Întrebare: „Stigmatele – ce sunt? Sunt ele biblice?”

Răspuns: Stigmatele sunt apariția rănilor lui Isus Hristos pe trupul unei persoane. Unele stigmate includ reprezentări ale rănilor pe spatele lui Hristos provocate de biciuire și/sau răni la cap provocate de cununa de spini. Dar în mod tradițional stigmatele apar în cinci puncte clasice: coastă (unde Isus a fost străpuns cu sabia, pentru a confirma că era mort), amândouă mâinile și amândouă picioarele (răni provocate de piroanele răstignirii). Stigmatele sunt cunoscute și ca cele „Cinci Răni” sau „Rănile Sacre ale Domnului nostru”.

Mai mulți oameni din istoria bisericii au pretins că au primit în mod miraculos stigmate. Totuși, există semne de întrebare serioase cu privire la legimitatea acestor presupuse apariții. Multe s-a dovedit că au fost autoprovocate, într-o încercare de a falsifica stigmatele miraculoase. Biblia nu învață nicăieri pe nimeni să primească stigmate și nu afirmă nicăieri că Dumnezeu va da stigmate. În Galateni 6:17 Pavel afirmă: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.” Mai degrabă asta arată că trupul lui Pavel avea cicatrice din cauza dedicării lui de a-L urma pe Hristos. Isus a suferit rănile, pentru ca noi să nu mai trebuiască să le suferim. Rănile răstignirii provocate miraculos pe trupul unui credincios contrazic faptul că „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53:5)

[Stigmata – what is it? Is it biblical? Copyright © Got Questions Ministries.]

Oameni din toată lumea se pleacă înaintea statuilor care plâng, dând pietrei și lemnului cinste și glorie, în timp ce Îl înfurie pe Dumnezeul Preaînalt.

Faptul că statuia „Doamna noastră din Akita” plânge este acceptat oficial de Vatican ca supranatural.

Ca fostă catolică, m-am pocăit că am avut statui în casă, că am sărutat picioarele „Mariei” și că am ars lumânări în fața statuilor. Prea puțin știam eu că cinsteam idolii, mâniindu-L pe Dumnezeul Preasfânt și urând bun venit demonilor în viața mea, arătând reverență față de plastic și lemn.

Închinătorii se adună ore întregi în fața statuii care plânge, așteptând ca plasticul și vopseaua să le răspundă la rugăciuni.

Statuile sunt create de mâini omenești. Domnul nostru a interzis să fie făcută o imagine a Lui. Oamenii nu pot concepe gloria Dumnezeului Preaînalt, cu atât mai mult să facem o imagine a Lui ca să o venerăm ca substitut. Trebuie să ne închinăm în duh și adevăr. Nu ar trebui să venerăm statui ale „Reginei Cerului” și ale „sfinților”.

Lacrimi din rai sau lacrimi din iad?

Catehismul catolic spune despre imaginile cioplite:

2132 Venerarea creștină a imaginilor nu este contrară primei porunci, care interzice idolii. Într-adevăr, „onoarea adusă unei imagini trece la prototipul ei” și „oricine venerează o imagine venerează persoana zugrăvită în ea”. Cinstea adusă imaginilor sacre este o „venerare” respectuasă, nu adorarea datorată numai lui Dumnezeu.

Nu aceasta a fost greșeala lui Aaron?

Exod 32:4-7 „El i-a luat din mâinile lor, a bătut aurul cu dalta şi a făcut un viţel turnat. Şi ei au zis: «Israele! iată dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului.» Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat: «Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului!» A doua zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Poporul a şezut de a mâncat şi a băut; apoi s-au sculat să joace. Domnul a zis lui Moise: «Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.»”

Comentariul meu:

Într-adevăr, el credea că nu se închina imaginii și că o folosea ca un prototip. Credea că venerând vițelul de aur, Îl venerau pe Dumnezeul lui Israel printr-o imagine. Dar inimile oamenilor sunt rele, iar trupul lor dorește ce-și poate închipui cu simțurile. Biserica Catolică încurajează același păcat pe care l-a înfăptuit Aaron, prin venerarea statuilor și imaginilor. Dacă venerezi statui, întoarce-te de la acest păcat și închină-te numai lui Dumnezeu, care merită toată adorarea și lauda noastră, în duh și adevăr.

Cum se face că aceste statui „plâng”? Demonii pot cauza miracole false. Ademenind oamenii să venereze statui, Dumnezeu este batjocorit. Dușmanul știe că dragostea lor pentru Dumnezeu este dată idolilor, la fel cum a făcut Aaron. Statuile care plâng îi îndepărtează pe oameni de singurul Dumnezeu adevărat, îi târăște în păcat și introduce principalitățile demonice în viețile lor. Deși Aaron a vrut binele, judecata lui Dumnezeu nu iartă această practică.

Exodul 20:4 „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.”

Sue

[Sue, Weeping Statues: A Demonic Ploy to Deceive. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ivarfjeld.com, unde nu mai este disponibil.]

de Dr. Bob Thiel

În ultima vreme am făcut mai multe cercetări cu privire la „semnele miraculoase”, despre care mulți au afirmat că sunt asociate cu statui despre care diferiți oameni cred că o reprezintă pe Maria, mama lui Isus.

Sunt multe statui despre care se presupune că o reprezintă pe Maria, mama lui Isus. Mulți se pleacă înaintea lor și uneori există rapoarte că unele statui varsă lacrimi sau că sunt alte semne și minuni asociate cu ele.

Mulți din romano-catolicism, ca și din afara lui, consideră aceste semne a fi o dovadă miraculoasă că Maria este prezentă și aprobă aceste statui.

Dar asta nu este ceva ce vine din Biblie. În schimb, acest gen de lucruri provin din păgânism.

Observați următorul raport:

Chiar în adevăratul său caracter era cunoscut etruscul Tagges; fiindcă se spune că el a fost cel care i-a învățat pe romani prevestirile și toate superstițiile și trucuri pentru facerea minunilor, toate legate între ele. Precum în vremurile recente am auzit despre imagini care plâng și despre Madone care clipesc și despre nenumărate minuni care au loc continuu în Biserica Romei, ca o dovadă a acestei dogme papale, așa a fost și în sistemul Babilonului. Rareori există o formă de „fraudă pioasă” sau o impostură sfântă practicată în prezent pe malurile Tibrului, despre care să nu se poată dovedi că a avut un echivalent pe malurile Eufratului sau în sistemele care au provenit din el. A fost văzută imaginea Fecioarei vărsând lacrimi? Multe lacrimi au fost vărsate de imaginile păgâne. La acești idoli cu inima tandră face aluzie Lucan când, vorbind despre minuni care au avut loc în timpul războiului civil, spune:

„Lacrimi vărsate de zei, patronii țării noastre,

Și sudoare din Lares, au rostit jurămintele cetății.”

Virgil, de asemenea, se referă tot la ei, când spune:

„Statuile care plâng au prezis războaie

Și a căzut sudoarea sfântă a idolilor de bronz.”

Când în consulatul lui Appius Claudius și Marcus Perpenna, Publius Crassus a fost ucis într-o bătălie cu Aristonicus, statuia lui Apollo de la Cumae a vărsat lacrimi patru zile, fără întrerupere. Zeii au, de asemenea, dispozițiile lor vesele, ca și crizele lor de plâns. Dacă Roma consideră o realizare divină ca imaginea sacră a Madonei să „clipească”, cu siguranță, nu se întâmpla mai rar ca imaginile sacre ale păgânismului să-și relaxeze trăsăturile într-un zâmbet răutăcios ocazional. Avem mărturii din plin că au făcut asta. Psellus ne spune că atunci când preoții și-au arătat puterile magice, „statuile au râs și lămpile s-au aprins spontan”. Când imaginile s-au arătat vesele totuși, se pare că au inspirat alte sentimente decât cel de veselie, în inimile celor care le respectau. „Teurgii” [practicații teurgiei; în filozofie, teurgia este intervenția divină în viața omului, n. trad.], spune Salverte, „au provocat apariția zeilor în aer, în mijlocul unui abur gazos, separat de foc. Teurgul Maximus, fără îndoială, a folosit un analog secret la aceasta când, în vaporii tămâiei pe care a ars-o înaintea statuii Hecatei, imaginea a fost văzută râzând atât de natural, încât a umplut spectatorii de groază.” Au fost totuși momente când au fost inspirate sentimente diferite. A privit statuia Madonei binevoitor la un închinător favorizat și l-a trimis acasă sigur că rugăciunea i-a fost auzită? Așa au făcut și statuile egiptenei Isis. (Hislop A. Two Babylons. 1858. Loizeaux Brothers, Second American edition 1959, p. 257-258)

Statuile care plângeau în vechime nu erau miracole divine.

Mai mult, catolicii și alții ar trebui să ia în considerare că statuile despre care se spune că sunt reprezentări ale apariției care a apărut în Fatima în 1917 nu este posibil să arate ca ceea ce a apărut de fapt acolo. Observați aceasta:

Statuia de la Capela Fatima și imaginea pe care au văzut-o copiii

Totuși, există relatări că aceste statui plâng, sângerează etc. Iată parte din ce am scris despre acesta în cartea mea Șocul Fatima!

„S-a raportat că există statui ale Doamnei de la Fatima care plâng și sângerează. Mulți oameni, inclusiv unii din clerul catholic, au arătat că acest tip de fenomene sunt dovada că aparițiile sunt Maria, trimisă de Dumnezeu pe pământ.

Acum iată un alt șoc – deoarece nu am motiv să mă îndoiesc de toate rapoartele despre statui de la Fatima care plâng și/sau sângerează, și deoarece niciuna dintre statuile despre care s-a raportat că au plans nu arată ca apariția care a fost descrisă inițial ca apărându-le celor trei copii în Fatima în 1917, nu este posibil ca faptul că plâng și/sau sângerează să fie o dovadă că sunt de la Dumnezeu. Aceasta ar fi o confuzie.

Conform Bibliei, «Dumnezeu nu este un Dumnezeu al confuziei» (1 Corinteni 14:33, Noua Versiune King James) sau «Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii» (Biblia Noul Ierusalim), dar Diavolul este «mincinos și tatăl minciunii» (Ioan 8:44).

Prin urmare, statuile care plâng și/sau sângerează sunt o dovadă în plus că apariția văzută la Fatima nu a fost Maria, trimisă de Dumnezeul Bibliei, ci sugerează în schimb o origine demonică:

«Să fie distruși toți cei care adoră chipuri cioplite» (Psalmul 96:7, Biblia Douay-Rheims; în Psalmul 97:7 se găsește referința echivalentă în Biblia Noul Ierusalim/Noua Versiune King James).

Aceasta include statuile și imaginile despre care se presupune că sunt ale Mariei. Și bineînțeles, «Statuile Pelerinului» din Fatima nu seamănă cu ce a fost văzut acolo.” (Thiel B. Fatima Shock. Nazarene Books, 2012, pp. 246-247)

Cei care se bazează pe vrăji precum statui care plâng/sângerează se bazează pe ceva ce este condamnat de Biblie.

Biblia ne avertizează despre o „fecioară” care folosește farmece, care este numită și Împărăteasa Împărăţiilor. Observați următoarele, așa cum se arată într-o versiune catolică a Bibliei:

„Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeilor; căci nu te vor mai numi subţirică şi plăcută… Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oştirilor, Sfântul lui Israel. Şezi într-un colţ şi taci, fata haldeilor! Căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor. Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. Tu ziceai: «În veci voi fi împărăteasă!», şi nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârşească. Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta: «Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!» Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece. Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai: «Nimeni nu mă vede!» Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: «Eu şi numai eu.» De aceea, nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul pe neaşteptate. Vino, dar, cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. Te-ai obosit tot întrebând; să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple!” (Isaia:47:1, 4-7)

Isus a avertizat că semnele și minunile vor înșela aproape pe oricine (Matei 24:24). Observați avertizarea Apostolului Pavel:

„Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.” (2 Tesaloniceni 2:9-12)

Înșelăciunea trebuie să fie inteligentă pentru a funcționa, iar mulțimile au fost deja înșelate de semnele și minunile care vin de la statui – chiar înainte de vremea în care a fost scris Noul Testament.

În ceea ce privește Biblia, toți ar trebui să realizeze că nu există nimic în Biblie sau chiar în scrierile bisericii primare, care să susțină concepția că Dumnezeu a vrut să folosească statuile care plâng etc. ale Mariei. Trist totuși, multe milioane de oameni nu vor să realizeze asta.

Pentru mai multe informații, verifică următoarele:

Mary, the Mother of Jesus and the Apparitions Știi multe despre Maria? Sunt aparițiile reale? Ce ar putea să însemne ele pentru ascendența religiei ecumenice a lui Antihrist? Încep protestanții să accepte concepția catolică despre Maria? Cum o privesc ortodocșii pe Maria? Cum ar putea să-i vadă Maria pe adoratorii ei?

Origin of the Marian Dogmas De unde spun erudiții catolici că vin cele patru dogme despre Maria?

Assumption of Mary A murit Maria? A fost luată în rai pe 15 august? Ce se cunoaște despre aceasta? Ce arată Biblia?

Women and the New Testament Church Erau femeile importante în Biserica Noului Testament? Care femei erau importante și cum erau ele implicate?

Which Is Faithful: The Roman Catholic Church or the Genuine Church of God? Știi că ambele grupuri au împărtășit multe în primele învățături? Știi care biserică s-a schimbat? Știi care grup este cel mai credincios față de învățăturile bisericii apostolice? Care grup reprezintă cel mai bine adevărata creștinătate? Acest articol bine documentat răspunde la întrebările acestea.

Fatima Shock! Fie că tu crezi sau nu ce s-a întâmplat la Fatima, dacă trăiești destul de mult, vei fi afectat de ramificațiile sale (conform Isaia 47, Apocalipsa 17). Fatima Shock! le oferă creștinilor preocupați suficiente fapte documentate despre catolicism, pentru a contracara eficient orice argument fals despre Maria. Pe lângă versiunea tipărită, există ediția Kindle, pe care o poți achiziționa în câteva secunde.

[Bob Thiel, Ph. D., Weeping Marian statues: Divine miracle or lying wonder? Copyright © 2014 Bob Thiel.]

de Preot Jaise K. George

Preotul Jaise K. George, India

Mulți dintre voi poate ați auzit vestea despre un bebeluș din Filipine născut cu stigmatele lui Isus, care a devenit virală în media socială. În timp ce vrem să știm dacă este o farsă sau nu, am văzut fenomene similare anterior. Sfântul Francisc din Assisi a fost primul stigmatizat raportat în istoria creștină. Mai târziu, istoria creștină înregistrează multe cazuri comparabile. Maica Susan, o călugăriță din Biserica Ortodoxă Malankara, care locuiește în Kerala, trece, de asemenea, prin așa ceva.

Stigmatele se referă la rănile lui Isus, care sunt reproduse în trup în mod miraculos. În ocazii foarte rare, Biserica Catolică a acceptat o apariție a stigmatelor ca autentică, dar nu a definit niciodată originea sau natura lor, permițând astfel explicații fizice, psihologice și supranaturale pentru aceste fenomene. Ian Wilson, în Stigmatele (Harper & Row, San Francisco), declară: „Ele [stigmatele] sunt unul dintre cele mai consternante și contrariante mistere medicale și științifice.”

Este posibil ca unii oameni să aibă răni neobișnuite sau pustule sângerânde pe trup, care ar putea și asemănate cu anumite răni ale lui Hristos. Dar fiecare dintre aceste cazuri trebuie explicate rațional. Sunt rănile reale sau false? Se potrivesc cu rănile lui Hristos sau sunt un produs al imaginației sau sunt autoproduse? Sunt naturale sau divine? Ar putea fi produsul activității satanice? (Uneori uităm că Satan folosește religia ca să-i îndepărteze pe oameni de ceea ce este important.) Întrebarea pe care trebuie să o punem este cum sunt urmele de sânge care apar în mod misterios pe mâinile unor oameni o dovadă că „iau parte la suferințele lui Hristos”? Apariția unor semne semnifică faptul că purtătorul lor ia parte la suferință? Dacă înseamnă ceva, aceste ciudățenii minimalizează suferința. Evident, există puține răspunsuri pe care le putem da sau pe care le putem găsi cu privire la stigmate.

Maica Susan, India

Putem doar specula și nu putem fi siguri cum arătau rănile – „stigmatele” – pătimirii pe trupul lui Hristos. Dar știm cu adevărat că stigmatele apar în același mod la toți cei despre care se crede că le au. Joe Nickell, un fost detectiv și magician, investighează pretențiile la supranatural și paranormal pentru revista „Skeptical Inquirer”, cu sediul în Amherst [Massachusetts, n. trad.], și a scris o carte pe această temă în 1993. „Cel mai probabil, Isus a fost străpuns pe cruce prin încheturile mâinilor. Odată ce noțiunea că Isus a fost străpuns cu piroane prin încheieturi a fost aceptată, unii stigmatizați au început să arate răni la încheturi. Iată logica mea: se presupune că stigmatele sunt o reflectare a rănilor lui Hristos, oricum ar fi fost ele. Dacă ar fi manifestări reale, ar trebui să ne spună unde erau rănile Lui”, a spus Nickell. În schimb, stigmatele apar „peste tot. Există toate variantele, și ele continuă să se schimbe.”

Dovezile disponibile sunt limitate, mare parte fiind oferite de susținătorii stigmatelor. Nu vedem stigmatele menționate în Biblie. Totuși, cele mai multe cazuri au început la aproximativ o mie două sute de ani după moartea lui Hristos, și există un argument puternic că ele sunt un produs al superstițiilor în întunericul evului mediu. Biserica este precaută cu privire la cazurile de stigmate raportate, din două motive: posibilitatea unei farse (și astfel toată credința în Dumnezeu ar putea fi pusă sub semnul întrebării) și posibilitatea ca unii oameni să distorsioneze sensul stigmatelor. De exemplu, aceste semne ar putea părea mai importante pentru credința unei persoane decât pătimirea-moartea-învierea lui Isus, Scripturile, sacramentele sau multe alte lucruri care sunt mai importante pentru credință decât stigmatele.

Cercetătorii stigmatelor, chiar și credincioși catolici precum regretatul Herbert Thurston, S. J., sunt de acord aproape în unanimitate că asemenea fenomene sunt cel mai bine explicate ca reacții ale trupului la experiențe extatice și psihologice intense. Filmul Stigmatele, unul dintre cele mai controversate filme religioase, lansat în anul 1999, a fost foarte controversat datorită modului în care s-a raportat la chestiuni importante pentru inimile catolicilor. Un preot iezuit, unul dintre personajele principale ale filmului, descoperă o legătură între stigmate și una din evangheliile gnostice (scrieri religioase din secolul IV condamnate de Biserica Catolică). Preotul dezvăluie un complot pentru a păstra ascuns „adevărul” acelor evanghelii.

Therese Neumann, Germania

Unii cercetători moderni au arătat că stigmatele sunt de origine isterică sau legate de tulburări de identitate disociativă, în special de legătura dintre constrângerea alimentară prin autoînfometare, stările mintale disociative și automutilare, în cadrul unei credințe religioase. Cazurile de anorexia nervosa adesea prezintă automutilare sub formă de stigmate, ca parte a unei tulburări obsesiv-compulsivă ritualică. S-a raportat o legătură între înfometare și automutilare printre prizonierii de război și în timpul perioadelor de foamete. Un studiu psihoanalitic al stigmatizatei Therese Neumann a sugerat că stigmatele ei au rezultat din simptome de stres postraumatic, exprimate printr-o automutilare înconștientă, printr-o autosugestibilitate anormală.

Versete biblice de luat în considerare

„Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.” (Levitic 19:28) S-ar putea spune că stigmatele sunt tăieturi în carne care par să contrazică porunca lui Dumnezeu.

Uneori oamenii care vor să apere stigmatele fac referire la un verset care se găsește în Galateni 6:17, unde Pavel a scris: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.” Cuvântul „semne” vine din cuvântul grecesc „stigmata”, care înseamnă un semn tatuat sau un semn făcut cu fierul înroșit. Acum noi știm că era împotriva legii lui Dumnezeu să-ți faci semne pe trup prin tăieturi, astfel încât nu se poate ca Pavel să și le fi provocat singur, deci ce a vrut să spună?

Era ceva obișnuit în vremea lui Pavel ca sclavii și uneori soldații să fie însemnați, iar adepții cultului lui Mithra erau, de asemenea, însemnați. În vremurile ulterioare, adepții hinduismului se însemnau cu tridentul lui Vishnu. Semnul sau marca semnificau posesia, o cicatrice a slujirii, și de obicei inițiatul o purta cu mândrie. Dar în contextul în care scria Pavel, el se apără față de un iudaizator care practica circumcizia și se referă la propriile sale suferințe, pe care trebuise să le îndure de dragul Domnului Isus. Acestea, spune el, sunt cicatricele sau marca lui. Cicatricele, zgârieturile și vânătăile din trupul lui sunt o dovadă că era al Lui.

Biblia Amplificată spune: „De acum nicio persoană să nu mă tulbure (făcând necesar să-mi apăr autoritatea apostolică și adevărul divin al Evangheliei mele), pentru că port pe trupul meu (marca) semnele Domnului Isus (rănile, cicatricele și celelalte dovezi exterioare ale persecuțiilor – acestea mărturisesc despre posesiunea Lui asupra mea)!”

Părerile și gândurile mele personale

Sunt sigur că stigmatele există ca răni reale în trupurile unor oameni. De asemenea, cred că viziuni, apariții, semne și minuni au fost văzute și experimentate de mulți oameni de-a lungul vremurilor și că stigmatele sunt doar una dintre sutele de alte minuni similare. Totuși, nu autenticitatea stigmatelor ar trebui să fie interesul nostru principal; ci către ce arată aceste minuni. Și Diavolul este capabil să facă semne și minuni, de exemplu, vrăjitorii din Egipt au putut să transforme apa în sânge, ca Moise, dar vrăjitorii nu arătau spre Dumnezeu și se luptau împotriva lui Moise.

Biblia arată că Isus a venit în lume ca să-Și dea viața ca jertfă supremă. Nimic nu poate fi adăugat sau luat de la singura mare jertfă. Pe de altă parte, stigmatele pun în discuție finalitatea morții și învierii lui Isus Hristos, fiindcă par să le extindă și să le repete, cel puțin într-o anumită măsură. Prin urmare, s-ar părea că, în ciuda absolutei lor sincerități, cei care manifestă stigmatele nu lucrează prin puterea lui Dumnezeu. Ei arată minuni mincinoase, a căror forță este fie demonică, fie psihosomatică, sau o combinație a ambelor. Ar fi mult mai bine dacă ne-am pune încrederea în lucrarea terminată a lui Isus, decât să căutăm oameni care par să se afle din nou într-o stare de răstignire. Nimeni nu ar putea să poarte păcatele morții, cu excepția lui Isus. Este inutil chiar și să ne imaginăm că am purta acele păcate în trupul nostru, și ar fi o mare insultă față de Dumnezeu să gândim că L-am putea AJUTA la răscumpărarea lumii.

Jejomar Castillo s-a născut pe 15 martie 2015 în Filipine, cu urme ciudate pe frunte, mâini și picioare. Rănile sângerează regulat și par a nu se vindeca niciodată complet.

Mass-media caută întotdeauna oameni obișnuiți care fac lucruri extraordinare. Și nu este o surpriză că veștile despre Jejomar Castillo, bebelușul cu stigmatele lui Isus, care s-a născut pe 15 martie în Filipine, a devenit virală. Am intrat în a doua jumătate a marelui post; medităm și reflectăm la suferințele lui Isus Hristos. Este un timp în care facem ceva neobișnuit de uimitor, rămânând focusați, dar o știre importantă ca aceasta este prea tentantă. Este imperativ să ne păstrăm focusarea pe Cruce. Putem compara ceva cu suferințele și rănile provocate lui Hristos? Poate vreo ființă omenească să ia parte la durerea pe care a suferit-o Hristos pentru noi? De aceea părintele nostru în Hristos, Sfântul Toma [tradiția apocrifă îl plasează pe Toma ca propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir, de aceea creștinii din India îl consideră părintele lor spiritual, n. trad.], care a proclamat credința în Hristosul înviat, a cerut să vadă în mâinile Lui semnul cuielor şi să pună degetul în semnul cuielor şi să pună mâna în coasta Lui. (Ioan 20:25) Pentru un credincios, acestea sunt semnele personale ale identificării Domnului nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi pe Cruce. Eu, ca și credincios, nu pot să găsesc aceleași răni în altcineva sau altundeva.

Mă rog pentru rapida vindecare a bebelușului Jejoma, dar sunt foarte întristat de răspunsurile așa-zișilor credincioși: „Bun venit Mântuitorului”, „revenirea biblică a lui Isus Hristos”. Sfânta Scriptură ne amintește: „O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?” (Galateni 3:1) Acest verset ne îndeamnă să cântărim dacă vrem să fim nesăbuiți precum galatenii și să ni se sucească mințile de evenimente ca stigmatele sau să ne reînnoim credința în Hristos, Mântuitorul nostru.

Creștinii nu trebuie să-și piardă timpul sau devoțiunea stăruind asupra miracolelor sau minunilor. Aceste „răni ale stigmatelor” nu mă mișcă și nu „întăresc” credința mea în Hristos, dar sunt mișcat de martiriul celor 21 de tineri copți ortodocși și de suferințele călugăriței în vârstă de șaptezeci și doi de ani care a fost violată în grup în Bengal, exemple ale unor adevărați credincioși care iau parte la suferințele Domnului nostru Isus Hristos.

Lăsați ca semnele și minunile să facă parte mai degrabă din conversațiile de valoare, decât să fie manifestări ale realităților spirituale. Să fim umpluți cu Duhul Sfânt, care să ne conducă la o viață de trăite sfântă, nu să fim într-o stare de uimire și reverență pentru apariția unor semne pe trup care corespund rănilor de la răstignire ale lui Isus Hristos.

[Rev. Fr. Jaise K George, Stigmata – Human Obsession for Signs and Wonders. Copyright © 2015 Jaise K George. Fratele Jaise K. George și-a terminat educația teologică la STOTS Nagpur și slujește ca preot în diferite parohii din Dioceza Delhi, India. Este coordonator al Programului de Călăuzire Premaritală, Dioceza din Delhi și cercetător în domeniul psihologiei.]

Sumar: Ce sunt stigmatele? De unde vin ele?

Stigmatele sunt răni pe trup care corespund suferințelor pe care le-a simțit Isus în timpul răstignirii.

Ce sunt stigmatele?

Stigmatele obișnuite includ răni la frunte, care par a fi provocate de o cunună de spini, semne pe mâini și picioare, unde Isus ar fi fost străpuns de piroane, și chiar urme de-a lungul brațelor și spatelui, similare celor pe care le-a purtat El de la biciuire.

Cele mai multe stigmate apar în cercurile romano-catolice. Stigmatizații cred că, purtând stigmatele, suferă cu Maria, onorându-L pe Hristos și ajutând la plătirea pedepsei pentru păcatele altora. Ei cred că Dumnezeu Însuși produce aceste răni, în mod supranatural.

Totuși, stigmatele sunt împotriva adevăratei naturi a lui Dumnezeu. Ispășirea – moartea și învierea lui Hristos pentru a plăti pedeapsa noastră – este fără valoare dacă oamenilor li se cere să sufere rănile lui Hristos din nou. Scriptura ne spune că Hristos a murit o dată pentru totdeauna.

Unele exemple, precum rănile de la mână și picior ale Sfântului Francisc, pot fi explicate ca rezultat al altor probleme medicale. Totuși, unele stigmate nu pot fi explicate cu ușurință de știință. Ele sunt răni înșelătoare, provocate de Satan.

Marie Rose Ferron

Marie Rose Ferron (1902-1936) a fost o romano-catolică născută în Quebec. În cea mai mare parte a scurtei sale vieți, pe care a petrecut-o în Rhode Island, Ferron a avut parte de stigmate îngrozitoare.

Răni însângerate au apărut pe mâinile, picioarele, fruntea și brațele ei, iar Ferron leșina adesea din cauza intensității durerii. Dar, conform unei biografii, era fericită să sufere, crezând că suferea pentru a lua pedeapsa pentru păcatul altor oameni:

„Ea găsea chiar dragoste pentru patimile pe care El le împlinea în trupul ei împuținat. Pe când povestea durerii se desfășura luni și ani, realizarea că era o victimă a devenit mai puternică.

Știa că era torturată în locul altora și a acceptat vocația de a purta în propriul ei trup durerea fizică de care erau ei scutiți. În aceasta, de asemenea, s-a asemănat Stăpânului ei, a cărui dragoste L-a îndemnat să poarte pedeapsa omenirii în locul ei.”^[i]

Marie Rose Ferron a murit la vârsta de treizeci și trei de ani, încă acoperită de stigmate dureroase.^[ii] Dacă Isus a murit o dată pentru toate păcatele noastre, este necesar ca altcineva să sufere durerea răstignirii? Nu. Satan – nu Dumnezeu – le provoacă suferință stigmatizaților.

Marie Rose Ferron

Suferință fără sens

Mulți alții au suferit simptome asemănătoare cu cele ale Mariei Ferron. O tânără siriană cu numele de Myrna Nazzour a suferit de sângerări intense și chinuitoare la mâini, picioare și cap.

Irlandeza Christine Gallagher simte aceeași suferință. Alți stigmatizați moderni îi includ pe Therese Neumann din Germania (1898-1962), Padre Pio din Italia (1887-1968), Catalina Rivers din Bolivia și Julia Kim din Coreea.

Myrna Nazzour, Siria

Christine Gallagher, Irlanda

Therese Neumann, Germania

Padre Pio, Italia

Catalina Rivers, Bolivia

Julia Kim, Coreea

Stigmatele sunt o declarație că jertfa lui Hristos este incompletă. Lui Satan i-ar plăcea să ne facă să credem că Hristos nu este destul de puternic pentru a oferi salvarea și că trebuie să ne-o câștigăm noi înșine. Dar pur și simplu nu este biblic ca cineva să mai sufere pentru a plăti pentru păcatele lumii.

Nefericitul adevăr este că acești oameni suferă pentru nimic. Durerea lor nu este pe placul lui Dumnezeu și nu inspășește niciun păcat.

Note

^[i] Mystics of the Church: Marie Rose Ferron American Mystic-Visionary-Stigmatic

^[ii] Jeanne S. Bonin, A Stigmatist: Marie-Rose Ferron (Médiaspaul, 1988): 95, 248

[Stigmata – a sign of God or a deception? Copyright © Amazing Discoveries.]