Mărturia mea: Salvat de ocult

de Everett Miller

Mărturia mea are de-a face cu o sărbătoare care marchează începutul perioadei de vacanţă anuală. Ea este despre cum am ajuns să-L cunosc pe Domnul şi despre genul de mediu din care am ieşit. În fiecare an pe 31 octombrie oraşul nostru, naţiunea noastră, şi de fapt cea mai mare parte a lumii, celebrează o sărbătoare pe care o numim Halloween. Acum, nu a fost numită întotdeauna Halloween. Cu mulţi ani în urmă, în evul mediu, era cunoscută ca All Hallow’s Eve, ajunul celebrării catolice a Zilei Tuturor Sfinţilor. Dar chiar şi înainte de atunci, în anii dinainte ca Domnul nostru să umble pe pământ, era cunoscută ca „Priveghiul lui Samhain”, un zeu al druizilor: dumnezeul morţilor.

În acea vreme, cu atât de mult timp în urmă, conform legendelor druide, sufletele morţilor păcătoşi umblau pe faţa pământului. Ei pribegeau pe la ţară, oprindu-se la casele oamenilor care trăiau acolo, cerând daruri de mâncare, îmbrăcăminte şi bani, ca să-l poată împăca pe dumnezeul lor, pentru ca să le aline suferinţa. Dacă li se dădea ce vroiau, se credea că va fi un timp de pace şi prosperitate. Pe de altă parte, dacă oamenii nu dădeau ce li se cerea, spiritele erau furioase şi ofereau o răsplată grabnică şi sigură: casele aveau să fie arse, copiii aveau să fie răpiţi şi sacrificaţi (pentru că ei credeau, aşa cum credem şi noi, că sângele celor nevinovaţi şi jertfa nepătată sunt suficiente pentru iertarea păcatului.)

După mai mulţi ani de implicare în ocult, timp în care am participat la şedinţe de chemare a morţilor, facerea de farmece, citirea minţii şi experienţe în afara corpului, am fost adus la cunoaşterea mântuitoare a Domnului Isus Hristos. Am folosit tabla ouija, care astăzi este un joc foarte popular. Am citit cărţile de tarot, am studiat filozofia orientală a ghicitoriei, cunoscută ca „I Ching”. Am învăţat cum să văd şi cum să citesc aura unei persoane, sau forţa de viaţă a persoanei. Am învăţat de asemenea cum să schimb aura şi cum să impun voia mea asupra persoanei respective. Am avut călătorii în afara corpului, timp în care sufletul meu părăsea corpul fizic şi călătorea oriunde alegeam eu, şi era martor la lucrurile pe care alegeam eu să le văd. Puteam să citesc gândurile altei persoane şi puteam să proiectez gândurile mele în acea persoană, în efortul de a o controla şi de a realiza lucrurile pe care le vroiam. Nu m-am închinat niciodată diavolului în mod deschis, dar în ritmul în care mergeam, era doar o chestiune de timp.

Pe 20.06.1979 viitoarea mea soţie, Karen, mi-a spus despre Hristos şi m-a condus la El, iar viaţa mea nu a mai fost aceeaşi de atunci. În loc să fiu preocupat cu moartea, acum am bucuria vieţii. În loc să vreau să cunosc despre diavol şi lucrările lui, vreau să cunosc despre Isus. În loc să le spun prietenilor mei despre şedinţele de chemare a morţilor de noaptea trecută şi despre experienţele în afara corpului, vreau să le spun despre Isus şi dragostea Lui pentru ei. În loc să celebrez Priveghiul lui Samhain sau Halloween-ul, Îl sărbătoresc pe Isus, singurul Dumnezeu adevărat al vieţii.

Acum, ceea ce este trist este că în fiecare an oraşul nostru şi ţinutul nostru sărbătoresc Priveghiul lui Samhain. Oamenii îşi decorează locuinţele şi afacerile cu pisici negre şi dovleci. Atârnă imagini cu fantome şi spiriduşi la locuinţe şi birouri. Vrăjitoarele şi măturile sunt văzute pretutindeni. Părinţii îşi trimit copiii pe străzile comunităţii, ca să meargă din casă în casă şi să ceară daruri.

Ceea ce este şi mai trist este că multe biserici, biserici care cred în Biblie şi Îi dau cinste lui Dumnezeu, îşi decorează sălile cu simbolurile acestei zile. Fantome şi spiriduşi împart aceeaşi sală cu crucea lui Hristos. Vrăjitoarele cu mături şi pisicile negre sunt văzute lângă versete din Biblie care spun despre dragostea lui Dumnezeu. Chiar aici în oraşul nostru, un centru de zi sponsorizat de biserică a atârnat pânze de păianjen de tavane, şi păianjeni negri care se târau pe pereţi. Un schelet te întâmpina când intrai pe uşă, iar o vrăjitoare îţi ura rămas bun când plecai. Toate acestea s-au întâmplat fiindcă Halloween este o zi „sfântă” nevinovată, care nu mai este ziua rea care a fost odată.

Cum putem spera noi, ca şi credincioşi, să întoarcem lumea pentru Hristos, dacă continuăm să dăm cinste Diavolului? Cum putem vorbi împotriva răului din zilele noastre când noi, creştinii, zugrăvim lucrurile răului pe pereţii bisericilor noastre, în locuinţele noastre şi în afacerile noastre? Ce Îi vom spune Domnului nostru când ne va trage la răspundere pentru sufletele care sunt pierdute fiindcă noi nu am vorbit niciodată?

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Deuteronom 18:10-12: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, e descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta.”

Iar în Levitic 20:6 ni se spune: „Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.”

Pavel ne spune în Galateni 5 că vrăjitoria este unul dintre păcatele cărnii, iar în versetul 21 ne spune că cei ce fac asemenea lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

[Everett Miller, My Testimony – Saved from the Occult. Copyright 1996 Everett Miller. Pentru articolul în engleză, clic pe wri.leaderu.com.]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *