Să vorbim deschis despre trasarea hărţilor spirituale şi războiul teritorial

de Bill Schnoebelen

Bill Schnoebelen

Bill Schnoebelen

În titlul acestui articol din seria Să vorbim deschis sunt unii termeni care este nevoie să fie definiţi de la bun început, ca să înţelegem despre ce vorbim. „Trasarea hărţilor spirituale” este un concept relativ recent care a apărut din ideea războiului teritorial. De aceea, are sens să definim mai întâi cel de al doilea termen.

Războiul teritorial este o formă mai „cosmică” de spiritual. Ideea războiului spiritual dinainte de anii ‘1990 a fost aceea de a te ruga cu agresivitate împotriva întăriturilor (2 Corinteni 10:4) din vieţile oamenilor (inclusiv a ta) care poate că îi împiedică:

1) să-L primească pe Hristos ca Domn şi Mântuitor, sau

2) să obţină victoria deplină în Hristos pe care le-a oferit-o mântuirea.

Ea includea şi alte tactici precum rugăciunea împotriva blestemelor şi rugăciunea pentru a elibera pe cineva de opresiunea satanică.

Totuşi, războiul teritorial duce aceasta pe următorul „câmp” de bătălie. El susţine ideea că zone diferite (cartiere, oraşe, chiar naţiuni) sunt delegate anumitor căpetenii care sunt puţin mai sus în infernalul „lanţ nutritiv” decât demonii care chinuie oamenii. Aceşti demoni (sau poate îngeri căzuţi) au jurisdicţie peste întregi naţiuni, oraşe sau poate religii. Premisa respectivă se bazează pe un pasaj din Daniel 10:

Atunci cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit. Apoi mi-a zis: „Nu te teme de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.” El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.” Daniel 10:18-21

Aici conceptul este dedus din faptul că îngerul care vorbeşte se luptă nu cu un prinţ fizic al Persiei, ci cu unul spiritual. El ar fi un înger căzut sau o fiinţă demonică căreia Satan îi dăduse jurisdicţie peste Persia. Probabil că este o presupunere biblică validă, deoarece există alte locuri unde asemenea nume se aplică unor fiinţe evident angelice (de ex. Ezechiel 28).

Tactica războiului spiritual formulată din acest concept este că noi (în calitate de creştini) ar trebui să ne rugăm împotriva acestor căpetenii puternice care ţin oraşele sau naţiunile noastre în robie. Ea a fost aplicată şi misiologiei in legătură cu clarificarea ideii că poate o naţiune (precum Iranul) este ţinută în robie de o căpetenie a Islamului. Dacă ne-am ruga împotriva acestei căpetenii a Islamului peste Iran şi am lega-o, teoretic ar fi mai uşor pentru misionari să intre şi să proclame Evanghelia acolo.

Într-adevăr, primele cărţi care au popularizat ideea respectivă relatează despre misionari care au observat că împărţirea tractatelor pe o parte a străzii unui oraş străin întâmpina o opoziţie violentă, în timp ce pe cealaltă parte a străzii, oamenii erau deschişi. Se presupunea că aceasta din cauză că graniţa unui teritoriu (district?) trecea prin mijlocul străzii, şi era cumva mai greu de trecut de „naşul” spiritual care domnea peste partea cea rea a străzii.

În SUA, oameni importanţi ai misiunii au ţinut „concerte de rugăciune” în anumite oraşe (de ex. Detroit, San Francisco) care sunt centre majore ale răutăţii, în efortul de a răsturna avântul răului acolo.

În ultimele două decenii, ideea a devenit foarte populară printre misionari, şi auzim tot felul de discuţii despre cum se face războiul spiritual împotriva căpeteniilor peste „Fereastra 10-40” (un parametru longitudine/latitudine care acoperă esenţialmente cel mai puţin evanghelizate părţi ale lumii, ca Iranul, Tibetul, Nepalul, Afganistanul etc.) ca să vadă o recoltă mai mare de suflete în acele regiuni ale lumii.

Plănuirea atacului

Trasarea hărţilor spirituale este o dezvoltare ulterioară a aceluiaşi curent. Aici, ideea este să ataci „căpeteniile teritoriale” şi să trasezi hărţi ale oraşului tău ca să identifici zonele de mare concentrare a răului (crime, magazine unde se vinde pornografie, clădirile unde se vinde cocaină, clinicile pentru avorturi etc.). Apoi se fac hărţi în care acele zone ale răului sunt însemnate, iar mijlocitorii în rugăciune sunt trimişi în mod tactic ca să se roage în acele părţi ale comunităţilor, împotriva anumitor căpetenii demonice cheie.

De exemplu, un grup de mijlocitori se poate duce într-o zonă plină de taverne şi de magazine unde se vinde pornografie şi să se roage împotriva duhului de robie; un altul se poate duce unde se fac avorturi şi să se roage împotriva duhului antihristului şi a duhurilor lui Moloh şi Lilith.

Toate acestea sună bine; dar este biblic? În misiunea noastră încercăm să facem doar acele lucruri spirituale pentru care pare să existe un mandat clar, biblic. Biblia este sursa de autoritate, amin? Putem căuta în zadar exemple în Noul Testament de oameni care trasează hărţi ale oraşelor sau atacă duhuri teritoriale. Dacă cineva ar fi avut nevoie de acest gen de tactică, acela ar fi fost Pavel. El a intrat în oraş după oraş de păgânism pur, rău. Efesul era o întăritură a închinării la Diana (regina cerului), Corintul era o versiune antică a San Francisco, iar Atena era centrul filozofiei fără Dumnezeu, al umanismului şi hedonismului din zilele ei.

Noi sau îngerii?

Este demn de observat că Pavel nu spune niciun cuvânt despre „trasarea hărţilor spirituale” sau despre împotrivirea faţă de „căpeteniile teritoriale”. Dacă aceasta este o parte atât de vitală a dinamicii bisericii sau evanghelizării, de ce nu a luat-t în considerare? Întreaga mişcare se bazează pe un pasaj obscur din Daniel 10 unde sunt menţionaţi „Prinţul Persiei” şi „Prinţul Greciei”. Este întotdeauna înşelător să construim o doctrină pe un singur pasaj izolat din Scriptură. Aşa au început multe culte, precum Mormonii. Să ne uităm cu atenţie la acel pasaj ca să vedem ce se întâmpla de fapt.

În partea dinainte a capitolului, Daniel NU dă jos căpeteniile teritoriale. El posteşte, se roagă şi mijloceşte pentru poporul lui. Acum, ACEASTA este o mijlocire bună. Vă rog observaţi ce îi spune îngerul. El spune: „Căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor.” După aceea, în versetul 20, adaugă: „Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei; şi când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!” Continuă cu versetul 21, în care spune: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.”

Spune el: „Daniel, trebuie să mă ajuţi să lupt cu acest Prinţ al Persiei?” Arată el că îl ajută vreun om în luptă? Nu, el spune: „Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.” Ştim desigur că Mihail este prinţul angelic peste Israel. Sună mai mult ca o bătălie care se duce MULT deasupra capetelor oamenilor de pe pământ. Îngerul spune că EL trebuie să lupte cu acei prinţi, nu că trebuie să aibă în vreun fel ajutor de la rugăciunile de mijlocire ale lui Daniel, ca să reuşească. Cu siguranţă, dacă ar fi loc pentru noi ca să stăm în rugăciune „umăr lângă umăr” cu îngerii cerului în bătăliile cosmice, ar fi fost un moment excelent ca să ne fi învăţat despre asta. Dar îngerul nu cere ajutor, asa-i?

Vedeţi, este ceea ce eu numesc „teologia Peretti”. Nu mă înţelegeţi greşit, îmi place Frank Peretti, şi să întâmplă chiar să îl cunosc personal, dar acest concept este extras mai mult din FICŢIUNEA lui palpitantă decât din Biblie. El ar fi ultima persoană de pe pământ care ar spune că a scris texte teologice. A scris ficţiune încurajatoare, care inspiră şi deconectează! Acum să aplicăm aceasta la alte câteva pasaje.

Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. – 2 Petru 2:9-11

Avântându-ne unde îngerii se tem să păşească?

Aici, în pasajul din Noul Testament adresat nouă, credincioşii din epoca Bisericii, suntem avertizaţi să nu vorbim de rău „dregătoriile”. Acesta înseamnă căpeteniile teritoriale de cel mai înalt nivel! Dacă ai nevoie să-ţi fie şi mai clar, vezi Iuda:

Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” – Iuda 9

Bineînţeles, diavolul este „cea mai mare” căpetenie. Cele două pasaje ne spun amândouă că trebuie să fim foarte atenţi cum ne adresăm acestor fiinţe angelice căzute de rang mai înalt. Am văzut câţiva oameni care au simţit că sunt „chemaţi” la acest gen de misiune, aproape omorâţi sau cu familiile distruse din cauză că erau nepregătiţi pentru reacţia violentă care a venit când au atacat aceste fiinţe.

Autoritatea noastră asupra duhurilor rele (demoni sau diavoli) este clară. O puteţi găsi în Marcu 16:17: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci.” Putem vedea exemple ale acestui lucru în misiunea lui Pavel (Fapte 16:16-18, 19:15). Totuşi, căpeteniile spirituale sunt de un rang cu totul diferit! A triumfat Yah’shua [Isus] asupra lor la cruce (vezi nota de subsol 1)? Desigur! Ne-a dat porunca să luptăm cu ele? Este ceva sub semnul întrebării. Nici El, nici Pavel, nici un alt scriitor al Noului Testament nu porunceşte vreodată cititorilor săi să traseze hărţi spirituale sau să lupte împotriva unor asemenea căpetenii. Nu există relatări că ei au făcut aşa ceva. Credeţi că suntem mai înţelepţi decât ei? Am învăţat cumva ceva în ultimul deceniu, despre rugăciune sau evanghelizare, ce i-a scăpat lui Pavel, cel mai mare evanghelist din istoria umană? Nu cred.

Din cauză că autorizarea scripturală pentru a duce asemenea lupte este puţin neclară şi întunecată (şi posibil contraindicată de Iuda 9 şi 2 Petru 2:9-11), poate că nu este înţelept să te angajezi într-o asemenea luptă – dacă nu eşti absolut sigur că te afli în voia Domnului pentru tine.

„Dragă, l-am micşorat pe diavol!”

Nu suntem singurii care credem astfel. Mario Murillo, un luptător în rugăciune şi un evanghelist agresiv, numeşte aceasta Sindromul „Dragă, l-am micşorat pe diavol”. (Vezi nota de final 2.) Murillo spune: Uită despre aflarea numelor căpeteniilor sau locurilor întărite din oraşul tău. În schimb, proclamă „NUMELE CARE ESTE MAI PRESUS DE ORICE NUME”. Este tot ce a făcut Pavel, şi a „răscolit lumea” (Fapte 17:6).

Murillo crede că mulţi oameni, în special în mişcarea carismatică, tind să piardă din vedere puterea diavolului. Nu vrem să-i dăm lui Satan prea mult credit, dar tot trebuie să i se aducă cinstea care i se cuvine (Romani 13.7). Satan nu este o fiinţă cu care să te joci sau care să fie luată în râs! Câmpul de bătălie carismatic este plin de trupurile unor „oameni puternici ai lui Dumnezeu” care au crezut că pot să-şi bată joc de puterea lui Satan. Mulţi dintre ei au căzut în adulter sau într-un alt păcat din cauză că au fost încrezuţi.

Unii lideri din această mişcare, ca Larry Lea s-au dus în oraşe şi au avut „concerte de rugăciune” ca să rupă întăriturile din zonă, doar ca oraşele respective să fie într-o stare şi mai rea după ce au plecat! S-a întâmplat la Detroit doi ani la rând în „Noaptea Iadului”. San Francisco cu siguranţă nu a fost deloc mai bine, deşi a fost ţinta multor eforturi de rugăciune de mijlocire în acele domenii.

Multă publicitate exagerată s-a făcut când un presupus vrăjitor de rang înalt a fost mântuit la una din întâlnirile lui Larry Lea din San Francisco cu câţiva ani în urmă. Apoi s-a aflat că presupusul vrăjitor mântuit trăia în păcat cu prietena luni, la luni de zile după mântuire. Acest gen de lucruri nu prevesteşte ceva bun. Mă tem că asemenea eforturi sunt doar praf în vânt şi o focalizare greşită, în loc să ne concentrăm mai mult asupra câştigării sufletelor faţă în faţă. ACEASTA este biblică.

Da, Satan este învins; dar trebuie să fim atenţi să nu o luăm înaintea Căpeteniei noastre când încercăm să luptăm cu diavolul (Iosua 5:14). Aşa sunt răniţi oamenii – uneori de gloanţele din tabăra proprie.

Nu spunem că nu există oameni chemaţi de Cel Atotputernic la acest tip de misiune foarte înaltă. Dar aş avea mare grijă cu privire la ea. Dacă poţi găsi texte biblice care să sprijine trasarea hărţilor spirituale etc. şi atacarea duhurilor teritoriale, te rog dă-mi de ştire: dar eu am parcurs întreaga Biblie de 26 de ori, şi nu am găsit niciunul.

Aş spune că dacă ai „casa” complet în ordine (sau cel puţin rezonabil în ordine – 1 Timotei 3:4-5) şi crezi cu adevărat că Duhul Sfânt te-a uns şi te-a chemat la acest fel de luptă, atunci poate că trebuie să o faci. Cu siguranţă, este ceva între tine şi El (Romani 14:4). Numai fii conştient că mulţi oameni au intrat în asta, din moment ce este ultima „modă fierbinte” în mijlocire, şi în misiunea noastră a trebuit să-i ajutăm să pună la loc bucăţile distruse ale vieţilor lor.

Misiune sau magie?

Un ultim gând de avertizare cu privire la acest curent. Detest să o spun, dar de fapt acest curent al războiului spiritual reflectă mai mult concepţia MAGICĂ despre lume decât concepţia biblică despre lume, după umila mea părere. Ideea că trebuie să ştii „numele” şi „locurile” (şi poate chiar să mergi acolo) pentru a te ruga eficient nu este sprijinită de Biblie. Este o învăţătură ceremonială magică. Magia cere să ştii numele duhurilor pe care vrei să le controlezi. Biblia nu cere.

Nu sunt sigur că există dovezi biblice că unui luptător în rugăciune îi foloseşte la ceva să ştie unde sunt toate magazinele unde se vinde pornografie sau clădirile unde se vinde cocaină în comunitatea sa. Ideea că în anumite locuri speciale se află o putere deosebită este un concept ocult şi de-abia (dacă este) sprijinită de Scriptură.

O doamnă care era lider în fostul nostru stat de rezidenţă (Washington) petrecea săptămâni întregi proiectând şi întinzând hărţi unde se aflau „punctele de putere” despre care îi spusese (se presupunea) Duhul Sfânt. Şi-a trimis „trupele” să meargă, să se instaleze, să se roage şi să mijlocească în toate acele locuri. Fiecare femeie pe care o ştiam care s-a dus să facă asta, a sfârşit din această cauză fie foarte bolnavă fizic, fie devastată spiritual. Nu poţi lupta folosind instrumentele diavolului sau doctrinele diavolului. Duhul Sfânt cunoaşte numele fiecărui drăcuşor de pe pământ şi din cer; şi cu siguranţă poate să-ţi spună ceea ce vrea să ştii. Totuşi, nu pare să facă prea mult asta. Poate fiindcă este irelevant.

Tot ce au avut de făcut marii câştigători de suflete din trecut a fost să strige: „Dumnezeule, dă-mi suflete, altfel mor!” şi au venit cu miile. Finney nu a trasat hărţi spirituale, dar în vremea lui, căpitanii aflaţi pe mare au depus mărturie că trezirea izbucnea printre pasageri (fără vreo predică) doar fiindcă navele lor se apropiau de un port unde slujea Finney! (Vezi nota de final 3.)

În Marea Trezire au fost mântuiţi 50000 de oameni din populaţia Noii Anglii de 300000 (1/6 din populaţie!) (Vezi nota de final 4.) Nu au trasat hărţi spirituale! Trăiau pe un continent care fusese sub stăpânirea închinării păgâne de o mie de ani, trebuind să se lupte cu sute de zei şi cu închinarea la strămoşi. Dar, fără să vină împotriva duhurilor teritoriale sau fără toată această tehnologie avansată, cea mai mare trezire din istoria Americii a avut loc la 110 ani după ce primii creştini au pus piciorul pe continent. Nu a avut rival de atunci. De ce?

Aş sugera cu umilinţă că NU din cauză nu am trasat hărţi spirituale. Ci din cauză că am neglijat rugăciunea şi studiul Bibliei şi petrecem mai mult timp în faţa televizorului decât pe genunchi înaintea Celui Atotputernic.

Am scos adevăratul Cuvânt viu din multe din bisericile noastre în favoarea traducerilor false New Age. (Vezi nota de final 5.) Poţi trasa hărţile oraşelor până ce îţi vor cădea degetele, dacă singura ta armă ofensivă – Sfânta Biblie – a fost neutralizată, nu ai cu ce să lupţi! Numai un nesăbuit îşi demontează arma pe câmpul de luptă în mijlocul rafalelor de gloanţe, şi totuşi este tocmai ceea ce au făcut cei mai mulţi pastori din America.

Uită de trasarea hărţilor spirituale şi desenează doar adevărata Sabie a Duhului, Versiunea Autorizată, şi pune deoparte cuţitul de plastic NIV! (Vezi nota de final 6.) Adevărata Sabie este puternică şi destul de ascuţită ca să-l facă pe diavol să treacă printr-un Cuisinart [marca unui procesor pentru mâncare] spiritual (Evrei 4:12)! Dar nu avem nici timp, nici spaţiu să ne ocupăm acum de aceasta.

Doar că uneori creştinii trebuie să-şi aleagă priorităţile în rugăciune şi să aleagă între voia mai bună şi voia cea mai bună a lui Dumnezeu (Romani 12:2). De asemenea, te rog să înţelegi, nu spun că cei care îi învaţă pe alţii aceste tactici de „război spiritual” sunt răi. Sunt creştini sinceri care au devenit extaziaţi şi au sărit într-o trăsură pentru că avea sens pentru ei în carne, şi pentru tendinţa secolului 20 de a face lucrurile în mod ştiinţific.

Au uitat că Dumnezeu S-a descurcat destul de bine fără ştiinţa omenească (1 Timotei 6:20), şi aceasta de 6000 de ani!

Ceea ce este nevoie să se întâmple este ca aceşti oameni să-şi arunce hărţile şi computerele şi „ultimele traduceri” (care neagă naşterea din fecioară şi dumnezeirea lui Hristos), să ia Biblia Versiunea Regelui Iacov şi să conducă oamenii la Hristos. Aceasta îl va răni pe diavol mai mult decât zece misiuni de trasare a hărţilor spirituale.

Note de final

1) Yah’shua este modul evreiesc de a spune Isus. Este numele care I s-a dat la naştere şi numele cu care a fost numit când umbla pe pământ şi slujea. Credem că este mai respectuos şi un pic mai puternic (din punctul de vedere al războiului spiritual) să-L numim cu Numele Lui real.

2) Vezi excelenta lui carte, Fresh Fire.

3) Ed Reese, History of Evangelism and Evangelists, lectură nepublicată, Hyles-Anderson College, p. 15, citat în William P. Grady, Final Authority, Grady Publications, 1993, p. 355.

4) Charles L. Thompson, D. D., Times of Refreshing, A History of American Revivals from 1740 to 1877, with Their Philosophy and Methods, M.W. Smith and Co., 1877, p. 64.

5) The NIV, the Living Bible, the NAS, the NKJV etc. Dacă această afirmaţie te surprinde, contactează-ne! Avem literatură care îţi va deschide ochii!

6) Cei mai mulţi dintre „uriaşii” câmpului de luptă al războiului spiritual batjocoresc Cuvântul lui Dumnezeu şi aleargă după traduceri false. Dacă sunt cu adevărat conduşi de Duhul, ar trebuie să ştie mai bine! (Ioan 16:13)

7) Pentru mai multe despre aceasta, vezi capitolul 16 al cărţii noastre Blood on the Doorposts.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #9 On Spiritual Mapping and Territorial Warfare. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, clic pe www.withoneaccord.org.]

Clic pe Despre rugăciunea teritorială!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *