Nu ceea ce vezi

Nancy Dunn

La aniversarea vârstei de treizeci și trei de ani, amintirile din copilărie mi-au revenit ca o ecluză. Fiul meu în vârstă de opt ani tocmai îmi spusese că tatăl lui îl abuzase sexual. Dintr-odată, amintiri dureroase, de mult timp ascunse, au început să mi se limpezească în minte: eram acolo, întinsă pe un altar de piatră. Șapte bărbați, purtând robe cu glugă neagră, stăteau în picioare în jurul meu, abuzându-mă sexual și torturându-mă, unul după celălalt.

Dar cum se putea așa ceva? Crescusem în California Centrală lângă ocean, într-o familie obișnuită, într-un cartier obișnuit. Mama mea lucra la un medic local, iar tatăl meu avea o slujbă în guvern la securitatea națională. Aveam un frate mai mic și o cățea cu numele de Missy. Mai târziu am devenit stewardesă la o linie aeriană importantă.

Familia mea trăia o viață secretă – tatăl meu era închinător la Satan. Ca mare preot, conducea un grup satanic numeros în California. Tatăl meu mersese pe urmele a douăzeci și cinci de generații de închinători la Satan din familia lui. Prin harul lui Dumnezeu, acea putere a răului mie nu mi-a fost transmisă și niciodată nu m-am închinat lui Satan. Dar am devenit o victimă a Abuzului Satanic Ritualic.

Un trofeu al speranței

Eliberarea mea a început efectiv la vârsta de opt ani, când am avut oportunitatea de a învăța despre Isus și L-am primit ca Mântuitor personal. O familie creștină locuia la două uși de familia mea, iar eu mă jucam în vecinătate cu fiul și fiica lor. Într-o zi, mama lor, Pearl Farrington, și-a umplut mașina cu toți copiii din bloc și ne-a dus la biserica ei baptistă, pentru „Jocurile Olimpice Awana”. A fost o zi palpitantă pentru mine, fiindcă am câștigat un trofeu! Dar mult mai minunat decât trofeul a fost evenimentul de a o auzi pe doamna Whitestone povestindu-mi despre Isus Hristos. În timp ce-mi făcea cunoscut că Isus este Fiul lui Dumnezeu care murise pentru păcatul meu și putea să-mi dea viața eternă, un sentiment al speranței a venit peste mine. Pentru prima dată în viață am știut că exista o cale de salvare pentru mine. Știu că nu aș fi astăzi aici fără Isus Hristos și fără ascultarea mea de Pearl Farrington și doamna Whitestone, care au făcut acea zi posibilă.

Personalități fragmentate

Când au ieșit la suprafață amintirile îngrozitoare din copilărie, un terapeut m-a ajutat să intru în legătură cu un grup de supraviețuitori ai Abuzului Satanic Ritualic. Am învățat că, pentru a supraviețui traumei extreme cauzată de abuz, mintea de fapt se fragmentează și compartimentalizează experiențele dureroase. Când se întâmplă asta, personalitățile păstrează amintiri diferite, iar o personalitate o poate privi pe o alta de la distanță. Condiția care rezultă se numește tulburare de personalitate multiplă sau tulburare de identitate disociativă. Am putut să recunosc sute de personalități diferite înăuntrul meu. Toate aveau vârste diferite, având amintiri, traume și înfățișări diferite.

Adesea, în întunericul nopții, tatăl meu mă punea în spatele motocicletei, în drum spre peșterile care dădeau înspre ocean, unde aveau loc ritualurile satanice. Sataniștii sunt un grup organizat; au chiar și un calendar satanic, care stabilește când trebuie să aibă loc un anumit tip de ritual. De exemplu, Halloween-ul cere sacrificiul de sânge al unui copil mic; alte date cer sacrificul sexual al unei adolescente virgine. Ei încearcă să controleze și să distrugă vieți, prin dezumanizarea sistematică a sufletului.

Acea primă amintire – șapte bărbați cu glugă, stând în picioare în jurul meu – era de la cea de a șaptea mea aniversare. Fiindcă m-am născut în duminica de Paște, aceasta m-a făcut cumva „specială”. Obișnuiau să batjocorească Învierea lui Hristos, abuzându-mă la fiecare din aniversările zilei mele de naștere.

Drumul către libertate

Deși revenirea acelor amintiri m-a copleșit cu adevărat, am trăit un sentiment de ușurare la gândul că faptul de a le înfrunta avea să mă ducă în cele din urmă pe drumul către libertatea pentru care mă rugasem. Mulți ani am avut o întristare profundă în suflet. Am ajuns să identific acea întristare ca fiind dorul unei mame care nu a putut să-și păstreze copiii. Am descoperit că am fost folosită ca producătoare de copii. De mai multe ori am fost impregnată de tatăl meu sau de altcineva din grup, ca să am un copil pe care să-l poată folosi ca un sacrificiu de sânge uman pentru Satan. Într-o zi, la o întâlnire de rugăciune, Domnul mi-a îngăduit să arunc o privire în rai și mi-a arătat mulți copii. Unii muriseră, fiind avortați, sau fuseseră uciși, și erau îngrijiți de femeile despre care citim în Biblie – Maria Magdalena, Sara, Elisabeta și altele. Mi-a adus o mare mângâiere să știu că în rai bebelușii mei aveau mame care să-i iubească și să-i îngrijească.

Experții spun că este nevoie de opt ani de terapie ca personalitățile celor diagnosticați cu tulburare de personalitate multiplă sau tulburare de identitate disociativă să se integreze. Dar la un an și jumătate după ce am început terapia, Dumnezeu m-a eliberat în mod supranatural din captivitate. Într-o zi, la biserică, când am luat împărtășania și m-am uitat la elementele care simbolizează trupul și sângele lui Isus, amintirea numeroaselor dăți când am fost forțată să beau sânge omenesc mi-au năvălit în minte. În acel moment, am simțit o puternică prezență a Domnului împrejurul meu și L-am auzit spunând: „Încrede-te în Mine și te voi vindeca de fiecare lucru murdar care ți-a atins vreodată buzele.” Timp cam de două săptămâni după aceea, am văzut înăuntrul meu sute de personalități, aliniate în jurul unei încăperi, venind una lângă cealaltă și integrându-se. Apoi totul a devenit liniștit înăuntrul meu. Numeroasele mele personalități deveniseră una, iar eu eram compeltă!

Eliberată din captivitate

Astăzi, ca persoană liberă, îmi celebrez viața în fiecare zi, dar în special în Ziua de Înviere, fiindcă Domnul m-a sculat cu adevărat din morți! Am învățat că cheia către libertate începe cu a-L iubi pe Domnul Dumnezeu tău cu toată inima ta. Când L-am primit pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al meu la vârsta de 8 ani, abuzul nu a încetat – de fapt, s-a înrăutățit. Dar în mijlocul celor mai întunecate momente am fost mângâiată fiindcă știam că aveam un Tată ceresc care mă iubea.

Mulți oameni care au trecut prin circumstanțele dificile prin care am trecut eu Îl învinovățesc pe Dumnezeu. Dar Diavolul este Cel Rău care vine să omoare, să fure și să distrugă. Isus Hristos vine să ne dea viață și viață din belșug. Dumnezeu nu ne spune să uităm, ci, de dragul nostru, ne instruiește să iertăm. Deci, mi-am imaginat asta așa: îmi puteam ierta tatăl și i-L puteam da lui Dumnezeu, care avea să-Și rețină iertarea până ce tatăl meu avea să se pocăiască. Apoi Dumnezeu avea să-l ierte și să-i uite păcatul. Cred că a I-l da pe tatăl meu lui Dumnezeu a fost cea mai imporantă cheie către vindecarea mea… și am fost chiar în stare să mă rog pentru mântuirea lui.

Chiar înainte de moarte, tatăl meu s-a pocăit cu adevărat și mi-a cerut iertare pentru păcatele lui împotriva mea. Ultimele cuvinte pe care le-am auzit de la tatăl meu au fost rugăciunea păcătosului și mărturisirea credinței lui în Isus Hristos. Pot să spun că oricare ar fi captivitatea ta, Dumnezeul nostru poate să te elibereze și pe tine. Isus Hristos a învins moartea, iadul și mormântul la Calvar. El va descuia ușile și te va ajuta să ieși din captivitate, la fel cum a făcut pentru mine. Sângele Lui a plătit prețul pentru libertatea noastră.

[Nancy Dunn, A Satanic Ritual Abuse’s Story. Copyright © Nancy Dunn. Nancy este o apărătoare a copiilor care au fost abuzați și neglijați. Călătorește în toată lumea, slujind în diferite zone unor oameni din diferite culturi și din diferite medii. Dorința inimii ei este să trăiască versetul din Isaia 61:1: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război, izbăvirea.” Pentru o a afla mai multe despre povestea lui Nancy, clic aici.]