Fiecare copil catolic crește cu nenumărați sfinți și ceilalți așteaptă de la el să-i urmeze ca pe niște „exemple sfinte”. Citind cărți precum Viețile sfinților de Butler, având relicve sfinte în casă și chiar primind numele unui sfint, niciun copil catolic al cărui familie ia religia în serios nu omite să învețe multe despre acești bărbați și femei. Odată cu mântuirea și cu învățarea Bibliei, un creștin realizează repede că cei mai mulți sfinți catolici sunt suflete de compătimit, care au trăit în amăgire spirituală. Eu o includ printre ei și pe sfânta mea de la „confirmare”, Sfânta Teresa de Lisiuex.

În afară de figurile biblice pe care romano-catolicismul le-a numit sfinte, precum „Sfântul” Paul, „sfinților” catolici cărora li s-a acordat această onoare nu au fost sfinți conform definiției biblice a unui sfânt. Este posibil să existe câțiva care erau mai smeriți și „drăguți”, precum „sfântul” catolic Maximilian Kolbe, care și-a dat viața într-un lagăr de concentrare, dar asta nu schimbă realitățile cu privire la adâncimile înșelăciunii religiei catolice.

Deuteronom 33:3 „Da, El iubeşte popoarele; toţi sfinţii sunt în mâna Ta. Ei au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale.”

Adevărații creștini nu sunt căutători de faimă care îngenunchează la televiziune înainte de serialul Coridoarele puterii, adică cei mai mulți dintre cei mai buni creștini din această lume au murit necunoscuți și fără nenumărate cărți scrise despre ei, nu au adunări politice și nu sărută ghetele liderilor politici. În schimb, sunt urâți de lume și persecutați, așa cum a avertizat Isus Hristos. Cununile și răsplățile lor vor fi în rai.

Există dovezi că mulți din sfinții Romei au fost conduși de spirite false. Adevărații sfinți creștini nu au petrecut ore întregi bilocându-se – cu adevărat, acesta fiind cuvântul catolic pentru călătoria astrală – levitând și sângerând din găuri în mâini. [Mulți știu că Isus a fost răstignit cu piroane prin încheieturile mâinilor, pentru ca greutatea trupului să fie susținută pe cruce.]

Sfânta Caterina de Siena

Multe din învățăturile și scrierile așa-numiților sfinți catolici sunt cu totul împotriva lui Hristos. Una din învățătoarele Bisericii Romei, Sfânta Caterina de Siena, are de spus următoarele:

„Chiar dacă Papa ar fi Satan întrupat, nu ar trebui să ne ridicăm capul împotriva lui, ci să ședem calmi la pieptul său. Cel care se răzvrătește împotriva Părintelui nostru este condamnat la moarte, fiindcă ce facem pentru el, Îi facem lui Hristos: Îl onorăm pe Hristos, dacă îl onorăm pe Papă; Îl dezonorăm pe Hristos, dacă îl dezonorăm pe Papă. Știu că foarte mulți se apără cu mândrie: «Sunt atât de corupți și fac tot felul de rele!» Dar Dumnezeu a poruncit asta, chiar dacă preoții, păstorii și Hristos-pe-pământ ar fi diavoli întrupați, să fim ascultători și supuși lor, nu de dragul lor, ci de dragul lui Dumnezeu și din ascultare față de El.” (St. Catherine of Siena, SCS, p. 201-202, p. 222)

Cu ce este mai bun un mesaj de supunere oarbă față de rău ca acesta, față de un mesaj care îi conduce pe oameni la Antihrist și răutate? Mesajul de mai sus este complet contrar avertizărilor lui Isus Hristos despre lupi în haine de oaie și testarea roadelor.

Unii așa-numiți „sfinți” catolici prezintă o implicare demonică masivă, pentru unii aceasta putând fi urmată de viziuni înșelătoare, ca atunci când se arată un spirit fals, care pretinde că este „Maria” sau alte figure biblice, ceea ce în New Age ar fi practic același lucru cu „ghizii spirituali” sau „demonii”. Padre Pio, care a fost făcut sfânt de Papa Ioan Paul II în 2002, a arătat dovezi înfricoșătoare de asociere demonică. Ceea ce a inclus incidente în care s-a spus că era literalmente bătut de „spirite”. Bineînțeles, el nu este singurul sfânt catolic care a vorbit despre manifestări fizice ale răului în viața sa. Pare să fie un fapt că acești sfinți invitau spiritele să intre în ei. Cum se poate asta? Ei bine, ca să revenim la Padre Pio, gândiți-vă la avertizările Bibliei despre închinarea la „îngeri” sau chemarea „spiritelor familiare” (Levitic 19:31).

Padre Pio i-a învățat pe oameni închinarea nebiblică la „îngeri”:

Coloseni 2:18 „Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti.”

Padre Pio a învățat:

Padre Pio

„Invocă-ți des îngerul (tău) păzitor, acest înger binefăcător. Repetă adesea frumoasa rugăciune: «Înger al lui Dumnezeu, dragul meu păzitor, căruia mărinimia Tatălui mă încredințează aici; luminează-mă, păzește-mă, călăuzește-mă acum și întotdeauna.» Cât de mare, draga mea Raffaelina, va fi mângâierea când, în ceasul morții tale, sufletul tău va vedea acest înger care este atât de bun, care te-a însoțit toată viața ta, care a fost atât de îndestulător în grija sa maternă! [… tăiat din cauza lungimii…] Dumnezeul meu, de câte ori am răspuns, într-adevăr, la grija îndestulată, mai mult decât maternă, a acestul înger bun fără niciun semn de respect, afecțiune și recunoaștere! Acest gând în prezent mă umple de confuzie: vai – auzi asta și fii îngrozită – astfel este orbirea mea, încât nu simt remușcare din cauza asta. Iar ceea ce este și mai rău, îl tratez pe acest drag înger, nu spun ca pe un prieten, ci ca pe un membru al familiei mele. Și, ca să spun adevărul, acest scump înger nu este câtuși de puțin ofensat că este tratat astfel de mine. Ce scump este, ce bun!” (Padre Pio da Pietrelcina. EPISTOLARIO, II: Corrispondenza con la Nobildonnna Raffaelina Cerase 1914-1915, Lett. 64, p. 403f. National Centre for Padre Pio. Rd. 1, Box 134 Barto, PA 19504)

Asta este îngrijorător. Ei bine, rugăciunile către așa-numiții îngeri păzitori nu sunt surprinzătoare în cercurile catolice. Un fapt care se adaugă la circumstanțele lui Padre Pio este că altor călugări le era teamă să aibă camera lângă el sau cu el, fiindcă vorbea cu atât de multe spirite toată noaptea. Apoi el, ca atât de mulți sfinți populari din secolele dinainte, a primit stigmate. Puneți-vă întrebarea ce este sfânt sau bun la stigmate? Stigmatele apar când oamenii încep să sângereze incontrolabil din mijlocul palmelor sau picioarelor, iar asta este mai degrabă o încălcare a Evrei 6:6 și o blasfemie împotriva lui Isus, decât ceva bun și folositor. Eu cred că este ceva inspirat demonic, dacă nu cumva este adevărată șarlatanie, în unele cazuri.

Sfânta Tereza de Lisieuex

Sunt mulți sfinți care au prezentat stigmate, care au avut viziuni false și au levitat, Sfântul Francisc din Assisi, Sfânta Tereza de Lisieuex au fost printre ei, ca mulți altii. De fapt, în cazul Sfintei Tereza și a altor sfinte, lucrurile au devenit și mai stranii, deoarece ele au căutat „mortificarea” [suferința de dragul suferinței, crezând că asta le face mai sfinte]. În Povestea unui suflet, cartea despre Sfânta Tereza, ea spune cum îngăduie intenționat muștelor să rămână pe ea. Precum asceții hinduși, care stau pe un pat cu cuie și își lasă unghiile să crească până la șaizeci de centimetri, mulți sfinți catolici se înfometează, dorm intenționat pe podea, merg fără încălțăminte, stau pe stâlpi și își vatămă trupurile, crezând că asta le câștigă o cale în rai. Trist, și aici oamenii, în loc să se întoarcă la Isus Hristos și să se încreadă în El și în bunătatea Lui, se concentrează cu mândrie pe „suferință” [în acest caz, suferință inutilă] pentru a ajunge în rai. Unul din cele mai rele citate din carte este explicația lui Josemarie Escirva în cartea lui Calea [pagina 208]: „Binecuvântată fie suferința! Iubită fie suferința! Sfințită fie suferința! Glorificată fie suferința!”

Alți sfinți catolici, care poate nu au intrat în demonic la exterior, prin autodistrugere sau din punct de vedere mistic, au învățat și au promovat lucruri rele. Sfântul Toma de Aquino [amintiți-vă că l-am numit în articolul despre predicatorii ecumenici de la Calvary Chapel] este unul dintre ei. Un lucru pe care l-am observat la „sfinții” catolici este că întotdeauna predică opusul a ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, dar de ce nu ar asta adevărat, dat fiind că sunt membri ai curvei? [Referire la curva cea mare din Apocalipsa 13, n.tr.]

Sfântul Toma de Aquino

Sfântul Toma de Aquino, care este popular printre unii „teologi” evanghelici care își spun „tomiști”, a învățat:

„Fiecare parte este îndreptată spre întreg, ca imperfectul spre perfect, unde fiecare parte există în mod natural, de dragul întregului. Din acest motiv vedem că sănătatea întregului trup uman cere îndepărtarea unui mădular, pentru că a putrezit sau este infectant pentru celalte mădulare, încât ar fi atât lăudabil, cât și sănătos să fie îndepărtat. Acum, fiecare persoană individuală este legată de întreaga societate, precum partea de întreg. Prin urmare, dacă un om este periculos și infectant pentru comunitate din cauza unui anumit păcat, este lăudabil și sănătos să fie omorât, pentru a proteja binele comun, fiindcă «puţin aluat dospeşte toată plămădeala» (1 Corinteni 5). (Summa Theologiae, II, II, q. 64, art. 2)

Asta este total împotriva învățăturilor lui Isus! Când apostolii vor să coboare foc din cer ca să distrugă niște oameni care resping Evanghelia, iată răspunsul lui Isus…

Luca 9:54 „Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: «Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?»”

Luca 9:55 „Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: «Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!»”

Cu cât mai trist este că unii evanghelici îi văd pe acești oameni ca filozofi și exemple de urmat și că acum avem pastori care arată înspre acești sfinți catolici! Nu voi uita niciodată ziua în care am auzit că Sfântul Francisc de Assisi, care poate fi numit și precursorul unor adepți New Age care se închină la natură și care a fost un alt stigmatizat, este lăudat într-o predică la Calvary Chapel.

Pot să dau mult mai multe exemple, ele există. Este trist că prin mișcarea emergentă, onorarea sfinților catolici și practicile lor, precum Lectio Divina [mai multe despre aceasta altădată], sunt introduse în bisericile evanghelice. Sunt mulți acolo care îi vând pe sfinții catolici evanghelicilor și protestanților, ca exemple de urmat. Iată o carte, ca exemplu: Ademenirea sfinților, al cărei autor afirmă: „Ademenirea sfinților caută să-I reintroducă pe protestanți în plinătatea spiritualității sfinților…” […]

Cei mai mulți sfinți creștini reali sunt nerecunoscuți de lume. Au murit necunoscuți, neiubiți și nerecunoscuți de lume, cu excepția lui Dumnezeu. Dacă vreți să citiți despre sfinți creștini adevărați, citiți Cartea martirilor a lui Foxe sau citiți despre persecuția creștinilor care are loc acum în lume. Isus Însuși a avertizat că lumea îi va urî pe cei care sunt cu adevărat ai Lui. Singurii sfinți reali pe care îi are Roma pe lespezile ei funerare sunt figuri biblice.

[Extras din Roman Catholic “Saints” Were No Saints! Copyright © 2010 Galatians 4. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.galatiansfour.blogspot.ro, unde nu mai este disponibil.]

[Extras din Modern Roman Catholicism. Copyright © 2008 CARM.]

Întrebare: „Este adevărat că trupurile unor sfinți nu putrezesc?”

Răspuns: Biserica Romano-Catolică și Biserica Ortodoxă Răsăriteană cred că trupurile moarte ale unora dintre sfinți rămân în mod miraculos neputrezite, adică trupurile lor nu se descompun precum cadavrele oamenilor „normali”. Catolicii pretind că trupurile acestor sfinți sunt păstrate în mod supranatural, ca o împlinire a Psalmului 16:10: „Căci nu… vei îngădui ca cel sfânt să vadă putrezirea” (Biblia Douay-Rheims, versiune catolică).

Unele dintre aceste trupuri „neputrezite” ale sfinților sunt etalate în diferite biserici și mânăstiri din toată lumea. Invariabil, trupurile sunt așezate într-o raclă, iar închinătorii și pelerinii aduc omagiu rămășițelor. Există o listă lungă a acestor sfinți, care îi include pe Sfântul Silvan, Sfânta Teresa Margaret și Sfânta Bernadette de Lourdes, care, după moarte, au fost declarați oficial „neputreziți” de către Biserica Catolică, ceea ce înseamnă că rămășițele lor arătau puțină descompunere sau deloc sau cel puțin o descompunere întârziată.

Nu se știu multe despre acest sfânt frumos, în afara faptului că a fost martirizat în secolul IV. Pe gâtul lui se poate vedea o tăietură mare, semn evident al martirizării. Trupul Sfântului Silvan se află expus în Biserica Sfântului Blaise la Dubrovnik, Croatia. Trupul pare perfect, dar este o efigie sculptată. Se spune că adevăratele rămășițe ale Sfântului Silvan se află în cutia de sub efigie.

Mâinile Bernadettei sunt acoperite cu ceară. Pur și simplu sunt prea netede. Buzele par să fie date cu ceară sau pictate. Sprâncenele arată mai subțiri decât atunci când a murit Bernadette.

Bernadette, așa cum arăta la puțin timp după moarte.

Desigur, un ritm încetinit de descompunere nu este același lucru cu neputrezirea miraculoasă. Descompunerea unui trup depinde de anumiți factori de mediu externi și interni, precum cantitatea de oxigen și umiditatea la care este expus corpul, temperatura ambientală și prezența diferitelor bacterii. Un corp într-un sicriu uscat, ermetic, într-un mormânt rece, se va descompune mult mai încet decât un corp expus la elementele naturii. Totuși, orice ființă moartă se descompune în cele din urmă, fie ea sfânt, melc sau gura leului. Biserica Romano-Catolică cunoaște asta foarte bine și are mare grijă să mențină înfățișarea sfinților morți pe care îi păstrează în clădirile ei – multe dintre trupurile „neputrezite” au fost ajustate cu măști de ceară și mănuși, pentru a ascunde faptul că putrezirea a avut de fapt loc. Un pelerin la Lourdes care merge să o vadă pe Sfânta Bernadette, de exemplu, ar putea la fel de bine să viziteze un muzeu al figurilor de ceară.

Într-adevăr, trupurile declarate „neputrezite” de către Biserica Catolică au părut să se descompună mai încet decât este normal, chiar și fără îmbunătățiri cu ceară. Dar, din nou, putrezirea înceată nu este neapărat miraculoasă. Era de așteptat ca un bărbat sau o femeie despre care s-a crezut că aveau să fie sanctificați să primească un sicriu mai bun și un mormânt mai bun decât o persoană obișnuită. Aceasta ar contribui în mare măsură la păstrarea trupului și ar conduce la o înțelegere greșită cu privire la neputrezire.

Dacă trupul unui „sfânt neputrezit”, în mod miraculos, nu ar putrezi, nu ar avea nevoie să fie păstrat într-o raclă ermetică și într-un climat controlat.

Accentul pus de Biserica Catolică pe cele fizice – moaște, cadavre, transsubstanțiere, icoane, mătănii, statui etc. – îi îndepărtează pe mulți de problemele spirituale ale inimii. Iar fascinația față de sfinții „sanctificați” abate atenția de la Isus. Psalmul 16:10 este o profeție despre Hristos, singura Persoană sfântă (adică fără păcat) care a trăit vreodată. Isus, Sfântul lui Dumnezeu, cu adevărat nu a văzut putrezirea, fiind înviat din morți în a treia zi după moartea Sa.

Celor care se încred în Hristos li se promite un trup neputrezit într-o zi: „Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” (1 Corinteni 15:50-53). (Cuvântul neputrezire este tradus și ca „nepieritor” în alte traduceri.) Într-o zi, toți credincioșii vor fi glorificați, trup și suflet, atât cei care au murit, cât și cei care vor fi în viață la întoarcerea lui Hristos (conform 1 Tesaloniceni 4:15-17).

[Is it true that the bodies of some saints are incorruptible? Copyright © Got Questions Ministries.]

de Dan Corner

Urme roșii au fost văzute scurgându-se din ochiul stâng al unei statui a Fecioarei Maria din Biserica Catolică Vietnameză a Martirilor din Sacramento, California, pe 22 noiembrie 2005.

Nu este prea neobișnuit să auzim de o statuie a Mariei care plânge. De fapt, în fiecare an există mii de rapoarte despre statui ale Mariei care plâng, multe dintre ele fiind fraude. Unele totuși par să nu aibă o explicație naturală și nu au putut fi explicate. În luna noiembrie a anului 2005 s-a întâmplat din nou – de data aceasta în statul California. La acest eveniment anume, substanța care a ieșit din ochii statuii arăta ca sângele. Unii au ajuns la concluzia că Maria este tristă și deranjată din cauza unui necaz din viitor, precum un cutremur, o inundație sau o maladie. (Bineînțeles, toți știm că acestea sunt foarte obișnuite și nu au nimic de-a face cu ceva ieșit din normal, ca și cum ar fi un anume fel de semn supranatural.)

Efectele statuilor Mariei care plâng

Efectele statuilor Mariei care plâng au ajutat doar la promovarea catolicismului. Observați diferitele activități asociate cu asemenea fenomene:

• Au fost aprinse lumânări.

• Au fost văzuți oameni cu rozarii.

• Au fost cântate imnuri catolice.

Așadar, Duhul Adevărului (Duhul Sfânt) care i-a inspirat pe oamenii sfinți ai lui Dumnezeu să scrie Biblia nu este prezent. Aceasta este evident, fiindcă diferitele activități care au rezultat din această minune sunt toate condamnate și nu au loc în creștinismul Noului Testament. Rozariul în special este contrar poruncii Domnului Isus de a nu ne ruga repetitiv (Matei 6:7-8).

Este posibil ca Diavolul să fie forța supranaturală din spatele unei statui a Mariei care plânge? Absolut. Vă rog să meditați la acest pasaj din Scriptură despre profetul fals:

„Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” (Apocalipsa 13:13-15)

Deoarece puterea Diavolului poate face o statuie să vorbească, cu siguranță poate face o statuie a Mariei să plângă. Oameni buni, vă rog nu vă lăsați înșelați: Noul Testament ne îndreaptă atenția la Isus și către poruncile pe care El și apostolii Lui le-au lăsat pentru noi. Devoțiunea față de Domnul Isus Hristos este ceea ce ne învață Biblia. Noul Testament nu include, și nici măcar nu permite, statui ca cele venerate în catolicism. Aceasta nu este nimic mai puțin decât idolatrie și o înșelare subtilă a Diavolului pentru a nu asculta de Dumnezeu, când unii ar putea crede că fac acte religioase care Îi sunt pe plac. A te pleca înaintea unei imagini este interzis în mod clar în cele zece porunci. (Exod 20:5)

Adevărații închinătorii la Dumnezeu I se închină în duh și adevăr (Ioan 4:23-24). Nu putem face aceasta printr-o statuie, chiar dacă ar putea să verse lacrimi și să promoveze diferite pratici nescripturale găsite în catolicism, inclusiv orice formă de devoțiune față de Maria (sau venerare).

Vă rog, renunțați la asemenea practici și întoarceți-vă la Domnul Isus (fără a încerca să ajungeți la El prin Maria), înainte de a fi prea târziu în eternitate. Biblia este clară că toți idolatrii vor fi aruncați în lacul de foc (Apocalipsa 21:8). Nu vă lăsați înșelați de statuile Mariei care plâng. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

[Dan Corner, Is God Behind A Weeping Mary Statue? Copyright © Dan Corner.]