de Dr. Arlin Epperson

Cărțile despre eliberare și/sau vindecare interioară care abordează Abuzul Satanic Ritualic și tulburarea de personalitate multiplă sunt rare. Deși solicitanții de ajutor care au aceste probleme s-ar putea să nu fie prea obișnuiți, este nevoie ca lucrătorii din lucrarea de eliberare și vindecare interioară să fie capabili să-i recunoască pe cei care au fost expuși la Abuzul Satanic Ritualic și, drept rezultat, este posibil să sufere de tulburare de personalitate multiplă. Cei mai mulți solicitanți nu vor dezvălui că suferă din cauza Abuzului Satanic Ritualic și s-ar putea să nu realizeze că suferă de tulburare de personalitate multiplă. Scopul secțiunii de față este să-i facă pe lucrătorii creștini mai conștienți de simptomele Abuzului Satanic Ritualic și de alți indicatori ai acestuia și capabili să slujească victimelor, dacă au abilitățile și experiența necesare, sau să le trimită la consilieri creștini calificați care pot le ajuta.

Ce este Abuzul Satanic Ritualic?

Abuzul Satanic Ritualic constă în toate actele abuzive emoționale, fizice și sexuale care au loc în timpul închinării satanice și a ritualurilor satanice. Mare parte din închinarea satanică constă în activități și experiențe care batjocoresc principalele valori creștine, precum: ceremonii care batjocoresc moartea lui Isus pe cruce, liturghia neagră, un trup gol reprezentând-o pe Maria, mama lui Isus, materie fecală care ia locul pâinii și sângelui (în mod ideal, sânge uman) și urină care ia locul vinului și apei. Orgii sexuale, violență, durere, tortură, sacrificii animale și umane sunt toate parte a unei astfel de închinări. Satanismul este creștinism pe dos. Dragostea lui Isus este batjocorită de neîncrederea plină de ură a lui Satan.

Pentru copii cea mai mare expunere la Abuzul Satanic Ritualic începe când au între trei și cinci ani. Nu este scopul acestui material să descrie în detaliu ce se întâmplă în timpul unei asemenea închinări. Totuși, este important să cunoaștem domeniile generale obișnuite în Abuzul Satanic Ritualic (dintr-un studiu făcut de Margaret Smith, Abuzul ritualic, p. 10).

• Abuzați sexual de adulți – 94%
• Fotografiați nud – 8%
• Drogați în timpul abuzului – 59%
• Multilarea sau omorârea animalelor/oamenilor – 58%
• Reduși la tăcere prin amenințări de a face rău familiei – 64%
• Folosirea de robe, lumânări și/sau cuțite – 48%

Pentru copiii abuzați din centrele de zi, procentajele au fost efectiv de 100% pentru fiecare victimă. Există descrieri grafice ale acestor experiențe în cărțile enumerate la sfârșitul secțiunii. Este de ajuns să spunem că copiii sunt torturați de părinți, obligați să facă sacrificii animale sau umane, sunt folosiți ca obiecte în orgiile sexuale și amenințați cu tortura sau moartea dacă spun cuiva.

Tulburarea de identitate disociativă, numită anterior tulburare de personalitate multiplă

Există două moduri în care natura face față experiențelor care sunt prea intolerabile din punct de vedere fizic, mental și emoțional. Când copiii sunt expuși la o suferință extremă, mintea lor încearcă să o oprească. Când mintea are succes, prin amnezie traumatică copiii sunt capabili să uite complet abuzul și durerea cauzate. Când mintea nu are succes, ei dezvoltă alte personalități sau alteri, într-un proces numit disociere.

Disocierea este modalitatea naturii de a proteja copiii (și adulții) care au experimentat o traumă severă și/sau Abuzul Satanic Ritualic și de a le permite să supraviețuiască psihologic creează „alteri”, termenul tehnic pentru o altă personalitate. Unii cred că acesta este un dar dat de Dumnezeu, care le oferă copiilor posibilitatea să supraviețuiască experiențelor emoționale intolerabile. Pot să fie câțiva alteri sau câteva zeci. Alterii sunt părți ale adevăratei personalități a persoanei, care este nevoie să fie puse din nou la un loc. Aceste „fragmente” nu sunt entități separate, ci sunt toate părți ale întregii persoane, care este nevoie să fie integrate. Ceea ce necesită de obicei multe sesiuni și un timp considerabil.

Cei mai mulți dintre cei care suferă din cauza Abuzului Satanic Ritualic/de tulburare de personalitate multiplă vor dezvălui asta unui consilier cu mare reticență sau nu-i voi dezvălui deloc. Este posibil să nu-și amintească nimic despre experiențele Abuzului Satanic Ritualic și probabil că nu știu că au tulburare de identitate disociativă. Pentru victimele Abuzului Satanic Ritualic dragostea înseamnă trădare. Le va fi extrem de dificil să accepte că îți pasă; ai de-a face cu o situație delicată de viață și de moarte. Un psihoterapeut creștin care crede în vindecarea interioară și în rugăciunea de eliberare este persoana ideală care să ajute victimele Abuzului Satanic Ritualic. Dacă un asemenea psihoterapeut nu este disponibil, un psiholog necreștin reputat este mai probabil să fie de ajutor decât un lucrător creștin care practică eliberarea/vindecarea interioară, dar este neexperimentat în acest gen de lucruri.

Dacă suspectezi că un solicitant de ajutor a fost expus la Abuzul Satanic Ritualic sau are tulburare de identitate disociativă, ascultă-l cu compasiune. Se va aștepta să nu-l crezi. Puțini o fac, uneori nici părinții lor nu-i cred. Fii răbdător, supraviețuitorul probabil nu-și va aminti tot ce s-a întâmplat și ar putea să pară confuz. Va fi dificil să creadă că, în slujirea ta, ești cu adevărat preocupat de bunăstarea sa.

Când alterii apar pentru prima dată și au nume de demoni, unii lucrători creștini neexperimentați pot să creadă că sunt spirite rele și încearcă să-i scoată. Probabil că acesta este cel mai rău tip de slujire. Alterii au diferențe semnificative față de demoni. Listele de mai jos îi ajută pe lucrătorii creștini să cunoască diferențele și să-i identifice pe cei pe care îi suspectează că ar putea fi victime ale Abuzului Satanic Ritualic și care, drept rezultat, ar putea avea tulburare de identitate disociativă.

Simptome și alți indicatori ai abuzului ritualic (Daniel Ruder, Rupând ciclul Abuzului Satanic Ritualic, p. 65-75, de Holy Hector)

• Tulburări ale somnului: insomnie, teama de a adormi, inabilitatea de a rămâne adormit, trezirea regulată la anumite momente din noapte, coșmaruri, terori ale nopții
• Toleranță ridicată la durere, naștere de copii fără durere, lipsa conștienței în autorănire
• Atacuri/epilepsie, cu sau fără dovezi organice
• Malfuncțiuni ale rinichilor
• Malfuncțiuni ale glandei suprarenale
• Tulburări ale tractului digestiv
• Probleme genito-urinare
• Infecții cronice ale vezicii urinare/rinichilor
• Dureri de cap/migrene
• Astm
• Supragreutate
• Maladii și simptome ginecologice:

o Cicatrici vaginale/penile/rectale

o  Scurgeri vaginale frecvente, persistente

o  Infecții/boli ale tractului urinar

o  Boli cu transmitere sexuală

o  Uterul este sterilizat/cu cicatrici/absent

• Cicatrici neobișnuite (ca formă, locație, design) în diferite locuri pe corp
• Reacții exagerate la anumiți stimuli olfactivi: miros de sânge, urină/fecale, alcool, formaldehidă, păr ars, fum de la foc, tămâie
• Durere/amorțire/paralizie psihică semnificativă în diferite părți ale corpului
• Răspunsuri de teamă exagerate la zgomote puternice, la surprize
• Zborul este cu ușurință un declanșator sau are sindromul zborului
• Hiper-vigilență
• Atacuri de panică
• Alergii
• Degete lipsă (de la mână, de la picior)
• Durere cronică

Indicatori de comportament la supraviețuitorii abuzului ritalic

• Caută orice formă de durere, să se taie etc.
• Aversiune notabilă față de apă (preferă cola, apa gazoasă, suc)
• Fluctuație extremă în comportament și abilități
• Comportament de automutilare/autodistructiv:

o  Tăierea pielii

o  Arderea pielii

o  Autolovirea cu pumnii/obiecte

o  Lovirea capului

o  Au o istorie de a conduce vehicule cu viteze mari sau în mod periculos

o  Autoplasarea în locații periculoase din punct de vedere fizic

o  Căută relații abuzive din punct de vedere fizic

• Arta/poezia are temele morții, durerii, ocultismului
• Suicidalitatea:

o O istorie îndelungată de tentative de sinucidere

o Gândire obsesivă la sinucidere sau la plănuirea sinuciderii

• Vorbirea în limbi necunoscute
• Dependența chimică

o Alcool

o Alte droguri, ilegale sau cu prescripție

• Tulburări de alimentație

o Anorexie

o Bulimie

o Bulimarexie

o Consumul compulsiv de mâncare

• Variații extreme ale stărilor sufletești
• Vorbirea cu voci diferite – schimbări extreme în intonație
• Desene sau mâzgălituri cu simboluri oculte/satanice
• Persoana este adesea fascinată sau atrasă de aspectul:

o Supranaturalului

o Paranormalului

o Fenomenelor psihice

• Multiple spitalizări psihiatrice cu alinare minimă a simptomelor
• Perioade de amnezie/stări de fugă (o condiție patologică: cineva este aparent conștient de acțiunile sale, dar nu-și amintește de ele după ce revine la starea normală)
• Persoana este cu ușurință indusă în starea de transă
• Teama de a fi fotografiat/înregistrat video
• „Concediază” sau schimbă terapeuții frecvent
• Evită contactul fizic sau îl caută
• Disfuncții sexuale:

o Hipersexualitatea

o Perversiunea sexuală

o Zoofilia

o Sadomasochismul

o Frigiditatea

• Plâns sau râs frecvent, fără explicație
• Comportament regresiv frecvent
• Răspunsuri negative puternice la anumite sărbători
• Teama de aniversarea proprie
• Spălarea compusivă a corpului/părții genitale
• Sentiment de panică atunci când devine focusului atenției cuiva
• Udarea patului (în copilărie sau ca adult)
• Reacție puternică la cercuri, chiar disconfort când stă așezat într-un grup în formă de cerc

Indicatori psihologici ai abuzului ritualic

• Teama de a vorbi cu un terapeut, cu persoane aflate în poziții de autoritate
• Reacție extremă la animalele omorâte pe autostrăzi
• Diagnosticări frecvente:

o Tulburare de personalitate multiplă

o Tulburare disociativă

o Schizofrenie paranoidă

o Tulburare de personalitate borderline

o Depresie/maniac, bipolar

o Tulburare psihică/tulburări adictive

o Tulburare de depersonalizare

o Amnezie psihogenică

o Fuga psihogenică

o Tulburare de stres postraumatic

• Etichetat frecvent în copilărie ca „bolnav prefăcut”, „mincinos”, „ipohondru”, „plin de fantezie”
• Obsesie/repulsie față de ocult:

o Atras sau simte repulsie față de teme, cărți, artă, concepte oculte

• Gust imaginar de sânge în gură
• Claustrofobie extremă
• Sentiment atotpătrunzător de condamnare sânjenitoare
• Convins că este „posedat” de rău
• Convingerea că este controlat de ceva/cineva din afara sa
• Prieteni/tovarăși de joacă imaginari în copilărie sau ca adult
• Pierderea inexplicabilă de timp – ore, zile sau mai mult
• Paranoia intensă/vise intense cu familia sa ca fiind rănită/omorâtă
• Halucinații auditive/vizuale
• Sentiment de suprarealism, nerealitate
• Sentimentul că i-ar putea aparține lui Satan
• Gândire în alb și negru
• Sentimentul de a fi „mort”
• Dispreț/furie față de Dumnezeu, Isus Hristos, creștinism
• Stiluri diferite de a scrie de mână
• Probleme exagerate cu încrederea
• Reacții emoționale apatice sau trunchiate
• Susține că este „bântuit”, că vede spirite
• Are în posesie anumite obiecte, fără să-și explice cum (îmbrăcăminte, cărți, bujuterii, jucării etc.)
• Folosește mai degrabă „noi” decât „eu”, când se referă la sine
• Temeri/fobii neobișnuite
• Neagă comportamentul său, observat de alții
• Trece brusc la un comportament neobișnuit
• Simptome de schimbare, ipohondrii
• Numeroase diagnostice primite
• Aude voci/melodii fredonate înăuntrul sau în afara corpului său, vocile adesea insistă/cer automutilarea sau sinuciderea sa
• Convingerea că este țicnit
• Convingerea că este întotdeauna privit sau urmărit
• Depresia
• Sentimentul general de teroare
• Lacrimi reprimate sau țipete reprimate
• Teama continuă de abandon
• Convingerea că va fi instituționalizat pentru tot restul vieții

Obsesii/repulsii ale supraviețuitorilor abuzului ritualic

• Moartea
• Oameni morți/animale moarte
• Costume/măști
• Focul
• Filmele/cărțile violente, sângeroase
• Mutilarea (sa, a altora)
• Telefonul
• Anumite culori (roșu, alb, negru)
• Carnea crudă
• Sângele
• Fecalele/urina
• Satan/demonii
• Cuțitele, lamele, obiectele ascuțite
• Menstruația
• Zoofilia
• Pornografia
• Tărâmul supranatural
• Temele oculte

Posibile temeri și fobii ale supraviețuitorilor abuzului ritualic

• Simboluri/artefacte creștine:

o Cruci

o Biblii

o Altare

o Robe

o Potire

• Biserici
• Persoane aflate în poziții de autoritate:

o Avocați

o Personal juridic

o Medici

o Judecători

o Profesori

o Terapeuți

• Încarcerare/întemnițare/izolare la carceră
• Spitale
• Îngrijire medicală
• Orice tip de operație
• Oase
• Ace
• Fecale/urină
• Anumite simboluri/designuri (adesea oculte)
• Sicrie, cufere, cutii, cuști
• Cimitire
• Frânghii, lanțuri, fire metalice
• Apă
• Carne crudă
• Copii mici care plâng
• Sarcină
• Gropi/găuri
• Anumite configurări de litere/numere
• Anumite animale:

o Capre

o Vaci

o Porci

o Iepuri

o Pisici

o Câini

o Păsări

o Șobolani

o Șerpi

o Păianjeni

• Echipament de fotografiere/video
• Fotografierea sa
• Stimuli electrici
• Hipnoză, tehnici de relaxare
• Oglinzi
• Primire de e-mail-uri, apeluri telefonice
• Anumite culori (roșu, negru, alb)

Slujirea victimelor Abuzului Satanic Ritualic

Dacă lucrătorul creștin este sigur că nu există „alteri”, a-i cere solicitantului de ajutor să repete următoarele poate fi de ajutor, ca parte a misiunii de vindecare interioară.

Renunțări speciale la implicarea în ritualul satanic (din Câștigarea războiului spiritual de Neil Anderson, p. 22-23)

• Renunț la orice semnătură cu numele meu pe care i-am dat-o lui Satan și la orice angajament semnat în numele meu pentru Satan.
• Renunț la orice ceremonie în care am fost căsătorit(ă) cu Satan.
• Renunț la toate legămintele pe care le-am făcut cu Satan.
• Renunț la toate datoriile satanice pentru viața mea, inclusiv obligații, căsătorie și copii.
• Renunț la toate spiritele călăuzitoare care mi-au fost desemnate.
• Renunț la fiecare circumstanță când mi-am dat sângele în slujba lui Satan.
• Renunț la fiecare circumstanță când am mâncat carne crudă sau am băut sânge pentru închinarea satanică.
• Renunț la orice protector și la toți protectorii și la părinții sataniști care mi-au fost desemnați.
• Renunț la orice botez în sânge și urină prin care am fost identificat cu Satan.
• Renunț la orice sacrificiu și la toate sacrificiile care au fost făcute în numele meu, prin care Satan ar putea pretinde stăpânire asupra mea.

Anunțuri pentru Împărăția Luminii

• Anunț că numele meu este scris acum în Cartea Vieții Mielului.
• Anunț că sunt mireasa lui Hristos.
• Anunț că sunt părtaș la noul legământ cu Hristos.
• Anunț și mă dedic pe mine însumi să cunosc și să fac numai voia lui Dumnezeu și să accept numai călăuzirea Lui.
• Anunț și accept numai conducerea Duhului Sfânt.
• Mă încred numai în sângele vărsat de Domnul meu Isus Hristos.
• Prin credință, mănânc numai carnea și beau numai sângele lui Isus, în sfânta împărtășanie/cina Domnului.
• Anunț că Dumnezeu este Tatăl meu, iar Duhul Sfânt este Păzitorul meu prin care sunt sigilat.
• Anunț că am fost botezat în Hristos Isus și identitatea mea este acum în Hristos.
• Anunț că numai jertfa lui Hristos are drept asupra mea.
• Eu Îi aparțin Lui, am fost cumpărat cu sângele Mielului.

Tăierea

În timp ce nu toate victimele Abuzului Satanic Ritualic se taie inevitabil, iar nu toți cei care se taie sunt inevitabil victime ale Abuzului Satanic Ritualic, poate fi de ajutor să includem informații despre acest fenomen recent. Conform lui Sherri Piscopo, care a avut o prezentare pe acest subiect la întâlnirea anuală din 2011 a Societății Internaționale a Lucrătorilor Creștini în Lucrarea de Eliberare, 40% dintre tineri au încercat să se taie în ultimii trei ani. Tăierea este răspândită în toate clasele sociale și, cel mai mult, la adolescenți, dar și la unii adulți. Durerea pare să fie un mod de a le aminti că sunt încă vii și că îi doare. O nouă formă este raderea. Aceasta este raderea pielii până sângerează. Tăierea/raderea este un simptom a altceva care se petrece în viețile lor. Este o formă de sinucidere prin care rămân în viață. Sherri are câteva sugestii bune despre cum să ne ocupăm de cei care se taie.

Sherri Piscopo – întâlnirea anuală din 2011 a Societății Internaționale a Lucrătorilor Creștini în Lucrarea de Eliberare

• Este o problemă spirituală
• Include arderi, mușcături, lovirea capului, smulgerea părului
• Cel mai mult la cei cu vârsta cuprinsă între treisprezece și cincisprezece ani
• Un strigăt de ajutor
• Pentru a da ajutor, formează mai întâi o relație
• Dragoste și iertare, iubește-i
• Este un mecanism de a face față
• Este adictivă
• Presiunea tovarășilor de aceeași vârstă
• Nu știu cum să-și elibereze emoțiile
• Există probleme de sănătate mintală
• Persoana ascunde tăieturile – rușine, respingere, rănire
• Nu poți să-i oprești să se taie
• Te poți duce la ei să le oferi ajutorul
• Trimite-i la un profesionist
• Îi împinge la sinucidere
• Totul din teamă
• Devine populară – lipsa durerii
• Tatuarea este o altă formă de tăiere
• Tăierea poate fi un legământ de sânge
• Înlocuiește durerea emoțională cu durerea fizică
• Durerea este un mod de a le aminti că sunt încă vii. Amorțeală și faptul că îi doare. Ceva obișnuit astăzi.
• Răspândită în toate clasele sociale. Cel mai mult la adolescenți, dar și la unii adulți.
• Consideră că asta este pentru ei un alt mod de a face față spresului. O formă de eliberare temporară.
• Raderea, își rad pielea până sângerează
• Simptom că altceva se întâmplă în viețile lor
• Este acceptabilă.
• 40% dintre tinerii noștri au încercat să se taie în ultimii 3 ani.
• O formă de sinucidere în timp ce rămân în viață

Cum ne purtăm cu cei care se taie

• Nu-i judeca, nu te panica.
• Lasă-i să vorbească.
• Folosește întrebări.
• Cum va afecta faptul că te tai relația ta cu Dumnezeu?
• Nu ignora, nega sau minimaliza tăierea.
• Primește ajutor de la consilieri creștini profesioniști.
• Semnează o declarație de renunțare că consilierii și personalul pastoral pot avea un dialog.
• Mergi la rădăcina tăierii.
• De obicei este o chestiune legată de felul în care au fost crescuți de tată și de mamă.
• Să mergem la probleme, ca să putem scăpa de comportament.
• Arată-i multă dragoste, bucurie, încredere.
• Conectează-te cu cei care se taie.
• Monitorizarea ia naștere din relație.
• Pune-i să scrie într-un jurnal ce aud de la Dumnezeu și ce simt.
• Prin metoda scrierii gândurilor are loc o mare vindecare.
• Nu te teme să lucrezi cu medicii. Medicii nu sunt răi. Nu le spune să renunțe la medicația psihiatrică.
• Consilierea și scoaterea demonilor sunt amândouă necesare.

Tulburările de alimentație

• Sunt acceptabile.
• Complexe, dificil de tratat.
• Îmbuibarea
• Cel mai mult la fete, băieții reprezintă 5%
• Capricii foarte nesănătoase
• Depresie
• Vindecarea interioară și eliberarea sunt un tratament.
• Iubește-i mult.
• Trebuie să vrei asta.
• Ei simt că sunt în control.
• Părinții lor nu sunt niciodată satisfăcuți.

Resurse

Neil Anderson, Winning Spiritual Warfare, 1990, ISBN 13: 978-0-89081-868-8

James Friesen, Uncovering the Mystery of MPD, 1997, ISBN 1-56819-062-7

Diane Hawkins, Multiple Identities, 2009, ISBN 978-0-9708073-6-6, Restoration in Christ Ministries

Francis MacNutt, Deliverance from Evil Spirits, 1995, 0-8007-9232-7, Chap 17, pp. 223-235 (cel mai bun material introductiv)

Daniel Ryder, Breaking the Circle of SRA, 1992, 0-89638-258-3 (o carte excelentă scrisă de un consilier creștin)

Margaret Smith, Ritual Abuse, what it is, why it happens, how to help, 1993, 0-06-250214-X (informații amănunțite despre Abuzul Satanic Ritualic și tulburarea de personalitate multiplă)

Această asociație se focusează pe traumă și disociere: www.sidran.org.

[Healing from Satanic Ritual Abuse (SRA) and Multiple Personality Disorder (MPD) now called Dissociative Identity Disorder (DID). Extras din Dr. Arlin Epperson, Healing of the Spirit, A Practical Manual for Deliverance and Inner Healing. Copyright © Healing of the Spirit Ministries.]

de „Samuel Butler”

Cât de bine îi cunoști pe oameni?

Cei periculoși par nevinovați și respectabili

Mulți cred că un satanist arată deplasat. Unii arată, cei mai mulți nu. Uitați-vă doar la Robert Yates^[1] (ucigaș în serie din Spokane, Washington). Arăta normal ca Ted Bundy,^[2] corect? Apropo, Yates era și diacon în biserică. Deci cum devenim înțelepți, cum îi identificăm pe acești oameni, ca să nu devenim victime?

Mai întâi, să știi că adevărații sataniști arată și se îmbracă normal – nu ca bikerii sau goticii sau hipioții. Cu privire la cei care crezi că vor face probleme (cu tatuaje, păr verde, piercing-uri) nu trebuie să te îngrijorezi. Afară doar dacă te droghezi cu ei, caz în care păzește-ți spatele. Cei care sunt sataniști de mult timp ascund cu seriozitate cine sunt. Cei noi se vor lăuda și vor face caz de asta, ca și când ar fi cool.

Cei care sunt sataniști de mult timp au secrete ascunse (fiindcă au făcut deja sacrificii) și sunt foarte tăcuți cu privire la asta. În general, cei de rang inferior sunt dealeri de metadonă și cocaină. Mulți dealeri de droguri nu sunt ei înșiși în ocult, dar cunosc oameni care sunt.

Și ar putea să-și vândă clienții, cu știrea sau fără știrea lor, vrând sau nevrând. Ai fi uimit ce face un dealer care are datorii la un alt dealer. Cele mai multe culte satanice fac metadonă și o vând. Vorbesc de cantități mari, și mulți bani sunt plătiți poliției pentru protecție. Mulți din poliție sunt implicați în aceste culte. De obicei, când auzi de un polițist brutal care apare la știrile locale… ei bine, ghicește motivul.

Cultele satanice

Cultele satanice sunt pretutindeni, dacă știi ce să cauți. Este unul în Roy [la 42 mile la sud de Seattle], care are un complex rezidențial păzit de bărbați înarmați cu arme AR-15. Ei folosesc legile federale cu privire la religie și al doilea amendament cu privire la arme ca să-și păzească complexul. Eu știu despre trei astfel de culte satanice în Florida și, doar dacă le atingi gardul, vor trage. Nu te joci cu astfel de oameni. Asemenea locuri întotdeauna au locuințe în bunkere subterane.

Toate cultele satanice construiesc bunkere și tunele subterane mari. Partea de deasupra este păstrată „curată”, în subteran sunt ținuți oamenii și se fac faptele. Nimeni, nici măcar poliția nu îndrăznește să facă raiduri în aceste complexe. Cel mai adesea asemenea oameni se întâlnesc în diferite locații, în funcție de ceremonie. Adesea în casa unuia dintre membrii conducători.

În funcție de venitul grupului, se întâlnesc în păduri sau au un tip de complex cu bunker. Bineînțeles, nu toți locuiesc în complex. Mulți membri sunt francmasoni și știm cum sunt ei când este vorba să-și păstreze secretele. Multe culte satanice se susțin făcând obiecte pe care le vând publicului. Obiecte ca bijuterii, în special cruci pe care le găsim în magazinele creștine. Au companii de fațadă, cu un nume creștin care sună bine.

Principalul motiv pentru care fac ei asta este înșelăciunea, fiindcă în timpul ceremoniilor atașează spirite demonice de fiecare piesă de bijuterie pe care o fac. De aceea vând ei cruci creștinilor. Cred că toți am văzut acele castele fantastice din Temnițe și Dragoni cu arcade oarbe, druizi și dragoni, făcute adesea din aliaj alb, așa-i? Acum, știi cine le face pe cele mai multe dintre ele. Multe sunt vândute în locuri precum Disney World, de asemenea, în magazinele din malluri care vând lucruri ciudate și altele asemenea. Deci vedem că au o mulțime de bani.

Acum, adevărata amenințare este satanistul care arată nevinovat și respectabil. Au servicii bune, cariere ca avocați, polițiști, clerici, piloți, profesori, îngrijitori de zi, sunt vecini etc. Aceștia sunt cei pe care trebuie să-i cauți. Asemenea oameni obțin cel mai adesea posturi și cariere în care lucrează cu copii, ca să poată găsi potențiale victime pentru ceremonii. Iar dacă copilul tău dispare, nimeni nu l-ar suspecta pe cel care se ocupă de cazul lui la Departamentul Social și de Sănătate al Statului, pe cel de la centrul de criză sau chiar pe profesorul de la școala copilului. La urma urmei, ei știu totul despre copilul tău, caracteristicile lui și orarul lui. În schimb, poliția și mass-media vor căuta să pună vina pe un pedofil fugar, fără să suspecteze măcar că copilul răpit a fost vândut de unul dintre oamenii în poziții de răspundere, membri ai aceluiași cult satanic.

Reține că 80% dintre crimele violente sunt comise de cineva pe care victima îl cunoaște direct. Există șansa ca noi TOȚI să cunoaștem pe cineva care este satanist sau să cunoaștem mulți sataniști și poate că nici măcar nu-i suspectăm. Dai din cap în semn de „în niciun caz”, la fel cum spun prietenii ucigașilor în serie, când descoperă cine este de fapt prietenul lor. Cert este că cine cunoaște pe cineva atât de bine? Nu fi paranoic sau speriat… gândește doar neconvențional și fii în siguranță, nu victimă.

100000 de culte

Există un număr estimat de o sută de mii sau mai mult de culte satanice în America. Din păcate, numerele sunt depășite și datează din anii 1980. Bineînțeles, numerele sunt acum mult mai mari. Dar nu este o prioritate a FBI să dea de urma mai multora. Poliției nu-i este permis să numească o crimă drept ritualică. Există anumite coduri pentru acest tip de crime satanice. Este un fapt, întreabă un ofițer de poliție. FBI-ul a aflat cu mult timp în urmă că atunci când menționează la știri „cult satanic”, oamenii văd roșu în fața ochilor.

Așa că cele mai multe cazuri sunt ascunse, fiind prezentate ca niște crime comise de oameni țicniți. Dar nu se menționează niciodată cultul satanic implicat sau ritualul real. Când dispar copii, investighează și persoanele care se ocupă de caz, îngrijitorii de zi, chiar și profesorii. În mod garantat, cineva apropiat de copil știe ceva… întrebarea este cine anume. Pun pariu, copilul a fost luat pentru ceremonii. Știu că este greu, dacă ai pierdut un copil. Dar există posibilitatea ca acești oameni să fi avut ceva de-a face cu aranjarea răpirii, nu un pirat beat, așa cum inventează mass-media.

Fă cercetări cu privire la unii din cei care lucrează cu copiii și s-ar putea să găsești alte cazuri de copii care lipsesc, pe care i-au cunoscut. Apoi ia în calcul probabilitatea. Motivul pentru care nu se găsesc cei mai mulți oameni care lipsesc este că nu se iau în considerare alte opțiuni ca informații potențiale. Sau nu se vrea să se afle asemenea informații și se ascund aceste grupuri. La urma urmei, cultele satanice spun ele însele ce fac și ce cred, deci de ce să nu batem mai întâi la ușile lor, când oamenii dispar chiar înainte de datele ceremoniilor lor? Nu este așa greu de făcut și nu este așa greu de creat un profil al acestor ticăloși, așa-i?

Amintește-ți că sataniștii au dreptul de a-și practica religia, conform legilor federale care protejează libertatea religiei. Acum, cele mai multe națiuni au în vigoare aceleași legi încă de la începutul anilor 1980. Uniformitatea și globalismul sunt grozave, eh?

Fiecare cult satanic/wicca are treisprezece oameni. Calculează câți oameni omoară fiecare anual. Nu este o „opțiune” pentru ei, ESTE religia lor, reține asta. Cele o sută de mii de culte menționate sunt doar culte satanice. Numerele nu îi includ pe luciferieni, cultele naziste ale morții, sacrificiul iudaic ritualic (numai iudeii talmudici), santeria mexicană, voodoo, inițierile în bande sau ucigașii în serie.

Deși sataniștii se ocupă cu vrăji și invocă demoni în timpul ceremoniilor, adesea ei nu pot controla demonii, nici să-i facă să plece. Reține că dacă nu primesc ce vor din ceremonii, în timp vor renunța. Ceea ce înseamnă că este ceva real și că primesc lucrurile pe care le doresc. Luciferienii controlează efectiv demonii și îi consideră pe sataniști ca foarte periculoși pentru ei. Luciferienii sunt linii de sânge vechi. Sataniștii sunt ca soldații din infanterie pentru luciferieni. Oricum ar fi, ei toți omoară oameni și slujesc același stăpân. Poți viziona Cu ochii larg închiși ca să ai idee cine sunt luciferienii.

Nu presupune că cei un milion de oameni care dispar în America în fiecare an au fost stupizi sau s-au lăsat înșelați cu ușurință. Dar dacă ții garda sus cu toată lumea, acești oameni se vor arăta și îi vei prinde pe picior greșit, la fel cum un tigru nu își poate ascunde dungile decât un anumit timp.

Întotdeauna fii atent cu oamenii noi pe care îi cunoști, până ce îi cunoști destul de bine. De fapt, să faci asta foarte bine și întotdeauna să testezi oamenii, pentru a fi în siguranță. Dacă nu faci asta, tu sau cineva care îți este drag ați putea deveni victime ale sataniștilor, ei aproape întotdeauna își aleg victimele cu mult timp înainte. Este un fapt. Satanistul adevărat întodeauna arată normal. Sataniștii vor încerca să te facă să încerci lucruri noi, să mergi în locuri noi, ca să capeți încredere și să te prindă cu garda jos, când va veni timpul programat de ei.

Abuzul Satanic Ritualic

Amintește-ți că cei care arată normal sunt cei care îți vor face rău. Păstrează în minte că adevărații sataniști sunt răul în stare pură. Este ceva real și înțelege că nu vor avea milă să te ucidă pe tine sau pe copiii tăi. Modul în care creează monștri aceste culte este simplu, trist și foarte îngrijorător. Toate familiile satanice sunt programate prin Abuz Satanic Ritualic. Acesta este control mintal. Abuzul îngrozitor fragmentează mintea omenească și cauzează personalități multiple. Din cauza șocului, creierul uman creează compartimente sau ascunzători. Vorbesc aici despre o traumă REALĂ, nu doar bătăi. Cele mai rele lucruri la care te poți gândi nici nu sunt rele, în comparație cu ce suferă copiii sataniștilor. Este nevoie de asta pentru a le fragmenta mintea devreme în copilărie.

Odată produsă fragmentarea, sataniștii intră apoi în mintea copilului, făcându-l să intre într-o altă personalitate, apoi o abuzeză și pe aceea. În timp, copilul nu mai are un loc sigur unde să se ducă, nici chiar în mintea lui. Această violare a minții este complicată, dar odată ce este făcută, copiii nici nu îndrăznesc să se gândescă să se revolte. Fiecare personalitate este găsită, apoi programată pentru diferite sarcini. Cei mai mulți dintre cei care suferă de tulburare de personalitate multiplă nici nu știu că au alte personalități. Nivelul abuzului fizic asupra copiilor în cultele satanice este dezgustător, pentru a nu mai menționa tortura mintală, de care este nevoie pentru a crea următoarea generație.

În aceste culte au fete pentru reproducere și folosesc bebelușii pentru ritualuri. De asemenea, toți membrii alcătuiesc o familie completă. Astfel încât toți copiii sunt violați sexual de cei mai mulți membri. Unii copii nu se supun programării sau refuză să omoare animale, atunci sunt omorâți de către alți copii mici, după cum li se comandă. La vârsta de 5 ani copiii trebuie să ucidă alți copii, apoi să le scoată organele. Atunci își fragmentează personalitățile, pentru a face față îndatoririi impuse.

La cinci, șase ani li se dă să fumeze marijuana. La zece ani să ucidă devine pentru ei o rutină. În Abuzul Satanic Ritualic singurul moment când copiilor li se arată atenție și dragoste este în zilele ceremoniilor. În timp, copiii așteaptă cu nerăbdare ceremoniile. Atunci li se dă voie să iasă din izolare, sunt hrăniți bine și li se arată efectiv dragoste și afecțiune. După aceea sunt din nou izolați de lume. Sunt din nou înfometați, lipsiți de apă, dacă o cer sau plâng după ea, adesea zile în șir.

Ceea ce îi face să aibă o natură dură și crudă. Când au opt sau nouă ani, copiii sataniștilor/luciferienilor sunt obișnuiți să omoare alți copii, de obicei tovarăși de joacă de la școală sau din vecinătate. Atunci sunt pregătiți să „recruteze” sau să aducă tovarăși de joacă de la școală pentru a fi uciși. Și vor face asta pentru acceptare și dragoste. Așa își pregătesc ei copiii. De asemenea, așa își păstrează secretele în familie.

Deci vezi că oamenii aceștia nu se joacă și că este ceva foarte serios. Amintește-ți că nu contează religia pe care o ai tu sau dacă nu ai religie. Contează religia lor, fiindcă religia lor cere să te ucidă. Avertizează-i pe alții și stai întotdeauna cu garda sus, nu te încrede în nimeni nou, în special în cei pe care i-ai suspecta cel mai puțin, precum clerici și membri ai bisericii.

Mulți sataniști sunt membri activi în biserică. Este un adevăr că fransmasonii și sataniștii donează cei mai mulți bani în cele mai multe biserici, totul ca să câștige poziții care să le asigure putere și încredere. De acolo pot să călăuzească turma la ce pasaje vor ei să învețe, nu la altele. Toate acestea sunt fapte susținute de agentul FBI pensionar Ted Gunderson (sunt videouri disponibile cu el, dă căutare pe Google și vizionează-le.)

Fii înțelept ca șerpii!

Am observat că oamenii au întrebări despre cum să identifice un satanist.

Depinde dacă satanistul este dintr-o linie de sânge generațională sau este nou în satanism. Dacă este nou, îi place să se laude cu asta și să le arate altora ce înspăimântător este sau arată. De obicei acest gen de sataniști mai degrabă latră decât mușcă. Cei care se pot pierde în mulțime și care pot să ocupe poziții care să le asigure putere sunt cei cu privire la care este cazul să te îngrijorezi.

Oamenii ar trebui să înțeleagă diferența dintre sataniști și luciferieni. Sataniștii nu sunt luciferieni. Adesea ei sunt considerați o amenințare pentru un luciferian, din cauza lipsei lor de dedicare și cunoaștere. Un luciferian este generațional. Luciferienii cunosc mai multe, fiindcă sunt expuși la societăți secrete care au contact direct cu Lucifer.

Lucifer este Satan. Satan este un titlu; Lucifer este numele lui. Cei mai mulți sataniști se angajează din propria lor voie în satanism, nu sunt întotdeauna dintr-o linie de sânge generațională. Cei din liniile de sânge generaționale sunt învățați cum să invoce un demon. Apoi controlează demonul. Iar când treaba este făcută, trimit demonul înapoi.

Majoritatea sataniștilor își supraestimează abilitățile. Și adesea sunt novici amatori când invocă un demon, lipsindu-le cunoașterea de a trimite un demon înapoi când treaba este făcută. Adesea ei înșiși pot fi vătămați. Astfel că în ocultism mulți sataniști sunt considerați inferiori wiccanilor.

Da, și wicca este periculoasă. Deși sataniștii ucid cu adevărat, diferența este că poate ucid câțiva oameni pe ani. Când un luciferian are putere, poate să ucidă milioane într-un război planificat. Luciferienii au putere. Își petrec timpul la Bohemian Grove. Asta când nu sunt în saunele pentru homosexuali.

Semne

Semne de căutat la un satanist sunt lucruri precum timpul lipsă, prezent în tulburarea de personalitate multiplă/tulburarea de identitate disociativă. Acesta poate fi un semn al traumei din copilăria timpurie. Cercetează despre asta, dacă nu ai cunoștințele necesare. Hristos a spus că îi vei cunoaște după faptele lor. Ei adesea se fragmentează.

Acum, o persoană care suferă de tulburare de personalitate multiplă poate să fie un predicator respectat, care nu are idee despre celelalte personalități ascunse ale sale. Fragmentarea minții explică cum de acești sataniști respectați Îl pot lăuda pe Isus o oră făcând fapte bune, ca apoi să meargă la liturghia neagră după liturghia de Crăciun.

Dar cei mai mulți dintre acești oameni au priviri goale, ochii lor par lipsiți de empatie, dragoste, compasiune și preocupare. Deși se pot preface, îți poți da seama că este un rol (semnal de alarmă).

De asemenea, sunt liberali cu privire la evenimente precum petreceri de Halloween în biserică. Pot să continui, dar pricepi ideea. Ei corup și pervertesc bisericile.

Se simt inconfortabil într-o biserică temătoare cu adevărat de Dumnezeu. În slujirea creștină, satanistul caută poziții de vârf pentru a controla doctrina, ca și pentru a predica din anumite pasaje, nu din altele. Cu alte cuvinte, slujirea care îi face pe oameni „să te simtă bine”, pentru a-i face să revină pe cei care vizitează biserica pentru a vedea cum este.

Un bun exemplu pentru aceasta ar fi ucigașul în serie Robert Yates din Spokane, Washington. Era diacon, iar una din victimele pe care le-a omorât era de fapt din biserica lui. Deși nu l-am auzit niciodată mărturisind că este satanist, poți gândi altceva când auzi despre faptele lui?

Cele mai multe crime satanice nu sunt raportate ca atare de poliție. Dacă oamenii ar ști cât de răspândite sunt, ar fi linșări în masă. Crede-mă, poliția știe cât de gravă este problema. Fă un calcul… numărul de ceremonii înmulțit cu adunările de sataniști din toată națiunea, dau ca rezultat o mulțime de oameni care dispar în fiecare an în toată țara. Calculează și pentru întreaga lume.

Acum, cei mai mulți sataniști sunt oameni foarte confidențiali, solitari. Se pot lăuda cu religia lor pentru a-i intimida pe vecini, dacă sunt de rang inferior. De obicei acest gen de sataniști au câini negri, mari și răi.

Sataniștii respectabili nu sunt atât de nesăbuiți; sunt diferiți, sunt serioși. Dețin poziții în locuri cheie, adesea în preajma copiilor sau poziții de autoritate. Au motiv să fie discreți. Sunt discreți.

Dacă ești suspicios, doar urmărește-i în nopțile în care au loc ceremonii. Fă o cercetare despre calendarul de sărbători satanice. Un lucru pe care par să-l aibă în comun sunt bunkerele subterane. Mai multe semne pe care să le cauți sunt pisici care lipesc din cartierul tău. Chiar copii mici care ajung să lipsească. Notează-ți datele ceremoniilor satanice. Fii vigilent cu privire la copiii tăi și la alți copii din vecinătate în săptămâna dinainte. Se spune că anumite bande de bikeri, cunoscute ca demonice, sunt implicate în răpiri.

Alte semne de căutat ar fi grămezi de oase de animale în pădure. Gropile pentru foc, cu oase carbonizate de animale, sunt obișnuite. Întoarce-te acolo în nopțile în care au ceremoniile, dar ai grijă! Folosirea lumânărilor negre este un alt semn. (Fă cercetări despre lumânările de diferite culori folosite în satanism pentru ceremonii.)

Dacă ai un sentiment interior al răului sau că „ceva nu este în ordine” în zona ta, probabil ai dreptate. Energia negativă pare să rămână după ceremonii în zonă. Caută semne păgâne în locuința sau biroul lor. Se pare că le plac animalele cu coarne, chiar dragonii.

Cele mai multe complexe satanice au garduri metalice de sârmă foarte înalte, poate prevăzute cu sârmă ghimpată. Va exista în ele și un bunker subteran.

În concluzie, cercetează cât poți de mult despre sataniști, dacă vrei să le expui locațiile. Sau cine sunt ei. Poate ar fi bine să începi în biserica ta locală.

Fii înțelept ca acești șerpi!

Note

^[1] Robert Lee Yates, Jr. (născut în 1952) este un criminal american în serie., Se cunoaște că între 1996 în 1998 Yates a ucis cel puțin treisprezece femei care lucrau ca prostituate. Yates a mărturisit, de asemenea, alte trei crime. A fost condamnat la moarte pentru două crime, iar în prezent se află pe culoarul morții.

^[2] Theodore Robert Bundy (1946-1989) a fost un criminal american în serie, răpitor de persoane, violator și necrofil care a atacat numeroase femei și fete în timpul anilor 1970 și posibil mai devreme. La scurt timp înainte de execuția sa, după mai mult de un deceniu de negare, a mărturisit treizeci de omucideri comise în șapte state între 1974 și 1978. Adevăratul număr de victime rămâne necunoscut și ar putea să fie mult mai mare.

[How to Recognize a Satanist (Part One & Part Two). Copyright © 2012 Henry Makow. Pentru articolul în engleză, clic aici și aici.]

de Bob Deffinbaugh

Cred că cei doi demonizați care trăiau în regiunea Ghenezaretului erau „subiectul de bârfă al cetății” din vremea lor. La un moment dat în timp, acei bărbați probabil că au locuit în oraș și au dus o viață relativ normală.^[1] Apoi s-a întâmplat ceva ce i-a transformat efectiv în fiare, căci erau atât de puternici și incontrolabili încât oamenii nu mai foloseau drumul care trecea prin locul unde locuiau ei.

Problema pentru noi este să înțelegem cu adevărat realitatea a ceea ce se descrie aici. Cei mai mulți dintre noi (din fericire) nu au văzut bărbați sau femei atât de controlați demonic încât să aibă o putere superumană, să vorbească cu glas ciudat și să pară personificarea răului. Cei mai mulți dintre noi, cei care locuim în Statele Unite, trebuie să acceptăm această relatare biblică prin credință. Dar asemenea lucruri se întâmplă cu adevărat, după cum relatează Don Baker, un pastor care a experimentat o confruntare față-în-față cu un demonizat. El a trecut printr-o perioadă de depresie intensă, care a necesitat spitalizare și o lungă perioadă de terapie cu un psihiatru creștin. El relatează următorul incident cu un bărbat demonizat, care a avut loc cu puțin timp înainte de colapsul său:

… Doar la câteva zile după prima mea întâlnire personală cu un satanist am alunecat într-o gaură neagră. Aceea a fost o experiență înfricoșătoare. S-a întâmplat în timp ce mergeam pe jos către camera mea dintr-un centru pentru conferințe, unde fusesem invitat să predau o săptămână. Mi-a tăiat drumul un tânăr frumos, în vârstă de 27 de ani, îmbrăcat în ținută militară.

„Te numești Baker sau Barker?” a întrebat.

„Da”, am răspuns, numele meu este Baker.”

„Mi s-a spus să vorbesc cu tine”, a spus.

Felul lui de a fi era ciudat și amenințător. Vocea îi era monotonă și lipsită de viață. Ochii îi arătau reci și goi. Am simțit teamă când l-am privit. A intrat în cameră cu mine și i-am spus să se așeze. A zis: „Nu, voi sta în picioare.” Apoi a spus: „Trebuie să-ți spun ceva, dar nu pot să mă uit la tine; iar tu nu te poți uita la fața mea.” Cu asta s-a întors către perete, și-a apăsat capul de tapet și a început să recite cea mai bizară poveste pe care o auzisem vreodată. Fusese închinător și preot al lui Satan timp de șaptesprezece ani. Dedicarea lui față de Cel Rău îl dusese prin toată țara și îl făcuse să se implice în orice practică ocultă cunoscută de om. La fiecare douăzeci și două de zile era vizitat de un demon și împins la fapte rele de nedescris. Îl ura pe Dumnezeu. Îl ura pe Hristos. Ura să discute cu mine, dar era constrâns…

După două ore s-a întors deodată spre mine, cu ochii plini de ură, și a strigat: „Nu ți-e teamă de mine? Nu știi că te pot ucide?” Cu un calm supranatural, m-am uitat la fața lui mânioasă și am spus: „Nu, nu poți, pentru că Hristos care este în mine este mai mare decât Satan care este în tine.” (1 Ioan 4:4)

Numaidecât a țipat, un țipăt ascuțit, hidos, și-a desfăcut brațele și a căzut la podea. Într-o mânie incontrolabilă, a început să-și lovească de podeaua de beton capul, scoțând sunete îngrozitoare, imposibil de descris. Degeaba m-am uitat în jur după ajutor. Am strigat, dar nu a venit nimeni. Eram singur – singur cu un demonizat. Față în față cu dușmanul pentru prima dată.

„O, Dumnezeule, ce mă fac?” am strigat. Am îngenuncheat lângă forma umană contorsionată, mi-am pus o mână între fruntea lui și beton și o alta pe spatele lui. În timp ce i-am strâns capul și umerii, m-am rugat: „Doamne Isuse, eliberează-l pe acest om de Satan.” Am continuat să mă rog, protejându-i tot timpul capul de podea. „În Numele lui Isus, Domnul cerului – Domn al tuturora – îți poruncesc, Satan, să ieși din trupul acestui om.”

Dacă exista o formulă precisă, nu o cunoșteam. Dar știam că Numele lui Isus era dangătul morții pentru demonii din Scripturi. După un timp care a părut o eternitate, trupul a început să I se relaxeze. A încetat bolboroseala și să facă spume. L-am îndemnat să rostească Numele, Doamne Isuse – Doamne Isuse. De fiecare dată când am spus Numele, s-a uitat la mine cu ochi rugători, iar apoi și-a pus mâna pe gât și limbă, ca să arate că nu putea vorbi. Când am îngenuncheat lângă el, ținându-i strâns trupul lângă al meu, m-am rugat din nou: „Doamne Isuse, eliberează limba acestui om, ca să-Ți poată rosti Numele.” În sfârșit, s-a întâmplat. Buzele lui au început să articuleze cuvinte.

„Spune-l”, l-am îndemnat. „Spune Numele Lui. Spune Doamne Isuse.”

„Nu pot”, a strigat el.

M-am rugat din nou. În cele din urmă și-a ridicat capul, și-a adunat puțina putere care îi rămăsese și a strigat: „Doamne Isuse!” Cu aceste cuvinte s-a prăbușit la podea inconștient. L-am acoperit cu o pătură, l-am mângâiat pe cap, i-am masat umerii și spatele și am așteptat să-și revină în simțiri. Primele lui cuvinte după ce și-a deschis ochii au fost: „Doamne Isuse.” Apoi s-a ridicat, s-a dus în lateralul patului meu, a îngenunchiat acolo și și-a predat viața lui Isus Hristos.^[2]

Note

^[1] Luca ne spune că unul din demonizați era un om „din cetate” (Luca 8:27). Din această afirmație, combinată cu alte detalii oferite în text cu privire la viața retrasă a demonizatului printre morminte, aș deduce că bărbații trăiseră cândva vieți normale, doar ca mai târziu să ajungă stăpâniți de demoni și astfel să trăiască în izolare, în afara cetățiii.

^[2] Don Baker și Emery Nester, Depression: Finding Hope & Meaning In Life’s Darkest Shadow (Portland, Oregon: Multnomah Press, 1983), p. 98-100.

[Extras din Bob Deffinbaugh, The Deliverance, the Demoniac or “Unholy Fear” (Luke 8:26-39). Copyright © Bob Deffinbaugh.]

Nu ceea ce vezi

La aniversarea vârstei de treizeci și trei de ani, amintirile din copilărie mi-au revenit ca o ecluză. Fiul meu în vârstă de opt ani tocmai îmi spusese că tatăl lui îl abuzase sexual. Dintr-odată, amintiri dureroase, de mult timp ascunse, au început să mi se limpezească în minte: eram acolo, întinsă pe un altar de piatră. Șapte bărbați, purtând robe cu glugă neagră, stăteau în picioare în jurul meu, abuzându-mă sexual și torturându-mă, unul după celălalt.

Dar cum se putea așa ceva? Crescusem în California Centrală lângă ocean, într-o familie obișnuită, într-un cartier obișnuit. Mama mea lucra la un medic local, iar tatăl meu avea o slujbă în guvern la securitatea națională. Aveam un frate mai mic și o cățea cu numele de Missy. Mai târziu am devenit stewardesă la o linie aeriană importantă.

Familia mea trăia o viață secretă – tatăl meu era închinător la Satan. Ca mare preot, conducea un grup satanic numeros în California. Tatăl meu mersese pe urmele a douăzeci și cinci de generații de închinători la Satan din familia lui. Prin harul lui Dumnezeu, acea putere a răului mie nu mi-a fost transmisă și niciodată nu m-am închinat lui Satan. Dar am devenit o victimă a Abuzului Satanic Ritualic.

Un trofeu al speranței

Eliberarea mea a început efectiv la vârsta de opt ani, când am avut oportunitatea de a învăța despre Isus și L-am primit ca Mântuitor personal. O familie creștină locuia la două uși de familia mea, iar eu mă jucam în vecinătate cu fiul și fiica lor. Într-o zi, mama lor, Pearl Farrington, și-a umplut mașina cu toți copiii din bloc și ne-a dus la biserica ei baptistă, pentru „Jocurile Olimpice Awana”. A fost o zi palpitantă pentru mine, fiindcă am câștigat un trofeu! Dar mult mai minunat decât trofeul a fost evenimentul de a o auzi pe doamna Whitestone povestindu-mi despre Isus Hristos. În timp ce-mi făcea cunoscut că Isus este Fiul lui Dumnezeu care murise pentru păcatul meu și putea să-mi dea viața eternă, un sentiment al speranței a venit peste mine. Pentru prima dată în viață am știut că exista o cale de salvare pentru mine. Știu că nu aș fi astăzi aici fără Isus Hristos și fără ascultarea mea de Pearl Farrington și doamna Whitestone, care au făcut acea zi posibilă.

Personalități fragmentate

Când au ieșit la suprafață amintirile îngrozitoare din copilărie, un terapeut m-a ajutat să intru în legătură cu un grup de supraviețuitori ai Abuzului Satanic Ritualic. Am învățat că, pentru a supraviețui traumei extreme cauzată de abuz, mintea de fapt se fragmentează și compartimentalizează experiențele dureroase. Când se întâmplă asta, personalitățile păstrează amintiri diferite, iar o personalitate o poate privi pe o alta de la distanță. Condiția care rezultă se numește tulburare de personalitate multiplă sau tulburare de identitate disociativă. Am putut să recunosc sute de personalități diferite înăuntrul meu. Toate aveau vârste diferite, având amintiri, traume și înfățișări diferite.

Adesea, în întunericul nopții, tatăl meu mă punea în spatele motocicletei, în drum spre peșterile care dădeau înspre ocean, unde aveau loc ritualurile satanice. Sataniștii sunt un grup organizat; au chiar și un calendar satanic, care stabilește când trebuie să aibă loc un anumit tip de ritual. De exemplu, Halloween-ul cere sacrificiul de sânge al unui copil mic; alte date cer sacrificul sexual al unei adolescente virgine. Ei încearcă să controleze și să distrugă vieți, prin dezumanizarea sistematică a sufletului.

Acea primă amintire – șapte bărbați cu glugă, stând în picioare în jurul meu – era de la cea de a șaptea mea aniversare. Fiindcă m-am născut în duminica de Paște, aceasta m-a făcut cumva „specială”. Obișnuiau să batjocorească Învierea lui Hristos, abuzându-mă la fiecare din aniversările zilei mele de naștere.

Drumul către libertate

Deși revenirea acelor amintiri m-a copleșit cu adevărat, am trăit un sentiment de ușurare la gândul că faptul de a le înfrunta avea să mă ducă în cele din urmă pe drumul către libertatea pentru care mă rugasem. Mulți ani am avut o întristare profundă în suflet. Am ajuns să identific acea întristare ca fiind dorul unei mame care nu a putut să-și păstreze copiii. Am descoperit că am fost folosită ca producătoare de copii. De mai multe ori am fost impregnată de tatăl meu sau de altcineva din grup, ca să am un copil pe care să-l poată folosi ca un sacrificiu de sânge uman pentru Satan. Într-o zi, la o întâlnire de rugăciune, Domnul mi-a îngăduit să arunc o privire în rai și mi-a arătat mulți copii. Unii muriseră, fiind avortați, sau fuseseră uciși, și erau îngrijiți de femeile despre care citim în Biblie – Maria Magdalena, Sara, Elisabeta și altele. Mi-a adus o mare mângâiere să știu că în rai bebelușii mei aveau mame care să-i iubească și să-i îngrijească.

Experții spun că este nevoie de opt ani de terapie ca personalitățile celor diagnosticați cu tulburare de personalitate multiplă sau tulburare de identitate disociativă să se integreze. Dar la un an și jumătate după ce am început terapia, Dumnezeu m-a eliberat în mod supranatural din captivitate. Într-o zi, la biserică, când am luat împărtășania și m-am uitat la elementele care simbolizează trupul și sângele lui Isus, amintirea numeroaselor dăți când am fost forțată să beau sânge omenesc mi-au năvălit în minte. În acel moment, am simțit o puternică prezență a Domnului împrejurul meu și L-am auzit spunând: „Încrede-te în Mine și te voi vindeca de fiecare lucru murdar care ți-a atins vreodată buzele.” Timp cam de două săptămâni după aceea, am văzut înăuntrul meu sute de personalități, aliniate în jurul unei încăperi, venind una lângă cealaltă și integrându-se. Apoi totul a devenit liniștit înăuntrul meu. Numeroasele mele personalități deveniseră una, iar eu eram compeltă!

Eliberată din captivitate

Astăzi, ca persoană liberă, îmi celebrez viața în fiecare zi, dar în special în Ziua de Înviere, fiindcă Domnul m-a sculat cu adevărat din morți! Am învățat că cheia către libertate începe cu a-L iubi pe Domnul Dumnezeu tău cu toată inima ta. Când L-am primit pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al meu la vârsta de 8 ani, abuzul nu a încetat – de fapt, s-a înrăutățit. Dar în mijlocul celor mai întunecate momente am fost mângâiată fiindcă știam că aveam un Tată ceresc care mă iubea.

Mulți oameni care au trecut prin circumstanțele dificile prin care am trecut eu Îl învinovățesc pe Dumnezeu. Dar Diavolul este Cel Rău care vine să omoare, să fure și să distrugă. Isus Hristos vine să ne dea viață și viață din belșug. Dumnezeu nu ne spune să uităm, ci, de dragul nostru, ne instruiește să iertăm. Deci, mi-am imaginat asta așa: îmi puteam ierta tatăl și i-L puteam da lui Dumnezeu, care avea să-Și rețină iertarea până ce tatăl meu avea să se pocăiască. Apoi Dumnezeu avea să-l ierte și să-i uite păcatul. Cred că a I-l da pe tatăl meu lui Dumnezeu a fost cea mai imporantă cheie către vindecarea mea… și am fost chiar în stare să mă rog pentru mântuirea lui.

Chiar înainte de moarte, tatăl meu s-a pocăit cu adevărat și mi-a cerut iertare pentru păcatele lui împotriva mea. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la tatăl meu au fost rugăciunea păcătosului și mărturisirea credinței lui în Isus Hristos. Pot să spun că oricare ar fi captivitatea ta, Dumnezeul nostru poate să te elibereze și pe tine. Isus Hristos a învins moartea, iadul și mormântul la Calvar. El va descuia ușile și te va ajuta să ieși din captivitate, la fel cum a făcut pentru mine. Sângele Lui a plătit prețul pentru libertatea noastră.

[Nancy Dunn, A Satanic Ritual Abuse’s Story. Copyright © Nancy Dunn. Nancy este o apărătoare a copiilor care au fost abuzați și neglijați. Călătorește în toată lumea, slujind în diferite zone unor oameni din diferite culturi și din diferite medii. Dorința inimii ei este să trăiască versetul din Isaia 61:1: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea.” Pentru o a afla mai multe despre povestea lui Nancy, clic aici.]

de Napp Nazworth, reporter la Christian Post

Religia poate influența ratele sinuciderii, arată un nou studiu. În timp ce datele au arătat de mult că protestanții este mai probabil să se sinucidă, comparativ cu catolicii, relația dintre acestea rămâne puțin cunoscută. Studiul profesorilor Sascha Becker (Universitatea din Warwick, Regatul Unit) și Ludger Woessmann (Universitatea din Munchen, Germania) demonstrează o legătură cauzală între protestantism și sinucidere.

Becker și Woessmann au căutat să afle dacă rata mai ridicată a sinucidererii printre protestanți se datorează propriei alegeri. Ar putea exista niște factori care influențează o persoană să aleagă protestantismul în defavoarea catolicismului, care influențează, de asemenea, și probabilitatea că se va sinucide.

Protestanții au rate mai ridicate ale sinuciderii decât catolicii, „dar dacă aceasta este din cauză că acționează din perspectivă religioasă, este o altă poveste”, a explicat Becker într-un interviu la The Christian Post. „Desigur, oamenii ar putea să spună că devin protestanți nu ca să se sinucidă, dar ei ar putea să aleagă să devină protestenți pentru tot felul de motive care se întâmplă să se coreleze cu comportamentul suicidar.”

Cu alte cuvinte, Becker și Woessmann au vrut să înțeleagă dacă relația dintre protestantism și ratele ridicate ale sinuciderii este cauzală sau accidentală și au găsit că este cauzală.

Pentru a înțelege dacă religia are o influență independentă, Becker și Woessmann s-au uitat la datele din Prusia din anii 1800, pentru a evita orice efecte ale alegerii proprii.

Pe vremea aceea Prusia era împărțită în regiuni catolice și protestante, iar localitățile guvernamentale locale păstrau o bună evidență a cauzelor morții, a explicat Becker. Deoarece vasta majoritate a prusacilor aderau la religia predominantă din regiunea lor, compararea ratelor sinuciderii din diferitele regiuni a evitat efectele alegerii proprii.

De exemplu, în zilele noastre cineva din Statele Unite are la dispoziție o varietate de religii și denominații. Americanii își aleg în mod liber religia și își schimbă religia oricând doresc. Astfel cercetătorii nu pot ști dacă un american modern care alege protestantismul are caracteristici care se corelează, de asemenea, cu rate ridicate ale sinuciderii sau dacă protestantismul în sine influențează rate ridicate ale sinuciderii. În anii 1800 totuși religia dominantă era păstrată de vasta majoritate a prusacilor toată viața.

Becker și Woessmann au găsit că ratele sinuciderii din regiunile protestante erau de trei ori mai ridicate decât în regiunile catolice. Studiul lor concluzionează că protestantismul în sine mărește ratele sinuciderii, comparativ cu catolicismul.

Studiul lor nu poate răspunde de ce stau lucrurile așa, dar ei oferă trei ipoteze.

Ratele ridicate ale sinuciderii printre protestanți, comparativ cu catolicii, au fost observate prima dată de Émile Durkheim, unul din părinții sociologiei, în textul său clasic Suicidul (1897). Durkheim credea că diferența avea de-a face cu faptul că protestanții sunt mai individualiști sau pun un accent mai mare pe autonomia individuală, în timp ce catolicii sunt mai comunitari sau pun un accent mai mare pe comunitatea bisericii.

„Modul în care am ajuns să lucrăm la acest subiect în primul rând”, a explicat Becker, „a fost să citim despre teza lui Durkheim, unde el a evidențiat argumentul că protestanții au mai frecvent decât catolicii o religie individualistă, iar catolicii se bazează mai frecvent pe adunare ca grup, astfel încât, în vreme de necaz, protestanții sunt mai mult pe cont propriu, comparativ cu catolicii.”

Pe lângă aceste ipoteze, Becker și Woessmann sugerează, de asemenea, că ratele diferite ale sinuciderii se pot datora accentului diferit pe care îl pun catolicii și protestanții pe înțelegerea harului. Catolicii accentuează mai frecvent răsplata care vine cu faptele bune sau pedeapsa care vine cu păcatul. Protestanții, pe de altă parte, fac mai frecvent observația că harul lui Dumnezeu nu poate fi câștigat prin fapte bune. Drept rezultat, s-ar putea ca învățăturile catolice despre sinucidere să fie mai stricte și să ajungă să fie interiorizate de catolici.

O a treia ipoteză are de-a face cu confesiunea catolică sau cu actul de a mărturisi în mod regulat păcatele unui preot catolic. Protestanții nu recunosc acest sacrament. Deoarece păcatul sinuciderii este singurul păcat care nu ar putea fi niciodată mărturisit unui preot, un catolic care consideră mărturisirea importantă pentru a evita iadul ar putea să fie mai puțin înclinat să se sinucidă.

Testarea celor trei ipoteze va constitui subiectul unei cercetării viitoare, dar Becker a făcut observația că este „extrem de dificil” să se găsescă modalități de a măsura fiecare dintre aceste variabile independent și modalități prin care ele să poată fi măsurate folosind statistici.

Cercetarea lui Becker și Woessman Bătând la ușa raiului? Protestantismul și sinuciderea este în prezent o lucrare științifică preliminară și a fost dată spre publicare unui jurnal academic.

[Napp Nazworth, Suicide More Likely With Protestants Than Catholics. Copyright © 2012 The Christian Post.]