Dean Ogden: De la ocultism la creştinism

Dean Ogden

Dean Ogden

Bună, numele meu este Dean Ogden. În copilărie nu prea am avut mult imput spiritual. Mă duceam la biserică ocazional cu bunica mea. Când am ajuns la liceu, chiar mi-au plăcut ştiinţele naturii şi matematica, şi chiar am ajuns foarte ştiinţific. Deci chiar nu am mai lăsat loc pentru Dumnezeu.

Pe la sfârşitul liceului, mi-am făcut nişte prieteni care m-au introdus în folosirea mesei ouija. Am devenit tot mai expus la ocult şi la lucrurile paranormale şi supranaturale, şi am început să văd tot mai mult latura fizică tangibilă a ceea ce se întâmplă în afara sferei noastre, şi sincer, aceasta m-a intrigat.

La câţiva ani după ce am intrat cu adevărat în paranormal, am întâlnit o doamnă care era wiccană şi practica vrăjitoria, şi chiar m-a luat oarecum sub aripa ei. Prin ea, am învăţat tot mai mult despre domeniul spiritual. Ai o entitate spirituală care, aşa cum ştim noi, creştinii, este un demon, dar din exterior este un spirit, şi este un spirit drăguţ. Deci am sfârşit prin a avea această, această minciună, deci sfârşeşti prin a avea acest poltergeist, această mască, care te face să crezi că interacţionezi cu o creatură minunată, iubitoare, când de fapt tot ce face este să te abată de la Dumnezeu şi încearcă să te pună pe un drum prin care poate să profite de tine într-un anumit moment.

Când aveam 23 de ani, în 1996, lucrurile chiar au început să coboare spre iad. Relaţia în care eram de doi ani a început pur şi simplu să iasă de sub control. La sfârşitul ei am fost cu adevărat rănit şi chiar am ajuns în cea mai proastă situaţie posibil. În acelaşi an am primit prima mea slujbă adevărată şi şeful meu, un tip grozav, trecuse printr-o experienţă similară cu câteva luni în urmă. Era într-o relaţie care era foarte intensă şi care pur şi simplu a explodat. Şi-mi amintesc că venea la lucru în acele dimineţi, arătând foarte bolnav. Dar apoi am început să văd că era mai bine. L-am întrebat: „De ce, de ce tu eşti mult mai bine decât mine? Nu înţeleg.” El s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Dean, este Isus.” Iar eu m-am uitat la el şi am continuat: „Nu, chiar, chiar, ce este?” Şi el a spus: „Nu, este Isus.” Şi în momentul acela am realizat: „E bine pentru el, eu am zeiţa mea, şi totul va fi bine.”

În acea lună de septembrie, eu şi familia mea am primit încă o mare lovitură: mătuşa mea şi unchiul meu au fost omorâţi într-un accident de maşină de un şofer beat. Prietenul meu Paul continua să spună: „Ei, nu vii la studiul ăsta biblic?” „Nu, nu e genul meu. Refuzam iar şi iar, şi găsind că scuzele mele nu erau prea bune, m-am dus. M-am dus la acel studiu biblic, era într-un parc auto şi era condus de Lenz Ham. Am avut o experienţă acolo care a fost chiar, cred că a fost un punct de cotitură. Era ca şi cum cineva turnase gazolină peste mine şi ardeam. Mă simţeam foarte neconfortabil şi ştiam că era din cauză că zeiţa pe care o urmam ştia că eram într-un loc în care nu ar fi trebuit să fiu şi mă învăţa o lecţie.

Aşa că am plecat în acea noapte, m-am dus acasă şi mi-am făcut ritualurile, mi-am aprins lumânările şi uleiurile şi celelalte. Nu a funcţionat. În următoarele câteva săptămâni a fost ca şi cum vorbeam cu cineva care mi-a întors spatele. Motivul pentru care nu mai funcţiona pentru mine, motivul pentru care când meditam şi mă concentram asupra zeiţei mele, motivul pentru care nu mai funcţiona, era că erau o mână de oameni care se rugau pentru mine. Iar acum îi cunosc pe fiecare dintre ei, şi ştiu cine sunt şi ştiu ce au făcut, şi sincer, atunci nu mi-a plăcut, dar acum realizez că acela a fost cel mai important lucru, că s-au rugat pentru mine.

Câteva zile mai târziu m-am hotărât să mă duc iar la acel studiu biblic, pentru că prietenul meu a tot continuat să-mi vorbească despre el. Şi acolo am început să întâlnesc oameni. Şi erau creştini. Unul dintre ei mi-a dat o Biblie pe care o mai am şi astăzi, este mica mea Biblie de studiu NIV [Noua Versiune Internaţională]. Şi am început să o citesc. Şi eram ca un burete. Doar citeam, şi citeam, şi citeam, şi am început să înţeleg, am început să-L întâlnesc pe acest tip, Isus.

Cam după o lună sau cam aşa ceva după toate astea, când eram cu noii mei prieteni creştini, era Halloween. Halloween era perioada din an când eram în putere, pentru că era Samhain şi întunericul venea. Chiar mă simţeam rupt în bucăţi. Aceea a fost noaptea, de Halloween în 1996, când am îngenuncheat şi am cerut iertare pentru faptele pe care le făcusem. M-am rugat Domnului să intre în mine, să trăiască în mine, să mă ajute, şi este o chemare pe care am făcut-o de Halloween şi care a fost înălţată de Ziua Tuturor Sfinţilor.

Toate cristalele şi poţiunile şi uleiurile şi cărţile pe care le aveam erau încă în cufăr în dormitorul meu. Şi am vorbit cu nişte pastori şi ei au spus că ar cam trebui să scap de ele. În inima mea ştiam că trebuia să le înapoiez persoanei care îmi dăduse toate acelea. Aşa că timp de câteva săptămâni, în fiecare noapte mă rugam cu privire la acea cutie. Spuneam: „Doamne, leagă asta. Fă ca nimeni să nu o poată folosi.” Deci am pus totul în spatele maşinii mele şi am condus până la casa acelei doamne, şi am bătut la uşă şi nu era nimeni acasă. Aşa că am lăsat acolo cutia şi am scris un bilet. Am spus: „Am fost schimbări mari în viaţa mea, şi eu nu mai sunt aşa. Nu am nevoie de aceste lucruri, ţi le dau înapoi.”

După câteva săptămâni am primit un apel telefonic de la ea. A spus: „Deci, ce eşti?” Am zis: „Ei bine, acum sunt creştin.” Ea a spus: „O, este OK. Ce ai făcut, ce le-ai făcut lucrurilor pe care mi le-ai înapoiat?” Am zis: „Doar m-am rugat asupra lor. De ce?” A spus: „Nu mai funcţionează. Am încercat să le purific, şi nu a funcţionat. S-a întâmplat ceva cu ele. Nici nu le mai pot atinge. Trebuie să scap de ele.” Şi m-am gândit chiar atunci, şi privind în urmă am făcut-o şi mai mult, că Dumnezeu a câştigat, că m-a eliberat de acea întunecime; că lucrurile care mă ţineau în gheara lor, erau acolo, dar au trebuit să-mi dea drumul fiindcă odată ce Duhul Sfânt a intrat în mine, eram domeniul lui Dumnezeu, eram teritoriul lui Dumnezeu, şi lucrurile acelea nu mai erau binevenite aici.

Aceasta este o copie a mărturiei pe care am prezentat-o la biserica mea.

Clic aici pentru o altă mărturie a lui Dean Ogden!

Dean’s Testimony

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *