de Dante Fortson

Ca şi cum rasa umană nu ar avea destule probleme de care să se ocupe fără să se adauge hibrizii leu-om la listă. Aşa este, voi vorbi din nou despre hibrizii leu-om… iar ei au fost reperaţi în toată lumea, şi nici măcar nu aceasta este partea care îngrijorează. Voi reveni la partea care îngrijorează în câteva minute.

Ceea ce este cu adevărat surprinzător este că rapoarte ca acestea devin tot mai obişnuite. Verifică această listă foarte scurtă ale poveştilor despre amestecarea ADN-ului uman şi animal.

• 2003: China creează un hibrid om-iepure

• 2007: Acum oamenii de ştiinţă creează o oaie care este 15% umană

• 2009: Actul de Interzicere a Hibrizilor Om-Animal

Iar acum partea care îngrijorează

Este o nebunie cât de departe a ajuns tehnologia umană în ultimele câteva decenii. Partea care îngrijorează cu adevărat este că hibrizi ca cei menţionaţi mai sus se găsesc doar în două părţi în istorie:

• Trecutul foarte îndepărtat

• Timpul nostru prezent.

O, şi acele reperări ale hibrizilor despre care spuneam mai devreme, nu sunt rapoarte recente. Sunt vechi de mii de ani. Mai crezi că poţi să spui diferenţa dintre „mitologie” şi ştiinţa modernă? A existat un motiv foarte bun pentru care am creat iluzia unui raport modern. Din cauza modului în care prea mulţi oameni ignoră automat orice relatări istorice „ciudate”, şi nu le iau în seamă pe motiv că sunt „mitologie”, de îndată ce aud de unde au venit poveştile.

Totuşi, când am spus aceeaşi poveste şi am susţinut-o cu câteva articole de ştiinţă şi cu un raport de ştiri de la o sursă reputată, nu a sunat deloc ca „mitologie”. Dacă este prima dată când întâlneşti acest subiect, te voi face să prinzi ideea foarte repede.

„Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” – Eclesiastul 1:9

Istoria este plină de creaturi ciudate pe care omul modern încearcă să le explice convenabil, ca să nu trebuiască să recunoască nimic supranatural. Cei mai răi infractori sunt probabil creştinii din biserica principală. Un mit pe care îl găsim pretutindeni în lume, chiar şi în timpurile moderne, este strania obsesie pentru oamenii leu.

„Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om viteaz şi vestit prin faptele lui mari. El a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel din Moab [doi bărbaţi ca leul, versiunea engleză, n.tr.],. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă unde a ucis un leu, într-o zi când căzuse zăpadă.” – 2 Samuel 23:30

Adaug versetul de mai sus doar ca o scurtă referinţă pentru cei care nu cred că alte culturi au experimentat de fapt istoria din afara Bibliei. Poţi citi analiza aprofundată a oamenilor ca leii din Moab, într-un articol anterior pe care l-am scris, Hibrizii om – leu: Nu poţi face faţă adevărului.

Oamenii-leu în Nubia

Apedemak era venerat în Nubia, dar nu se cunosc multe despre el. Există totuşi câteva moduri în care era zugrăvit.

• Un singur cap ca de leu

• Trei capete de leu şi patru braţe.

Dacă fiinţele cu mai multe capete sună neplauzibil pentru tine, atunci ia în considerare următorul verset din Biblie, care descrie creaturi cu patru feţe.

„Fiecare avea patru feţe; faţa celui dintâi era o faţă de heruvim; faţa celui de-al doilea, o faţă de om; a celui de-al treilea, o faţă de leu; şi a celui de-al patrulea, o faţă de vultur.” – Ezechiel 10:14

Observă că una dintre cele patru feţe este de leu.

Oamenii-leu în Egipt

Egiptul este probabil cel mai bine cunoscut pentru dumnezeii lui cu cap de animal şi pentru alte poveşti ciudate. Un asemenea dumnezeu era Maahes. Conform Wikipedia, el era asociat cu războiul, vremea, cuţitele, lotuşii şi devorarea captivilor săi. Maahes, Bast şi toţi ceilalţi aveau un cult cunoscut pe atunci ca Leontopolis (Oraşul Leilor), cunoscut astăzi ca Tell al Muqdam.

Prima referinţă înregistrată la Maahes este între secolele XVI-XI î.Hr, în Egipt. El avea câteva titluri care sunt de asemenea destul de interesante:

• Domnul Măcelului

• Mânuitorul Cuţitului

• Domnul Stacojiu.

Cred că este important să arăt că Maahes este descris ca fiul unui zeu (Ra) şi al unei zeiţe (Bast sau Sehkmet). Eu personal leg zeii de îngerii căzuţi, dar de unde vin zeiţele? Zaharia 5:9 poate să arunce lumină asupra posibilităţii că există într-adevăr îngeri feminini.

„Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ şi cer.” – Zaharia 5:9

Din nou, versetul nu spune în mod irevocabil „îngeri”, dar nu avem alte exemple în Biblie de alte fiinţe, în afara îngerilor şi păsărilor, care au aripi. Vom reveni la aceasta într-o zi.

Oamenii-leu în India

Narasimha era venerat în India şi se crede că el este un avatar al Shri Vishnu. Nu te lăsa derutat de film sau de jargonul online când este vorba de avataruri. Cuvântul este de origine indiană (India) şi se referă la manifestarea sau apariţia unui zeu.

Oamenii leu în Germania

Se crede că cea mai veche sculptură cunoscută a exista, este veche de aproximativ 32000 ani. Este Lowenmensch (Omul Leu), dar nu există un consens dacă este de sex

masculin sau feminin. A fost sculptată într-un colţ de mamut, folosind un cuţit de piatră. A fost Lowenmensch rezultatul unei imaginaţii prea active, sau rezultatul unei întâlnirii în viaţa reală cu un om leu? S-ar putea să nu ştim niciodată.

Legăturile care leagă

Aceste legende acoperă părţi din Africa, Europa şi Asia. Ele vin de la egipteni, nubieni, indieni, evrei şi ruşi, dar cum, sau de ce au ei toţi poveşti similare? Există o probă stranie, dar intrigatoare, care le leagă pe toate împreună.

• Evrei – Ariel (numele înseamnă „Leul lui Dumnezeu” sau „Leul Dumnezeilor”)

• Egipteni – Maahes (născut dintr-un zeu şi o zeiţă)

• Nubia – Apedemak (considerat a fi un zeu)

• India – Narasimha (crezut a fi manifestarea unui zeu)

• Germania – Cei mai mulţi oameni de ştiinţă cred că reprezenta o zeitate.

Toţi aceşti oameni-lei sau dumnezei-leu sunt asociaţi cu zeii din mitologie, despre care eu cred că sunt îngeri căzuţi. Aceasta este ori cea mai mare coincidenţă care a existat vreodată, ori este o conspiraţie organizată, pentru a face fiecare cultură de pe pământ să vorbească despre exact aceleaşi fiinţe.

Menţiuni onorabile

• Were-jaguar: La fel ca un vârcolac, cu excepţia faptului că persoana se transformă într-un jaguar (Olmecii – America de Sud).

• Sekhmet – Zeiţa cu cap de leoaică, cea mai fioroasă vânătoare din Egipt (Egipt – Africa).

• Sfinxul – Cu cap de femeie şi corp de leu, probabil cel mai bine cunoscut ca punându-le ghicitori eroilor, în expediţiile lor.

[Minister Dante Fortson, Lion-Human Hybrids: What Is Going On Around The World? Copyright © Dante Fortson.  Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

[Notă: Noi credem că Annunaki erau îngeri căzuţi.]

de Dante Fortson

Annunaki – Îngerii din Sumer

Poate că vă întrebaţi de ce are semnificaţie legenda sumeriană într-un studiu despre potopul lui Noe. Precum vom vedea mai târziu, Sumer a fost întemeiat de strănepotul lui Noe, şi este de asemenea locaţia căminului original al lui Avraam. Sumer are legături biblice foarte puternice şi este un component cheie în punerea laolaltă a unei imagini mai clare a perioadei de după potop.

Conform legendei, Anunnaki căutau un nou conducător, iar Marduk a răspuns chemării. I se promite poziţia de zeu conducător, dacă îi poate ajuta să ocupe raiul. Simbolul lui Marduk era şarpele-dragon, amândouă referinţe obişnuite folosite pentru Lucifer în Biblie. Conform sumerienilor, după rebeliunea Anunnaki, Marduk i-a creat pe oameni ca să fie slujitorii zeilor, iar mai târziu el devine un protector al Babilonului. Dacă Marduk şi Lucifer sunt unul şi acelaşi, aceasta ar trebui să ne ajute să ne dăm seama ce se întâmpla în anticul Sumer.

Anunnaki erau zeii sumerienilor, una dintre cele mai vechi culturi cunoscute de pe planetă. În mod straniu, numele Anunnaki a fost interpretat ca „cei de sânge regal” sau „descendenţi princiari”. În diferite părţi ale Bibliei, la îngeri se face într-adevăr referire ca la regalitate. Fraza „fiii lui Dumnezeu” semnifică regalitatea. La îngeri se face de asemenea referire ca la „prinţi” în cărţile lui Isaia, Ezechiel şi Daniel. Anunnaki erau consideraţi a fi dumnezeii pământului şi ai lumii subterane, dar la „dumnezeii” cerurilor se făcea referire ca Igigi. Cea mai mare parte din literatura sumeriană se învârteşte în jurul acestor dumnezei ai pământului şi ai lumii subterane, deci această secţiune va fi foarte importantă pentru restul cărţii.

Cercetează mai adânc: Conceptul unui război în rai precede Biblia. Este probabil că această poveste i-a fost transmisă lui Noe, iar când copiii şi nepoţii lor au transmis-o mai departe, a devenit cimentată în istoria umană.

Se crede că Anunnaki erau fiinţe umanoide de cel puţin 2,43 m înălţime, care au venit pe pământ din lumea lor de baştină, Planeta Încrucişărilor de Drumuri. Planeta lor este cunoscută şi după alte nume, precum Nibiru sau Planeta X, în cultura modernă. Sumerienii s-au referit la ea ca la a douăsprezecea planetă, pentru că ei numărau şi soarele şi luna ca planete. Noi cunoaştem nouă planete, plus soarele şi luna, ceea ce înseamnă numai unsprezece corpuri cereşti. Iată un extras interesant din ediţia din 31 decembrie 1983 a Washington Post:

„Un posibil corp ceresc… atât de aproape de Pământ încât ar fi parte a acestui sistem solar, a fost găsit în direcţia constelaţiei Orion de către un telescop care orbitează de-a lungul ţărmului SUA, un satelit astronomic infraroşu. Atât de misterios este obiectul încât astronomii nu ştiu dacă este o planetă… Atât de aproape de fapt, încât ar fi cel mai apropiat corp ceresc de Pământ dincolo de cea mai îndepărtată planetă, Pluto.”

Prima întrebare care ar trebui pusă este cum exact au ştiut sumerienii despre a douăsprezecea planetă, la nivelul tehnologiei lor? Conform sumerienilor, Anunnaki le-au dat aceste cunoştinţe, iar noi vom fi vizitaţi din nou de Anunnaki în viitor. Sumerienii credeau că Planeta Încrucişărilor de Drumuri are o orbită eliptică, care trece prin sistemul nostru solar o dată la fiecare trei mii șase sute de ani. Tăbliţele sumeriene vorbesc şi ele despre Anunnaki creându-i pe oameni prin combinarea propriului lor ADN cu viaţa indigenă care era deja pe pământ.

Cercetează mai adânc: Deşi subtilă, minciuna Anunnaki că au adăugat ADN-ul lor la viaţa indigenă de pe pământ, confirmă că animalele au fost create înaintea oamenilor, aşa cum se afirmă în Geneza 1:24.

Cum au ştiut sumerienii de ADN şi de crearea hibrizilor atât de devreme în istoria umană? Eclesiastul 1:10 ne vine în minte când luăm în considerare această întrebare. O altă credinţă sumeriană, care a stat la baza filmului „Stargate” şi a serialului de televiziune „Stargate SG-1”, este că dumnezeii au construit piramidele şi i-au folosit pe oameni ca sclavi. Patrick Heron, autorul creştin cu vânzări mari de carte, este cel mai bine cunoscut pentru cartea sa „Nefilimii şi piramida în Apocalipsa”. În cartea lui el prezintă un mare număr de dovezi care arată că se poate ca îngerii căzuţi să fi fost implicaţi în construirea Marii Piramide. Cercetarea lui se dovedeşte a fi utilă pentru a arunca o privire în istoria stranie a umanităţii.

Anunnaki nu erau dumnezeii care susţineau ei că sunt, ci erau doar îngeri căzuţi care s-au refugiat aici pe pământ după războiul lor din rai. Intenţia lor a fost şi este să înşele şi să manipuleze culturile la care se prezintă, pentru a ne întoarce atenţia de la Dumnezeul adevărat şi viu. În timp ce sumerienii au înregistrări detaliate despre aceste fiinţe, despre care susţin că au trăit printre ei, au existat şi alte civilizaţii dincolo de ocean care au experimentat evenimente similare.

Extras din „Precum erau zilele lui Noe” – capitolul 5, paginile 95-98

Vehicule ciudate în Biblie

Extratereştrii nu sunt singurele fiinţe din istorie care au fost zugrăvite într-un aparat zburător. Sumerienii, egiptenii, grecii şi perşii, toţi i-au zugrăvit pe unii dintre zeii lor folosind aparate de zbor şi care zburătoare, ca mijloc de transport. În Biblie îngerii sunt zugrăviţi în care de foc capabile de zbor (2 Regi 2:11). Poate cel mai straniu incident din Biblie l-a implicat pe Ezechiel şi roata din interiorul unei altei roţi.

În aproape orice carte despre OZN-uri şi pe aproape orice site despre OZN-uri, găsim o referinţă la roţile lui Ezechiel. Textul biblic este folosit de mulţi teoreticieni ai astronauţilor din vechime, ca dovadă a activităţii extraterestre din Biblie. Înainte să intrăm în teoriile despre acest text, să aruncăm o privire asupra textului în sine.

„Mă uitam la aceste făpturi vii şi iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute păreau de crisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi.” – Ezechiel 1:15-15

Imaginea de mai sus este ceea ce unii oameni cred că a văzut Ezechiel în viziunea lui. Orice era ceea ce a văzut, el a încercat să ne transmită informaţia cât a putut de bine. Chiar când studiem versetul în ebraică, nu există multă claritate, dar un aspect al poveştii iese în evidenţă. Creaturile pe care Ezechiel le-a văzut nu erau înăuntrul roţilor, ci roţile se mişcau la unison cu ele. Ele nu păreau să aibă nevoie de roţi ca să se mişte prin aer. Tehnologia angelică pare să joace un rol foarte important de-a lungul Bibliei. Din ceea ce ne spune Biblia, Dumnezeu încurajează învăţarea, iar îngerii nu sunt atotcunoscători. Ar avea sens ca îngerii să dezvolte un mijloc de transport către şi de la alte planete, galaxii şi dimensiuni. Spre deosebire de Hristos, care a afirmat a fi omniprezent, îngerii par să trebuiască să străbată distanţa de la punctul A la punctul B. O asemenea exemplificare se găseşte în Daniel 10:

„El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei.” – Daniel 10:12-13

Poate că îngerii sunt capabili să se schimbe de la spiritual la fizic instantaneu, dar se pare că li se cere de fapt să străbată distanţa. Îngerul din cartea lui Daniel afirmă că a fost trimis chiar din prima zi când Daniel şi-a început postul, dar a fost interceptat de „căpetenia împărăţiei Persiei” [„prinţul regatului Persiei” în versiunea engleză a Bibliei, n.tr.]. Acest Prinţ al Persiei a întârziat călătoria îngerului douăzeci de zile. Dacă îngerii ar putea pur şi simplu să se teleporteze sau să se manifeste în lumea fizică, probabil că el nu ar fi fost întârziat.

„Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vârtej de vânt.” – 2 Regi 2:11

La suprafaţă, evenimentul care li s-a întâmplat lui Ilie şi Elisei nu pare neobişnuit în contextul Bibliei. De fapt pare destul de normal, cel puţin până citim despre el în ebraică. Cuvântul ebraic tradus „cal” este cuwc, ceea ce literal înseamnă „a sări sau a sălta”. Este tradus şi „rândunică” (pasăre) şi „cocor” (pasăre). Traducătorii din 1611 au făcut tot ce au putut cu cunoştinţele disponibile pe vremea aceea, şi au făcut presupunerea logică că era vorba de cai. Atât Ezechiel, cât şi Ilie au fost martori la ceva şi au experimentat ceva ce nu au putut descrie exact cu cunoştinţele lor de pe vremea lor. Acum că am văzut exemple de fiinţe supranaturale cu vehicule capabile de zbor, să aruncăm o privire la felul în care au crezut ei că arătau.

Extras din As The Days of Noah Were: The Sons of God and The Coming Apocalypse,  Capitolul 11, pag. 303-305.

[Minister Dante Fortson, The Anunnaki – Angels In Sumer & Strange Vehicles In The Bible. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Dante Fortson

De ce atât de multor pastori le este teamă să-ţi spună realmente adevărul despre îngeri? Cert este că politica şi ignoranţa din biserică joacă un rol uriaş cu privire la ceea ce este învăţată congregaţia. Astăzi vreau să-ţi fac cunoscute câteva fapte despre îngeri, care te vor duce printr-o călătorie prin Biblie şi care vor arunca o provocare tuturor lucrurilor tradiţionale despre care te-au învăţat până acum.

Fapt interesant şi distractiv: Îngerii sunt menţionaţi de 293 de ori în 284 de versete.

1. Îngerii erau numiţi fiii lui Dumnezeu în Vechiul Testament

„Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?” – Iov 38:4-7

2. Îngerii sunt descrişi ca având gen

„Pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede, în zbor iute, omul Gabriel pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.” – Daniel 9:21

3. Îngerii mănâncă mâncare în cer

„Au mâncat cu toţii pâinea celor mari, şi le-a trimis mâncare să se sature.” [Varianta engleză a Bibliei: „Omul a mâncat mâncarea îngerilor: le-a trimis carne ca să se sature.” N.tr.] – Psalmi 78:25

4. Îngerii au distrus Egiptul

„De minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele Lui minunate din câmpia Ţoan. Cum le-a prefăcut râurile în sânge, şi n-au putut să bea din apele lor. Cum a trimis împotriva lor nişte muşte otrăvitoare, care i-au mâncat, şi broaşte, care i-au nimicit. Cum le-a dat holdele pradă omizilor, rodul muncii lor pradă lăcustelor. Cum le-a prăpădit viile, bătându-le cu piatră, şi smochinii din Egipt, cu grindină. Cum le-a lăsat vitele pradă grindinei, şi turmele pradă focului cerului. El Şi-a aruncat împotriva lor mânia Lui aprinsă, urgia, iuţimea şi necazul: o droaie de îngeri aducători de nenorociri.” – Psalmul 78:43-49

5. Îngerii sunt motivul pentru care femeile trebuiau să-şi acopere capul

„De aceea, femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei.” – 1 Corinteni 11:10

6. La îngeri se închinau şi se închină unii oameni

„Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi, printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti.” – Coloseni 2:18

7. Îngerii vor fi judecaţi de oameni

„Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?” – 1 Corinteni 6:3

8. Îngerii au propria lor limbă

„Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.” – 1 Corinteni 13:1

9. Îngerii pot să nu se deosebească de oameni

„Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit fără să ştie pe îngeri.” – Evrei 13:2

10. Îngerii nu sunt atotcunoscători

„Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească.” – 1 Petru 1:12

11. Îngerii pot să păcătuiască

„Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată.” – 2 Petru 2:4

12. Unii îngeri sunt legaţi în lanţuri, aşteptând judecata

„El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.” – Iuda 1:6

13. Îngerii pot să omoare oameni

„Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.” – Apocalipsa 9:15

14. Îngerii se luptă între ei

„Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei…” – Apocalipsa 12:7

15. Îngerii cunosc Scriptura

„Şi I-a zis: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: “El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” – Matei 4:6

16. Îngerii pot fi văzuţi de animale

„Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.” – Numeri 22:23

17. Îngerii pot să controleze animalele

„Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta, împărate, n-am făcut nimic rău!” – Daniel 6:22

18. Îngerii pot să intre în vise

„Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt.” – Matei 1:20

19. Îngerii pot să vindece oameni

„Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.” – Ioan 5:4

20. Îngerii pot să controleze obiecte fără să le atingă

„Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: Scoală-te iute! Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.” – Faptele Apostolilor 12:7

21. Îngerii se pot transforma

„Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” – 2 Corinteni 11:14

[Minister Dante Fortson, 21 Things Your Pastor Won’t Teach You About Angels. Copyright 2014 © Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Michael Ghaemmaghami

Artele marţiale sunt mai mult decât o metodă de autoapărare sau un sistem de exerciţii pentru sănătate. Ele implică de fapt o filozofie de viaţă derivată din religiile răsăritene. Mărturiile karatiştilor, practicanţi devotaţi de karate sau de alte forme de arte marţiale, nu ascund faptul că artele marţiale sunt mai mult decât doar un sport.

„Karatedo, o altă formă de karate, este o artă, iar eu o predau ca pe un mod de a fi, un mod de viaţă, o metodă de a dezvolta sinele, şi nu ca un sport”, afirmă un profesor. Karate nu este un sport de luptă. El a fost complet interpretat greşit de oamenii din ţara aceasta, unde a fost luat şi transformat într-un sport.

Sunt multe teorii contradictorii cu privire la originea artelor marţiale. Descrierea prezentată aici este un studiu acceptat pe cale largă, care urmăreşte istoria generală a artelor marţiale şi ajunge în trecut până în zorile civilizaţiei din India. Cu trei milenii în urmă în China, artele marţiale erau dezvoltate şi mai extensiv. Prin întemeierea statelor feudale în 770 d.Hr., kung fu a fost practicat pe cale largă.

În 1928 ele au fost redenumite Artele Războiului şi li s-a acordat recunoaştere naţională. De-a lungul secolelor, variate aspecte ale artelor marţiale au fost modificate, iar în cele din urmă s-au dezvoltat în tipuri mai mult sau mai puţin violente.

Şcolile din nord şi din sud, ca şi formele dure şi blânde au fost de asemenea dezvoltate. Mai târziu, nume specifice au fost aplicate variaţiilor lor: karate, tai chi, judo, jujitso şi aikido.

În Coreea artele marţiale erau cunoscute ca Te Kwon Do. Ele au fost perfecţionate până la cele mai înalte forme de competenţă în Okinawa.

Deşi oamenii cred adesea că artele marţiale au fost create în Japonia, ele au multe rădăcini şi variaţii culturale. Filozofia religioasă originală a kung fu merge atât de departe în trecut ca 2696 î.Hr., când era înrădăcinată în formele oculte de ghicire cunoscute ca I-Ching şi Cartea Schimbărilor. Lao-Tse, înţeleptul chinez născut în 608 î.Hr., a adăugat mai multe înfrumuseţări. Învăţăturile lui au fost expuse într-un manuscris de 5280 de cuvinte numit Tao Te Chang, cunoscut şi ca „Tao” sau „Calea”.

El a învăţat pe alţii că mântuirea nu putea fi găsită în rugăciune, ci mai degrabă prin respectarea naturii, a căii naturale.

Precum copacii se înclină în vânt iar râurile urmează calea rezistenţei minime, aşa trebuie omul să se adapteze ritmului răului şi binelui. Următoarea dezvoltare în istorie a kung fu a avut loc când un călugăr numit Bodhidharma a adus budismul în China în secolul 6 d.Hr. Când a descoperit că în timpul cuvântărilor lui călugării dormeau, a introdus exerciţii care să-i ajute în meditaţie.

Cunoscut ca I-Ching Sutura, sistemul lui a combinat kung fu cu principiul filozofic Zen, pentru a dezvolta o formă foarte sofisticată de luptă fără arme. Călugării de la templul lui Shaolin au devenit renumiţi pentru abilităţile lor sălbatice de apărare, pe care le foloseau ori de câte ori erau atacaţi în cursul pelerinajelor. În cele din urmă cele două şcoli de arte marţiale au evoluat; Ch’uan Fe (Kung fu), era bazat pe şcoala dură (externă) a budismului, iar alte arte marţiale au fost întemeiate pe şcoala blândă (internă) a taoismului. Artele marţiale au evoluat în şase forme de bază prin care sunt cunoscute. În lumea occidentală sunt cunoscute ca: Kung Fu, Tai Chi Ch’uan, Karate, Akido, Judo şi Jujitsu.

Asemenea experimentare ocultă este interzisă în Levitic 19:31. Karate funcţionează prin inducerea unei pasivităţi în minte, pregătind calea pentru un gen de auto-hipnoză. Un demon intră atunci, şi dă putere forţă şi putere supranaturală. Profesorii de karate numesc aceasta „intrarea în perfecţiune”. Kung Fu, care este înrădăcinat în budismul Zen, a fost popularizat de un serial TV cu acest nume. Filmele lui Bruce Lee („Intră dragonul”; „Calea dragonului”; „Întoarcerea dragonului”; „Jocul morţii”) răspândesc de asemenea această ştiinţă ocultă în naţiunea noastră.

Spirite de crimă, ură, mândrie, amărăciune, depresie, resentiment, teamă, violenţă, poftă de putere, poftă de centuri (verde, maro sau neagră), poftă sexuală, luptă, furie, distrugere, sinucidere, sadism şi masochism sunt câteva dintre spiritele care se găsesc în mod obişnuit în cei care s-au antrenat în artele marţiale. Unii dintre indivizii cel mai puternic posedaţi au devenit de asemenea mari adepţi ai controlului minţii, telepatiei, telekineziei, citirii minţii, proiecţiei astrale şi călătoriei sufletului, sub conducerea ghizilor demonici.

[Michael Ghaemmaghami, Martial Arts – Rooted in the Occult. God’s Truth About “Occult”: Chapter Five. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.farsinet.com, unde nu mai este disponibil.]

de Everett Miller

Mărturia mea are de-a face cu o sărbătoare care marchează începutul perioadei de vacanţă anuală. Ea este despre cum am ajuns să-L cunosc pe Domnul şi despre genul de mediu din care am ieşit. În fiecare an pe 31 octombrie oraşul nostru, naţiunea noastră, şi de fapt cea mai mare parte a lumii, celebrează o sărbătoare pe care o numim Halloween. Acum, nu a fost numită întotdeauna Halloween. Cu mulţi ani în urmă, în evul mediu, era cunoscută ca All Hallow’s Eve, ajunul celebrării catolice a Zilei Tuturor Sfinţilor. Dar chiar şi înainte de atunci, în anii dinainte ca Domnul nostru să umble pe pământ, era cunoscută ca „Priveghiul lui Samhain”, un zeu al druizilor: dumnezeul morţilor.

În acea vreme, cu atât de mult timp în urmă, conform legendelor druide, sufletele morţilor păcătoşi umblau pe faţa pământului. Ei pribegeau pe la ţară, oprindu-se la casele oamenilor care trăiau acolo, cerând daruri de mâncare, îmbrăcăminte şi bani, ca să-l poată împăca pe dumnezeul lor, pentru ca să le aline suferinţa. Dacă li se dădea ce vroiau, se credea că va fi un timp de pace şi prosperitate. Pe de altă parte, dacă oamenii nu dădeau ce li se cerea, spiritele erau furioase şi ofereau o răsplată grabnică şi sigură: casele aveau să fie arse, copiii aveau să fie răpiţi şi sacrificaţi (pentru că ei credeau, aşa cum credem şi noi, că sângele celor nevinovaţi şi jertfa nepătată sunt suficiente pentru iertarea păcatului.)

După mai mulţi ani de implicare în ocult, timp în care am participat la şedinţe de chemare a morţilor, facerea de farmece, citirea minţii şi experienţe în afara corpului, am fost adus la cunoaşterea mântuitoare a Domnului Isus Hristos. Am folosit tabla ouija, care astăzi este un joc foarte popular. Am citit cărţile de tarot, am studiat filozofia orientală a ghicitoriei, cunoscută ca „I Ching”. Am învăţat cum să văd şi cum să citesc aura unei persoane, sau forţa de viaţă a persoanei. Am învăţat de asemenea cum să schimb aura şi cum să impun voia mea asupra persoanei respective. Am avut călătorii în afara corpului, timp în care sufletul meu părăsea corpul fizic şi călătorea oriunde alegeam eu, şi era martor la lucrurile pe care alegeam eu să le văd. Puteam să citesc gândurile altei persoane şi puteam să proiectez gândurile mele în acea persoană, în efortul de a o controla şi de a realiza lucrurile pe care le vroiam. Nu m-am închinat niciodată diavolului în mod deschis, dar în ritmul în care mergeam, era doar o chestiune de timp.

Pe 20.06.1979 viitoarea mea soţie, Karen, mi-a spus despre Hristos şi m-a condus la El, iar viaţa mea nu a mai fost aceeaşi de atunci. În loc să fiu preocupat cu moartea, acum am bucuria vieţii. În loc să vreau să cunosc despre diavol şi lucrările lui, vreau să cunosc despre Isus. În loc să le spun prietenilor mei despre şedinţele de chemare a morţilor de noaptea trecută şi despre experienţele în afara corpului, vreau să le spun despre Isus şi dragostea Lui pentru ei. În loc să celebrez Priveghiul lui Samhain sau Halloween-ul, Îl sărbătoresc pe Isus, singurul Dumnezeu adevărat al vieţii.

Acum, ceea ce este trist este că în fiecare an oraşul nostru şi ţinutul nostru sărbătoresc Priveghiul lui Samhain. Oamenii îşi decorează locuinţele şi afacerile cu pisici negre şi dovleci. Atârnă imagini cu fantome şi spiriduşi la locuinţe şi birouri. Vrăjitoarele şi măturile sunt văzute pretutindeni. Părinţii îşi trimit copiii pe străzile comunităţii, ca să meargă din casă în casă şi să ceară daruri.

Ceea ce este şi mai trist este că multe biserici, biserici care cred în Biblie şi Îi dau cinste lui Dumnezeu, îşi decorează sălile cu simbolurile acestei zile. Fantome şi spiriduşi împart aceeaşi sală cu crucea lui Hristos. Vrăjitoarele cu mături şi pisicile negre sunt văzute lângă versete din Biblie care spun despre dragostea lui Dumnezeu. Chiar aici în oraşul nostru, un centru de zi sponsorizat de biserică a atârnat pânze de păianjen de tavane, şi păianjeni negri care se târau pe pereţi. Un schelet te întâmpina când intrai pe uşă, iar o vrăjitoare îţi ura rămas bun când plecai. Toate acestea s-au întâmplat fiindcă Halloween este o zi „sfântă” nevinovată, care nu mai este ziua rea care a fost odată.

Cum putem spera noi, ca şi credincioşi, să întoarcem lumea pentru Hristos, dacă continuăm să dăm cinste Diavolului? Cum putem vorbi împotriva răului din zilele noastre când noi, creştinii, zugrăvim lucrurile răului pe pereţii bisericilor noastre, în locuinţele noastre şi în afacerile noastre? Ce Îi vom spune Domnului nostru când ne va trage la răspundere pentru sufletele care sunt pierdute fiindcă noi nu am vorbit niciodată?

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Deuteronom 18:10-12: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, e descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta.”

Iar în Levitic 20:6 ni se spune: „Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.”

Pavel ne spune în Galateni 5 că vrăjitoria este unul dintre păcatele cărnii, iar în versetul 21 ne spune că cei ce fac asemenea lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

[Everett Miller, My Testimony – Saved from the Occult. Copyright © 1996 Everett Miller.]