Archive for 30/11/2015

Stigmatele: Obsesia umană pentru semne și minuni

de Preot Jaise K. George

Preotul Jaise K. George, India

Preotul Jaise K. George, India

Mulți dintre voi poate ați auzit vestea despre un bebeluș din Filipine născut cu stigmatele lui Isus, care a devenit virală în media socială. În timp ce vrem să știm dacă este o farsă sau nu, am văzut fenomene similare anterior. Sfântul Francisc din Assisi a fost primul stigmatizat raportat în istoria creștină. Mai târziu, istoria creștină înregistrează multe cazuri comparabile. Maica Susan, o călugăriță din Biserica Ortodoxă Malankara, care locuiește în Kerala, trece, de asemenea, prin așa ceva.

Stigmatele se referă la rănile lui Isus, care sunt reproduse în trup în mod miraculos. În ocazii foarte rare, Biserica Catolică a acceptat o apariție a stigmatelor ca autentică, dar nu a definit niciodată originea sau natura lor, permițând astfel explicații fizice, psihologice și supranaturale pentru aceste fenomene. Ian Wilson, în Stigmatele (Harper & Row, San Francisco), declară: „Ele [stigmatele] sunt unul dintre cele mai consternante și contrariante mistere medicale și științifice.”

Este posibil ca unii oameni să aibă răni neobișnuite sau pustule sângerânde pe trup, care ar putea și asemănate cu anumite răni ale lui Hristos. Dar fiecare dintre aceste cazuri trebuie explicate rațional. Sunt rănile reale sau false? Se potrivesc cu rănile lui Hristos sau sunt un produs al imaginației sau sunt autoproduse? Sunt naturale sau divine? Ar putea fi produsul activității satanice? (Uneori uităm că Satan folosește religia ca să-i îndepărteze pe oameni de ceea ce este important.) Întrebarea pe care trebuie să o punem este cum sunt urmele de sânge care apar în mod misterios pe mâinile unor oameni o dovadă că „iau parte la suferințele lui Hristos”? Apariția unor semne semnifică faptul că purtătorul lor ia parte la suferință? Dacă înseamnă ceva, aceste ciudățenii minimalizează suferința. Evident, există puține răspunsuri pe care le putem da sau pe care le putem găsi cu privire la stigmate.

Maica Susan, India

Maica Susan, India

Putem doar specula și nu putem fi siguri cum arătau rănile – „stigmatele” – pătimirii pe trupul lui Hristos. Dar știm cu adevărat că stigmatele apar în același mod la toți cei despre care se crede că le au. Joe Nickell, un fost detectiv și magician, investighează pretențiile la supranatural și paranormal pentru revista „Skeptical Inquirer”, cu sediul în Amherst [Massachusetts, n. trad.], și a scris o carte pe această temă în 1993. „Cel mai probabil, Isus a fost străpuns pe cruce prin încheturile mâinilor. Odată ce noțiunea că Isus a fost străpuns cu piroane prin încheieturi a fost aceptată, unii stigmatizați au început să arate răni la încheturi. Iată logica mea: se presupune că stigmatele sunt o reflectare a rănilor lui Hristos, oricum ar fi fost ele. Dacă ar fi manifestări reale, ar trebui să ne spună unde erau rănile Lui”, a spus Nickell. În schimb, stigmatele apar „peste tot. Există toate variantele, și ele continuă să se schimbe.”

Dovezile disponibile sunt limitate, mare parte fiind oferite de susținătorii stigmatelor. Nu vedem stigmatele menționate în Biblie. Totuși, cele mai multe cazuri au început la aproximativ 1200 de ani după moartea lui Hristos, și există un argument puternic că ele sunt un produs al superstițiilor în întunericul evului mediu. Biserica este precaută cu privire la cazurile de stigmate raportate, din două motive: posibilitatea unei farse (și astfel toată credința în Dumnezeu ar putea fi pusă sub semnul întrebării) și posibilitatea ca unii oameni să distorsioneze sensul stigmatelor. De exemplu, aceste semne ar putea părea mai importante pentru credința unei persoane decât pătimirea-moartea-învierea lui Isus, Scripturile, sacramentele sau multe alte lucruri care sunt mai importante pentru credință decât stigmatele.

Cercetătorii stigmatelor, chiar și credincioși catolici precum regretatul Herbert Thurston, S. J., sunt de acord aproape în unanimitate că asemenea fenomene sunt cel mai bine explicate ca reacții ale trupului la experiențe extatice și psihologice intense. Filmul Stigmatele, unul dintre cele mai controversate filme religioase, lansat în anul 1999, a fost foarte controversat datorită modului în care s-a raportat la chestiuni importante pentru inimile catolicilor. Un preot iezuit, unul dintre personajele principale ale filmului, descoperă o legătură între stigmate și una din evangheliile gnostice (scrieri religioase din secolul 4 condamnate de Biserica Catolică). Preotul dezvăluie un complot pentru a păstra ascuns „adevărul” acelor evanghelii.

Therese Neumann, Germania

Therese Neumann, Germania

Unii cercetători moderni au arătat că stigmatele sunt de origine isterică sau legate de tulburări de identitate disociativă, în special de legătura dintre constrângerea alimentară prin autoînfometare, stările mintale disociative și automutilare, în cadrul unei credințe religioase. Cazurile de anorexia nervosa adesea prezintă automutilare sub formă de stigmate, ca parte a unei tulburări obsesiv-compulsivă ritualică. S-a raportat o legătură între înfometare și automutilare printre prizonierii de război și în timpul perioadelor de foamete. Un studiu psihoanalitic al stigmatizatei Therese Neumann a sugerat că stigmatele ei au rezultat din simptome de stres postraumatic, exprimate printr-o automutilare înconștientă, printr-o autosugestibilitate anormală.

Versete biblice de luat în considerare

„Să nu vă faceţi tăieturi în carne pentru un mort şi să nu vă faceţi slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul.” (Levitic 19:28) S-ar putea spune că stigmatele sunt tăieturi în carne care par să contrazică porunca lui Dumnezeu.

Uneori oamenii care vor să apere stigmatele fac referire la un verset care se găsește în Galateni 6:17, unde Pavel a scris: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.” Cuvântul „semne” vine din cuvântul grecesc „stigmata”, care înseamnă un semn tatuat sau un semn făcut cu fierul înroșit. Acum noi știm că era împotriva legii lui Dumnezeu să-ți faci semne pe trup prin tăieturi, astfel încât nu se poate ca Pavel să și le fi provocat singur, deci ce a vrut să spună?

Era ceva obișnuit în vremea lui Pavel ca sclavii și uneori soldații să fie însemnați, iar adepții cultului lui Mithra erau, de asemenea, însemnați. În vremurile ulterioare, adepții hinduismului se însemnau cu tridentul lui Vishnu. Semnul sau marca semnificau posesia, o cicatrice a slujirii, și de obicei inițiatul o purta cu mândrie. Dar în contextul în care scria Pavel, el se apără față de un iudaizator care practica circumcizia și se referă la propriile sale suferințe, pe care trebuise să le îndure de dragul Domnului Isus. Acestea, spune el, sunt cicatricele sau marca lui. Cicatricele, zgârieturile și vânătăile din trupul lui sunt o dovadă că era al Lui.

Biblia Amplificată spune: „De acum nicio persoană să nu mă tulbure (făcând necesar să-mi apăr autoritatea apostolică și adevărul divin al Evangheliei mele), pentru că port pe trupul meu (marca) semnele Domnului Isus (rănile, cicatricele și celelalte dovezi exterioare ale persecuțiilor – acestea mărturisesc despre posesiunea Lui asupra mea)!”

Părerile și gândurile mele personale

Sunt sigur că stigmatele există ca răni reale în trupurile unor oameni. De asemenea, cred că viziuni, apariții, semne și minuni au fost văzute și experimentate de mulți oameni de-a lungul vremurilor și că stigmatele sunt doar una dintre sutele de alte minuni similare. Totuși, nu autenticitatea stigmatelor ar trebui să fie interesul nostru principal; ci către ce arată aceste minuni. Și Diavolul este capabil să facă semne și minuni, de exemplu, vrăjitorii din Egipt au putut să transforme apa în sânge, ca Moise, dar vrăjitorii nu arătau spre Dumnezeu și se luptau împotriva lui Moise.

Biblia arată că Isus a venit în lume ca să-Și dea viața ca jertfă supremă. Nimic nu poate fi adăugat sau luat de la singura mare jertfă. Pe de altă parte, stigmatele pun în discuție finalitatea morții și învierii lui Isus Hristos, fiindcă par să le extindă și să le repete, cel puțin într-o anumită măsură. Prin urmare, s-ar părea că, în ciuda absolutei lor sincerități, cei care manifestă stigmatele nu lucrează prin puterea lui Dumnezeu. Ei arată minuni mincinoase, a căror forță este fie demonică, fie psihosomatică, sau o combinație a ambelor. Ar fi mult mai bine dacă ne-am pune încrederea în lucrarea terminată a lui Isus, decât să căutăm oameni care par să se afle din nou într-o stare de răstignire. Nimeni nu ar putea să poarte păcatele morții, cu excepția lui Isus. Este inutil chiar și să ne imaginăm că am purta acele păcate în trupul nostru, și ar fi o mare insultă față de Dumnezeu să gândim că L-am putea AJUTA la răscumpărarea lumii.

Jejomar Castillo s-a născut pe 15 martie 2015 în Filipine, cu urme ciudate pe frunte, mâini și picioare. Rănile sângerează regulat și par a nu se vindeca niciodată complet.

Jejomar Castillo s-a născut pe 15 martie 2015 în Filipine, cu urme ciudate pe frunte, mâini și picioare. Rănile sângerează regulat și par a nu se vindeca niciodată complet.

Mass-media caută întotdeauna oameni obișnuiți care fac lucruri extraordinare. Și nu este o surpriză că veștile despre Jejomar Castillo, bebelușul cu stigmatele lui Isus, care s-a născut pe 15 martie în Filipine, a devenit virală. Am intrat în a doua jumătate a marelui post; medităm și reflectăm la suferințele lui Isus Hristos. Este un timp în care facem ceva neobișnuit de uimitor, rămânând focusați, dar o știre importantă ca aceasta este prea tentantă. Este imperativ să ne păstrăm focusarea pe Cruce. Putem compara ceva cu suferințele și rănile provocate lui Hristos? Poate vreo ființă omenească să ia parte la durerea pe care a suferit-o Hristos pentru noi? De aceea părintele nostru în Hristos, Sfântul Toma [tradiția apocrifă îl plasează pe Toma ca propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir, de aceea creștinii din India îl consideră părintele lor spiritual, n. trad.], care a proclamat credința în Hristosul înviat, a cerut să vadă în mâinile Lui semnul cuielor şi să pună degetul în semnul cuielor şi să pună mâna în coasta Lui. (Ioan 20:25) Pentru un credincios, acestea sunt semnele personale ale identificării Domnului nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi pe Cruce. Eu, ca și credincios, nu pot să găsesc aceleași răni în altcineva sau altundeva.

Mă rog pentru rapida vindecare a bebelușului Jejoma, dar sunt foarte întristat de răspunsurile așa-zișilor credincioși: „Bun venit Mântuitorului”, „revenirea biblică a lui Isus Hristos”. Sfânta Scriptură ne amintește: „O, galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?” (Galateni 3:1) Acest verset ne îndeamnă să cântărim dacă vrem să fim nesăbuiți precum galatenii și să ni se sucească mințile de evenimente ca stigmatele sau să ne reînnoim credința în Hristos, Mântuitorul nostru.

Bărbatul care a strigat „ISUS!!!” înainte de a fi decapitat. Walid Shoebat spune că toți au spus „Domnul meu, Isus!” la unison înainte de a fi decapitați.

Bărbatul care a strigat „ISUS!!!” înainte de a fi decapitat. Walid Shoebat spune că toți au spus „Domnul meu, Isus!” la unison înainte de a fi decapitați.

Creștinii nu trebuie să-și piardă timpul sau devoțiunea stăruind asupra miracolelor sau minunilor. Aceste „răni ale stigmatelor” nu mă mișcă și nu „întăresc” credința mea în Hristos, dar sunt mișcat de martiriul celor 21 de tineri copți ortodocși și de suferințele călugăriței în vârstă de 72 de ani care a fost violată în grup în Bengal, exemple ale unor adevărați credincioși care iau parte la suferințele Domnului nostru Isus Hristos.

Lăsați ca semnele și minunile să facă parte mai degrabă din conversațiile de valoare, decât să fie manifestări ale realităților spirituale. Să fim umpluți cu Duhul Sfânt, care să ne conducă la o viață de trăite sfântă, nu să fim într-o stare de uimire și reverență pentru apariția unor semne pe trup care corespund rănilor de la răstignire ale lui Isus Hristos.

[Fratele Jaise K. George și-a terminat educația teologică la STOTS Nagpur și slujește ca preot în diferite parohii din Dioceza Delhi, India. Este coordonator al Programului de Călăuzire Premaritală, Dioceza din Delhi. Este cercetător în domeniul psihologiei. E-mail-ul lui este: frjaise@gmail.com.]

[Rev. Fr. Jaise K George, Stigmata – Human Obsession for Signs and Wonders. Copyright © Jaise K George. Pentru articolul în engleză, clic pe www.bombayorthodoxdiocese.org.]

Stigmatele: semn de la Dumnezeu sau înșelăciune?

Sumar: Ce sunt stigmatele? De unde vin ele?

Stigmatele sunt răni pe trup care corespund suferințelor pe care le-a simțit Isus în timpul răstignirii.

Ce sunt stigmatele?

Stigmatele obișnuite includ răni la frunte, care par a fi provocate de o cunună de spini, semne pe mâini și picioare, unde Isus ar fi fost străpuns de piroane, și chiar urme de-a lungul brațelor și spatelui, similare celor pe care le-a purtat El de la biciuire.

Cele mai multe stigmate apar în cercurile romano-catolice. Stigmatizații cred că, purtând stigmatele, suferă cu Maria, onorându-L pe Hristos și ajutând la plătirea pedepsei pentru păcatele altora. Ei cred că Dumnezeu Însuși produce aceste răni, în mod supranatural.

Totuși, stigmatele sunt împotriva adevăratei naturi a lui Dumnezeu. Ispășirea – moartea și învierea lui Hristos pentru a plăti pedeapsa noastră – este fără valoare dacă oamenilor li se cere să sufere rănile lui Hristos din nou. Scriptura ne spune că Hristos a murit o dată pentru totdeauna. [Evrei 10:10: „Prin această «voie» am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.” N. trad.]

Unele exemple, precum rănile de la mână și picior ale Sfântului Francisc, pot fi explicate ca rezultat al altor probleme medicale. Totuși, unele stigmate nu pot fi explicate cu ușurință de știință. Ele sunt răni înșelătoare, provocate de Satan.

Marie Rose Ferron

Marie Rose Ferron (1902-1936) a fost o romano-catolică născută în Quebec. În cea mai mare parte a scurtei sale vieți, pe care a petrecut-o în Rhode Island, Ferron a avut parte de stigmate îngrozitoare.

Răni însângerate au apărut pe mâinile, picioarele, fruntea și brațele ei, iar Ferron leșina adesea din cauza intensității durerii. Dar, conform unei biografii, era fericită să sufere, crezând că suferea pentru a lua pedeapsa pentru păcatul altor oameni:

„Ea găsea chiar dragoste pentru patimile pe care El le împlinea în trupul ei împuținat. Pe când povestea durerii se desfășura luni și ani, realizarea că era o victimă a devenit mai puternică.

Știa că era torturată în locul altora și a acceptat vocația de a purta în propriul ei trup durerea fizică de care erau ei scutiți. În aceasta, de asemenea, s-a asemănat Stăpânului ei, a cărui dragoste L-a îndemnat să poarte pedeapsa omenirii în locul ei.”[i]

Marie Rose Ferron a murit la vârsta de 33 de ani, încă acoperită de stigmate dureroase.[ii] Dacă Isus a murit o dată pentru toate păcatele noastre, este necesar ca altcineva să sufere durerea răstignirii? Nu. Satan – nu Dumnezeu – le provoacă suferință stigmatizaților.

Marie Rose Ferron

Marie Rose Ferron

Suferință fără sens

Mulți alții au suferit simptome asemănătoare cu cele ale Mariei Ferron. O tânără siriană cu numele de Myrna Nazzour a suferit de sângerări intense și chinuitoare la mâini, picioare și cap.

Irlandeza Christine Gallagher simte aceeași suferință. Alți stigmatizați moderni îi includ pe Therese Neumann din Germania (1898-1962), Padre Pio din Italia (1887-1968), Catalina Rivers din Bolivia și Julia Kim din Coreea.

 

Myrna Nazzour, Siria

Myrna Nazzour, Siria

Christine Gallagher, Irlanda

Christine Gallagher, Irlanda

Therese Neumann, Germania

Therese Neumann, Germania

Padre Pio, Italia

Padre Pio, Italia

Catalina Rivers, Bolivia

Catalina Rivers, Bolivia

Julia Kim, Coreea

Julia Kim, Coreea

Stigmatele sunt o declarație că jertfa lui Hristis este incompletă. Lui Satan i-ar plăcea să ne facă să credem că Hristos nu este destul de puternic pentru a oferi salvarea și că trebuie să ne-o câștigăm noi înșine. Dar pur și simplu nu este biblic ca cineva să mai sufere pentru a plăti pentru păcatele lumii.

Nefericitul adevăr este că acești oameni suferă pentru nimic. Durerea lor nu este pe placul lui Dumnezeu și nu inspășește niciun păcat.

Note

[i] “Mystics of the Church: Marie Rose Ferron American Mystic-Visionary-Stigmatic,” Mystics of the Church online

[ii] Jeanne S. Bonin, A Stigmatist: Marie-Rose Ferron (Médiaspaul, 1988): 95, 248

[Stigmata – a sign of God or a deception? Copyright © Amazing Discoveries. Pentru articolul în engleză, clic pe www.amazingdiscoveries.org.]

Ce sunt stigmatele? Sunt stigmatele biblice?

Stigmatele sunt răni care apar în mod miraculos pe trupul unei persoane, aparent fără o cauză naturală, și care imită rănile sau suferințele lui Cristos la rătignire. În mod normal, stigmatele includ răni ca cele provocate de piroane pe mâini și picioare, o rană deschisă în partea laterală, tăieturi pe frunte care seamănă cu tăieturile făcute de o coroană de spini, urme pe spate care seamănă cu urmele de la loviturile de bici, și uneori sângerarea ochilor sau sudoarea de sânge.

Mâinile stigmatizatului Padre Pio, sângerând în timpul mesei. Acum este mort și mulți oameni se roagă lui, ca să răspundă la rugăciunile lor pentru un miracol.

Mâinile stigmatizatului Padre Pio, sângerând în timpul mesei. Acum este mort și mulți oameni se roagă lui, ca să răspundă la rugăciunile lor pentru un miracol.

Mulți stigmatizați despre care se raportează erau slabi din punct de vedere fizic sau bolnavi cronici înainte de apariția stigmatelor și mulți, de asemenea, arată împotrivire față de a mânca și a bea. Deoarece există studii științifice care leagă anorexia de automutilare, au existat speculații dacă nu cumva stigmatele se datorează acestui lucru. Dar Biserica Catolică susține că i-a examinat îndeaproape pe stigmatizați ca să verifice dacă rănile nu sunt false sau cauzate de o boală mintală și, cu toate că au fost multe cazuri de stigmate neautentice, ei chiar raportează că au văzut evenimente supranaturale legate de stigmate. Ideea este că atunci când fidelitatea unei persoane față de Cristos atinge o anumită profunzime spirituală, acea persoană va arăta în trupul său rănile lui Cristos, literalmente „împărtășind suferința Lui” (Filipeni 3:10; 2 Timotei 1:8; 1 Petru 4:13). Versetul care este cel mai adesea oferit ca dovadă a stigmatelor este Galateni 6:17, care spune: „… port semnele Domnului Isus pe trupul meu”.

Dar dovedesc aceste versete că stigmatele sunt biblice? Luată ca întreg, Biblia nu susține stigmatele. Aceasta nu înseamnă că spunem că apariția supranaturală a stigmatelor este imposibilă sau că rănile nu ar putea fi autoprovocate, din cauza unei asocieri psihosomatice cu Cristos. Demonii ar putea crea rănile pentru a înșela – o teorie care este susținută de faptul că unii stigmatizați s-au rugat și au cerut ca rănile să le fie îndepărtate, iar la acele rugăciuni au primit răspuns – și că ele ar putea fi, de asemenea, un rezultat al bolii mintale.

Nu este biblic să presupunem că stigmatele sunt cauzate de Dumnezeu. Cristos este viu acum. S-a sfârșit (Ioan 19:30; Evrei 10:10, 14). Păcatele noastre sunt plătite, iar Isus șede la dreapta lui Dumnezeu în glorie (Evrei 10:12, 1:3). Nu există nimic în Biblie care să sugereze că trebuie să suferim rănile fizice ale lui Cristos, ca să experimentăm apropierea de El. Mai mult, suferința despre care spune Pavel că o împărtășim este o suferință care are un scop – este persecuția care vine de la împărtășirea Evangheliei cu o lume pierdută și antagonistă. În toate aceste trei versete care se referă la împărtășirea de către credincioși a suferințelor lui Cristos, suferințele sunt îndurate pentru a păstra adevărul Evangheliei și pentru a o comunica celor în nevoie.

Când Pavel spune: „port semnele Domnului Isus pe trupul meu”, o face în contextul circumciziei. Circumcizia era un semn fizic că un evreu aparținea lui Dumnezeu și astfel, când un păgân era salvat, unii iudei au început să creadă că neamurile ar trebui circumcise. Pavel a spus că circumcizia nu mai însemna nimic (Galateni 6:15), fiindcă acum suntem creații noi în Cristos. Apoi el spune: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.” Este mai probabil că el pune în contrast circumcizia simbolică tocmai cu adevăratele cicatrice și răni în trupul lui (și în trupul multor credincioși dintre neamuri), care erau cauzate de persecuția îndurată în timpul răspândirii Evangheliei.

[What is stigmata? Are stigmata biblical? Copyright © Got Questions Ministries. Pentru articolul în engleză, clic pe www.compellingtruth.org.]

Bilocația este demonică

de K. B. Napier

Mulți indivizi pretind bilocația (sau multilocația). Ceea ce înseamnă că se află în două sau mai multe locuri exact în același timp. Așa spun ei. Asta nu ar trebui să se confunde cu situația în care ucenicul Filip a fosr relocat brusc de Dumnezeu, de pe malul unui râu, într-un oraș, fapt în care a existat un element al timpului.

bilocatiaMulte secte și ocultiști, precum vrăjitoare păgâne, spiritualiști, șamani, teosofiști, budiști, iudei și mistici creștini, hinduși și alții pretind acest fenomen. Cred că din această scurtă listă puteți vedea că nu este un concept biblic! Conceptul este ușor diferit de „teleportare”, care implică un element al timpului, între o locație și cealaltă (și care a fost făcută populară de emisiuni SF precum „Star Trek”).

Psihologii paranormali cred că acest gen de activitate este o „experimentare a unei apariții”, pe care o văd mai degrabă ca pe un fel de disturbare a percepției, decât ca pe ocultism adevărat. Este și modul în care descriu ei fantomele etc. O altă explicație pe care o dau ei este că aceeași persoană nu este în două locuri exact în același timp. Mai degrabă ei spun că a doua persoană este un doppelgänger sau un „dublu”.

Cei cu înclinații spiritualiste cred că doppelgängerii sunt o formă sinistră a bilocației, fiindcă tind să aducă „ghinion”, precum boală, accident sau moartea persoanei al cărei dublu îl reprezintă. Astfel, dublul nu este o persoană separată, ci o reproducere a persoanei originale. Toate acestea sunt relatate într-o diversitate de narațiuni istorice în diferite părți ale lumii.

Se spune că „sfinți creștini” au experimentat bilocația, dar numele lor a făcut să fie evident că erau mistici romano-catolici, deci mărturiile lor trebuie să fie tratate ca false sau ca un rezultat al schimbărilor făcute în percepție, prin post sau printr-o altă activitate religioasă care a schimbat percepția.

bilocatia 2Majoritatea teoriilor sugerează că în bilocație nu există de două ori aceeași persoană, ci că a doua persoană este un dublu proiectat a persoanei reale. Uneori dublul ar putea fi o fantomă. Am aflat despre un caz de acesta în perioada cât am lucrat în psihiatrie. O tânără pe care o consiliam, care era vrăjitoare, a avut o vizitare într-o seară, când era în pat, și a țipat. A „văzut-o” pe colega mea asistentă intrând în cameră și stând în picioare lângă patul ei. Dar doppelgängerul era vizibil numai de la piept în sus. Asistenta nu era de serviciu. Astfel, persoana era o „fantomă” care plutea în aer. Există, de asemenea, relatări despre oameni care și-au „văzut” rudele, aceasta de obicei în asociere cu decesul rudelor, de exemplu, stând în picioare lângă patul lor, în cameră, într-un coridor și așa mai departe. Toate acestea țin de „fantome”.

În acest moment ar trebui să spun că bilocația, fie ea „solidă” sau fantomatică, nu este un fenomen susținut biblic. Ea poate să aibă una din două posibile explicații. Prima, că este fie o activitate psihologică asociată cu nivele înalte de anxietate sau cu efectele drogurilor, cu o traumă externă sau cu o particularitate a creierului (de exemplu, o formă de epilepsie). A doua cauză este ocultismul.

Deci, dacă bilocația nu este doar o percepție greșită, este demonică. Faptul că unele cazuri sunt „fantomatice” (precum apariția colegei mele la o vrăjitoare) ne arată că demonii sunt la lucru. Aceasta presupune că celelalte explicații nu sunt de luat în seamă. Demonii pot să apară ca ființe omenești, fie în formă solidă, fie ca o apariție. Ceea ce nu ar trebui să vă surprindă, fiindcă demonii au fost cândva îngeri cerești. Apoi au fost alungați din rai, împreună cu Satan. Ei continuă să aibă aceleași puteri ca îngerii cerești, și astfel pot să apară ca oameni: vă amintiți de cei doi îngeri care L-au însoțit pe Cristos într-o vizită la Avraam? Demonii pot să-i imite pe oameni, iar această activitate este adesea experimentată de oamenii nesăbuiți care merg la ședințe de chemare a morților.

Demonul va imita o persoană, de obicei moartă, ca să-i convingă pe cei vii să abandoneze incredulitatea și să-i asculte de psihici și de alte ocultisme. Fiindcă demonii trăiesc de când au fost creați, au o cunoaștere extensivă despre oameni și pot chiar să le imite vocea și manierele. Tind să cred că atunci când cuiva îi apar „rude” chiar înainte de moartea acestora, este ceva demonic, folosit pentru a lega apariția de o practică ocultă la care demonii ar vrea a privitorul să se dedea.

Atunci bilocația este fie o iluzie (psihologică, dar cu o listă de posibile cauze), fie demonică. Propria mea convingere este că în principal este demonică.

Alte apariții nu au un înțeles cunoscut direct, dar este convingerea mea că orice apariție este un mijloc de contact folosit de demoni, care încearcă să convingă pe cineva că acest gen de fenomen este real (chiar este real), iar persoana care vede este convinsă și este probabil să înceapă să fie interesată de alte ocultisme. Apoi este un mijloc folosit de demoni pentru a-i „prinde” pe oameni, pentru ca ei să aibă un interes activ în chestiunile psihice (oculte). Asta se poate întâmpla și cu creștinii naivi.

Ce să faci dacă vezi o bilocație? Roagă-te imediat Domnului să o îndepărteze și să-ți dea pace. Spune-i ființei să plece în Numele lui Isus. Spune-ți ție însuți în minte că a fost o manevră folosită ca să-ți trezească interesul pentru ocult. Dacă se întâmplă din nou (fiindcă demonii pot fi persistenți), fă din nou același lucru și alungă demonul în Numele lui Isus.

[Bilocation. Copyright © 2011 Bible Theology Ministries. Pentru articolul în engleză, clic pe www.christiandoctrine.com.]

Stigmatele: Răni mistice sau înșelătorii demonice?

Cum se face că singurii „creștini” care primesc strigmate sunt catolici? Sunt aceste semne „sfinte” sau complet opusul?
Mâinile stigmatizatului Padre Pio, sângerând în timpul mesei. Acum este mort și mulți oameni se roagă lui, ca să răspundă la rugăciunile lor pentru un miracol.

Mâinile stigmatizatului Padre Pio, sângerând în timpul mesei. Acum este mort și mulți oameni se roagă lui, ca să răspundă la rugăciunile lor pentru un miracol.

Nu am auzit niciodată de creștini născuți din nou care să aibă rănile sângerânde ale lui Hristos. Aceasta fiindcă au acceptat darul mântuirii fără plată al lui Isus, fără să se bazeze să ajungă în rai pentru că sunt „buni”.

Păcătoșii mântuiți știu exact de la ce au fost salvați. Ei știu că nu ar putea face NIMIC ca să se salveze. Niciun ritual, nicio rugăciune perfectă, nicio lucrare bună, nicio faptă frumoasă și nicio frecventare perfectă a bisericii nu pot salva pe un păcătos. Numai sângele lui Isus poate salva. Când acceptăm lucrarea terminată a lui Cristos pe cruce pentru noi, lumina întâlnește întunericul și suntem făcuți noi. Nu putem lua o zdreanță ca să ne curățim sufletele, numai sângele Mielului ne poate face curați și albi ca zăpada.

Biserica Catolică spune că cei care au stigmate sunt ultrasfinți și au o mistică uniune cu Dumnezeu. Ei au atins un plan mai înalt de intimitate cu Isus decât creștinul obișnuit. Datorită uniunii lor unice cu Isus, ei pot să poarte semnele lui Isus pe trupul lor.

Să aruncăm o privire la câțiva stigmatizați:

Therese Neumann a petrecut multe zile în pat din cauza „rănilor lui Cristos”. Se spune că a trăit numai cu ostia de la euharistie timp de 12 ani, fără mâncare sau apă.

Therese Neumann a petrecut multe zile în pat din cauza „rănilor lui Cristos”. Se spune că a trăit numai cu ostia de la euharistie timp de 12 ani, fără mâncare sau apă.

Myrna Nazzour din Damasc, suferind pentru păcatele lumii (!)

Myrna Nazzour din Damasc, suferind pentru păcatele lumii (!)

O puteți vedea pe această tânără căsătorită torturată de spirite aici:

The Miracle of Damascus: Part Five

Până acum nu aș fi crezut că trebuie să fie super-sfântă. Această femeie, înconjurată de idoli și icoane, este sub atac demonic. Isus a venit ca să-i vindece pe cei bolnavi și să-i eliberaze pe cei oprimați. Nu a venit ca să-i facă pe oameni bolnavi, ca să-i facă să sufere pentru păcatele altor oameni (ca și cum sângele Lui a fost insuficient) și ca să le dea răni sfinte, pentru păcatele lumii. Ce blasfemie este aceasta! Semne și minuni mincinoase.

Dacă ești prins de urmărirea acestor oameni torturați, crezând că trebuie să fii ca ei pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu, pocăiește-te și întoarce-te la Isus din Nazaret. „isus” căruia i se închină ei este un „isus” diferit.

Isus a spus să nu lași pe nimeni să știe când postești.

Matei 6:6-18 „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi. Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: «Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!» Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

Dacă El a simțit astfel cu privire la post și la cât de important este să nu faci paradă de suferința ta, de ce ar da răni sângerânde ca oamenii să li se închine și să le venereze? Zugrăvesc aceste răni Evanghelia? Nu, ele o neagă, adăugând ceva la crucea lui Hristos.

[Sue, The Stigmata: Mystical Wounds or Demonic Deceptions? Pentru articolul în limba engleză, clic pe www.ivarfjeld.com.]