştere imediată şi odată eliberaţi, doresc să se ducă înapoi, ştiu cum, şi pur şi simplu se duc înapoi în suflet, când se spune o rugăciune ca să se întâmple aceasta. Este uimitor când se întâmplă aşa ceva! Alterii, indiferent de câte ori sau de cât timp vorbeam cu ei, întotdeauna au spus: „Te iubesc, Shane şi îmi vei lipsi. Mulţumesc că m-ai ajutat pe mine şi pe proprietar.” Atunci ne rugăm, iar ei se duc înapoi în sufletul proprietarului. Proprietarul simte în mod normal atributele părţii respective a sufletului care se contopeşte (şi uneori ale alterilor mai vechi), se simte cu inima puţin mai uşoară când are loc contopirea.

Nu există îndoială pentru proprietar sau pentru DM că a avut loc contopirea.

[Shane Davis, Overview for Working With MPD/DID. Copyright © Shane Davis. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.cwim.us, unde nu mai este disponibil.]

de Shane Davis

O introducere pentru cei care lucrează cu DID şi cu Abuzul Satanic Ritualic

Abuzul Satanic Ritualic, cunoscut şi ca Abuz Sadic Ritualic şi Abuz Ritualic, cauzează fenomenul DID, cunoscut în trecut ca tulburare de identitate disociativă sau tulburare de personalitate multiplă, este unic printre actele cele mai inumane şi diabolice pe care un om le poate face altui om.

De fapt, demonii, entităţile, duhurile rele şi Satan însuşi motivează şi cer asemenea rele asupra oamenilor, care au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu ca să facă fapte bune. Inima mea simte cu victimele. Într-adevăr, sunt victime; pentru că practic toţi se nasc în teribila forţă multigeneraţională a iadului pe pământ. Pentru victima Abuzului Satanic Ritualic abuzul este la fel de neevitat cum este  de neevitat să fii american când te naşti în America.

Lucrând cu victimele, am găsit multe chestiuni centrale şi cruciale cu care un individ trebuie să fie complet familiar când lucrează în acest domeniu al vindecării (eliberarea). Mai jos este o listă parţială cu informaţii suplimentară. Este important pentru cititor să înţeleagă că este DOAR o listă parţială şi că fiecare din subiectele de mai jos este descris pe cât de scurt posibil. Ar fi nevoie de cel puţin un capitol pentru a face cunoscută informaţia necesară despre oricare dintre temele de mai jos, pentru o înţelegere minimală. (Dacă Domnul va vrea, voi face aceasta.)

Protectorii: Am găsit că insiderii (alter ego este un termen cu care îmi displace profund şi cred că este un termen impropriu) care susţin că sunt protectori, în general au doar probleme de atitudine. (Nu vă supăraţi tipilor, calmaţi-vă. Da, vorbesc cu voi, Insideri Protectori care nu aveţi încă Lumina.) Domnul, care dă şi darurile speciale ale Duhului, este CEL care îi face capabili să fie adevăraţi protectori. Am găsit trei clase distincte de protectori, cu alte cuvinte, de „mentalitate a protectorului”:

1. Puşi din neatenţie prin tehnicile de programare.

2. Sunt pur şi simplu personalitatea unui insider (alter).

3. Programaţi ca protectori.

Totuşi, cei care fac aceste acte satanice au programat protecţia în caz de eşec, pentru a se ocupa de problema sistemului şi a dezertării insiderului individual. De multe ori, Protectorii sunt de multe ori cei care au fost „antrenaţi” ca Reprogramatori interni, pentru programarea prin amnezie şi punerea programului original înapoi la locul său. Cred că în toate cazurile este înţelept să atragem Protectorii (insiderii) de partea celui care îi ajută să se elibereze. Ceea ce nu este dificil, pentru că în mod firesc este ceva ce se întâmplă când slujitorul în lucrarea de eliberare aduce insiderul la Lumină, mântuit, de partea lui Isus Hristos.

Dar atât timp cât „codurile”, declanşatorii lor rămân, există un mare risc ca toţi insiderii să fie reprogramaţi, adică să te uite pe tine, să uite totul şi pe oricine este bun şi a încercat să îi ajute. Totuşi, aducerea tuturor insiderilor de partea Domnului, a trupului şi a persoanei care îi ajută să se elibereze şi să fie vindecaţi este şi ar trebui să fie scopul imediat. Aceasta este în contrast cu integrarea, care este scopul de durată şi scopul final. (Integrarea este un alt subiect.)

Am auzit pe unii menţionând termenii: partea din faţă, blocarea şi ridicarea zidurilor. Se pare că ei spun că unii dintre insideri (alter egouri) sunt blocaţi ca să nu iasă la suprafaţă şi/sau ca să nu fie văzuţi de alţi insideri.

Cel mai probabil se întâmplă următoarele: demonii, clonele, impostorii şi entităţile cunoscute în mod colectiv ca duhurile rele, pur şi simplu îi răpesc şi îi duc într-un loc dinăuntru (lumea duhului/sufletului) şi îi închid. Numim aceasta răpire sau smulgere pentru condamnare. Ea se va întâmpla întotdeauna dacă insiderii (alterii) nu sunt mântuiţi, nu sunt în Lumina lui Isus Hristos, şi nu sunt învăţaţi cum să se apere cu Cuvântul lui Dumnezeu, adică autoritatea lor în Hristos.

Părerea generală de care am cunoştinţă este că aceşti insideri s-au contopit. Ceea ce pare rezonabil când ne limităm la abilităţile noastre umane sau când ne bazăm pe ele şi pe logică, dar din păcate nu aşa stau lucrurile. Este ceva groaznic când un insider este răpit. Ei sunt grav răniţi şi poate fi nevoie de săptămâni sau de luni în plus pentru procesul de vindecare al unui insider, care este parte a contopirii (integrării) şi eliberării totale. „Răpirea” este o ameninţare constantă pentru insideri şi în mod normal este făcută de demoni care îi înşeală şi uneori realmente îi înşfacă şi îi târăsc în camera de tortură, în camera de programare sau în diferite alte locaţii interne ale fricii şi chinului.

În opinia noastră şi după cum înţelegem termenul „blocare”, este un termen pe care nu îl folosim. Am descoperit că ceea ce este întâmplă sunt următoarele, în special dacă „traineri” sau „programatori” foarte inteligenţi şi informaţi, precum Illuminati, au făcut programarea (notă laterală: până acum TOŢI cei pe care i-am întâlnit sau cu care am lucrat au fost „îndoctrinaţi Illuminati”). Ceea ce înseamnă că Illuminati (membrii săi) au făcut programarea. Ceea ce implică multă tortură, a cărei marcă este şocul electric. Totuşi, Illuminati nu au fost prezenţi la început, la fiecare trup cu care am lucrat, odată au trecut 5 ani înainte ca ei să se arate.

Blocarea, care este numită uneori „ridicarea zidurilor”, este un alt termen pe care nu îl folosim, deşi nu am inventat o expresie pentru el. Cronologic, de fapt nu s-a ridicat un zid. Există nivele ascunse în sistem. (Sistem este un termen care îmi displace profund. Doar că nu am altul mai bun acum. El reduce părţile rupte ale sufletului, insiderii, la un statut neuman, la un statut de mai puţin decât.) Illuminati pun intenţionat nivele şi subnivele ascunse. Totul este programat special şi intenţionat.

Totuşi, „trainerii/programatorii” nu au un control practic total pentru fiecare caz. Multe bucăţi au fost „puse înăuntru” fără ştirea „trainerilor”. Cu alte cuvinte: deseori există mai multe sisteme (organizaţii), fiecare cu subnivele şi nivele ascunse. Niciunul nu este conştient că celălalt este prezent, cu excepţia insiderilor care sunt „Controlori” (un rang echivalent Comandantului), entităţilor şi demonilor, ca şi „trainerilor/programatorilor” şi persoanelor de contact, care cunosc şi forţează sau chem sistemele (organizaţiile) la suprafaţă când este nevoie sau când se doreşte.

Insiderii din faţă: Ei activează „partea din faţă” a întregii organizaţii (sistem sau sisteme) şi posibil „faţa” fiecărei organizaţii (sistem) separate. Nu am văzut ultima jumătate a propoziţiei de mai sus, dar nu aş fi surprins dacă aş da peste ea. „Partea din faţă” este ca să o vadă lumea, adică „faţa”. Insiderii „părţii din faţă” (alterii tulburării de personalitate multiplă) nu au cunoştinţă de ceilalţi sau de diferitele „organizaţii”. Ei sunt complet neştiutori de orice altceva în afară de propria lor existenţă, de lucrurile care i s-au întâmplat trupului în circumstanţe „normale” de viaţă şi poate de alţi câţiva insideri „din faţă”.

Ei au fost programaţi prin amnezie masivă pentru a se asigura că nu ştiu nimic, inclusiv că nu ştiu ce s-a întâmplat cu ei înşişi. (Amnezia este o tehnică normală de programare şi se pare că este şi un instrument normal de autoprotecţie pentru fiecare insider, ca să ţină deoparte durerea celor prin care a trecut, adică a torturii. (Amintirile şi lipsa lor reprezintă un capitol în ele însele.)

„Insiderii din faţă” au amintiri despre violuri normale, molestări şi evenimente tragice. Acestea fac parte din „partea din faţă”. O mişcare măiastră a înşelării pe care Satan a făcut-o unui insider, în care îşi ascunde adevăratele lui lucrări. Este o capcană în care se cade uşor când cineva nu înţelege că Tulburarea de Identitate Disociativă (Tulburarea de Personalitate Multiplă) ŢINE DE SUFLET, nu ŢINE DE MINTE. Violuri normale, molestări şi tragedii grave se întâmplă de nenumărate ori în fiecare zi, şi persoana nu se fragmentează mental sau emoţional.

Adevărul este că unor asemenea evenimente tragice le lipseşte tortura şi intensitatea de care este nevoie ca o persoană să se fragmenteze. Eu recunosc că sigur vor rezulta dificultăţi mentale/emoţionale; dar fragmentarea este foarte improbabilă, în opinia mea şi conform experienţei mele. Uneori, insiderii „din faţă” sunt insiderii care pur şi simplu i-au scăpat „trainerului/programatorului”. Când sufletul se rupe, fie „trainerul” nu a observat, fie sufletul s-a rupt în mod repetat, succesiv, şi astfel câţiva insideri pur şi simplu au scăpat. Totuşi, există multe explicaţii despre cum pot scăpa unii insideri de programarea efectivă.

Este important de observat că deşi poate că au scăpat de programare, nu au scăpat de tortura grupării sau a demonilor. (Notă laterală: Dacă a fost implicată o grupare. Este posibil, chiar dacă nu m-am întâlnit personal cu aceasta până la momentul acestei scrieri, să fi fost implicate un guvern sau agenţii; de exemplu, CIA sau Armata ar fi putut face programarea/experimentarea. Atunci se poate să nu fie implicată o grupare, totuşi cred că se întâmplă excepţional de rar ca Satan să piardă oportunitatea a încă un închinător neajutorat, chiar dacă aceasta este cel mai probabil să se facă independent de implicarea directă a guvernului. Poţi găsi referinţe la MKULTRA şi Proiectul Monarh pentru implicarea guvernului.)

Declanşatorii: Adesea am văzut sau am auzit „informaţiile declanşatoare” şi „amintirile declanşatoare” numite „Declanşatori”. Cred că aceasta arată o înţelegere greşită şi mai exact, este un termen impropriu. Un declanşator, în ceea ce priveşte tulburarea de personalitate multiplă sau tulburarea de identitate disociativă, este prin definiţie declanşarea unui răspuns pre-programat. Un exemplu clasic este unul dintre diferitele programe „Autodistrugere”: cineva spune: „EL te iubeşte”, iar victima Abuzului Satanic Ritualic este imediat copleşită de dorinţa de a se tăia prin diferite mijloace pentru a omorî trupul pe care îl locuieşte insiderul (alter egoul) respectiv. Din nou, este demn de atenţie şi foarte important de înţeles că insiderul sau alterul care a fost „declanşat”, sau orice insider care vrea să comită sinuciderea, în general nu ştie că omorându-se va omorî de fapt trupul în care locuiesc „proprietarul” şi toţi ceilalţi insideri, împreună cu el.

Adesea ceea ce eu numesc „proprietarul” trupului este numit gazda, un alt termen impropriu, în opinia mea, bazat pe o înţelegere insuficientă a duhului şi sufletului. Activarea informaţiilor sau amintirilor are loc cu adevărat; totuşi, nu este de fapt un „declanşator”, ci un răspuns uman normal la stimuli din afară, care fac ca o persoană să-şi amintească ceva anume. De exemplu: am văzut un automobil Mustang şi mi-am amintit că aveam şi eu unul cândva, şi obişnuiam să merg cu el la restaurantul Dairy Queen, unde am întâlnit-o pe prietena mea extraordinară etc.

Declanşatorii sunt şi pot fi cuvinte, expresii, culori, imagini şi forme, în special geometrice şi/sau alte lucruri precum ace, broşe, inele şi/sau îmbrăcăminte. Ele pot de asemenea fi, şi sunt frecvent o combinaţie a câtorva sau a tuturor celor de mai sus. Am descoperit că cele mai obişnuite sunt expresiile. Activatorii sunt de fapt instalaţi pentru ca „trainerii/programatorii” sau „persoanele de contact” să îi folosească. Totuşi, ei sunt instalaţi şi ca să se asigure că „organizaţia (organizaţiile)”, sistemele nu sunt accesate, şi prin urmare deprogramate. Pe lângă aceasta, este important să se asigure că atrocităţile lor rămân nedescoperite. Că adevăraţii făptaşi care cauzează Tulburarea de Identitate Disociativă prin Abuzul Satanic Ritualic, adesea deghizat ca Abuz Sadic Ritualic: Illuminati, grupările oculte şi agenţiile guvernamentale împreună cu diavolul, diavolii, demonii, entităţile şi duhurile rele, rămân secrete şi sunt considerate fabule şi iluzii ale celor deziluzionaţi.

[Shane Davis, Definition of MPD/DID. Copyright © Shane Davis & www.cwim.us. Tradus şi preluat cu permisiunea autorului.]

de Bill Schnoebelen

Unul din cele mai tragice lucruri pe care le vedem în societatea noastră astăzi este numărul crescând de copii care au necazuri. Nu numai că vedem copii abuzaţi de părinţi şi îngrijitori, dar vedem şi copii mici care se dedau la acte de o violenţă oribilă şi fără sens, pe care cei mai mulţi adulţi nu s-ar gândi niciodată să le facă. Ceva destul de radical s-a schimbat în structura societăţii americane între anii ‘60 şi ‘90. Într-o perioadă scurtă de treizeci de ani, am văzut o dezintegrare socială în cultura noastră fără egal în istoria modernă.

Oameni de multe credinţe caută soluţii. Pe cine dăm vina? Unii învinovăţesc mass-media. Alţii vorbesc despre sărăcie, educaţie slabă şi şcoli fără fonduri şi fără Biblie. Alţii dau vina pe fenomenul copilului nesupravegheat, care este lăsat acasă de părinţii care lucrează, fără baby-sitter, dar cu MTV. Apoi este numărul tot mai mare de copii crescuţi în familii monoparentale, fără influenţa unui tată.

Bineînţeles, mulţi creştini dau vina pe scoaterea valorilor din şcolile noastre şi pe avansarea secularismului sau gândirii progresiste ca „religie oficială de stat”. Alţii blamează muzica rock sau succesul spiritualităţii New Age şi al vrăjitoriei care au apărut în perioada „hippie” a anilor ‘1960.

Nu ne dăm seama de ceva?

Putem fi siguri, fiecare din problemele menţionate este un factor care contribuie major la dezintegrarea societăţii americane. Cei care acţionează ca să le combată trebuie să fie lăudaţi. Dar în ciuda tuturor acestora, există un domeniu cheie care reprezintă un factor care contribuie major la deteriorarea societăţii noastre; unul pe care chiar şi unii creştini îl neglijează. În Proverbe ni se spune: „Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt” – Proverbe 11:29. Păcatele taţilor pot cu adevărat să coboare asupra copiilor şi să aibă un impact negativ asupra lor (Exod 20:5). Aceasta înseamnă că dacă tu, părinţii tăi sau bunicii tăi aţi fost implicaţi într-un păcat serios, atunci acea influenţă poate face ca tu sau copiii tăi să fiţi predispuşi la aceleaşi păcate.

Acum aceasta nu are nimic de-a face cu mântuirea. Cineva poate să fie mântuit şi în drum spre cer, dar tot să aibă nişte probleme semnificative care vor aduce pietre de poticnire în viaţa sa, din cauza strămoşilor. Credem că acesta este un motiv important pentru care mulţi creştini şi copiii lor duc lupte astăzi.

Acest principiu biblic nu se limitează la viaţa morală a copiilor tăi. De multe ori, păcatele părinţilor se manifestă ca boli sau probleme psihologice. Am avut o situaţie când un copil a fost diagnosticat cu „tulburare de deficit de atenţie”. Părinţii lui au refuzat ca el să urmeze un tratament cu prescriere de medicamente, fără să-L consulte mai întâi pe Domnul.

După ce s-au rugat, au dat de cartea noastră Masonry. Beyond the Light. Tatăl copilului s-a rugat şi a renunţat la membralitatea masonică (era un membru inactiv al Lojei de ani de zile), iar tulburarea de învăţare a lui John a luat sfârşit în câteva zile.

Desigur, trebuie spus că nu toate bolile sau problemele sunt neapărat legate de blestemul generaţional. Dar este ceva ce îi încurajăm pe oameni să investigheze, în căutarea de remedii. De multe ori, o simplă rugăciune poate face mai mult decât ani de zile de tratament medicamentos.

O întrebare teologică

Unii vor spune: „Dar asta ţine de Vechiul Testament! Nu au fost îndepărtate toate acele blesteme şi lucruri la Cruce?” Este o întrebare importantă, dar îngăduiţi-mi să explic. Când Yah’shua (numele ebraic al lui Isus) a murit pe cruce, a distrus blestemul legii (Galateni 3:13). Totuşi, mulţi înţeleg greşit impactul acestui fapt.

Deşi un individ regenerat este liber de blestemul legii chiar acum, aceasta se aplică doar duhului omului. Creaţia fizică (care include trupurile noastre) încă aşteaptă răscumpărarea sa deplină, milenară:

Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? – Romani 8:20-24

Este ceva uşor de stabilit empiric. Dacă cei care susţin că blestemul legii este îndepărtat complet au dreptate, de ce femeile încă nasc cu mare durere copiii? Nu ar trebui femeile născute din nou să nască fără efort? De ce mor creştinii? De ce bărbaţii încă trebuie să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii?

Suntem răscumpăraţi spiritual dacă suntem mântuiţi, dar trupurile şi sufletele noastre încă aşteaptă răscumpărarea deplină, care va veni numai la restaurarea glorioasă a tuturor lucrurilor (Fapte 3:19). De aceea, lucruri precum blestemele generaţionale pot încă să aibă impact asupra familie tale timp de multe generaţii – unele până la zece generaţii!

Scuturând arborele familial

În misiunea noastră, masoneria este un mare vinovat, dar nu singurul. Am avut familii care ne-au contactat din cauză că copiii lor (crescuţi în cămine creştine) sunt de necontrolat din cauza drogurilor, răzvrătirii, ocultismului sau păcatului sexual. O investigaţie rapidă a descoperit că bunicul era altarist sau că tatăl fusese mason. Poate că mama fusese în „Fiicele lui Iov”. S-au făcut rugăciuni către Domnul pentru renunţarea la legătura generaţională păcătoasă, iar comportamentul copilului s-a îmbunătăţit remarcabil, uneori aproape peste noapte.

Nu este vorba doar de Lojă! Catolicismul, ocultismul, avortul, utilizarea drogurilor, adulterul sau homosexualitatea – toate acestea, dacă au fost prezente la strămoşi, pot cauza probleme semnificative. Amintiţi-vă că adolescenţii de astăzi sunt copiii generaţiei „hippie” (nu toţi copiii „baby boomer” au fost hippie, dar mulţi au fost). Mulţi copii boomer au fost prima generaţie în familia lor care a folosit droguri, au încercat sexul ilicit, sodomia, ocultismul sau avortul. O asemenea experimentare nu a mai avut loc niciodată pe o asemenea scară.

Culegi ce ai semănat

Acum aceşti copii boomer au la rândul lor copii adolescenţi. Mulţi dintre copiii anilor ‘1950 au fost mântuiţi. Este minunat! Totuşi, nu s-au ocupat niciodată de păcatele lor (de mai sus) în termenii unei moşteniri blestemate pe care o transmit copiilor lor.

Nici nu s-au uitat la ce au făcut strămoşii lor. După cel de al Doilea Război Mondial, mulţi oameni s-au ocupat printre altele şi de ocultism, încercând să-i contacteze pe fiii sau soţii lor pierduţi în război. Aceasta duce la copii sau nepoţi care folosesc mese ouija sau intră în satanism. Este extrem de serios, şi un motiv important pentru care multe familii au de dus lupte.

La urma urmei, cine cunoaşte secretele părinţilor, bunicilor sau străbunicilor noştri? Toţi au păcătuit (Romani 3:10). Dacă există păcate sau probleme obsedante în viaţa ta sau a familiei tale, de ce să rişti? Este atât de simplu să te ocupi de asta, fiindcă puterea lui Isus este atât de mare. Altminteri, tu, ca părinte creştin, poţi descoperi că moştenirea ta nu este nimic altceva decât vânt. Tu sau copiii tăi s-ar putea să fiţi purtaţi de furtunile născute în iad ale păcatului generaţional.

Care este soluţia?

Ascultă! Dacă ai fost mason, sau ai păcătuit sexual, sau ai fost catolic în trecut şi ai scăpat de practicile respective după mântuire, este bine! Dacă ai renunţat formal ele înaintea Domnului, este şi mai bine. Cu toate acestea, dacă nu te-ai rugat pentru ruperea robiei generaţionale cauzată de acele practici, ele s-ar putea strecura la copiii tăi (chiar şi la cei care nu s-au născut încă!). Iacă cum trebuie procedat (desigur, presupunând că eşti născut din nou):

Roagă-te ceva de genul:

„Dumnezeule Tată, în Numele lui Isus, Te rog cu umilinţă să mă cureţi de orice am moştenit din natura păcătoasă a părinţilor, bunicilor, străbunicilor şi stră-străbunicilor mei, până în urmă cu unsprezece generaţii (Deuteronom 23:2). Refuz să am de-a face cu Satan în viaţa mea. Te rog RUPE liniile de moştenire şi sigilează-le cu sângele Mielului, vărsat pe cruce la Calvar.” „Tată, în Numele puternic al lui Isus, poruncesc oricăror duhuri rele care mă tulbură pe mine sau familia mea din cauza păcatelor generaţionale, să plece acum, imediat. Mă ridic în special împotriva duhurilor (menţionează aici orice practici cunoscute oculte sau păcătoase ale strămoşilor: masonerie, sinucidere, adulter etc.). Renunţ, în Numele lui Isus, la orice jurăminte făcute de strămoşii mei în organizaţii păcătoase (precum masonii, mormonii etc.) şi declar că nu au putere asupra mea sau a familiei mele. Poruncesc oricăror duhuri rele care mă tulbură pe mine sau familia mea din cauza păcatului generaţional, SĂ NE PĂRĂSEASCĂ IMEDIAT în Numele puternic al lui Isus. Vă poruncesc să mergeţi unde vă spune Domnul Isus Mesia să mergeţi, prin glasul Duhului Sfânt.”

Dacă tu personal ai fost implicat în ceva profund păcătos, cultic sau ocult, ar trebui să faci acestea:

1) Dacă ai fost membru formal al unui cult (masonii, mormonii, catolicii etc.), trebuie să mergi înaintea Domnului în rugăciune şi să renunţi la membralitatea ta ca păcat, şi să-L rogi să te ierte pentru ea. Cere-I Domnului să îndepărteze orice opresiune spirituală de peste tine şi familia ta datorată implicării tale anterioare, în Numele lui Isus. Dacă simţi că ai nevoie de ajutor pentru aceasta, fă rost de cartea noastră, BLOOD ON THE DOORPOSTS sau contactează-ne (e-mail: sneblen@gmail.com sau telefon: 563-513-2148)!

Roagă-te ceva de genul:

„Dumnezeule Tată, în Numele lui Isus, Îţi cer cu umilinţă să mă ierţi pentru implicarea mea în _________. Mărturisesc aceasta ca păcat şi Îţi mulţumesc pentru iertare.” „Tată, în Numele puternic al lui Isus, poruncesc oricăror duhuri care mă tulbură pe mine sau familia mea din cauza păcatelor generaţionale, să ne părăsească imediat şi să nu se mai întoarcă niciodată. Vă poruncesc să mergeţi unde vă spune Domnul Isus Mesia să mergeţi, prin glasul Duhului Sfânt.”

2) Spune aceeaşi rugăciune pentru implicarea informală într-o practică păcătoasă sau într-o organizaţie păcătoasă (de ex. citirea horoscoapelor, mersul la ghicitori, studierea ocultismului, comiterea adulterului, avortul, homosexualitatea etc.).

3) Dacă ai fost formal într-o organizaţie păcătoasă, repede (CÂT MAI REPEDE POSIBIL) scrie-le o scrisoare, cerându-le formal ca numele tău să fie îndepărtat din registrele cu membri. Te putem ajuta cu aceasta dacă ai nevoie.

[William J. Schnoebelen, Inheriting the Wind? A Teaching on Generational Curses. Copyright © William Schnoebelen.]

de Sharon Schnoebelen

Nostradamus (Michael de Nostradame – 1503-1566) a fost un medic francez, consilier şi astrolog al regilor Henry II şi Charles IX, renumit pentru prezicerile lui atât despre evenimentele timpului său, cât şi despre viitorul îndepărtat. În 1955 şi în anii următori a publicat zece poeme lungi, fiecare conţinând o sută de catrene. Prezicerea morţii lui Henry II s-a împlinit în timpul vieţii lui Nostradamus. El a prezis chiar şi data propriei sale morţi în avans, şi data când trupul său avea să fie exhumat mai târziu.

Nostradamus a văzut dinainte declinul Bisericii Romei, ca rezultat al progreselor din ştiinţă şi astronomie. El a dat anul 1607 pentru aceasta (Lippershey a inventat telescopul său în 1608). A profeţit persecutarea astronomilor de către biserică şi confiscarea cărţilor lor. A văzut dinainte şi apariţia raţionalismului. Domnia oamenilor de rând este un alt eveniment în care a văzut dezastrul Vaticanului şi a numit corect anul 1792. Acela a fost anul Revoluţiei Franceze, care a fost violent anticlericală şi toate celelalte, şi a distrus catolicismul în Franţa pentru mulţi ani.

Dar descifrarea versurilor lui necesită interpretare. Cunoaşterea viitorului era periculoasă pe vremea aceea, de aceea Nostradamus a ascuns ce vroia să spună într-un limbaj variat, care includea franceza, spaniola, latina, italiana, greaca şi ebraica. A făcut de asemenea anagrame şi permutări de silabe. A reuşit atât de bine în camuflajul său, încât Biserica nu i-a pus cartea în Index Census Liborum (Indexul Cărţilor Interzise) până în 1781.

Nostradamus era romano-catolic şi nu se considera un duşman al Bisericii. De fapt, a prezis apariţia unei credinţe purificate în viitorul îndepărtat când „moartea trupului nu va mai fi considerată un sacrificiu” şi „ziua morţii va deveni o altă zi de naştere”. Aceasta se aplică apariţiei spiritualismului în secolul 19.

Altele dintre previziunile lui se aplică îndeaproape Primului şi celui de al Doilea Război Mondial. Înţelesul lor totuşi a fost obscur până ce s-au împlinit. Sute de alte catrene aşteaptă încă să fie explicate. De aceea, ele pot să fie exacte sau groaznic de greşite.

Dar ce spune Biblia?

Este evident din istorie că Nostradamus a manifestat cu adevărat un anume fel de dar profetic. Oricât de controversate ar fi unele dintre catrenele lui în ceea ce priveşte neclaritatea explicării, multe dintre prezicerile lui s-au întâmplat cu adevărat. Reţinând aceasta, ar trebui să judecăm dacă este profet după standardele biblice. Doar pentru că un profet face profeţii care se împlinesc, nu înseamnă neapărat că el este de la Duhul Sfânt. De fapt, precizia prezicerilor este doar unul din mai multe teste date de Cuvânt:

Testul # 1) Profetul trebuie să fie 100% precis (vezi Deuteronom 18:20-22). Aceasta înseamnă că şi dacă O singură profeţie este greşită, atunci toată „misiunea” lui profetică se prăbuşeşte. De aceea afirmaţiile profetice ale liderilor de cult ca Joseph Smith (Mormonii) sau Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova (Watchtower) pot fi atât de uşor evaluate şi înlăturate. În cazul lui Nostradamus, inscrutabilitatea multora dintre profeţiile sale le face dificil de descifrat, aşa cum s-a menţionat mai sus. De aceea, sunt multe moduri de a le interpreta. Aceasta face dificilă siguranţa cu privire la ceea ce se spune.

Este ca în cazul ghicitorului proverbial care îi spune clientului: „Vei întâlni un străin înalt, cu părul negru, într-o noapte ploioasă.” Este ceva atât de vag, încât aproape sigur se va împlini dacă vei aştepta destul de mult. Similar, de cînd şi-a scris Nostradamus enigmaticele catrene au trecut aproape 400 de ani de istorie pe care putem încerca să îi potrivim în ele. Fireşte, unele lucruri par să se potrivească. Adiţional, chiar unele din lucrurile care par destul de clare şi de precise prezintă unele probleme.

De exemplu, lui Nostradamus i se acordă credit pentru că a prezis venirea lui Hitler şi blitzkrieg-ul lui în Europa. Totuşi, Nostradmus l-a numit pe omul din profeţie „Hissler”. Acum, fără îndoială că mulţi vor spune că este exagerat să condamni un om pentru o prezicere făcută cu aproape patru secole mai devreme fiindcă a greşit două litere. Totuşi, „aproape” nu are valoare, cu excepţia copitelor pentru cai şi grenadelor de mână. YHWH este PERFECT şi Cuvânt Lui este PERFECT (Psalmul 12:6-7), şi dacă susţii că eşti un profet adevărat, profeţiile tale trebuie să fie 100% corecte, nu doar 80%.

Un profet adevărat, Isaia de exemplu, menţionează un alt cuceritor, Regele Cir al Persiei, cu aproape 200 de ani înainte ca regele să se nască; şi prezice exact, până la ultimul detaliu, ce va face Cir (vezi Isaia 44:28 şi alte părţi). Profeţia a fost scrisă în jurul anului 712 î. Hr. şi s-a împlinit cam 176 de ani mai târziu. Isaia a spus corect numele lui Cir, fiindcă era un profet adevărat, Nostradamus „a greşit puţin” fiindcă era un profet fals.

Neîndoielnic, există alte locuri unde se poate dovedi că Nostradamus s-a înşelat. Pentru Dumnezeu, nu contează de câte ori a avut dreptate. Contează doar dacă a greşit o dată, şi a greşit. La fel cum este nevoie de o singură crimă pentru ca cineva să fie criminal, este nevoie de o singură profeţie falsă ca cineva să fie un profet fals.

Testul # 2) Profetul nu îi poate îndepărta pe oameni de închinarea la adevăratul Creator (Deuteronom 13:1-3). Nostradamus nu pare să fi fost un creştin tradiţional. Deşi tehnic nu era întocmai idolatru, era astrolog şi catolic. Astrologia era interzisă de Sfânta Biblie (vezi Levitic 19:31, 20:6; Deuteronom 18:14; Isaia 19:3; Ieremia 29:9 şi Ezechiel 13:23). Este îndoielnic că YHWH ar binecuvânta cu incredibile puteri de profeţie pe un om care trăia într-un asemenea păcat. Adiţional, deşi catolicii sunt sinceri şi unii dintre ei sunt fără îndoială creştini, există multă idolatrie în practicile lor – în special pe vremea contemporanilor lui Nostradamus. Vaticanul neagă doctrina cheie a Evangheliei: mântuirea prin har, prin credinţă (Efeseni 2:8-9). Destul de ciudat, însuşi numele  Nostradamus înseamnă „Doamna Noastră” (adică Notre Dame). Toate acestea nu sunt semne bune cum că Nostradamus ar fi un profet adevărat. Nu există dovezi că L-ar fi mărturisit vreodată pe Isus sau că ar fi condus pe cineva la Hristos. În special astrologia lui este departe de adevărul lui Dumnezeu.

Testul # 3) Este ca cel ca al doilea test. Spune că dacă ceva ce zice profetul nu este în acord deplin cu Biblia, este din cauză că „nu au răsărit zorile pentru el” (Isaia 8:20). Aşa cum am spus deja, Nostradamus a fost implicat în practici care l-ar descalifica din acest punct de vedere, ca să nu mai spunem nimic despre faptul că unele din profeţiile lui nu sunt în acord cu profeţia biblică.

Atunci cum de a putut fi atât de precis?

Din moment ce Nostradamus nu a fost un profet al lui Dumnezeu, atunci cum de profeţiile lui par să se împlinească în atât de multe cazuri? Ei bine, cea mai bună ipoteză este că era folosit de Satan. În timp ce diavolul nu poate cunoaşte cu precizie viitorul, el POATE să-şi facă planuri. Apoi poate cu siguranţă să descopere acele planuri celor care îi slujesc sau celor care, fără să ştie, sunt manipulaţi de el. Dacă Cel Atotputernic nu intervine şi nu opreşte planurile lui Satan, ele se vor împlini şi profeţia va deveni adevărată. Textele menţionate mai devreme în Tora fac clar că YHWH îngăduie ca profeţii falşi să testeze pe poporul Său, chiar şi unii care ocazional fac ceea ce par să fie preziceri incredibil de precise.

Diavolul este un jucător de şah experimentat şi plănuieşte lucrurile cu secole înainte, fiindcă este, bineînţeles, nemuritor.

Observaţi că mare parte din ce prezice Nostradamus implică lucruri rele: moarte, război, oameni ca Hitler etc. Satan poate să fi avut toate acele planuri şi acei oameni în minte şi să-i fi transmis lui Nostradamus acestea prin subordonaţii săi, demonii sau duhurile familiare, la fel cum femeia demonizată din Fapte 16:16 era capabilă să profeţească adevărul prin puterea diavolului.

Nostradamus era un fel de vrăjitor sau magician. Istoria arată clar că practica ocultismul. Ca atare, este probabil că a practicat magia neagră sau demonologia, deşi nu există probe directe în acest sens. Chiar astrologiei lui ar fi un păcat destul de serios ca să deschidă uşa pentru ca Satan să-i invadeze inima şi sufletul. Satan l-a folosit cu siguranţă pe Nostradamus şi scrierile lui de-a lungul secolelor ca să-i îndepărteze pe oameni de YHWH şi de adevărata profeţie a Bibliei, până în domeniile întunecate ale ocultismului. Amintiţi-vă, Satan ne va spune nouă adevăruri ca să strecoare o minciună, şi tocmai aceasta pare să se întâmple cu Nostradamus.

Cu toate acestea, YHWH opreşte frecvent planurile lui Satan, şi acesta ar explica neregularitatea şi obscuritatea multora dintre profeţiile lui Nostradamus. Numai YHWH şi profeţii Lui pot fi 100% precişi. Biblia este CHIAR ATÂT DE PRECISĂ. Nicio profeţie a Bibliei nu a dat greş în a se împlini – unele dintre ele au fost făcute cu 400 de ani sau mai mult înainte de împlinirea lor – altele aşteaptă încă să se împlinească. Încrede-te în Biblie şi în Domnul Yah’shua (Isus) şi lasă-l pe Nostradamus acolo unde îşi are locul, în lada de gunoi a curiozităţilor istorice.

[Sharon Schnoebelen, Straight Talk #8 On Nostradamus. Copyright © 2009 Sharon Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]