Cum poţi fi mântuit – de ce are nevoie omul de mântuire?

Cum poţi fi mântuit – este cea mai importantă căutare în viaţa oricărui om. Căutarea începe atunci când un bărbat sau o femeie înţeleg mai întâi adevărata lor stare înaintea unui Dumnezeu sfânt.

Acea dulce şi intimă părtăşie pe care Tatăl a dorit-o pentru om, coroana creaţiei Sale, a fost pierdută în momentul în care Adam şi Eva n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu în grădina Edenului. Atunci când Adam şi Eva au păcătuit, au pierdut dreptul de a mânca din pomul vieţii care i-ar fi putut face să trăiască veşnic. Ei au fost izgoniţi din grădină şi astfel au pierdut relaţia de dragoste pe care Dumnezeu a vrut să o aibă cu ei. Starea lor păcătoasă i-a făcut nevrednici să stea în prezenţa lui Dumnezeu. Departe de a fi un simplu eveniment, căderea şi izgonirea omului au fost punctul de cotitură cataclismică în istorie şi au condus omenirea la o decădere care continuă până în ziua de astăzi.

Omul fără Dumnezeu îşi face singur planurile, îşi urmează sfaturile şi trăieşte după propriile lui reguli. Cu toate acestea, fiindcă omul a fost creat să trăiască în părtăşie cu Dumnezeu, în interiorul lui rămâne o neîmplinire şi o dorinţă care poate fi satisfăcută doar de Dumnezeu Însuşi. Pentru că omul este căzut şi pierdut, iar Dumnezeu este perfect în sfinţenia Lui, este nevoie ca omul şi Dumnezeu să fie împăcaţi, astfel încât părtăşia dintre ei să fie restaurată.

Cum poţi fi mântuit – ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omului?

Adevărul despre cum poţi fi mântuit a fost prezentat pentru fiecare om în predicarea Evangheliei. Evanghelia este vestea bună despre Isus Hristos. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19) Dumnezeu, ştiind pe deplin că omul va cădea, a adus mijlocul de reconciliere pentru acesta; El a ştiut că niciun om nu poate face omenirea plăcută lui Dumnezeu.

Dumnezeu L-a trimis pe Isus Hristos, care a adus restaurarea relaţiei dintre om şi Dumnezeu prin faptul că Şi-a dat viaţa şi Şi-a vărsat sângele. Nu a existat nicio altă modalitate de a distruge efectul păcatului decât prin sânge. „… Fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22) Vărsarea sângelui a fost indiciul că plata păcatului a fost plătită. O viaţă a fost sacrificată pentru vieţile tuturor celor care au păcătuit. Supunerea voluntară a lui Isus Hristos suferinţelor de pe cruce a plătit preţul pentru păcatele noastre şi a făcut posibilă împăcarea. „Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Romani 5:19)

Cum poţi fi mântuit – Ce trebuie să facă omul pentru a fi mântuit?

Mântuirea este la îndemâna fiecărei fiinţe umane de pe faţa pământului. Atunci când Isus Hristos a murit pe cruce, El a adus mântuire pentru toţi oamenii. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii – Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” (Ioan 12:32-33) Mântuirea a fost asigurată; acum ea trebuie doar să fie acceptată. Odată ce un om sau o femeie recunosc că au nevoie de mântuire şi realizează că Dumnezeu a făcut-o posibilă prin Isus Hristos, el sau ea trebuie doar să o accepte.

Mântuirea este pur şi simplu un proces de mărturisire şi credinţă. Omul trebuie să mărturisească că Isus este Domnul, ceea ce înseamnă că el înţelege faptul că Isus Hristos trebuie să aibă controlul deplin în viaţa lui, cu toate cerinţele Lui drepte. Mărturisirea lui Hristos ca Domn de asemenea presupune că de acum Hristos va fi Cel care va lucra şi va îndeplini dreptatea Sa în om.

Apoi, el trebuie să creadă că Dumnezeu L-a înviat pe Isus Hristos din morţi. Această credinţă în moartea şi învierea lui Isus poartă în ea înţelegerea că plata pentru păcat a fost plătită şi omului îi este asigurată puterea de a trăi o viaţă lipsită de păcat. Astfel, relaţia dintre om şi Dumnezeu este restaurată. „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine.” (Romani 10:9-11) Te simţi nevrednic să „mergi în cer”? Pacea cu Dumnezeu este la dispoziţia ta.

Recunoşti că eşti păcătos şi crezi că Isus Hristos a venit ca singurul Răscumpărător pentru păcat? Eşti gata să primeşti darul lui Dumnezeu – Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale, şi predă-I Lui ca Domn tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Cum să devii creştin – opţiunile veşnice

A realiza cum să devii creştin este cea mai mare descoperire din viaţa ta! A deveni creştin este mai mult decât să aparţii unei biserici sau să spui o rugăciune. Este o relaţie personală care va dura toată veşnicia. Ştii ce ţi se va întâmpla în momentul când vei muri? Unde te vei afla? Care îţi este destinaţia?

Există doar două destinaţii – şi amândouă sunt veşnice: Îţi vei petrece veşnicia ori în cer, ori în iad. Unde vei fi tu?

• Veşnicia în cer – Această destinaţie este rezervată celor care acceptă darul lui Hristos, viaţa veşnică. Contrar credinţei populare, cerul nu este pentru cei care merg la biserică, pentru cei evlavioşi, sau „oamenii buni”. Singura condiţie este să primeşti darul mântuirii al lui Dumnezeu.

• Veşnicia în iad este rezervată pentru cei care Îl resping pe Isus Hristos şi Vestea Sa Bună. Biblia rezumă mesajul acestei Veşti Bune în felul următor: „… Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi.” (1 Corinteni 15:3-4) Iadul este descris în Biblie ca un iaz cu foc şi pucioasă.

Cum să devii creştin – cercetarea faptelor

Biblia explica cum să devii creştin în termeni foarte simpli:

• Trebuie să înţelegi că toţi au păcătuit şi nu pot trăi după standardul de sfinţenie al lui Dumnezeu. Romani 3:23 spune: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

• Trebuie să înţelegi că pedeapsa pentru păcat este moartea. Romani 6:23 afirmă: „Fiindcă plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.”

• Trebuie să primeşti darul lui Dumnezeu. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, să moară în locul nostru, ca să fim despărţiţi de iad. Romani 5:8 spune: „Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Conform învăţăturii Bibliei, nu este nevoie să recurgem la vreo formulă religioasă sau să facem mai multe fapte bune decât rele. Dumnezeu oferă darul Său în mod liber tuturor celor ce Îl roagă. „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:13)

Cum să devii creştin – siguranţă 100%

Odată ce descoperi cum să devii creştin şi apoi accepţi darul lui Dumnezeu, Biblia spune că poţi fi 100% sigur de destinaţia ta veşnică.

1 Ioan 5:11-13 spune: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.”

Eşti sigur că îţi vei petrece veşnicia cu Dumnezeu în cer? Dacă nu, atunci aceasta este o decizie ce nu poate fi amânată.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Doamne, ajută-mă: Scăpând de teamă şi furie

Fiecare din noi are un nivel particular dincolo de care se revarsă sentimentele noastre şi noi strigăm: „Doamne, ajută-mă!” Poate tocmai am primit rezultatele de la analizele medicale care ne-au dezamăgit sau nişte veşti devastatoare de la un membru de familie. Sentimentele noastre sunt amestecate! Nu ştim dacă suntem furioşi, panicaţi, speriaţi, îngroziţi de viitor… nu ştim dacă putem continua prin puterile noastre.

Uneori sentimentele acestea sunt prea mult ca să le putem controla şi ele se revarsă asupra altora. Când am aflat la început că am fost diagnosticat cu cancer, m-am temut să nu-mi pierd vederea. Am izbucnit furios asupra îngrijitorilor mei. Aţi observat vreodată că teama şi furia sunt prevestitoare? Oamenii fac schimb de cuvinte grele, temându-se de trădare în relaţiile lor. Teama pentru analizele medicale generează furie atunci când se confirmă cancerul. Nu contează dacă furia/teama este justificată… ele continuă să fermenteze.

Teama distructivă (îngrijorarea, panica, suspiciunea) este generată de anticiparea necunoscutului. Tuturor ne place să controlăm circumstanţele. (Şi nu te înfurii când ştii că nu poţi fi în control?) Dar atunci când compar capacităţile mele umane minimale cu cele ale Dumnezeului Atotştiutor, Atotputernic, Atotprezent, îmi predau controlul. Imediat temerile mele (şi furia) scad (Psalmul 131:1-2).

Doamne, ajută-mă – Găsind o viaţă care merită să fie trăită

Atunci când strigi, „Dumnezeule, ajută-mă!”, crezi că mai este posibilă o viaţă împlinită? Relaţia ta cu Tatăl Ceresc devotat şi iubitor îţi schimbă perspectiva asupra vieţii de la una temporară la una veşnică (2 Corinteni 4:17-18). Relaţia pe care o dezvolţi prin cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, ca Domnul şi Mântuitor personal, te reînnoieşte din punct de vedere mental şi fizic.

Nu poţi schimba lumea din jurul tău până nu schimbi propria ta lume. Noi putem alege să trăim în neascultare de planul lui Dumnezeu – trăind în păcat (Romani 3:23). Sau putem cere iertare şi mulţumi lui Isus Hristos că Şi-a jertfit viaţa pentru a plăti păcatele noastre.

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmăşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să va facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.” (Coloseni 1:21-22)

Acceptându-L pe Isus ca Domn în vieţile noastre noi suntem născuţi din nou – membri în familia lui Dumnezeu – cu garanţia vieţii veşnice în ceruri. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Doamne, ajută-mă – Făcând alegerea corectă

Dumnezeu doreşte să te ajute (Romani 5:6-11). El te iubeşte atât de mult şi nu vrea să treci singur prin această încercare.

Tot ce ai nevoie este să crezi. Roagă-te cu o rugăciune simplă şi sinceră: „Tată ceresc, cred că Fiul Tău Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatul meu şi a înviat din morţi. Îmi mărturisesc păcatele şi Te rog să mă ierţi. Îţi mulţumesc că mă ierţi şi mă iubeşti. Ajută-mă să trăiesc o viaţă nouă care Îţi place Ţie, ca o creaţie nouă în Isus Hristos. Fii un sprijin pentru mine în această circumstanţă. Este mai mare decât mine şi eu nu pot fără Tine. În Numele lui Isus, Amin.”

Dacă te-ai decis astăzi să devii copil al lui Dumnezeu, bine ai venit în familia Lui. El nu te va lăsa niciodată. Evrei 13:5: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne spune să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Dumnezeu este dragoste: Cum definim noi dragostea?

„Dumnezeu este dragoste”, dar cum o definim noi? The American Heritage Dictionary defineşte dragostea ca „afecţiune intensă faţă de o altă persoană bazată pe legături personale sau de familie”. Deseori această „afecţiune intensă” se naşte din atracţia sexuală faţă de cealaltă persoană. Îi iubim pe alţii, sau spunem că îi iubim atunci când suntem atraşi de ei sau când aceştia ne fac să ne simţim bine. Observă că cuvântul cheie în definiţia dicţionarului pentru dragoste este cuvântul „bazată pe”. Acest cuvânt implică faptul că noi iubim condiţionat; cu alte cuvinte, îi iubim pe alţii pentru că ei îndeplinesc o condiţie pusă de noi înainte de a-i putea iubi. Însă dragostea nu este doar condiţionată, ci şi schimbătoare. Noi iubim bazaţi pe sentimentele şi emoţiile noastre care se pot schimba de la un moment la altul. Rata divorţului este extrem de mare în societatea de astăzi, fiindcă soţii şi soţiile încetează să se mai iubească unul pe altul ori „eşuează în dragoste”. Poate trec printr-o perioadă mai dificilă în căsnicia lor, nu mai „simt” nimic faţă de partener şi de aceea pun capăt relaţiei. În mod evident, jurământul lor de căsnicie „până moartea ne va despărţi” înseamnă mai degrabă că se pot despărţi când moare dragostea lor unul faţă de celălalt, decât atunci când intervine moartea fizica.

Oare poate cineva înţelege cu adevărat dragostea „necondiţionată”? Se pare că dragostea părinţilor faţa de copii este cât se poate de aproape de dragostea necondiţionată pe care o putem avea fără ajutorul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Continuăm să ne iubim copiii în vremuri bune şi rele, fără să ne oprim să-i iubim chiar şi atunci când nu împlinesc aşteptările noastre privitoare la ei. Decidem să-i iubim pe copiii noştri chiar şi atunci când considerăm că nu merită să fie iubiţi; dragostea noastră nu încetează nici atunci când nu „simţim” dragoste faţă de ei. Această dragoste seamănă cu dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, însă, aşa cum vom vedea, dragostea lui Dumnezeu întrece definiţia oamenilor pentru dragoste, până acolo încât ne este greu să o pricepem.

Dumnezeu este dragoste: Cum defineşte Dumnezeu dragostea?

Biblia ne spune că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Însă cum putem noi înţelege acest adevăr? Sunt multe pasaje în Biblie care ne oferă definiţia lui Dumnezeu pentru dragoste. Cel mai cunoscut verset este Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Deci, un mod în care Dumnezeu defineşte dragostea este în actul de a dărui. Totuşi, ceea ce a dat Dumnezeu (sau mai degrabă „pe Cine” a dat Dumnezeu) nu este un simplu cadou împachetat că atare; Dumnezeu L-a jertfit pe singurul Lui Fiu, pentru ca noi, cei care ne vom pune credinţa în Fiul Său, să nu ne petrecem veşnicia în separare de El. Această dragoste este uimitoare, fiindcă noi am ales să fim separaţi de Dumnezeu prin păcatul nostru, şi totuşi Dumnezeu este Cel care îndepărtează separarea prin jertfa Sa personală şi intensă, iar tot ce trebuie să facem noi este să acceptăm darul Lui.

Un alt verset important despre dragostea lui Dumnezeu este Romani 5:8: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” În acest verset şi în cel din Ioan 3:16, nu găsim nicio condiţie pusă de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu nu spune: „Vă voi iubi de îndată ce vă veţi îndrepta comportamentul”, nici că „Îmi voi jertfi Fiul dacă promiteţi că Mă veţi iubi.” De fapt, în Romani 5:8 găsim tocmai opusul. Dumnezeu vrea să ştim că dragostea Lui este necondiţionată, că El L-a trimis pe Fiul Lui, Isus Hristos, să moară pentru noi când noi eram păcătoşi nevrednici de dragoste. Nu trebuia să ne schimbăm, nici să facem vreo promisiune lui Dumnezeu înainte de a experimenta dragostea Sa. Dragostea Lui faţă de noi a existat dintotdeauna, şi din acest motiv, El S-a dat şi S-a jertfit pe Sine cu mult timp înainte că noi măcar să înţelegem că avem nevoie de dragostea Lui.

Dumnezeu este dragoste: ea este necondiţionată

Dumnezeu este dragoste şi dragostea Lui este foarte diferită de dragostea omenească. Dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată şi nu este bazată pe sentimente şi emoţii. El nu ne iubeşte pentru că merităm aceasta sau Îl facem noi să Se simtă bine; El ne iubeşte pentru că El este dragoste. Dumnezeu ne-a creat să avem o relaţie plină de dragoste cu El, iar El L-a jertfit pe singurul Său Fiu (care a dorit să moară pentru noi) pentru a restaura această relaţie.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Mersul în cer: Este cerul un loc real?

Mersul în cer este posibil dacă cerul este un loc real. Cuvântul „cer” este deseori folosit pentru a descrie o preferinţă, sentiment sau experienţă extrem de plăcute. Dar este oare cerul un loc actual? Biblia spune că există un loc care se numeşte cer. Este o locaţie populată şi este Unul care guvernează. Isaia 6:1-2 spune: „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi…” 1 Împărăţi 22:19 spune: „Şi Mica a zis: Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.” Cerul este locul unde locuieşte Dumnezeu; acolo locuiesc de asemenea şi oştirile cereşti şi îngereşti. Aceste oştiri sunt mesagerii lui Dumnezeu care împlinesc poruncile Lui faţa de copiii Săi. Psalmul 91:11 spune: „Căci El a poruncit îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale…”

Cerul se află dincolo de vălul care desparte împărăţia vizibilă de cea invizibilă. Omul nu poate vedea cu ochiul liber microorganismele, şi totuşi ştim că ele există printre noi, având proprietăţi şi caracteristici. În acelaşi mod ştim, prin credinţă, că cerul există şi că este locul de unde domneşte Dumnezeu.

Mersul în cer: Cine poate ajunge acolo?

Mersul în cer este o certitudine pentru toţi cei care au crezut în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Însă mulţi oameni care nu cred în Hristos visează la fel de mult să ajungă în cer. Este un gând omenesc, firesc în timpul călătoriei pe pământ.

Iov a afirmat corect: „Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.” (Iov 14:1) Prin urmare, fiecare făptură tânjeşte după un loc mai bun, unde este pace şi odihnă. Dar Dumnezeu a rezervat cerul doar pentru cei care Îl iubesc, care şi-au dedicat viaţa Lui în timpul trăirii lor pe pământ.

1 Petru 1:3-5 spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”

Nu există aceeaşi speranţă pentru cei necredincioşi. Soarta finală a celor care nu-L iubesc pe Dumnezeu este iadul. În Luca 16:22-23 este scris: „… A murit şi bogătul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.”

Mersul în cer: Cum poate să ajungă cineva acolo?

Mersul în cer este o călătorie care va avea loc în viitor pentru toţi cei care au o relaţie cu Isus Hristos. Credinciosul intră în prezenţa lui Dumnezeu imediat după moarte. 2 Corinteni 5:1 spune: „Ştim, în adevăr, că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”

Credinciosul are speranţa aceasta din momentul în care Îl primeşte pe Hristos. Credincioşii realizează că umblarea lor pe pământ este doar un moment în lumina veşniciei petrecute cu Dumnezeu în cer; acesta este motivul pentru care noi răbdăm suferinţa şi greutăţile, fiindcă ştim că va veni ziua când Dumnezeu ne va chema la El acasă.

1 Tesaloniceni 4:14-18 ne spune: „Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei care au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

Dacă înţelegi că eşti păcătos, şi crezi că Isus Hristos a venit să fie singurul Răscumpărător pentru păcat, atunci vei înţelege cum să ajungi în cer. Întrebarea este – eşti gata să primeşti darul lui Dumnezeu, Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale, şi predă-ţi viaţa Lui, care este Domn:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]