Bună, sunt Stefan! Şi aceasta este povestea mea.

Am avut o copilărie bună până au divorţat părinţii mei. După aceea am scăpat cât de des posibil la prietenii mei şi am făcut tot felul de lucruri prosteşti. Am distrus maşini parcate, am ars lucruri, am pus pietre pe şinele de cale ferată, ceea ce este foarte periculos, şi am furat din magazine, doar ca să mă simt euforic.

Ca adolescent, viaţa mea a devenit chiar şi mai extremă. M-am alăturat unui grup care asculta heavy metal, credeau în diavol, aveau petreceri cu droguri, alcool şi sex. Mi-am lăsat părul să crească, purtam numai îmbrăcăminte neagră şi am început să mă rog lui Satan. I-am dat sufletul meu. Am blestemat oameni, care chiar s-au îmbolnăvit după aceea sau au încercat să se sinucidă. Am trăit cu motto-ul: „Urăşte pe toată lumea, în primul rând pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.” Aşa că am încercat tot ce am putut ca să mă distrug: am fumat haşiş, am luat LSD, cocaină, speed, ecstasy şi am băut mult alcool.

Într-o seară, în timp ce eu şi alţi satanişti consumasem din nou o mulţime de droguri şi de alcool, aproape că am murit. Bătăile inimii mele s-au oprit şi am ştiu că venise timpul când diavolul îmi cerea sufletul. Mi-am văzut întreaga viaţă în faţa ochilor, ca pe un film. Şi am realizat în noaptea aceea că dragostea era singurul lucru care mi-a dat motivaţie şi dorinţa de a trăi. Dar ştiam că dragostea pe care o aveam nu era de ajuns. Chiar în acel moment, o voce blândă a răspuns gândurilor mele: „Isus este Cel care îţi poate da dragostea de care ai nevoie.” În situaţia mea, vroiam acea dragoste mai presus de orice altceva, şi ea a venit.

Nu-mi amintesc nimic altceva despre ce s-a întâmplat în noaptea aceea, doar că m-am trezit în dimineaţa următoare şi eram în viaţă. Întreaga cameră era plină de lumină, căldură şi dragoste, şi eram atât de mulţumitor lui Dumnezeu în inima mea că mă aflam încă în viaţă.

În următoarele săptămâni am devenit liber de ocultism şi de droguri. Dar ştiţi, cel mai bun lucru dintre toate este că El mi-a iertat păcatele. Sunt doisprezece ani de când Îl simt pe Isus în fiecare zi şi Îl urmez. El îmi satisface foamea de dragoste, semnificaţie şi acţiune, mult mai mult decât euforia pe care o căutam întotdeauna.

[Video: Stefan – From Hate to Love…]

Nancy Dunn, fiica unui mare preot satanist, povesteşte despre experienţele ei

Nancy Dunn a crescut în ceea ce părea familia americană tipică.

„Locuiam în California, tatăl meu lucra pentru industria aerospaţială, mama mea lucra pentru un doctor, şi astfel, ştiţi, în exterior totul arăta normal, dar nimeni nu ştia ce se întâmpla în spatele uşilor închise… Tatăl meu era de fapt un mare preot satanist, astfel că făcea tot felul de lucruri rele. M-a abuzat sexual, m-a luat la ritualuri satanice. Tatăl meu m-a folosit de fapt ca să produc copii, ceea ce înseamnă că am fost lăsată gravidă ca să port în pântece un copil astfel ca sataniştii să aibă un copil pe care să-l sacrifice diavolului în ritualurile lor satanice. De îndată ce am fost în stare să am un copil, am fost gravidă.”

Abuzul din casa lui Nancy a continuat în timpul adolescenţei. Copiii ei au fost aduşi pe lume de moaşe şi nu a existat o înregistrare a naşterii lor.

„Şi astfel, dacă lipseam de la şcoală săptămâni sau luni în şir, părinţii mei puteau să sune la şcoală şi nu era mare lucru, nu a existat niciodată vreo investigaţie.”

Totuşi, când avea opt ani, o vecină în vârstă s-a purtat ca o prietenă cu Nancy şi a invitat-o la biserică.

„Părinţii m-au lăsat să merg fiindcă acolo organizau un tip de probă olimpică pentru copii, unde copiii concurau şi se jucau, deci ea m-a dus la acea întâlnire şi a fost cu adevărat uimitor pentru că la vârsta 8 ani, una din doamnele de acolo mi-a vestit Evanghelia. Mi-a făcut cunoscut cine era Isus, şi chiar în acea zi, chiar în acel moment, am ştiut că acela era adevărul şi I-am cerut lui Isus Hristos să vină în inima mea.”

La vârsta de optsprezece ani s-a căsătorit cu primul bărbat care a apărut, ca să scape de mediul ei abuziv. Când căsătoria ei s-a destrămat un an mai târziu, a început să ducă un stil de viaţă promiscuu.

„Dar am devenit gravidă la douăzeci și unu de ani şi eram singură, aşa că prietena mea mi-a oferit o soluţie, un avort.”

După avort, vina şi ruşinea deciziei ei şi o revărsare de amintiri traumatice din copilărie au făcut-o pe Nancy să se întoarcă imediat la biserică.

„Îl iubeam cu adevărat pe Dumnezeu în inima mea, dar nu ştiam cu adevărat cum să umblu cu El. Aşa că m-am alăturat bisericii, am început să citesc Cuvântul lui Dumnezeu, am început să urmăresc cu adevărat o relaţie cu Tatăl meu ceresc. Când am început să renunţ la acele lucruri, erau toate acele pietre de poticnire în diferite momente, de parcă era un zid sau un sigiliu între Dumnezeu şi mine. Exista multă teamă în viaţa mea, multă anxietate în viaţa mea. Stima mea de sine era zero, întotdeauna am simţit că eram mai prejos decât murdăria, şi nu am putut să înţeleg niciodată cu adevărat de ce m-ar iubi Dumnezeu, sau ce ar putea face dragostea pentru mine.”

Nancy a căutat consiliere creştină. Consilierul ei a descoperit că suferea de tulburare de identitate disociativă, ceea ce înseamnă că avea flasback-uri atât de grave încât se fragmentase în mai multe personalităţi ca să poată rezista traumei.

„Amintirile erau compartimentate, şi astfel Dumnezeu a început să mi le aducă câte una o dată, ştiţi, Duhul Sfânt nu ne va da mai mult decât putem duce. Deci Dumnezeu chiar a condus acel proces, şi a început să mă ajute să procesez fiecare amintire. Şi am început pur şi simplu să mă bazez pe Dumnezeu pentru eliberarea mea, şi am început doar să strig la Dumnezeu cu toată puterea mea, tot timpul, pentru eliberarea mea. Şi a fost un proces cam de un an şi jumătate, în care urmam consiliere, lucrând cu acel terapeut, şi îmi amintesc că am vizitat o biserică de Ziua Sfântului Valentin. Pregăteau elementele pentru cină [împărtăşanie] şi eram nervoasă în interior, pentru că fusesem forţată să beau sânge uman în ritualurile satanice, deci sângele mi se părea aşa o nebunie. Dar L-am auzit pe Domnul vorbindu-mi, şi El a spus: Dacă vei bea sângele Meu şi vei mânca trupul Meu, te voi vindeca de orice ţi-a făcut duşmanul. Aşa că am luat cina Domnului şi totul s-a schimbat şi am devenit o persoană completă. Dumnezeu a făcut-o într-o clipă, prin cină.”

După ce a luat cina, Dumnezeu a condus-o de asemenea pe Nancy printr-un proces de iertare a tatălui ei. Următoarea dată când l-a văzut, el era pe patul de moarte.

„Era la reanimare, ei nu credeau că o să-mi poată vorbi, şi totuşi s-a ridicat în pat şi s-a pocăit faţă de mine. I-am spus: Tată, tot ce vreau să ştiu este dacă Îl cunoşti pe Isus. Iar el a spus, s-a uitat la mine şi a zâmbit, şi a zis că tocmai a spus rugăciunea păcătosului cu un vecin care era pastor. Şi lacrimile îmi curgeau pe obraji, şi am spus: Singurul lucru pe care îl vreau, este să te aud că o spui. Aşa că tatăl meu a spus rugăciunea păcătosului cu mine şi cam la şaizeci de secunde după aceea a murit şi s-a dus în rai.”

Astăzi Nancy este o susţinătoare pentru copiii abuzaţi şi neglijaţi în sistemul judiciar. Ea de asemenea a ajutat la înfiinţarea unor orfelinate în cinci naţiuni diferite şi călătoreşte prin lume pentru a-şi face povestea cunoscută şi slujeşte în lucrarea de eliberare.

„Sunt liberă, mă simt atât de liberă, mă simt atât de uşoară, mă simt atât de fericită, şi Dumnezeu mi-a îngăduit să iau parte la eliberarea altor oameni. Ştiţi, vreau doar să spun că există putere în sângele lui Isus, iar sângele nu şi-a pierdut niciodată puterea, şi nu-şi va pierde niciodată puterea. Isus nu a venit şi nu Şi-a vărsat sângele ca să rămânem în robie, a venit şi Şi-a vărsat sângele ca să fim liberi. Şi vă spun că Dumnezeu ne vrea liberi.”

[Vdeo: Daughter of Satanist High Priest Tells of Her Experiences! O fetiţă a fost folosită realmente de tatăl ei pentru a produce copii pe care el să îi sacrifice în ritualurile lui ca mare preot satanist. Pentru o a afla mai multe despre povestea lui Nancy, clic aici.]

Bună, numele meu este Dean Ogden. În copilărie nu prea am avut mult imput spiritual. Mă duceam la biserică ocazional cu bunica mea. Când am ajuns la liceu, chiar mi-au plăcut ştiinţele naturii şi matematica, şi chiar am ajuns foarte ştiinţific. Deci chiar nu am mai lăsat loc pentru Dumnezeu.

Pe la sfârşitul liceului, mi-am făcut nişte prieteni care m-au introdus în folosirea mesei ouija. Am devenit tot mai expus la ocult şi la lucrurile paranormale şi supranaturale, şi am început să văd tot mai mult latura fizică tangibilă a ceea ce se întâmplă în afara sferei noastre, şi sincer, aceasta m-a intrigat.

La câţiva ani după ce am intrat cu adevărat în paranormal, am întâlnit o doamnă care era wiccană şi practica vrăjitoria, şi chiar m-a luat oarecum sub aripa ei. Prin ea, am învăţat tot mai mult despre domeniul spiritual. Ai o entitate spirituală care, aşa cum ştim noi, creştinii, este un demon, dar din exterior este un spirit, şi este un spirit drăguţ. Deci am sfârşit prin a avea această, această minciună, deci sfârşeşti prin a avea acest poltergeist, această mască, care te face să crezi că interacţionezi cu o creatură minunată, iubitoare, când de fapt tot ce face este să te abată de la Dumnezeu şi încearcă să te pună pe un drum prin care poate să profite de tine într-un anumit moment.

Când aveam douăzeci și trei de ani, în 1996, lucrurile chiar au început să coboare spre iad. Relaţia în care eram de doi ani a început pur şi simplu să iasă de sub control. La sfârşitul ei am fost cu adevărat rănit şi chiar am ajuns în cea mai proastă situaţie posibil. În acelaşi an am primit prima mea slujbă adevărată şi şeful meu, un tip grozav, trecuse printr-o experienţă similară cu câteva luni în urmă. Era într-o relaţie care era foarte intensă şi care pur şi simplu a explodat. Şi-mi amintesc că venea la lucru în acele dimineţi, arătând foarte bolnav. Dar apoi am început să văd că era mai bine. L-am întrebat: „De ce, de ce tu eşti mult mai bine decât mine? Nu înţeleg.” El s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Dean, este Isus.” Iar eu m-am uitat la el şi am continuat: „Nu, chiar, chiar, ce este?” Şi el a spus: „Nu, este Isus.” Şi în momentul acela am realizat: „E bine pentru el, eu am zeiţa mea, şi totul va fi bine.”

În acea lună de septembrie, eu şi familia mea am primit încă o mare lovitură: mătuşa mea şi unchiul meu au fost omorâţi într-un accident de maşină de un şofer beat. Prietenul meu Paul continua să spună: „Ei, nu vii la studiul ăsta biblic?” „Nu, nu e genul meu. Refuzam iar şi iar, şi găsind că scuzele mele nu erau prea bune, m-am dus. M-am dus la acel studiu biblic, era într-un parc auto şi era condus de Lenz Ham. Am avut o experienţă acolo care a fost chiar, cred că a fost un punct de cotitură. Era ca şi cum cineva turnase gazolină peste mine şi ardeam. Mă simţeam foarte neconfortabil şi ştiam că era din cauză că zeiţa pe care o urmam ştia că eram într-un loc în care nu ar fi trebuit să fiu şi mă învăţa o lecţie.

Aşa că am plecat în acea noapte, m-am dus acasă şi mi-am făcut ritualurile, mi-am aprins lumânările şi uleiurile şi celelalte. Nu a funcţionat. În următoarele câteva săptămâni a fost ca şi cum vorbeam cu cineva care mi-a întors spatele. Motivul pentru care nu mai funcţiona pentru mine, motivul pentru care când meditam şi mă concentram asupra zeiţei mele, motivul pentru care nu mai funcţiona, era că erau o mână de oameni care se rugau pentru mine. Iar acum îi cunosc pe fiecare dintre ei, şi ştiu cine sunt şi ştiu ce au făcut, şi sincer, atunci nu mi-a plăcut, dar acum realizez că acela a fost cel mai important lucru, că s-au rugat pentru mine.

Câteva zile mai târziu m-am hotărât să mă duc iar la acel studiu biblic, pentru că prietenul meu a tot continuat să-mi vorbească despre el. Şi acolo am început să întâlnesc oameni. Şi erau creştini. Unul dintre ei mi-a dat o Biblie pe care o mai am şi astăzi, este mica mea Biblie de studiu. Şi am început să o citesc. Şi eram ca un burete. Doar citeam, şi citeam, şi citeam, şi am început să înţeleg, am început să-L întâlnesc pe acest tip, Isus.

Cam după o lună sau cam aşa ceva după toate astea, când eram cu noii mei prieteni creştini, era Halloween. Halloween era perioada din an când eram în putere, pentru că era Samhain şi întunericul venea. Chiar mă simţeam rupt în bucăţi. Aceea a fost noaptea, de Halloween în 1996, când am îngenuncheat şi am cerut iertare pentru faptele pe care le făcusem. M-am rugat Domnului să intre în mine, să trăiască în mine, să mă ajute, şi este o chemare pe care am făcut-o de Halloween şi care a fost înălţată de Ziua Tuturor Sfinţilor.

Toate cristalele şi poţiunile şi uleiurile şi cărţile pe care le aveam erau încă în cufăr în dormitorul meu. Şi am vorbit cu nişte pastori şi ei au spus că ar cam trebui să scap de ele. În inima mea ştiam că trebuia să le înapoiez persoanei care îmi dăduse toate acelea. Aşa că timp de câteva săptămâni, în fiecare noapte mă rugam cu privire la acea cutie. Spuneam: „Doamne, leagă asta. Fă ca nimeni să nu o poată folosi.” Deci am pus totul în spatele maşinii mele şi am condus până la casa acelei doamne, şi am bătut la uşă şi nu era nimeni acasă. Aşa că am lăsat acolo cutia şi am scris un bilet. Am spus: „Am fost schimbări mari în viaţa mea, şi eu nu mai sunt aşa. Nu am nevoie de aceste lucruri, ţi le dau înapoi.”

După câteva săptămâni am primit un apel telefonic de la ea. A spus: „Deci, ce eşti?” Am zis: „Ei bine, acum sunt creştin.” Ea a spus: „O, este OK. Ce ai făcut, ce le-ai făcut lucrurilor pe care mi le-ai înapoiat?” Am zis: „Doar m-am rugat asupra lor. De ce?” A spus: „Nu mai funcţionează. Am încercat să le purific, şi nu a funcţionat. S-a întâmplat ceva cu ele. Nici nu le mai pot atinge. Trebuie să scap de ele.” Şi m-am gândit chiar atunci, şi privind în urmă am făcut-o şi mai mult, că Dumnezeu a câştigat, că m-a eliberat de acea întunecime; că lucrurile care mă ţineau în gheara lor, erau acolo, dar au trebuit să-mi dea drumul fiindcă odată ce Duhul Sfânt a intrat în mine, eram domeniul lui Dumnezeu, eram teritoriul lui Dumnezeu, şi lucrurile acelea nu mai erau binevenite aici.

Aceasta este o copie a mărturiei pe care am prezentat-o la biserica mea.

[Dean’s testimony, YouTube. Pentru o altă mărturie a lui Dean, clic aici.]

Un membru Illuminati Îl primeşte pe Hristos

Compilat de Superfire 772

Introducere de Stan Johnson

Vorbitorul nostru din seara aceasta este fără egal în calificarea lui de a vorbi despre Illuminati, fiindcă a fost un membru al lor. A fost înalt preot satanic, gradul 2 în Biserica lui Satan, guru New Age, ocultist, medium, mason de gradul 90, cavaler templier şi membru Illuminati. Expunând Illuminati din interior… Să-l salutăm pe Bill Schnoebelen!

„Şi acesta era presupusul meu scop final atât în masonerie, cât şi în satanism: să devin iluminat. Fiindcă dacă studiezi masoneria afli că în fiecare grad, vrei mai multă lumină. În masonerie cauţi constant mai multă lumină. De aceea mi-am intitulat cartea „Masoneria dincolo de lumină”. Deci treptat, el mă pregătea pentru aceasta.

În acelaşi timp, m-am implicat, de asemenea, într-un grup numit Mănăstirea The Seven Raised din Chicago, şi am aflat de la ei că dacă vroiam cu adevărat să progresez şi să devin preot catolic, scuzaţi-mă, preot satanic, mai întâi de toate trebuia să fiu preot catolic, fiindcă nu poţi fi preot satanic fără să fii mai întâi preot catolic.

Din fericire, era un grup intitulat Vechea Biserică Romană şi am putut să aranjez ceva cu episcopul din acel grup, eu aveam să-l fac înalt preot vrăjitor, iar el avea să mă facă pe mine preot catolic. Şi astfel am avut un aranjament foarte echitabil. Deci în 1976 sau 1977, am uitat care, am fost ordinat în preoţia catolică. Şi de data aceea, oameni buni, eram în sfârşit gata pentru importantul moment: eram eligibil să devin preot al lui Satan. Dar iată care era problema: vedeţi, nu îmi vândusem sufletul diavolului ca să fac asta.”

Acum trecând la expunerea mai detaliată a lui Bill Schnoebelen…

„Pentru a explica obsesia pe care o au ocultiştii cu numărul 5. Aţi observat vreodată aceasta? Avem pentagrama, steaua cu cinci colţuri, avem pentagonul, avem 5 puncte de tovărăşie care sunt parte a masoneriei, mormonismului, vrăjitoriei, şi avem asta: V. Aţi văzut vreodată acest semn? Este un semn Illuminati. Este numeralul roman 5 (5 = V). De fiecare dată încercam să-mi dai seama de ce înseamnă pace? Vrea să spun, V pentru „pace”? Ştiţi, nu se potriveşte, nu-i aşa? Nu este niciun V în „pace” [peace, în limba engleză]. Este un semn Illuminati. De aceea Nixon făcea mereu aşa, de aceea Winston Churchill făcea aşa.

Este semnul V, numeralul roman 5, şi înseamnă că persoana care îl foloseşte… Bineînţeles, înţeleg că sunt zeci de mii de hippie, şi de copii, şi de staruri rock astăzi care fac aşa, şi nu au nici cea mai vagă noţiune despre ce înseamnă. Este OK. Nu schimbă ceea ce înseamnă cu adevărat.

Un alt semn este acesta [3:13]. Câţi dintre voi îşi amintesc, unii dintre cei în vârstă îşi amintesc filmele acelea vechi despre mafie, unde aveau o mână neagră, şi dacă mafia omora pe cineva, lăsau urma unei mâini negre pe peretele unde tipul era lovit. Aceasta fiindcă este un simbol Illuminati major, cele cinci degete întinse astfel. Şi apropo, mafia este o societate masonică. Nu ştiu dacă aţi ştiut, dar a fost înfiinţată de un mason de rang foarte înalt, numit Giuseppe Mazzini, sau cel puţin a fost organizată de el.

Masonul cel mai înalt în grad din America… Tipul acesta este generalul Albert Pike. Este mare comandor suveran suprem al Ritului Scoţian. Este de asemenea pontiful luciferian suprem, ceea ce înseamnă că era cel mai înalt în grad adorator al diavolului din lume. A fost de asemenea cofondatorul Ku Klux Klan, alături de generalul Bedford Nathan Forrest, şi iniţial a fost şi un general confederat. Probabil că în general este cel mai influent mason în masoneria vorbitoare de limba engleză din istoria omenirii. A scris o carte enormă, numită „Morala şi dogma”.

Şi esenţialmente, ceea ce avem cu Albert Pike… El este singurul soldat confederat căruia i s-a îngăduit să fie îngropat în graniţele interioare ale oraşului Washington DC, singurul general confederat care are o statuie ridicată în cinstea lui în graniţele interioare ale oraşului Washington D.C. Omul e îngropat în clădirea templului, care este la treisprezece blocuri distanță de Casa Albă. Este unul dintre cei doi masoni cărora li s-a acordat această onoare. Deci nu îngădui niciodată unui mason să-ţi spună că omul era doar un … şi nu ştie despre ce vorbeşte. Omul a fost cel mai important filozof al masoneriei scoţiene din zilele moderne.”

Concluzia…

„Dacă eşti vrăjitor şi asculţi asta, şi eşti satanist şi asculţi asta, nu îngădui nimănui să-ţi spună că ce ai făcut este prea rău. Nu-mi pasă dacă ai omorât pe cineva, nu-mi pasă dacă ai comis adulter, nu-mi pasă dacă ai urinat pe Sfânta Biblie cum am făcut eu, sau dacă ai călcat pe ostia catolică cum am avut eu, sau dacă ai luat un crucifix şi l-ai întors cu susul în jos şi l-ai rupt în două cum am făcut eu. Nu contează. Pentru că toate acestea pot fi acoperite cu sângele lui Isus Hristos. Deci, ştii, asta este puterea lui Isus.

[Sursa: Illuminati Satanic High Priest Accepts Christ]

de Bill Schnoebelen

Ori de câte ori ne alegem ca „ţintă” pe cineva dintr-un cult şi încercăm să-l pregătim să Îl primească pe Hristos – în special pe un mormon – trebuie să înţelegem de la început că este în primul rând o întâlnire spirituală, nu una intelectuală. Când îi vestim Evanghelia unui necredincios, şi în special cuiva care face parte dintr-un cult, este vorba de mai mult decât un schimb intelectual de idei. Credinciosul ar trebui să ştie că ereziile mormonismului nu sunt doar idei rele, nici măcar nu sunt doar teologie rea, ci sunt rele!

În alte domenii ale discursului uman (politică, sport etc.), poţi să întorci chestiunea pe toate părţile până ce o parte sau cealaltă este convinsă. Totuşi, când îi vestim Evanghelia unui membru al unei religii care are deja capul plin de minciunile lui Satan, aceasta nu poate – nu putem să ne asumăm riscul – să fie o dispută! Ea trebuie să fie tratată ca o întâlnire spirituală – ca război spiritual.

Când îi vesteşti Evanghelia unui mormon (un membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), dacă ai putea vedea în domeniul spiritual, ai fi uimit. Când încerci să-i arăţi versete din Biblie unui mormon, roiuri de spirite înşelătoare (1 Timotei 4:1) bâzâie în jurul capului lui ca ţânţarii. Ele vor face tot ce pot ca să împiedice continuarea propovăduirii.

Interferenţa poată să includă apeluri telefonice, oameni care vin la uşă neinvitaţi, copii care cad de pe scaunele de bebeluşi etc. Astfel, dacă ştii – în avans – că îi vei mărturisi Evanghelia unui mormon, ar trebui să te rogi pentru el în felul următor:

1.) Roagă-te să fii cu adevărat în stare să îi faci cunoscute adevărul şi DRAGOSTEA lui Isus Hristos. (Realizează că puţini mormoni au cunoscut vreodată dragostea adevărată, neegoistă. Aceasta din cauză că la o asemenea dragoste este dificil să ajungi fără Duhul lui Isus. De aceea, când unui mormon i se îngăduie să aibă parte de dragostea adevărată a lui Isus prin tine, aceasta poate fi de ajuns ca să-i înmoaie inima!)

2.) Roagă-te ca Duhul Sfânt să-ţi dea versete cheie din Biblie pe care mormonul are cu adevărat nevoie să le audă, şi ca inima lui să fie deschisă să le audă!

3.) Roagă-te pentru sensibilitatea de la Duhul lui Iahve (şi discernământul) de a fi conştient de nevoile speciale ale mormonului. Fii dornic – dacă este necesar – să pui deoparte orice planuri şi doar să răspunzi la întrebările lui. Nu presupune că toţi mormonii sunt fanatici! Mulţi au îndoieli, dar le este teamă să le dea glas.

4.) Roagă-te ca toate spiritele mincinoase, înşelătoare ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă să fie legate, pentru a nu interfera în timpul mărturisirii Evangheliei, cel puţin pentru un timp. Cele mai importante sunt:

• Spiritul lui Mormo (vezi nota 2),

• Spiritul lui Moroni,

• Spiritul Preoţiei şi

• Spiritul Episcopal.

5.) Roagă-te pentru Duhul Adevărului în întâlnirea în care vesteşti Evanghelia.

6.) Roagă-te ca vălurile înşelăciunii să fie ridicate de pe ochii mormonului şi ca să-L poată vedea pe adevăratul Isus în toată puterea şi gloria Lui. Odată ce te-ai rugat în acest fel, vei fi bine pregătit să-i mărturiseşti Evanghelia prietenului tău mormon.

Să trecem la treabă

Realizează că un început de genul „Eşti mântuit?” nu este cu adevărat eficient cu mormonii. Aceasta fiindcă există o mulţime de diferenţe în terminologie. Cei mai mulţi mormoni au fost antrenaţi să creadă că toţi oamenii sunt „mântuiţi” prin faptul că vor fi înviaţi din morminte la judecată. Este ceea ce se numeşte „mântuirea generală” şi conform doctrinei mormone, se află la îndemâna tuturor, datorită învierii lui Isus. Totuşi, mormonul tipic NU îţi va spune aceasta. Îţi va spune doar că este mântuit.

Nu îl poţi întreba dacă este „născut din nou” fiindcă mormonii cred că sunt regeneraţi când sunt scufundaţi în baptisteriu. Nu-l poţi întreba dacă el crede că va merge în cer când va muri, pentru că ei cred că practic toată lumea va ajunge în unul dintre cele trei ceruri care sunt parte a doctrinei lor:

1.) Împărăţia Telestială – (cea mai de jos) este o existenţă similară cu existenţa noastră de acum de pe pământ. Numai că oamenii vor trăi pentru totdeauna. Este destinaţia eternă a „Jack Mormon-ilor” [cei care nu au fost botezaţi în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, dar au simpatizat cu membrii Bisericii şi doctrina mormonă] (cei care au alunecat de la credinţă), şi a diferiţilor trândavi din toate celelalte religii, precum şi a beţivilor, curvarilor etc.

2.) Împărăţia Terestră – ca grădina Edenului – fără furtuni, boală etc. – este pentru credincioşii ne-mormoni care trăiesc cât de bine pot după lumina pe care a au – protestanţi, catolici, budişti etc. De asemenea, vasta majoritate a mormonilor vor sfârşi acolo, din moment ce puţini – dacă există aşa ceva – pot să ţină toate miile de porunci pe trebuie să le respecte mormonii…

3.) Împărăţia Celestă – este speranţa finală pentru toţi mormonii, şi este numită „înălţare”. Pentru a fi cu adevărat „mântuit” în sensul deplin al cuvântului, trebuie să ajungi acolo. Să ajungi în acea Împărăţie înseamnă să devii un zeu sau o zeiţă şi să-ţi păstrezi copiii cu tine în unitate, în eternitate. Destinul locuitorilor Împărăţiei este să meargă să populeze alte lumi cu spirite copii şi să le conducă ca zei şi zeiţe, la fel cum „Tatăl nostru Ceresc” şi „Mama noastră Cerească” domnesc peste noi.

Numai mormonii care s-au căsătorit în templu (pecetuiţi pentru timp şi pentru toată eternitatea) şi care rămân sinceri şi credincioşi tuturor legămintelor şi poruncilor lor, pot să ajungă acolo. Cu alte cuvinte, din motive practice, este ceea ce un expert creştin în mormonism, Bob White, numeşte „Misiune Imposibilă”. Din cauza acestei diferenţe a termenilor, de obicei este să mai bine să nu intri într-o discuţie „mântuit – nemântuit”. Poate este mai bine să eviţi subiectul despre cum primim viaţa veşnică până mai târziu, în întâlnirea respectivă. Totuşi, dacă eşti îndemnat să începi cu el, poate vei vrea să procedezi în felul următor.

Mergând prin ceaţă

Din nefericire, din cauza diferenţelor în terminologie, trebuie să încerci să fii foarte precis în alegerea termenilor pe care îi foloseşti cu prietenul tău mormon. Antrenează-l într-o discuţie despre credinţa lui. Cei mai mulţi mormoni iubesc să discute despre religia lor. Apoi pune-i această întrebare uşor diferită a „Întrebării de diagnosticare” din Evangelism Explosion:

„Dacă ai muri la noapte, eşti absolut sigur că ai primi viaţă eternă şi că ai fi cu Tatăl Ceresc în Împărăţia Celestă?”

Este important să spui „VIAŢĂ ETERNĂ”, fiindcă pentru cei mai mulţi mormoni, viaţa eternă înseamnă „creşterea eternă a seminţei”, adică să trăieşti ca zeu/zeiţă şi să te răspândeşti prin copii. Teologul mormon Bruce R. McConkie a explicat aceasta astfel, în monumentala lui lucrare Mormon Doctrine:

„Viaţa eternă nu este un nume care se referă numai la durata fără sfârşit a vieţii viitoare; imortalitatea înseamnă să trăieşti pentru totdeauna în starea de înviere, şi prin harul lui Dumnezeu toţi oamenii vor dobândi această continuare fără sfârşit a vieţii. Dar numai cei care se supun întregii legi a Evangheliei vor moşteni viaţa eternă (D&C 29:43-44). Este „cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu” (D&C 14:7), pentru că este genul, statutul, tipul şi calitatea vieţii de care Se bucură Dumnezeu Însuşi. Astfel, cei care dobândesc viaţa eternă primesc înălţarea; ei sunt fiii lui Dumnezeu, împreună-moştenitori cu Hristos, membri ai Bisericii Celui Întâi Născut; ei înving toate lucrurile, au toată puterea şi primesc plinătatea Tatălui. Sunt Dumnezei.”

Este important să discuţi despre Tatăl Ceresc şi Împărăţia Celestă fiindcă numai mormonii demni de templu au speranţa să ajungă acolo. Nu am întâlnit NICIODATĂ un mormon care să poată răspundă afirmativ la ACEA ÎNTREBARE! Fiindcă ei se pot încrede în „Isus” al lor doar ca să-i scoată din mormânt în dimineaţa învierii. Restul depinde de ei! Ceea ce înseamnă că sunt în poziţia lui Israel din Romani 10:

Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. – Romani 10:2-3

Mormonii sunt mântuiţi prin faptele lor. Prin urmare, nu este posibil să ştie cu siguranţă ce soartă eternă vor avea. Deci este o oportunitate pentru tine să te entuziasmezi şi să-i faci cunoscut că ai o veste minunată pentru el. Du-l la 1 Ioan 5:13 şi pune-l să citească cu glas tare din propria lui Biblie, Versiunea Regelui Iacov, dacă o are cu el!

V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu aveţi viaţa veşnică. – 1 Ioan 5:13

Explică-i că TU ŞTII că ai viaţa eternă fiindcă Biblia ţi-o promite limpede în engleză [română]. Spune-i că dacă este nesigur în ceea ce priveşte viaţa eternă, este din cauză că nu crede în adevăratul „Isus”. Arată-i din acest verset că ai deja viaţa eternă, chiar lucrul care se pare că îl ocoleşte pe el şi pentru care depune atâtea eforturi! Tu, un „sectar creştin” care nu face doi bani, ai viaţa eternă, iar el nu o are!

Poate că nu va fi de ajuns ca să-i convingă pe cei mai mulţi mormoni. Într-adevăr, îi încurajăm pe toţi credincioşii să nu lase niciodată ca un verset să fie un factor determinant pentru o doctrină. „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (2 Corinteni 13:1) Astfel, este bine să mai ai şi alte versete în arsenalul tău pentru el:

Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. – Ioan 3:14-16

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. – Ioan 10:27-28

Fă un „lanţ de versete” pe marginile Bibliei tale. Cu alte cuvinte, pe marginea lui 1 Ioan 5:13, scrie următorul verset la care trebuie să te duci: „Ioan 3:14-16”. Apoi întoarce paginile la Ioan 3:14-16 şi scrie pe margine „Ioan 10:27-28”. În timp ce aducem noi versete, adaugă-le „lanţului” tău, şi în felul acesta nu va trebui să te bazezi de la început pe memoria ta. Acum, înapoi la ultimul verset din Ioan 10.

Arată că în acel verset viaţa eternă este un DAR. Ceea ce înseamnă că nu poate fi câştigată!

Acest lucru este adeverit şi de alte versete (pune-le în lanţul tău): Ioan 17:2, Romani 6:23, 1 Ioan 5:11! A încerca să plăteşti pentru un dar este o insultă pentru cel care îl oferă. Prin urmare, este nevoie ca mormonul să vadă că trebuie doar să primească darul fără plată al lui Dumnezeu, în loc să încerce să lucreze pentru el. Întreabă-l pe mormon dacă i-ar plăcea să se roage cu tine să primească darul vieţii eterne.

Ocolind întrebarea despre mântuire

Cei mai mulţi mormoni sunt atât de uimiţi că te gândeşti măcar să pui la îndoială relaţia lor cu Domnul Isus, încât se vor ciondăni puţin cu tine şi numai pentru că sugerezi un asemenea lucru. Pe lângă problemele de terminologie, este motivul pentru care îţi recomandăm de fapt o abordare diferită.

Nu poţi să pregăteşti pe cineva să fie mântuit dacă nu crede mai întâi că este pierdut. Puţini dintre preţioşii mormoni ar crede vreodată că sunt pierduţi, şi chiar şi mai puţini ar admite-o faţă de cineva care nu este mormon. De fapt, mormonii sunt obişnuiţi să creadă despre ei înşişi că sunt practic „super-creştini”. Ca mormon, credeam că am tot ce aveau „creştinii sectari” (vezi nota 3), şi mai multe! Aveam o Evanghelie „restaurată”, preoţia etc. Nu simţeam că aveam prea mare nevoie să fiu mântuit.

Cei mai mulţi mormoni vor recunoaşte că comit păcate, dar nu se gândesc la ei înşişi ca la nişte păcătoşi. Nu cred în „păcatul original”, sau că Romani 3:10 sau 3:23 li se aplică într-adevăr lor, într-un mod plin de sens. Astfel, în loc să intri în acest gen de dispută, este deseori mai bine să începi în domenii care nu sunt chiar atât de neclare, nici explozive emoţional.

Practic există două teme importante în Biblie cu care îi putem recomanda unui creştin să înceapă când îi vesteşte Evanghelia unui mormon (vezi nota 4):

• Natura (şi numărul) lui Dumnezeu

• Natura revelaţiei divine.

Aceste subiecte, care sunt de fapt părţi vitale ale creştinismului fundamental, de obicei nu sunt atât de inflamatoare ca discuţiile despre mântuire sau Cartea lui Mormon, sau caracterul lui Joseph Smith. Fiindcă respectivele subiecte nu au un astfel de conţinut emoţional, adesea poţi înainta în ele cu mormonul, fără ca discuţia să se aprindă. Iată cum trebuie procedat.

Dumnezeu: „Câţi suntem Noi?”

Mormonii sunt POLIteişti. Este un cuvânt extravagant pentru oamenii care cred într-o „pluralitate de Dumnezei” (termenul profetului fondator al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, Joseph Smith). Este ca „poligamia” (a avea mai mult de o soţie). Cei care cred în Isus (şi evreii şi musulmanii de fapt) au fost întotdeauna MONOteişti. Ne închinăm numai unui Creator adevărat şi viu.

În zilele noastre, o mulţime de mormoni se simt inconfortabil cu termenul „politeişti”, deoarece pare să-i pună în aceeaşi tabără cu hinduşii. Unii chiar vor nega, cu destulă blândeţe, că ei cred în mai mult de o zeitate. Alţii vor susţine că sunt doar „henoteişti”. Este un cuvânt care se găseşte rareori în afara textelor teologice greu de înţeles, iar folosirea sa este un semn că mormonul cu care te confrunţi este probabil destul de bine pregătit.

Totuşi, poate să fie cât de bine pregătit posibil, şi tot să i se poată arăta adevărul. Eu am fost un astfel de mormon. (Vezi nota 5.)

„Henoteismul” este credinţa că există mulţi dumnezei ADEVĂRAŢI, dar ne închinăm doar unuia dintre ei. Este un fel de religie de „shopping mall”, unde verifici multe zeităţi diferite, aşa cum mergi în diferite magazine de îmbrăcăminte până ce găseşti ceva ce ţi se potriveşte. Toţi acei dumnezei sunt buni, dar se întâmplă că al tău îţi place cel mai mult. Se poate arăta cu uşurinţă că mormonii nu sunt nici monoteişti, nici henoteişti. Iată un mod destul de amabil de a o face.

Sunt ei politeişti?

Întreabă-l pe mormon dacă speră, într-o zi, să ajungă în Împărăţia Celestă şi să devină un dumnezeu. Dacă spune da (vezi nota 6), atunci arată-i că dacă ar fi un dumnezeu, şi „Tatăl Ceresc” ar fi un dumnezeu, ar însemna că ar fi doi dumnezei. Prin urmare este politeist.

Din moment ce se presupune că alţi mari oameni ai lui Iahve (Joseph Smith, Pavel, Moise etc.) au ajuns deja la destinul lor etern, atunci şi ei ar fi dumnezei, corect? (Mormonul ar trebui să răspundă „da”.) Atunci acolo există literalmente zeci de dumnezei deja. Acesta înseamnă evident politeism.

Dar henoteismul?

Fă-l pe mormon să confirme că nu crede în doctrina creştină a Trinităţii (Trei Persoane într-un Dumnezeu). Aproape sigur va spune că nu crede în ea. Apoi întreabă-l dacă el crede că Tatăl este un Dumnezeu, Fiul este un Dumnezeu şi Duhul Sfânt este un Dumnezeu. El va fi de acord că aşa stau lucrurile.

Acum mormonii, ca şi creştinii, cred că Tatăl, Fiul şi Duhul constituie Dumnezeirea. Doar că nu sunt de acord cu privire la natura relaţiei Trinitare. Ce este frumos în abordarea de faţă este că trebuie să ştii foarte puţin despre istoria şi teologia mormonă, în schimb trebuie să ştii doar ce învaţă Biblia. Aceasta ar trebui să fie ceva ce orice creştin ar trebui să ştie.

Ceea ce ar trebui să facă ar fi să-l determini să-şi ia Biblia (dacă o are cu el – altminteri, foloseşte-o pe a ta) şi să-i ceri să citească Deuteronom 6:4: „Ascultă, Israele! DOMNUL Dumnezeul nostru este singurul Domn.”

Întreabă-l despre câţi „Dumnezei” învaţă versetul. Dă-i oportunitatea să se gândească şi să răspundă, apoi du-l la următoarele versete (versete puse în lanţ dinainte în Biblia ta, bineînţeles): Isaia 40:25, 41:4, 42:8, 43:10-11, 44:6-8. Atrage-i în mod special atenţia asupra ultimului verset.

Aşa vorbeşte DOMNUL, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, DOMNUL oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe Urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu… Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu demult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” – Isaia 44:6, 8

Cu blândeţe, întreabă-l pe mormon, dacă Iahve spune aici că nu cunoaşte niciun alt dumnezeu, cum se face că Joseph Smith a cunoscut alţi dumnezei? Apoi du-l la Isaia 45:5-6 şi fă-l să citească. Până acum i-ai împărtăşit OPT pasaje din Scriptură care ne învaţă clar că există un singur Dumnezeu. Întreabă-l pe mormon cum de poate fi Joseph Smith un profet adevărat şi să înveţe că există o „pluralitate de Dumnezei”, când Biblia spune atât de frecvent că există doar unul.

Mormonul se poate retrage la poziţia sa „heoteistă”, spunând că pasajele respective se referă doar la unicitatea Dumnezeului planetei şi sistemului nostru solar şi că mormonii se închină doar „Dumnezeului acestei lumi”. Există două moduri de a răspunde la aceasta prin Cuvântul lui Dumnezeu – un mod „frumos”, şi un mod puţin mai conflictual.

Nu folosi niciodată confruntarea dacă nu crezi cu adevărat că Duhul Sfânt te îndeamnă să o faci. Este prea uşor să răneşti persoana, să câştigi cearta şi să pierzi sufletul. Iată răspunsul numărul unu (cel „frumos”):

Dacă mormonul continuă să susţină că Dumnezeul lui, adevăratul Dumnezeu este un fel de „zeitate” locală doar a sistemului nostru solar, du-l la Isaia 45:12 şi pune-l să citească:

Eu am făcut pământul şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile şi am aşezat toată oştirea lor.

Ceea ce arată clar că Iahve al Bibliei nu este doar un dumnezeu local, ci mai degrabă că El a creat cerurile (plural – însemnând atât norii, cât şi stelele şi galaxiile) şi „oştirea lor” – însemnând toate oştirile stelare (Geneza 2:1, 2 Împăraţi 17:16). „Oştire” înseamnă mii – ca într-un vast contingent militar (Exod 14:4, Numeri 2:8), deci vorbim aici despre mii de stele. Evident, Biblia învaţă aici că Domnul a creat toate galaxiile şi stelele şi le porunceşte. El nu este doar o zeitate locală, fără valoare.

Abordarea mai şocantă este să-l faci pe mormon să citească 2 Corinteni 4:4: A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Contextul clar al pasajului este: „dumnezeul acestei lumi” este Satan! De aceea vrem să foloseşti acest răspuns cu grijă şi cu un sentiment real că Duhul Sfânt te călăuzeşte. Altminteri, îl poţi distruge acum pe mormon atât de complet, încât nu-şi va reveni niciodată. Ar putea să reacţioneze cu furie.

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…”

De obicei, dacă poţi să ajungi cu mormonul atât de departe, va începe să atace Cartea pe care o foloseşti pentru a demola cu dragoste infrastructura religiei lui. Va spune fie: „Ei bine, este doar interpretarea ta pentru acest verset”, SAU: „Din Biblie s-au scos multe lucruri clare şi preţioase, şi nu poţi să ai încredere deplină în ea.”

Ar putea, de asemenea, să arate în mod util pentru el că astăzi avem Cartea lui Mormon şi un „profet în viaţă” care să ne ajute cu Biblia noastră imperfectă. Realizează că este practic un atac la infailibilitatea Bibliei – o tactică la fel de veche ca şarpele care a întrebat: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat…” (Geneza 3:1)

Este mai uşor să răspunzi la primul lui răspuns, pentru că este o chestiune mai puţin complexă. Du-l înapoi la ORICARE dintre versetele de mai sus şi pune-l să le recitească. Cu blândeţe, arată că sunt scrise în engleza [româna] simplă, şi nimeni nu ar trebui să interpreteze nimic! „Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă”, este destul de clar pentru oricine are un nivel de citire de clasa a treia!

Fă aşa cu mai multe versete şi arată-i că nu cer nicio interpretare pentru a vedea că textul spune ce înseamnă, şi înseamnă ce spune! Dacă nu poţi ajunge la un rezultat cu el folosind această abordare, poate că ar trebui doar să te retragi şi să te rogi mai mult pentru el. Este prea orbit spiritual de „dumnezeul acestei lumi”.

A fost Biblia falsificată?

Aceasta, desigur, atinge chiar miezul chestiunii. Există două părţi ale problemei:

1.) Întrebarea dacă oamenii au falsificat textul Bibliei.

2.) Întrebarea dacă Dumnezeu are fie intenţia, fie puterea să prevină o asemenea falsificare.

Precum vom vedea, prima întrebare se sprijină esenţialmente pe a doua. Fiindcă DACĂ Iahve este atotputernic, atunci este logic că nicio fiinţă omenească nu ar putea falsifica ceva ce El protejează.

Mormonii sunt învăţaţi în Articole de Credinţă # 8: „Credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu atât timp cât este tradusă corect; credem că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu.” Astfel, mormonii nu au încredere în Dumnezeu că păstrează în mod perfect Cuvântul Lui, aşa cum a promis. Apostolul Bruce R. McConkie a scris:

„Traducători ignoranţi, cei care au transcris neatent sau cu gând rău, şi preoţii corupţi au comis multe erori – multe lucruri clare şi preţioase au fost şterse, consecinţa fiind că EROAREA ŞI FALSITATEA AU PĂTRUNS ÎN DIFERITELE BISERICI. Una dintre cele mai mari erezii ale creştinătăţii moderne este presupunerea nefondată că Biblia conţine toată învăţătura inspirată care se mai găseşte acum printre oameni!” (Vezi nota 8.)

Totuşi, cei mai rezonabili oameni vor recunoaşte că dacă Iahve spune că ceva se va întâmpla sau nu se va întâmpla, atunci spune adevărul. Fiindcă dacă Îşi pune mâna pe ceva pentru protecţie, cine – sau ce – este destul de puternic pentru a îndepărta degetele celui Atotputernic de pe acel ceva, ca să-l falsifice?

Du-l pe mormon la lanţul de versete şi arată-i că Dumnezeu a promis cu adevărat că va proteja Biblia. Începe cu promisiunile lui Iahve:

Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. – Matei 5:18 (vezi şi Luca 16:17)

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. – Marcu 13:31 (vezi şi Luca 21:33)

Arată că în ambele pasaje Isus a pus deplina putere şi autoritate a încrederii Sale în spatele „cuvintelor” individuale (Marcu 13:31) sau chiar a trăsăturilor de condei – cele mai mici litere ale Alef Bet-ului evreiesc (Matei 5:18). Isus promite că fiecare cuvânt în parte şi fiecare iotă şi titlu (vezi nota 9) din Cuvântul Său va fi păstrat. Acum, dacă Isus (care nu poate minţi şi care este infinit de puternic) a promis ceva, cine ar putea avea puterea să nu ţină cont de promisiunea Lui şi să afirme că ale Lui cuvinte au fost falsificate?

Condu-l prin următorul lanţ de noi versete ca să-i arăţi că nu este vorba de o învăţătură izolată: 1 Împăraţi 8:56, 1 Petru 1:23-25, Ezechiel 12:25, Proverbe 30:5-6, Isaia 40:8, 51:6, Psalmi 119:89, 119:140, 12:6-7, 18:30, 19:7-8, 33:4, 111:7; 2 Timotei 3:16, Evrei 4:12. Aceasta va acentua adevărul că fiecare dintre cuvintele din Biblie (versiunea Regelui Iacov, bineînţeles) este curat şi adevărat.

Aceasta, desigur, îl pune pe mormon în poziţia de a crede cuvintele lui Yah’shua etc. SAU cuvintele lui Joseph Smith şi ale liderilor mormoni. Arată-i cu blândeţe mormonului că dacă oameni ca Smith fac asemenea afirmaţii împotriva Bibliei – în faţa unei asemenea dovezi copleşitoare ale contrariului – atunci ei sunt cei care trebuie să dovedească ce spun! Cere-i să dovedească că lipsesc părţi mari din Biblie, dar prin surse arheologice obiective – nu doar prin Cartea lui Mormon! Apoi, ajută-l să vadă că:

DACĂ Dumnezeu este mai puternic decât noi (este) şi…

DACĂ promite să protejeze Cartea Lui şi să ne-o dea în stare perfectă (a făcut-o)… ATUNCI fie avem o Biblie perfectă, fie o DUMNEZEIRE care este mincinoasă!

„Dar cum rămâne cu profeţii noştri în viaţă?”

Celălalt principiu util de prezentat mormonului acum, este conceptul că REVELAŢIA ANTERIOARĂ TREBUIE SĂ JUDECE REVELAŢIA ULTERIOARĂ. Mormonii vor afirma că profetul lor în viaţă este capabil să-i ajute să corecteze şi să înţeleagă Biblia, pentru că are autoritatea divină să o facă. Totuşi, nu este o supoziţie logică. Dacă Dumnezeu nu Se schimbă niciodată (aici intervine din nou lanţul de versete):

Numeri 23:19 – Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?

Numeri 23:20 – Iată că am primit poruncă să binecuvântez. Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot întoarce.

Maleahi 3:6 – Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, copii ai lui Iacov, n-aţi fost nimiciţi.

Evrei 13:8 – Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!

Iată alte câteva versete: 1 Samuel 15:29, Iov 23:13, Psalmi 33:11, Proverbe 19:21, Eclesiastul 3:14, 7:15; Isaia 31:2, 40:28; Romani 11:29, Evrei 6:17-18, Iacov 1:17. Prezintă-i mormonului raţionamentul în felul acesta:

DACĂ Dumnezeu nu Se schimbă niciodată (vezi versetele de mai sus)

ŞI DACĂ al Lui Cuvânt nu poate fi falsificat (precum am spus mai sus),

ATUNCI dacă Dumnezeu spune: „A” în 2000 î. Hr., El nu poate spune „nu A” în 1840 d. Hr.

Într-un exemplu concret, dacă Duhul Sfânt îi spune lui Moise: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deuteronom 6:4) în 1450 î.Hr., nu-i va spune lui Joseph Smith: „DOMNUL Dumnezeul tău este treisprezece”, în 1844 d.Hr. Isus spune că Scriptura nu poate fi desfiinţată (Ioan 10:35), deci Iahve nu va renunţa la revelaţia pe care a dat-o în zilele lui Moise, în favoarea revelaţiei din vremea lui Joseph Smith!

Ceea ce înseamnă, practic, că orice verset sau „profet” care apare trebuie să fie evaluat prin Scriptura deja existentă. Revelaţia anterioară trebuie să judece revelaţia ulterioară. Isaia spune astfel:

Isaia 8:20 – La Lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa [Cuvântul lui Dumnezeu], nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

Tot ce spune un „profet în viaţă” sau o „scriptură”, trebuie verificat cu ceea ce a spus deja Dumnezeu. Dacă se contrazic, atunci poţi să renunţi liniştit la profet! I-am dat deja mormonului multe versete care îi contrazic învăţăturile.

Întreabă-l pe mormon dacă are sens ca Dumnezeu să Se contrazică atât de evident. Întreabă-l dacă are sens ca un Dumnezeu atotputernic să promită continuu că al Lui Cuvânt va fi perfect, şi apoi să permită oamenilor finiţi, păcătoşi, să se amestece în el.

Isaia 14:27 – Domnul oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va abate?

Acea Biblie de aur!

Ultimul domeniu (dacă poţi să ajungi atât de departe cu un mormon) de care îţi recomandăm să te ocupi este celebrata Cartea lui Mormon – numită ocazional „Biblia de aur”, pentru că se presupune că a fost scrisă în original pe plăcuţe de aur. Profetul fondator al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, Joseph Smith, a dat învăţătura: „Cartea lui Mormon a fost cea mai corectă din toate cărţile de pe pământ şi esenţa religiei noastre, şi un om s-ar apropia mai mult de Dumnezeu rămânând în preceptele ei, mai degrabă decât în ale oricărei alte cărţi.” (Vezi nota 10.)

Prin urmare, mormonul s-ar aştepta să găsească în paginile ei toate învăţăturile unice ale mormonismului. Într-o revelaţie presupusă a fi de la Dumnezeu, Joseph Smith a promis aceasta de fapt. (Vezi nota 11.) Totuşi, dacă prin rugăciune poţi ajunge atât de departe, este nevoie să-i arăţi că aproape toate învăţăturile CHEIE ale credinţei mormone sunt CONTRAZISE de o simplă citire a pasajelor din Cartea lui Mormon.

De exemplu, mormonii dau ca învăţătură o „Lege a Progresiei Eterne”, că Dumnezeu a fost cândva om şi a evoluat în Divinitate – pe scurt, că S-a schimbat sau Se schimbă. Totuşi, versete din Cartea lui Mormon ne învaţă:

Alma 41:8 – Acum, deciziile lui Dumnezeu sunt de neschimbat; de aceea, calea este pregătită pentru ca oricine care vrea să poată merge într-acolo şi să fie salvat.

3 Nefi 24:6 – Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi, fii ai lui Iacov, nu sunteţi nimiciţi.

Mormon 9:9 – Căci nu citim noi că Dumnezeu este acelaşi ieri, astăzi şi în vecii vecilor, iar în El nu este nici o schimbare sau o umbră de schimbare?

Mormon 9:10 – Şi acum, dacă voi v-aţi închipuit pentru voi înşivă un Dumnezeu care se schimbă şi în care este o umbră de schimbare, atunci voi v-aţi închipuit pentru voi înşivă un Dumnezeu care nu este un Dumnezeu al minunilor.

Moroni 8:18 – Căci eu ştiu că Dumnezeu nu este un Dumnezeu părtinitor şi nici o fiinţă schimbătoare; ci El este neschimbător în vecii vecilor.

Evident, dacă „dumnezeul” mormon se schimbă de-a lungul epocilor, atunci nu este nici Dumnezeirea Bibliei, nici a Cărţii lui Mormon. Mormonii sunt învăţaţi că Trinitatea (Trei Persoane într-un Dumnezeu) este o învăţătură falsă, dar Cartea lui Mormon ne spune:

2 Nefi 31:21 – Şi acum iată, fraţii mei preaiubiţi, aceasta este calea; şi nu este nici o altă cale şi nici un alt nume dat sub cer prin care omul să poată fi salvat în împărăţia lui Dumnezeu. Şi acum, aceasta este doctrina lui Hristos, singura şi adevărata doctrină a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt, care este un Dumnezeu, fără de sfârşit. Amin.

Mosia 2 – Şi pentru că va trăi în carne, El va fi numit Fiul lui Dumnezeu; şi fiindcă Şi-a pus carnea sub voinţa Tatălui, fiind Tatăl şi Fiul —

3 Tatăl, pentru că a fost conceput prin puterea lui Dumnezeu; şi Fiul, din cauza cărnii; astfel devenind Tatăl şi Fiul —

4 Şi Ei sunt un Dumnezeu, da, chiar Tatăl cel Veşnic al cerului şi al pământului.

5 Şi astfel, carnea devenind supusă Spiritului, sau Fiul Tatălui, fiind un singur Dumnezeu, rabdă ispita, dar nu cedează ispitei, ci rabdă să fie batjocorit şi biciuit, alungat şi tăgăduit de către poporul Său.

Alma 11:44 – Acum, această reconstituire o să vină la toţi, bătrân şi tânăr, sclav şi liber, bărbat şi femeie, nedrept şi drept; şi va fi aşa încât nici un fir de păr de pe capul lor nu va fi pierdut; fiecare lucru va fi reconstituit în forma lui perfectă, aşa cum este acum în corp şi vor fi aduşi la judecată în faţa scaunului de judecată al lui Hristos Fiul şi al lui Dumnezeu Tatăl şi al Spiritului Sfânt, care este un Dumnezeu Veşnic, să fie judecaţi după faptele lor, fie că sunt bune, fie că sunt rele.

3 Nefi 11:27 – Şi în felul acesta îi veţi boteza pe ei în numele Meu; căci iată, adevărat vă spun Eu vouă, că Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt una; iar Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine, iar Tatăl şi Eu suntem una.

Acum mormonii ar putea să spună: „Aceea înseamnă unul în spirit”, dar apoi adaugă „cea mai corectă carte care a fost scrisă vreodată”. Cum îndrăznesc? Dacă Biblia spune că Dumnezeu este trei în unul (1 Ioan 5:7) şi Cartea lui Mormon spune la fel, atunci de ce liderii mormoni neagă Trinitatea?

Acestea sunt doar două exemple ale dogmei mormone centrale care sunt negate de Cartea lui Mormon. Iată alte învăţături cheie care sunt contrazise de Cartea lui Mormon:

• MÂNTUIREA PRIN HAR (nu prin fapte, aşa cum li se spune mormonilor) este dată ca învăţătură în: 2 Nefi 9:21-23, Mosia 3:18, 5:7, 27:24-26; Alma 5:21, 11:40-41, Helaman 5:9-11, 3 Nefi 11:33, Mormon 9:23-24, Eter 3:14, 4:18; Moroni 8:23.

• CĂSĂTORIA PLURALĂ ca poruncă sacră a Evangheliei este denunţată de: Iacov 1:15, 2:22-27, 3:5; Mosia 11:2, Eter 10:5.

• BOTEZUL PENTRU MORŢI ca principiu al Evangheliei este negat de Alma 34:32-35.

• PLURALITATEA DUMNEZEILOR este negată de Alma 11:26-33.

Spaţiul nu ne permite o enumerare completă a versetelor – toate negând unele învăţături mormone esenţiale. După ce i-am arătat mormonului cum Dumnezeu este UNUL şi cum Biblia este perfectă şi în mod logic, de neschimbat, i-am arătat că nici măcar Cartea lui Mormon nu este în acord cu propria lui teologie. (Vezi nota 12.)

De asemenea, se poate demonstra că au existat mii de erori în Cartea lui Mormon. S-au făcut mai mult de trei mii nouă sute de schimbări în textul Cărţii lui Mormon, de când a fost prima oară publicată în 1830. Zeci dintre acele schimbări sunt extrem de importante doctrinal. Nu toate sunt doar greşeli de tipografie, cum ar vrea să ne facă să credem „fraţii”. Nu avem nici timpul, nici spaţiul să intrăm în chestiunile respective, dar poţi face rost de material contactându-ne. (Vezi nota 13.)

După ce ne-am ocupat de toate aceste chestiuni, este timpul să începem să stăruim ca mormonul să ia decizia dacă va alege sau nu să se încreadă în cuvintele lui Isus, sau în cuvintele lui Joseph Smith. Eu am luat decizia în 1984, şi aleg să-L urmez pe Isus. Nu am regretat nicio clipă. Ajută-l să ajungă la ea făcându-i cunoscute aceste versete din Biblie şi aceste fapte. Poate că vei fi surprins şi binecuvântat de recolta pe care o vei culege.

Note finale

1.) Bineînţeles, nu poţi să ştii totdeauna dinainte – ca atunci când rău-famaţii misionari mormoni apar la uşa ta neanunţaţi. Totuşi, chiar şi atunci, poţi trimite o „săgeată a rugăciunii” rapidă, în şoaptă, în timp ce deschizi uşa, precum: „Doamne, în Numele lui Isus, Te rog îngăduie ca Duhul Sfânt să-mi dea cuvintele de care am nevoie, şi Te rog, Tată, să legi toate duhurile mincinoase şi înşelătoare ale mormonismului, departe de aceşti oameni, în Numele lui Isus. Amin!” Evident, Dumnezeu Se poate ocupa de asemenea detalii.

2.) Aşa cum ştiu mulţi creştini, numele „Mormo” este de fapt numele unui demon bătrân, identificat în Biblia Satanică a lui Anton LaVey (Avon, 1969) ca „Regele Vampirilor”, p. 59. Un vampir este cineva care trăieşte în morminte şi se hrăneşte cu oameni morţi. O „zeitate” potrivită pentru o biserică obsedată de genealogie şi de „răscumpărarea morţilor”.

3.) Este un termen pe care îl folosesc mormonii pentru protestanţi şi catolici în general. Ne deosebeşte pe noi, „sectarii”, de „creştinii” mormoni, care de fapt nu sunt creştini!

4.) Îi sunt foarte îndatorat bunului meu prieten James R. Spencer pentru programul de bază pentru vestirea Evangheliei conturat aici. Este luat din excelenta lui carte, Have You Witnessed to a Mormon Lately? (Chosen Books, 1986). Poate fi contactat la Through The Maze Ministries, P.O. Box 8656, Boise, ID. 83707, Tel. (208) 322-7120.

5.) Pentru a primi înregistrarea mărturiei lui Bill Schnoebelen, trimite $ 7.00 – taxele poştale incluse – la With One Accord Ministries 3500 Dodge St., Ste 7-290 Dubuque Iowa 52003.

6.) Dacă spune „nu”, atunci realizează că fie ai de-a face cu un mormon care este foarte de curând în credinţă, sau prost informat despre ea, sau ai de-a face cu un mormon care vrea să te mintă ca să-şi facă religia să sune mai bine. Oricum ar fi, poate că este nevoie să te retragi şi – dacă te simţi competent ca să o faci – să-i demonstrezi că doctrina mormonă învaţă cu adevărat faimoasa „Lege a Progresiei Eterne”: „Cum este omul, a fost cândva Dumnezeu; cum este Dumnezeu, poate deveni omul” – spusă prima oară de „profetul” mormon Lorenzo Snow.

7.) Deşi nu se întâmpla cu câţiva ani în urmă, am descoperit că tot mai mulţi mormoni (şi misionari mormoni) cu care am vorbit, spun că se închină Domnului Yeshua Hristos. Fie că este o declaraţie reală, fie că este doar ceva ce li s-a zis să spună creştinilor, este o schimbare radicală în doctrina mormonă. Foloseşte-o în avantajul tău.

8.) Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, Bookcraft, p. 81-82.

9.) O „iotă”, de exemplu, este o transliterare în engleză [română] a cuvântului grecesc IOTA, care este echivalentul celei mai mici litere din alfabetul evreiesc, YOD, care abia dacă arată ca un punct stilizat (y).

10.) Joseph Smith, History of the Church, vol. 4, p. 461.

11.) Doctrină şi Legăminte 135:3.

12.) Mare parte din materialul despre diferenţele dintre doctrina mormonă şi învăţăturile Cărţii lui Mormon sunt extrase dintr-un excelent tractat, care m-a ajutat să ies din Biserica Mormonă: „Those Plain and Precious Things”, de Saints Alive, P.O. Box 1076, Issaquah, WA 98027. (206) 2280175.

13.) Contactează With One Accord Ministries pentru un exemplar STRAIGHT TALK despre schimbările din Cartea lui Mormon.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk # 57 On Witnessing to Mormons. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]