de Gorman Woodfin

Shawn Patrick Williams

„Căutam putere. Căutam ceva real, pentru că vroiam să văd ceva care era tangibil. Vroiam să văd ceva care era în stare să funcţioneze atunci în viaţa mea.”

Ceea ce vroia Shawn Patrick Williams era puterea spirituală. A crescut frecventând biserica, dar nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu lucrând în propria lui viaţă.

La 14 ani Shawn Patrick a început să folosească LSD. La șaptesprezece ani, când părinţii lui au divorţat, era deja un dependent de droguri care trăia pe străzi.

Uneori Îl blama pe Dumnezeu pentru lumea lui care se dezintegra.

Apoi a făcut o întoarcere periculoasă către latura întunecată.

Shawn spune: „Pe vremea aceea realmente L-am blestemat pe Dumnezeu. Aveam aceste dorinţe, şi am făcut un pact cu Satan. El putea să-mi aibă sufletul.”

Curând după legământul lui, viaţa lui Shawn a început să se schimbe.

A devenit traficant de droguri. Apoi a început să întâlnească oameni care susţineau că aveau puterea pe care o vroia el. Se închinau lui Satan.

„Am început să mă întâlnesc cu o fată care era în religia wicca. Astfel avea la îndemână oameni care făceau farmece, şi care mi-au citit în cărţile de tarot”, îşi aminteşte Shawn Patrick.

Reputaţia lui de traficant de droguri a crescut, şi aşa a făcut şi obsesia lui pentru putere.

„Mă afiliasem deja pentru droguri cu mafia dixie, cu mafia mexicană şi cu Îngerii Iadului. Vindeam droguri şi interacţionam cu toţi acei oameni”, spune el. „Deci în timp m-am împrietenit personal cu un predicator al Bisericii lui Satan.”

Afacerile lui profitabile cu droguri l-au ajutat să-şi cumpere propria afacere – un bar.

Curând, proprietarul de succes al unui club de noapte l-a abordat pe Shawn şi i-a cerut să-i devină partener de afaceri. Omul i-a garantat lui Shawn profituri de milioane… Dar era o capcană.

Partenerul lui de afaceri practica Santeria – o formă de satanism care implică sacrificarea animalelor. Ca parte a înţelegerii, Shawn a fost obligat să se alăture. Într-o seară, la clubul de noapte al bărbatului, Shawn era pregătit să facă următorul pas.

„Ştiam că mă pregăteau pentru un ritual. După acea perioadă, eram deja intrigat. Eram gata. Ajunsesem în punctul în care ori eram cu totul înăuntru, ori ieşeam cu totul.

Aşa că m-au dus într-o cabină de DJ, şi erau cam patru sute sau cinci sute de oameni care dansau acolo. Eram surescitat de droguri. Eram surescitat de cocaină. El s-a întors şi şi-a întins braţele. M-a privit în ochi şi a zis: «Ce părere ai?»”

Atunci omul i-a oferit lui Shawn bogăţii în afacere, dacă pecetluia înţelegerea cu Satan cu un sacrificiu de sânge.

Dar în acel moment mintea lui Shawn s-a limpezit. Ceaţa drogurilor s-a destrămat, iar el a auzit ceva ce nu auzise niciodată înainte.

„O voce a vorbit în spiritul meu. Ca şi cum ar fi fost conştiinţa mea. Era la fel de clară ca ziua. A spus: «Raiul este real şi iadul este real, iar tu trebuie să faci o alegere.» Pentru prima dată în ani de zile, mă aflam sub puterea Duhului Sfânt, convins de păcat. Aveam mintea limpede. Nu eram surescitat de droguri, şi stăteam acolo uitându-mă la el, gândind: «Cum a fost posibil să ajung aici?» Am spus: «O, Dumnezeule, vrei să mă ajuţi?»”

„În acel moment am spus: «Dumnezeule, sunt un dependent de droguri şi nu am nicio valoare aici. Dar dacă vrei să primeşti viaţa mea, ţi-o voi da Ţie şi voi face tot ce vrei Tu să fac.»”

„Curând uşa s-a deschis, Dumnezeu m-a scos de acolo. Nu m-am întors niciodată. Nu am încercat să-i sun niciodată. Nouă luni mai târziu am aflat că barul fusese închis.”

Shawn a renunţat, de asemenea, la obiceiul lui de a consuma droguri şi uimitor, nu a simţit niciodată simptomele renunţării.

Shawn spune: „Puterea Duhului Sfânt m-a purtat prin eliberare fără nicio dezintoxicare, fără recăderi. Să faci acele dorinţe să dispară… este putere în asta. Am încercat să o fac de trei sau patru ori pe cont propriu. Nu am putut.”

În timp ce întoarcerea iniţială a lui Shawn de la rău a fost imediată, lupta spirituală din casa lui a durat timp de încă nouă luni.

„Se întâmplau lucruri, ca patul meu care levita deasupra podelei. Mă ascundeam speriat sub cearşafuri. Nu experimentasem niciodată ceva de genul acesta. Dar în cele din urmă m-am săturat să fiu speriat, aşa că am ieşit din pat şi am spus: «Ştii ce? N-ai decât. Continuă şi omoară-mă. Voi trăi pentru Isus. Voi fi în rai. Trebuie să pleci. Trebuie să pleci în Numele lui Isus.»”

Activitatea demonică din casa lui a dispărut în acea noapte.

Shawn Patrick a început să citească Biblia în mod constant.

„În acel moment nu mă sprijineam încă pe o biserică”, spune Shawn. „Găseam un verset şi mă opream la el, şi doar mă bazam pe Scriptură.”

Shawn conducea încă un bar, aşa că-şi citea Biblia la lucru.

„O aşezam pe bar. Citeam un verset şi aşteptam clienţii. Era singurul lucru care împiedica acele dorinţe să-mi acapareze mintea.”

În cele din urmă a vândut barul, iar după doi ani şi jumătate de rugăciune şi căutări, Shawn a întâlnit-o pe Christy şi s-a căsătorit cu ea.

„Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru soţia şi copiii mei şi pentru că pot să trăiesc şi să-L slujesc pe El… pentru că pot să-L cunosc pe El şi prezenţa Lui, şi Persoana lui Hristos.”

Christy spune că încrederea soţului ei în Biblie este cheia pentru viaţa lui fericită şi de succes.

Christy spune: „Întotdeauna el raportează situaţiile la Cuvântul lui Dumnezeu. Şi ne bazăm pe Cuvânt. El este adevărata busolă în viaţa noastră.”

Acum el spune că a găsit puterea fundamentală în Isus Hristos.

„Când L-am întâlnit pe El, mi-am dat viaţa Lui, şi am avut întâlnirea mea cu Duhul Sfânt şi cu Isus, aceea a fost putere”, spune Shawn. „Lucrul pe care mi l-a arătat El a fost că El este capabil să facă mult mai mult decât pot eu cere sau gândi. Aceasta este natura Lui. El este putere.”

[Richard Santoro, Shawn Patrick Williams: Dancing with the Devil. Copyright © Richard Santoro. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.cbn.com, unde nu mai este disponibil.]

Video: Shawn Patrick Williams.

Reputaţia lui de traficant de droguri a crescut, ca şi obsesia lui pentru putere. Apoi tot iadul s-a dezlănţuit, atunci când Shawn Patrick a găsit un prieten în Biserica lui Satan.

de Richard Santoro

Kirk & Lesley Martin

„Cel mai grozav lucru era să mă aflu pe scenă şi să am controlul, veneraţia de a fi adorat, ca oamenii să spună: „Uau, vreau să fiu aşa”, a spus Kirk Martin.

Ca lider al unei formaţii heavy metal, Kirk a proiectat pe scenă o imagine mânioasă, sălbatică.

„Şi să-i fac pe mii de oameni să strige blasfemii era cel mai important lucru pentru mine.”

În afara scenei, oamenii doar îl considerau meschin.

„Eram atât de plin de ură încât proiectam acea ură asupra la o mulţime de oameni. Doi membri ai formaţiei, când ne aflam de drum, au decis pur şi simplu că s-au săturat de mine şi că nu mă mai puteau suporta, şi au decis realmente să părăsească formaţia”, a spus Kirk.

Dar mesajul din muzica lui Kirk prindea în mreje minţile publicului său tânăr.

„Întreaga mea atenţie era îndreptată înspre a le spune oamenilor să creadă în ei înşişi. Urmaţi-vă propriile viziuni, propriile vise, şi zdrobiţi pe oricine vă stă în cale”, a spus Kirk.

Kirk nu avea iluzii de unde venea succesul lui în creştere.

„M-am lăsat jos pe pământ şi am zgâriat ţărâna. I-am spus lui Satan: «Dacă îmi dai ce vreau, dacă mă faci un dumnezeu, dacă îmi dai femei şi droguri şi faimă, şi dacă îmi dai puterea să zdrobesc oamenii, te voi sluji până la sfârşitul vremurilor», a spus Kirk. „În două zile mi s-a oferit un contract de înregistrare.”

În timp ce Kirk îşi croia drum către faimă şi avere, încerca să păstreze un secret ascuns în interiorul său.

„Câţiva băieţi mai mari din vecinătate au început să mă molesteze şi să mă sodomizeze când aveam probabil opt ani”, a spus Kirk. „S-a întâmplat mai mult de o dată. Nu am vorbit niciodată despre aceasta. Nu am spus niciodată nimănui.”

Mai târziu, să profite sexual de femei a devenit parte a stilului de viaţă heavy metal al lui Kirk.

„Cel mai rău lucru cu privire la molestarea mea a fost faptul că eu, la rândul meu, m-am dus şi am violat pe alţii”, a spus Kirk.

Apoi, chiar când era pe cale să semneze o înţelegere de înregistrare pentru care îşi vânduse sufletul diavolului, a avut o întâlnire cu un străin misterios.

„Într-o dimineaţă cam pe la nouă dimineaţa, am intrat într-o cafenea mică, şi tipul acesta a intrat şi s-a aşezat chiar lângă mine, din toate locurile în care s-ar fi putut aşeza. Erau destule scaune libere. Şi imediat m-am uitat la el cu acea privire oribilă, răutăcioasă pe faţă, şi am spus: «Ce se întâmplă, tăticule?»”, a spus Kirk.

„M-a privit în faţă şi a zis: «Ce se întâmplă, tăticule?» Am sărit în picioare şi mi-am pus nasul exact lângă al lui, m-am uitat fix în ochii lui şi l-am blestemat. I-am spus fiecare lucru murdar la care m-am putut gândi, iar el a zis: «Dumnezeu m-a trimis să-ţi spun că te iubeşte. Şi Dumnezeu vrea să ştii că El nu a fost responsabil pentru tinerii care te-au molestat când erai copil»”, a spus Kirk.

„Şi lucrul care m-a făcut praf a fost că le-a rostit numele. A zis: «Isus te aşteaptă să-ţi întorci faţa spre casă»” a spus Kirk.

„Iar eu am sărit şi l-am urmărit, iar el a dat colţul şi a dispărut, fără să mai poată fi găsit”, a spus Kirk.

Nu la mult timp după aceea, Kirk dormea în autobuzul cu care mergea în turneu, când acesta s-a zguduit puternic în mijlocul nopţii.

„Deodată a fost ca şi cum un reflector strălucitor a coborât din cer şi Însuşi Duhul lui Dumnezeu a venit în autobuz”, a spus Kirk. „Şi nu ştiam de ce Îl uram pe Dumnezeu atât de mult. Totul a dispărut, şi tot ce am simţit era dragoste. M-am simţit acceptat. M-am simţit ca şi cum eram iar acel băieţel dinainte de a fi molestat. Am spus: «Isuse, schimbă-mă sau distruge-mă, pentru că nu vreau să mai fiu asta.» Realizez acum, în prezenţa lui Dumnezeu, că păcatul şi ura şi urâţenia nu pot – nu este loc pentru ele. Şi toate aceste lucruri au început să-mi părăsească inima”, a spus Kirk.

Kirk a plâns până a adormit şi când s-a trezit în dimineaţa următoare, totul părea diferit.

„Iarba era mai verde, cerul era mai pufos, norii erau frumoşi, iar eu eram diferit”, a spus Kirk.

„Aveam totul în mână, tot ce am vrut vreodată, doar stând acolo, şi deodată nu am mai vrut acele lucruri. Şi am părăsit totul şi nu m-am întors niciodată”, a spus Kirk.

Kirk a găsit o biserică în oraşul său natal şi a început să se maturizeze ca şi creştin. De asemenea, un consilier creştin a insistat să-i caute pe tinerii care îl molestaseră şi să-i ierte.

„I-am găsit într-adevăr şi am spus: «De ce mi-aţi făcut asta?» Au început să-mi povestească felul cum cineva îi violase pe ei. Un tânăr a spus cum găsise o revistă porno şi aceea l-a împins să mă abuzeze, şi apoi să invite alţi băieţi, care m-au abuzat. Îşi dăduseră inimile lui Hristos. Am stat jos şi am plâns, şi ne-am îmbrăţişat, şi ne-am rugat. Aşa am depăşit toate acestea”, a spus Kirk.

Kirk Martin cu familia

În timp a descoperit că talentul lui muzical se îndrepta într-o nouă direcţie, scrierea şi interpretarea cântărilor de închinare. El şi familia lui călătoresc prin ţară, împărtăşind miracolul care a schimbat viaţa lui Kirk.

„Soţia mea este pur şi simplu o comoară. Familia mea este cea mai măreaţă mărturie despre îndurarea şi harul lui Dumnezeu, fiindcă am crezut că nu voi avea niciodată o asemenea binecuvântare minunată. Odată ce am realizat că Dumnezeu nu ieşise să mă vâneze, am început să văd binecuvântările”, a spus Kirk.

„Am fost dependent de droguri, şi sex, şi violenţă, şi ură, şi am folosit muzica precum un instrument de a distruge oamenii. Iar apoi Dumnezeu a transformat totul spre gloria Sa”, a spus Kirk.

[Richard Santoro, God Voids Kirk’s Contract With Satan. Copyright © The Christian Broadcasting Network, Inc.]

Video: Dumnezeu invalidează contractul lui Kirk cu Satan

Rockerul heavy metal Kirk Martin a făcut un pact cu diavolul. Dar într-o zi, un străin misterios a dezvăluit cel mai adânc secret al lui Kirk, iar Kirk a început călătoria spre Dumnezeu.

de Gorman Woodfin

Todd Beezley cu soţia

Tom Beezley a trăit o copilărie singuratică. S-a născut cu boala oaselor de sticlă şi şi-a petrecut mare parte din viaţa lui de copil în spital. Şi-a rupt șaptezeci de oase în diferite momente şi a avut douăzeci și opt de spitalizări. Boala a cauzat în cele din urmă deformităţi în scheletul lui mic.

Todd nu şi-a putut petrece anii de şcoală cu alţi copii. În schimb a venit un profesor la el acasă, din clasa întâi până în clasa a şasea. Apoi din clasa a şaptea până în clasa a unsprezecea, Todd a primit ajutor de la colegii lui de clasă.

Todd spune: „Aveam un sistem telefonic cu conexiune dublă între casa mea şi şcoală. Colegii mei de clasă purtau acel speaker/microfon de gât din clasă în clasă şi îl introduceau în jack-urile telefonului, ca să pot auzi ce se întâmpla în clasă.”

Viaţa lui Todd a luat o întorsătură întunecată în timpul uneia dintre şederile lui pline de singurătate din spital.

„Îl auzisem pe doctor spunându-i mamei în ajunul unei operaţii din Milkwaukee, în 1959 că nu ştiau dacă îmi puteau salva piciorul”, îşi aminteşte Todd. „Credea că nu puteam auzi când i-a spus aceasta mamei în hol, dar am auzit.”

Todd a fost devastat. Atunci un alt pacient i-a spus că avea răspunsul la dilema lui Todd.

„Un copil de treisprezece ani din patul de lângă mine mi-a spus: «Totul va fi OK cu piciorul tău, dacă te alături clubului meu.» Am zis: «Ce club este acela?» El a spus: «Clubul diavolului, dar trebuie să înţelegi, odată ce i te-ai alăturat, nu este cale de ieşire. Şi nu poţi să spui niciodată nimănui.»”

Educaţia creştină a lui Todd nu îl pregătise pentru aceasta – dar vroia cu disperare să-şi salveze piciorul.

„Am fost de acord să mă alătur. În noaptea aceea am simţit ca şi cum îmi vândusem sufletul, îl pierdusem pentru totdeauna. Durerea interioară, agonia acelui moment era oribilă”, mărturiseşte Todd.

În mod uimitor, piciorul lui a început să se vindece.

„Şase săptămâni mai târziu osul crescuse mai drept şi mai puternic la piciorul stâng decât la piciorul drept, care era mai mic, care nu fusese rupt niciodată”, explică el.

Când anii au trecut şi vina lui a crescut, Todd a căutat cu disperare o cale de ieşire din legământul.

„Mi-am făcut chiar timp să caut în Biblie în acel timp, dar tot ce am putut să văd a fost: «Vai de voi, făţarnicilor!»”, spune Todd. „Am crezut că Dumnezeu mă ura. În fiecare duminică eram târât în prezenţa unui Dumnezeu mânios, cu picioare reci şi mâni reci.”

Astfel încât Todd a respins educaţia creştină pe care o primise.

Todd Beezley

„Am fugit cât de departe am putut ajunge de Dumnezeu, odată ce am fost pe cont propriu. Am vrut să-L scot din mintea mea şi să mă bucur de viaţa mea pe pământ în timp ce eram aici, fiindcă m-am gândit că dacă mă îndreptam spre iad, aş putea la fel de bine să mă bucur de timpul pe care îl aveam”, spune el. „De aceea m-am apucat de droguri şi de alte lucruri păcătoase, şi doar am fugit de Dumnezeu.”

Dar în retrospectivă, Todd spune că Dumnezeu nu a renunţat la el.

„A continuat să mă urmărească”, spune Todd. „Am trecut prin opt accidente de maşină în trei ani, fără o zgârietură. Apoi o tornadă a trecut la 10 picioare [3 m.] deasupra maşinii mele când eram în Jackson, Tennessee. A fost cel mai înspăimântător moment din viaţa mea.”

Experienţele în apropierea morţii ale lui Todd l-au împins să-L caute încă o dată pe Dumnezeu, acelaşi Dumnezeu de care fugise.

„Nu ştiam unde să-L găsesc”, admite Todd. „Plecasem de la El de atâta timp.”

În alte domenii, viaţa a mers înainte pentru Todd. S-a căsătorit cu o femeie minunată, cu inima bună, numită Sherry. Cu vocea lui talentată, Todd a excelat într-o carieră la radio.

„Parte din responsabilitatea slujbei de crainic de dimineaţa era şi cea de regizor de producţie, ceea ce însemna că înregistram reclame şi emisiuni religioase pentru duminica dimineaţa. Un pastor care a venit să înregistreze una din predicile sale, şi m-a întrebat după şedinţa noastră de înregistrare: „L-ai acceptat vreodată pe Hristos ca Mântuitorul tău?” îşi aminteşte Todd.

Todd nu împărtăşise niciodată secretul lui întunecat, satanic, nimănui. Dar în acea zi i-a mărturisit totul acelui pastor.

„La cafea, el mi-a arătat din Scriptură că diavolul este un mincinos şi tatăl minciunilor, şi că Isus încă mă iubea, şi că aveam încă speranţă şi puteam fi mântuit”, spune Todd. „A fost ca aruncarea unei frânghii unui om care se îneacă, aşa că am întins mâna şi L-am acceptat pe Domnul ca Mântuitorul meu.”

Todd spune că luând acea decizie pentru Hristos, o mare greutate i s-a ridicat de pe umeri.

„Am fost capabil să-i spun soţiei mele în ce fusesem implicat. Am fost capabil să merg să le spun părinţilor mei, mamei mele şi tatălui meu”, spune el.

Todd Beezley

Ani de zile mai târziu, Todd şi Sherry au avut un fiu numit Joshua. Todd a fost devastat când a aflat că fiul lui nou născut avea şi el boala oaselor de sticlă, aşa că Todd şi Sherry au început să se roage pentru vindecare. Până acum, Joshua, în vârstă de zece ani, nu şi-a rupt nici măcar un os.

Todd spune: „Sunt încântat că Dumnezeu l-a vindecat. Ştiam toată durerea prin care am trecut eu când eram un copil cu oase rupte. Ca el să fie scutit, este cel mai îndurător lucru pe care mi l-aş putea imagina, sau pe care l-aş putea cere.”

Astăzi Todd îi încurajează pe toţi să-L accepte pe Isus Hristos ca Mântuitorul lor.

Isus a venit să ne elibereze de păcat şi să ne dea speranţă, indiferent în ce am fost implicaţi”, explică el. „Nu-mi pasă dacă ţi-ai vândut sufletul lui Satan. Nu-mi pasă cât de adânc te-ai cufundat în adâncimile ocultului, dacă eşti vrăjitoare sau altceva. Există speranţă pentru tine. Isus te iubeşte şi te poate elibera. A făcut-o pentru mine. O poate face şi pentru tine.”

[The 700 Club, Gorman Woodfin, Vow of Silence. I Sold My Soul to the Devil. Pentru articolul în engleză, clic pe www.cbn.com. Copyright © The Christian Broadcasting Network, Inc.]

Video: I Sold My Soul to the Devil

Ifeanyichukwu Umuagha

Nume: Fratele Ifeanyichukwu Umuagha

Adresa: Nike Road nr. 68, Statul Abakpa Enugu [Nigeria]

Mărturie: Am fost membru a cinci împărăţii oculte diferite, în care am ucis trei mii cinci sute cincizeci de oameni, atât din Ghana cât şi din Nigeria. Înainte de a muri, mama lui Akwara mi-a dat toată puterea în împărăţie. În timpul lucrării mele am comunicat cu morţii la telefon. Să provoc moartea era un lucru mic pentru mine. Mă transformam în diferite animale, precum leu, şarpe, piton, în timp ce îmi făceam lucrările. Am călătorit în India prin călătorie astrală. Eram deţinătorul puterii în Regatul Akwara. După iniţiere, am călătorit în Ghana. Pe când eram în Ghana, lucrând în împărăţie am ucis o mie opt sute optzeci de oameni, am iniţiat treizeci și unu de oameni în împărăţie şi am făcut cinci oameni să înnebunească.

Odată, acolo, în Ghana, am început să mă umplu de nelinişte, pacea nu vroia să vină din împărăţie. Am început să merg de la o biserică la alta în căutarea eliberării, dar nimeni nu a fost în stare să mă elibereze. Dar într-o noapte, în vis m-am văzut pe un drum aglomerat şi o femeie bătrână a venit la mine. M-a întrebat ce biserică frecventez. I-am răspuns că niciuna. Atunci ea mi-a spus că mă duc la Aleşii Domnului. M-am trezit şi nu am acceptat oferta, fiindcă nu am crezut că mă putea elibera vreo biserică. Dar ea a venit de trei ori, repetând acelaşi mesaj în vise diferite.

Într-o zi am decis să merg la Misiunea Aleşii Domnului din Ghana. Când a început eliberarea mea la Aleşii Domnului, într-o zi mă întorceam de la o veghe; în acea împărăţie, precum am spus, mă puteam transforma în câine, pisică, ţânţar sau în orice vroiam, în funcţie de atacul pe care vroiam să-l lansez. În drumul meu în acea dimineaţă, am văzut un câine şi o voce a spus: „mergi înainte”; de două ori. Când am trecut de câine, s-a transformat într-o femeie, şi ea m-a atins cu o mână, iar eu am căzut. Imediat a apărut o altă femeie şi a spus să declar că sunt un ales. Când am declarat, fulgerul a lovit câinele şi l-a omorât, sângele a început să ţâşnească din ea. Am crezut că era un vis. Mai târziu în aceeaşi zi, m-am întors pe aceeaşi rută şi am văzut că acel câine mort era încă acolo. Au continuat să-şi trimită agenţii să mă omoare, fiindcă acum sunt în eliberare la Aleşii Domnului.

În împărăţie, uneori ei se duc la piaţă şi îi fac pe oameni să se lupte şi să se rănească, în timp ce intră în magazinele celor care vând accesorii şi le înlocuiesc cu cele pe care le produc ei în împărăţia lor. Când oamenii cumpără unul şi îl poartă, mor. De fapt 320 de oameni au murit prin ele. Când au realizat că devenea cunoscut oamenilor ce se întâmpla, au recurs la cercei şi coliere. Când oamenii le poartă, nu pot auzi Evanghelia. Când li se predică, acele bijuterii le astupă urechile. De îndată ce încep să poarte bijuteriile, visele lor se schimbă şi vizitează împărăţia din când în când, chiar în vise, fără să înţeleagă. De fapt multe lucruri s-au întâmplat în împărăţie. Dar Îi mulţumesc Dumnezeului Aleşilor că m-a eliberat de acea împărăţie rea. Acum sunt liber. Laudă Domnului! Îi doresc pastorului meu raiul la sfârşit.

[Bro. Ifeanyichukwu Umuagha, Occult Kingdom. Copyright © The Lord’s Chosen World.]

Nume: Sora Eve

Adresa: Statul Awodiora, Lagos, Nigeria

Mărturie: Îi mulţumesc Dumnezeului atotputernic pentru eliberarea din viaţa mea.

Am fost iniţiată în împărăţia marină de către mama mea, cu scopul de a-mi distruge familia.

Una dintre mătuşile mele a fost prima persoană din familia noastră care a început să meargă la Aleşii Domnului, şi înainte să ştim ce se întâmpla, a venit să locuiască în casa noastră. Eram supărată, din cauză că prezenţa ei în casă nu-mi permitea să lucrez. M-am dus şi am raportat problema împărăţiei noastre, ei au spus că-mi vor da putere chiar să o omor. Imediat am început să o chinuim. A fost o vreme când am materializat boala în ea, crezând că va muri de acea boală, dar Dumnezeul Aleşilor a vindecat-o. Nu ne-am oprit acolo; am continuat să provocăm prăpăd în viaţa ei, să vedem dacă se va opri să trimită foc în împărăţia noastră, dar totul a fost în zadar, Dumnezeul Aleşilor a continuat să-i dea tărie. În timp ce am tot încercat, nu am putut pune mâna pe ea, deci am tras concluzia să trecem la fiica ei, că dacă îi ucidem fiica, poate va arunca Biblia. Fiica era gravidă; în momentul naşterii am omorât-o, în timp ce am lăsat copilul să trăiască. Acea ispravă nu a oprit-o, mai degrabă a devenit mai puternică în Domnul. Noi, în împărăţia noastră, nu ne-am pierdut speranţa. Am continuat să o chinuim; într-o zi am trimis un câine să o muşte, dar câinele s-a dus unde era ea, a văzut focul de pe faţa femeii şi nu s-a putut apropia de ea, câinele a fugit.

Unul dintre unchii mei a sugerat că ea ar trebui să mă aducă la Aleşi, ea a început să mă aducă la Aleşi, dar chiar când se rugau, obişnuiam să-mi înţep cu un ac picioarele ca focul să nu mă atingă, nici să nu ajung sub ungere, sau chiar să mă alătur lor în rugăciuni. Dacă în cele din urmă mă alăturam lor în rugăciuni, nu trimiteam focul Duhului Sfânt în împărăţie, ca să nu-i deranjez. Chiar şi când am fost dusă la eliberare, tot îmi înţepam picioarele, astfel încât tot ce au făcut de data aceea a fost inutil.

L-am oprit pe unul din unchii mei să obţină un contract care i-ar fi oferit o mulţime de bani. Chiar pe cei din străinătate i-am oprit să ne trimită bani aici în Nigeria. Una dintre surorile mele mergea la şcoală aici în Nigeria. I-am oprit pe fraţii mei din America să trimită bani în contul ei pentru taxele şcolare. Atunci sora mea a încetat şcoala, pentru că nu erau bani ca să plătească taxele şcolare. Chiar şi când mergea la şcoală, obişnuiam să trimitem boala în ea. Aceasta o făcea să fie întotdeauna bolnavă.

Mătuşa mea, deşi pe atunci nu ştia că eu eram în împărăţie, întotdeauna îmi spunea să mă pocăiesc, dacă nu, aveam să merg în focul iadului.

În împărăţie spuneau că ar trebui să-l opresc pe pastorul nostru general, pe pastorul ramurii noastre şi chiar pe membrii familiei mele să trimită focul Duhului Sfânt sau cutremurul în împărăţie. Spuneau şi că ar trebui să-i opresc pe cei din familia mea să mai meargă la Aleşi. Le-am spus că nu am o asemenea putere; ei mi-au promis să-mi dea mai multă putere, totuşi când mi-au dat putere, am încercat, dar nu a funcţionat.

În ceea ce o priveşte pe mătuşa mea, era un anumit burete cu care obişnuia să facă baie, eu am luat acel burete în împărăţie. Există o pudră specială pe care o aveam acolo, dacă pudra era pusă pe burete, iar mătuşa mea îl folosea când făcea baie, corpul mătuşii mele urma să aibă mâncărimi. Totuşi, când am încercat, nu a funcţionat. Am folosit şi capotul mătuşii mele împotriva ei, dar şi acela a dat greş. Alteori ei îi luau vocea, ca să nu fie în stare să se roage, dar toate eforturile au eşuat.

Au ajuns la concluzia să mă lase pe mine şi pe familia mea, după părerea lor, focului pastorului general de aici şi focului din întreaga biserică, chiar şi pe membrii familiei mele, în special fiindcă mătuşa mea provoca prăpăd în împărăţie.

Pe doi dintre fraţii mei am vrut să-i omorâm în împărăţie, dar ori de câte ori îi invocam în oglindă, imaginile lor nu apăreau, ci focul era peste tot. Am îngropat progresul familiei în pământ, dar mătuşa mea l-a dezgropat în vis şi a eliberat progresul familiei.

După multe încercări grele pentru mătuşa mea în care noi nu am putut reuşi, a trebuit să mă predau. Am chemat-o (pe mătuşa mea) şi i-am spus că vroiam să mărturisesc tot ce înfăptuisem, la sfârşit ea s-a rugat pentru mine şi m-a adus pentru eliberare. Dumnezeul Aleşilor m-a eliberat pe mine şi familia mea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru aceasta şi mă rog ca ungerea lui Dumnezeu peste pastorul nostru să nu sece niciodată, în Numele lui Isus. Laudă Domnului!

[Sister Eve. Copyright © The Lord’s Chosen World.]