Filmul Ritualul se bazează pe cartea lui Matt Baglio, Ritualul: Crearea unui exorcist modern, care relatează evenimente reale la care a fost martor exorcistul, pe atunci în devenire, Părintele Gary Thomas, și pe experiențele acestuia, atunci când a fost trimis la Roma ca ca să lucreze zilnic cu clericii veterani. Deși unele detalii au fost schimbate, de exemplu, mama preotului Thomas nu a murit când el avea zece ani, scenele de demonizare și de exorcizare sunt întru totul reale, preotul Thomas fiind prezent la filmarea lor.
Subiectul filmului
Michael Kovak, fiul unui antreprenor de pompe funebre, nu doreşte să-i calce pe urme tatălui său şi să ducă afacerea mai departe, aşa că se înscrie la un seminar teologic. După un timp, când mai e puţin şi termină cursurile, Michael este copleşit de o puternică lipsă de credinţă. Credinţele sale religioase sunt zdruncinate şi mai tare atunci când este martorul unui accident rutier în care o tânără femeie îşi pierde viaţa, iar el ţine la faţa locului ritualul de absolvire a păcatelor. Mentorul său încă are încredere în el şi îl îndeamnă să meargă în Italia pentru a lua parte la un curs de exorcism care, speră el, să-i reîntărească credinţa în creştinism.
În Italia el participă la cursurile ţinute de Părintele Xavier, care îşi dă seama curând de scepticismul studentului său. Drept consecinţă, îl trimite la un exorcist eminent iezuit, Părintele Lucas, ale cărui metode sunt cam discutabile, dar dau rezultate foarte bune. El este martorul unei şedinţe de exorcizare asupra unei fete de 16 ani, dar tot nu pare cine ştie ce convins. Părintele Lucas îi spune că e nevoie de mai multe şedinţe într-o perioadă îndelugată, pentru ca victima să fie eliberată complet din ghearele demonului.
Chiar dacă a fost martorul unor evenimente supranaturale în timpul şedinţei de exorcizare, Michael este mai sceptic ca niciodată. După cea de-a doua exorcizare, starea fetei devine una critică şi este dusă la un spital. La scurt timp după aceea fata moarte, iar demonul îşi găseşte o altă victimă. Una la care nimeni nu se aştepta, iar pe măsură ce momentul zero se apropie, Michael poate fi singura speranţă de reuşită rămasă, dar înainte de toate el trebuie mai întâi să treacă peste îndoielile şi temerile care-l macină, pentru a putea să se lupte şi să distrugă spiritul malefic.
Inspirat din fapte reale, The Rite/Ritualul este un film terifiant în care Diavolul reuşeşte să îşi găsească acoliţi chiar şi în cel mai sfânt colţ de lume. Fiind student la teologie, Michael Kovak este trimis la Vatican pentru a studia exorcismul, poate tocmai din cauza îndoielilor sale în legătură cu dogmele religiei. Deşi este fascinat de toate aspectele credinţei, tânărul îşi foloseşte scepticismul ca pe o armură şi nu ezită să le spună superiorilor că răspunsurile pot fi găsite mai degrabă în tratamente psihiatrice, decât în forţe demonice şi exorcizări.
Vizionează filmul Ritualul (2011), cu subtitrare în limba română. Pentru condiții optime, nu folosi Firefox, ci Google Chrome sau Opera.
The Rite – Trailer subtitrat în română
Am citit cartea Părintelui Amorth, dar, sincer, nu m-a impresionat asa mult. Nici nu m-a speriat! Am mai citit despre astfel de lucrări…
Mi-am pus și eu întrebări, foarte firești după astfel de lecturi…!
Uite ce cred:
În ciuda idolatriilor lor – cultul Mariei la catolici etc., Moaștele și Sfinții părinți la ortodocși etc., exorciștii aceștia Îl iubesc pe Domnul și slujesc – esențial – în și sub autoritatea Numelui lui Cristos, doar că mai adaugă ceva meritelor Lui. Și asta poate fi o frână în cazuri grele!
Cred că mai mult îi deranjează alunecările lor idolatre pe marii teologi şi apologeţi protestanţi şi neoprotestanți, decât pe Mântuitorul Însuşi. Am început să cred de ceva vreme că înaintea Mântuitorului e mai importantă iubirea faţă de cei trudiţi şi împovăraţi, demonizaţi (care au nevoie vitală de astfel de slujiri), decât de teologii și doctrine dezbinătoare.
Marii teologi şi apologeţi nu prea fac ei exorcizări, munca grea şi murdară e făcută nu sub luminile rampei cu tam tam şi televiziuni, ci cu discreţie şi spirit de sacrificiu tocmai de „idolatrii” ăştia. Ei sunt apologeţii celor bolnavi, pe care îi iubesc! La fel e şi cu unii dintre ortodocşii noştri, unelte puternice în mâinile Răscumpărătorului. „Ţinta poruncii e dragostea…” (1 Timotei 1:5), nu teologia, care (te)ologeşte pe mulţi…
Crucifixul şi apa sfinţită sunt „accesorii” (ca să nu zic recuzita) consacrate, dedicate, sfinţite, analog cu instrumentarul demonizat, folosit de vrăjitori şi ocultişti…
Persoana demonizată simte că o arde crucifixul şi apa sfinţită, pentru că de fapt demonii deconspiraţi, ameninţaţi şi obligaţi să plece, reacţionează, provocând astfel de senzaţii exorcizaţilor. Aşadar, sunt senzaţii provocate de demoni, nu o reacţie metabolică proprie persoanei.
Demonii cunosc încărcătura spirituală a apei, crucifixului, sării sfinţite, etc. mult mai bine decât persoanele slujite. Unele chiar habar nu au de astea! Ei încearcă totul ca să înfrângă motivaţia şi dorinţa de eliberare şi vindecare a gazdelor lor, ca să împiedice eliberarea.
Să vedem mai clar dinamica acestor exorcizări spirituale. Dați-mi voie să fac o analogie cu corida, una reuşită, în care taurul este ucis. Cu ce îl ucide toreadorul? Cu spada specifică (îmi scapă numele acuma), în niciun caz cu pânza aia roşie. Fără agitarea ei, ce-i drept înşelătoare, mă întreb dacă s-ar înfuria taurul. Demonii mai slabi se deconspiră în faţa accesoriilor exorciştilor, încep să se teamă că vor fi scoşi, ceea ce se petrece uneori. Încărcătura spirituală a accesoriilor o obţin doar cei ancoraţi foarte puternic în Cristos.
Să ştiți că între timp demonii au devenit poligloţi (nu glumesc!), cunosc (şi vorbesc) o mulţime de limbi, nu numai latină, pe lângă cele drăceşti, pe care le mai şi dăruiesc unora…
Mi-am mai pus o întrebare – de ce durează atât de mult uneori aceste exorcizări, slujiri? 4, 5, chiar 10 ani sau niciodată eliberare totală…
Am două explicaţii:
În unele persoane demonizate cronic sunt foarte multe duhuri, comandate de un şef puternic şi superinteligent („omul tare”), care se lasă foarte greu deconspirat, rezistând ani de zile, vreme în care „subalternii”, mai slabi şi proşti, sunt alungaţi. Cred că la nivelul ăsta de demonizare, instrumentarul exorcistului devine o frână, mizându-se prea mult pe el în lupta cu „oamenii tari”, care ar trebui primii legaţi. Şi nu sunt. Numai că ăştia nu se sperie de „lucruri slabe” şi nu reacţionează conform aşteptărilor.