de Bill Schnoebelen

Conform Bibliei, pericolul grav al francmasoneriei este foarte real, aşa cum am arătat în numeroase articole. (Vezi nota 1.) Se pune întrebarea: Dar ordinele pentru tineri ale masoneriei – în special Ordinul Internaţional Fiicele lui Iov pentru fete? Sunt CHIAR atât de periculoase?

În unele privinţe, aceste organizaţii sunt ca Cercetaşii, prin aceea că se presupune că oferă distracţie şi părtăşie nevinovată. Totuşi, dacă un părinte îşi trimite copilul la unul dintre aceste grupuri masonice presupunând că va fi expus doar la influenţe sănătoase, din păcate se înşeală.

Fiicele lui Iov foloseşte personaje biblice ca Iov şi fiicele lui ca să înveţe cu afabilitate virtuţi pioase. Puţine lucruri par sinistre sau nelalocul lor acolo. Cu toate acestea, caracteristicile lor dăunătoare par să trimită un semnal de avertizare, văzând cât de strâns asociate sunt cu masoneria.

Autoritatea spirituală

Tocmai aceată legătură foarte strânsă este cel mai critic motiv de preocupare. Ea se reduce la problema autorităţii spirituale. Sperăm că niciunui părinte nu este nevoie să i se amintească despre responsabilitatea pe care o are pentru sufletele preţioase pe care Iahve i le-a încredinţat. (Deuteronom 6:4-7, Efeseni 6:4) Isus Însuşi a avertizat împotriva celor care îi duc în eroare pe copiii lor, că „ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării”. (Matei 18:6).

Părinţii au autoritate spirituală asupra copiilor lor; şi dacă sunt creştini, Domnul a aşezat un gard de protecţie special în jurul familiei. În mod ironic, acest gard este menţionat în Iov 1:10. Unele lucruri pot să rupă bariera şi să permită accesul lui Satan; iar unul dintre ele este implicarea părinţilor în idolatrie, sau faptul că le îngăduie fiicelor lor să se închine la altare străine!

Acesta este un principiu spiritual care are puţin de-a face cu MANIFESTĂRILE acestor grupuri pentru tineret. Cele mai multe dintre ele par destul de nevinovate, în afară de faptul că învaţă un fel de mântuire prin fapte bune, ceea ce se întâmplă în toată masoneria. (Vezi nota 2.) Această Evanghelie a faptelor este „o Evanghelie deosebită” (Galateni 1:8) despre care Pavel afirmă că este blestemată, în toată Epistola către Galateni şi în câteva alte epistole. În afara învăţăturii unei Evanghelii false, toate aceste grupuri sunt aflate sub autoritate masonică. NICIUNUIA dintre ele nu îi este permis să se întâlnească sau să funcţioneze fără prezenţa unui maestru mason. În cele mai multe cazuri, nimeni nu se poate alătura dacă nu este rudă cu un mason.

Pe lângă aceasta, aceste grupuri sunt „programe de alimentare”, proiectate să atragă femeile tinere în ordinele masonice pentru adulţi, precum Steaua Răsăritului. Aceste grupuri sunt numite din punct de vedere tehnic masonerie „adoptivă”, ceea ce înseamnă că fata care li se alătură este „adoptată” spiritual în familia masonică, chiar dacă de fapt nu este un mason. Ritualul oficial al Ordinului Internaţional Fiicele lui Iov se referă chiar la „Maeştrii masoni care ne dau tradiţia.” Bineînţeles, „tradiţia” este doar un alt cuvânt pentru „moştenire”. Dar CE moştenesc fetele?

SPIRITUL francmasoneriei este moştenirea care se conturează ameninţător asupra fiecărei întâlniri a Fiicelor lui Iov! Masonul care este prezent aduce cu el o preoţie luciferiană care îi învăluie pe toţi cei implicaţi în întâlnire, fie că el ştie, fie că nu. Astfel, chiar şi o fată creştină care a fost adoptată în familia lui Iahve (Romani 8:15-17) ajunge sub această autoritate rea de îndată ce se alătură. Ceea ce nu o poate face decât „nehotărâtă” (Iacov 1:5-8) într-o fază deja dificilă a vieţii ei. Indiferent cât de inocente par ceremoniile, ele funcţionează în umbra unei puteri spirituale împotriva lui Hristos, pe care o aduce cu el Maestrul mason.

Ţi-ai lăsa fiica să meargă la o adunare de vrăjitoare?

Însăşi întrebarea ar trebui să fie ridicolă! Dar de fapt, o întâlnire a unei adunări de vrăjitoare poate fi mai puţin primejdioasă decât o întâlnire a Fiicelor lui Iov! Cel puţin fata creştină ar fi cu ochii în patru dacă ar şti că este la un sabat al vrăjitoarelor! Probabil că s-ar ruga din toată inimioara ei şi ar fi foarte precaută cu tot ce s-ar spune sau s-ar face.

Aceeaşi domnie spirituală care deţine autoritatea peste vrăjitorie domneşte şi peste toate ordinele masonice! Aşa cum am arătat clar în altă parte, masoneria este o religie bazată pe cultele fertilităţii sexuale! (Vezi nota 3.) De aceea, fata păşeşte cu inocenţă într-un câmp minat spiritual, fără să fie avertizată, când se alătură „Fiicelor lui Iov”.

Ea este ademenită în templul lui Satan, fiind înconjurată de ceremonii insipide care nu o avertizează despre pericolul care pândeşte în spatele lor. Spre deosebire de copilul de la o întâlnire a vrăjitoarelor, nu are motive să fie cu ochii în patru. Părinţii ei au trimis-o acolo! Prietenii ei sunt peste tot în jurul ei. Adulţii sunt prezenţi! Totul AR TREBUI să fie bine; şi totuşi a deschis uşa, în viaţa ei de tânără, pentru ca Satan să înceapă să îi corodeze sufletul! A rupt gardul pe care Dumnezeu l-a pus în jurul ei, adesea cu ajutorul părinţilor! (Eclesiastul 10:8)

Chiar la vârsta când hormoni puternici funcţionează la capacitate întreagă, tinerele femei se predau fără să ştie unei spiritualităţi care este proiectată cu viclenie să provoace pofta! Riturile şi simbolurile masoneriei sunt sexuale în spirit. Unei fete care primeşte o învăţătură morală acasă i se va submina subtil acea învăţătură, prin supunerea ei faţă de spiritul preoţiei cu încărcătură sexuală, a Maestrului mason care deţine controlul!

Masoneria exaltă sexualitatea până la o considera divină, dar în mod alegoric. Aşa cum s-a arătat în altă parte, pătratul şi compasul şi alte simbolurile masonice sunt referinţe voalate la organele reproducătoare – talismane magice proiectate pentru a mări dorinţele sexuale. (Vezi nota 4.) În timp ce Fiicele lui Iov învaţă principii pioase la suprafaţă, de fapt toarnă combustibil în focurile dorinţelor adolescenţilor, care ard mocnit. Drepturile date părinţilor de către Dumnezeu sunt diluate chiar de adevărata autoritate unui dumnezeu ciudat, care este seducător pentru tot ce este carnal în fată.

Regine şi prinţese?

Cu privire la subiectul carnalităţii, să privim la o caracteristică mai puţin periculoasă, dar tot stingheritoare, a acestor grupuri de tineret, şi în special a „Fiicelor lui Iov”. Chiar prin natura lor, ele tind să facă fata mândră. Dorinţa de a fi cineva „special” şi de a domni peste alţii de seama lor este o sete comună a adolescenţilor. Nu este ceva ce părinţii creştini ar trebui să încurajeze.

Ordinele de tineret fac mult ca să „zgândăre” această dorinţă carnală de a fi „însemnat” (Fapte 8:9). Fetele tind să se simte speciale din cauză că aparţin unui club secret. Celor care sunt făcute ofiţer li se dau în mod tipic titluri care sună impresionant – „Onorată Regină”, „Prinţesă Senioară” (vezi nota 5) etc. Sunt îmbrăcate cu toată pompa regalităţii – coroane şi mantii formale; toate acestea servesc pentru a le glorifica eul, în loc să le facă asemenea imaginii smerite a Domnului Isus (Filipeni 2:5-9, Romani 12:1-2).

Este multă ostentaţie acolo şi se dau multe „onoruri mari” şi „onoruri supreme”. (Vezi nota 6.) Fetele care primesc rangul de ofiţer sunt făcute să se simte aproape ca nişte regine ale frumuseţii, de diademe şi de mantii. Fetele care nu reuşesc se pot simţi frustrate.

Fiicele lui Iov fac mare pompă că învaţă religia, dar NU este ceea ce au nevoie fetele noastre! Ele au nevoie de Isus şi de Evanghelia Lui a harului! Subtil, dar complet, sunt învaţate o doctrină a mântuirii prin fapte. Caracterul secret şi elitismul acestor ordine sunt de asemenea contrare creştinismului, care nu exclude, ci mai degrabă primeşte pe oricine vrea să vină.

Secrete în cadrul secretelor?

Până aici am vorbit generalităţi despre ordinele pentru tineret. Totuşi, există un domeniu în ritualul Fiicelor lui Iov care are nevoie de puţin mai multă examinare. În Ordinul Internaţional Fiicele lui Iov există câteva dintre problemele serioase care pot fi găsite în Loja obişnuită a masoneriei. Acestea includ faptul că ritualurile şi închinarea se îndreaptă înspre est, o inversiune a Templului lui Solomon (vezi Ezechiel 8:5-16) şi o imitare a închinării păgâne la soare (închinarea la Baal sau vrăjitoria). Este învăţată doctrina falsă „Paternitatea lui Dumnezeu – Frăţietatea Omului” (vezi nota 7), în contradicţie cu învăţătura clară a Sfintei Biblii (vezi Ioan 8:42-44, 1:12). De asemenea, obligaţiile secrete sunt luate pe Sfânta Biblie, în contradicţie cu Matei 5:34-37, deşi cuvântul „a jura” nu se foloseşte de fapt.

Ca şi în alte ritualuri masonice, elementele cheie care îndreaptă înspre moartea ispăşitoare a Domnului Isus sunt cenzurate în relatarea despre Iov. De exemplu, faptul că a adus „arderi de tot” pentru a acoperi păcatele copiilor lui în jertfe de sânge în fiecare zi (Iov 1:5) a fost omisă cu atenţie.

În sfârşit, iată un raport (pe care nu am putut încă să îl documentez) de la diferite foste Fiice ale lui Iov care sunt acum născute din nou, că o cimilitură ciudată, dar tipic masonică, este întipărită în numele ordinului. Trebuie să realizezi că masonii IUBESC să ia nume din Biblie şi să creeze variaţii hulitoare din ele. De exemplu, mulţi filozofi masoni fac un joc de cuvinte mistic major din biblicul Solomon. Ei despart numele astfel: SOL – OM – ON, unde:

SOL = numele latin al zeului soare

OM = mantra sanscrită pentru Brahma

OM = mantra sanscrită pentru Brahma

ON = oraşul zeului soare în Egipt

Numele zeului masoneriei în gradul 7 al ritului York este JahBalOn, unde:

Jah = numele adevăratului Dumnezeu biblic

Bal = Baal, zeul canaanit al fertilităţii

On = oraşul zeului soare în Egipt

Acest gen de nonsens blasfemator este foarte comun în masonerie. Motivul pentru care îl menţionez este din cauză că mi s-a spus că termenul „Fiicele lui Iov” este de fapt un acronim secret precum: J-O-B, unde:

J = Jove (sau Jupiter), zeul cerului al păgânismului greco-roman

O = Osiris, zeul egiptean al Soarelui

B = Baal, zeul canaanit al fertilităţii

De aceea, se poate ca Fiica lui Iov să fie de fapt o „fiică” spirituală a trinităţii a trei zei păgâni ai fertilităţii. Jupiter a fost remarcat pentru că se transforma în animale (o lebădă şi un taur) şi pentru violarea tinerelor fete. Osiris este domnul egiptean al morţii. Baal era principalul rival al adevăratului Creator al Bibliei în inimile copiilor lui Israel. Un lucru destul de dezgustător, dacă este adevărat!

Protejaţi-vă fiicele!

Satan ştie că mulţi părinţi creştini caută cu disperare locuri „bune” unde să-şi poată trimite copiii pentru părtăşie. El i-a înconjurat cu filme murdare, muzică heavy-metal, pornografie, jocuri video şi droguri şi bande. Părinţii trebuie să fie conştienţi îndeosebi de atacurile subtile asupra fiicelor lor.

Fiicele lui Iov reprezintă otravă în sticle neetichetate. Organizaţia este cu atât mai periculoasă, fiindcă de multe ori este sprijinită de pastori neinformaţi. Mulţi părinţi mâhniţi au scris misiunii noastre, spunând că i-au îngăduit fiicei lor să se alăture Fiicelor lui Iov din cauză că pastorul lor le-a dedicat un serviciu special de duminică şi le-a îngăduit să apară cu toate însemnele lor glorioase ca să le admire întreaga adunare. Ce părinte nu şi-ar încredinţa copilul cuiva sprijinit chiar de pastorul lor?

Aminteşte-ţi, PRINCIPALUL motiv pentru care există aceste organizaţii este ca să ademenească tinerele fete în delicata reţea a apăsării demonice. Nu toţi copiii care se alătură acestor grupuri de tineret devin demonizaţi care fac spume la gură; nu mai mult decât ajunge dependent de cocaină fiecare copil care fumează o ţigară cu marijuana! Totuşi, un număr deloc nesemnificativ dintre ei se bălăcesc în ocultism sau vrăjitorie! Îi expui  fără să fie nevoie la un serios pericol spiritual, lăsându-i să se alăture unor asemenea grupuri!

Dacă fiica ta are prieteni ale căror părinţi sunt masoni, fii cu băgare de seamă la încercările de a le atrage în aceste ordine. Ele au activităţi sociale care par nevinovate, dar care sunt folosite pentru a-i atrage pe copii în reţeaua lor.

De asemenea, observă cu atenţie rudele tale îndepărtate care pot să fie masoni şi care pot să acţioneze asupra copiilor tăi. În comunităţile unde Loja este foarte puternică, presiunea din partea tovarăşilor de aceeaşi vârstă va fi de asemenea un factor. Oricine este „CINEVA” în liceu va fi în Fiicele lui Iov. Pentru copii este extrem de dificil să reziste acestui gen de presiune.

Fiica ta nu se poate alătura Ordinului Internaţional Fiicele lui Iov fără permisiunea ta expresă; deci trebuie să rămâi ferm. Şezi cu copilul tău, dacă vine cerându-ţi să se alăture. Tratează acest lucru ca şi cum s-ar gândi să se alăture mormonilor! VORBEŞTE-I! Asigură-te că liniile de comunicare sunt deschise. Asigură-te că copilul tău ştie că poate veni la tine oricând, cu orice problemă, fără să fie condamnat! Aceasta este de o importanţă vitală!

Spune-i fiicei tale ceea ce este în acest articole „Să vorbim deschis”, în termeni simpli, ca să poată înţelege. Fă-o să înţeleagă că adulţii şi fetele din aceste organizaţii nu sunt răi, ci doar victime înşelate. Ajut-o să înţeleagă că pericolul nu este mai puţin real, doar fiindcă este invizibil. Ajut-o să vadă că însăşi masoneria este un cult uriaş şi periculos, dar că membrii ei sunt victime. În cele mai multe cazuri, să pui în gardă înseamnă să înarmezi dinainte!

Desigur, cel mai bun şi cel mai important lucru pe care îl poţi face pentru fiica ta este să mijloceşti pentru ea zilnic! Invocă sângele lui Isus asupra ei de fiecare dată când te gândeşti la aceasta de-a lungul zilei. Învaţ-o să fie ea însăşi o „luptătoare în rugăciune”! Cea mai bună apărare este, la urma urmei, o bună ofensivă!

Trecându-ţi sămânţa prin focuri!

Să eşuezi în a-ţi proteja fiicele de Fiicele lui Iov înseamnă să faci, în sens spiritual, ceea ce oamenii din Israel au fost condamnaţi în Ieremia 32:34-35 pentru că făceau. Ţi-ai trece sămânţa (fiica) prin focurile lui Moloh, un idol al fertilităţii. În zilele lui Israel, aceasta ducea la sacrificiu uman; astăzi, sufletele gingaşe ale fetelor noastre sunt trecute prin focurile ocultismului!

În societatea noastră, sunt destule „focuri” prin care să umbli: droguri, sex, videouri de groază şi muzica rock. Pe cele mai multe dintre acestea copilul le alege în mod normal pentru sine. Dar în grupurile masonice pentru tineret, tânăra femeie este adesea îndemnată să se alăture, cu „binecuvântarea” părintelui sau chiar a pastorului. Solomon a avertizat că „Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt, şi nebunul va fi robul omului înţelept!” (Proverbe 11:29), iar viaţa lui a fost o dovadă tragică a acestui lucru! Idolatria lui a scindat împărăţia lui Israel, iar copiii lui au moştenit într-adevăr vântul.

Ne tulburăm casele când permitem copiilor noştri să se alăture acestor societăţi păgâne. Creăm o confuzie spirituală subtilă în viaţa lor când îi lăsăm să stea, săptămână după săptămână, sub penumbra întunecată a masoneriei, dar ne aşteptăm să fie adolescenţi buni şi integri. Să ne amintim „blestemul pietrei de moară” al lui Isus (Matei 18:6) şi să încercăm să nu-i trecem pe tinerii noştri prin mai multe focuri decât cele la care cultura noastră îi expune deja!

O ultimă remarcă de avertizare

Dacă tu sau fiica ta aţi fost implicaţi într-un ordin masonic, trebuie să renunţi la membralitate înaintea organizaţiei masonice şi (mai important) înaintea Celui Atotputernic. O asemenea membralitate, dacă nu te ocupi de ea, poate să se ridice mai târziu, când te aştepţi cel mai puţin, şi să te lovească pe tine (sau pe copilul tău) cu o lovitură paralizantă. Trebuie să te duci înaintea lui Iahve în rugăciune şi să spui ceva precum:

„Tată, în Numele lui Isus, renunţ la orice membralitate chiar acum, prin puterea şi autoritatea Numelui lui Isus Hristos. În Numele lui Isus, poruncesc oricăror spirite rele care mă oprimă pe mine (sau familia mea) să plece de la mine imediat şi să nu se întoarcă niciodată. Vă poruncesc să mergeţi unde Domnul Isus vă spune să mergeţi prin Vocea Duhului Sfânt. Tată, în Numele lui Isus, Te rog să închizi orice căi de acces ale atacului satanic care au fost deschise în mine şi în familia mea de acest păcat, şi Te rog să le sigilezi pentru totdeauna cu sângele Mielului, vărsat pe cruce la Calvar. Îţi mulţumesc că faci aceasta, în Numele lui Isus. Amin.”

Apoi, aşază-te şi scrie o scrisoare formală de renunţare (sau de demisie) către orice organizaţie căreia i te-ai alăturat. Un model de scrisoare poate fi găsit în cartea Masonry: Beyond the Light, scrisă de autor, disponibilă la misiunea noastră, sau poate fi downloadată gratuit de pe site-ul nostru.

Note de final

1.) Vezi (printre alte lucrări) cartea autorului, Masonry: Beyond the Light (Chick Publications, 1991), Freemasonry: The Invisible Cult in Our Midst de Jack Harris (1983, Towson, MD), The Question of Freemasonry de J. Edward Decker (Huntington House, 1991) şi The Deadly Deception de Jim Shaw and Tom McKenney (Huntington House, 1988).

2.) Ethel T. Wead Mick, Ritual of the International Order of the Job’s Daughters, I.O.J.D., ©1960, p. 73.

3.) ibid., p.71.

4.) Schnoebelen, op. cit., p.151-160.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #41 On The Job’s Daughters. Copyright © 2011 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Bill Schnoebelen

Una dintre întrebările care sunt cel mai des adresate misiunii noastre se referă la Vechiul Ordin Arab al Nobililor Închinători la Altarul Mistic – cunoscut în mod obişnuit ca Altarul. Astfel, membrii lui sunt cunoscuţi ca altarişti.

Altariştii sunt o organizaţie foarte vizibilă. Conducând maşina de-a lungul magistralei, vedem camioane care au pe spate semne care promovează spitalele Altarului. În cele mai multe comunităţi, indiferent de mărime, vin circurile Altarului în oraş – după cum se presupune, ca să strângă bani pentru centrele pentru cei arşi sau pentru spitalele pentru copiii schilozi. Există de asemenea jocuri de fotbal ale Altarului, cu acelaşi scop.

La nivel local, puţine parade se ţin fără ca veselii clovni ai Altarului să nu facă tumbe de-a lungul străzii, aducându-le copiilor bucurie în inimă şi dulciuri.

Desigur, facilităţile Altarului sunt destul de impresionante. Cea la care am fost eu în Milwaukee, Wisconsin, a fost proiectată ca să arate ca un mic Taj Mahal. Chiar şi aşa, era aproape cât un bloc. Pe lângă aceasta, în unele oraşe mari, există cluburi de golf sau private somptuoase, care rivalizează cu cele mai exclusive cursuri private.

Ceea ce mulţi oameni nu realizează este că organizaţia Altar este parte a ordinului francmasonic. De fapt, unul din „secretele” Altarului este faptul că titlul său pretenţios şi oficial (Vechiul Ordin Arab al Nobililor închinători la Altarul Mistic) este de fapt o anagramă. A.A.O.N.M.S. revelează că fiecare membru al Altarului trebuie să fie A.M.A.SO.N. [în engleză, un mason].

Contextul în care vin întrebările la misiunea noastră este dacă un creştin ar trebui sau nu să fie implicat în Altar. Faptul că Altarul este înrădăcinat în masonerie ar trebui să fie un răspuns suficient la întrebare. Masoneria este cu adevărat un copac foarte rău, şi orice entitate care „se ramifică” din ea, precum Altarul, ar trebui să fie într-adevăr suspectă. Amintiţi-vă, Domnul ne-a avertizat că un pom rău nu poate face roade bune (Matei 7:17-18).

Nu este scopul acestei broşuri să dovedim că masoneria este contrară Bibliei şi învăţăturilor lui Isus. Pentru aceasta, misiunea noastră are alte resurse disponibile. (Vezi nota de final 1.) Totuşi, este de ajuns să spunem că pentru discuţia noastră de acum, este un fapt stabilit că francmasoneria are rădăcini foarte sinistre şi idolatre.

De fapt, altariştii nu sunt orice masoni. Sunt masoni care au trebuit să treacă nu doar prin Loja Albastră (primele trei grade de bază pe care se bazează toată masoneria); ci li se cere să urce până aproape de vârful francmasoneriei americane. Ei trebuie fie să fi atins gradul 32 al Ritului Scoţian, fie să devină Cavaleri Templieri în Comandamentului Ritului de York. (Vezi nota de final 2.) Aceasta înseamnă că, în primul caz, au trebuit să treacă prin 32 de grade; sau în al doilea caz, prin zece grade. Fiecare dintre aceste grade are jurăminte foarte solemne, sângeroase (şi total anticreştine) pe care candidatului i se cere să le facă pe o Biblie.

Astfel, chiar dacă Altarul ar fi o organizaţie cu totul nevinovată, masonul care i se alătură a trebuit să calce mai multe porunci ale lui Dumnezeu decât ar vrea cineva să menţioneze.

Nu scriu pe această temă ca un amator sau ca un cercetător rupt de realitate. Aşa cum unii cititori ştiu, AM FOST MASON. M-am alăturat Lojei la jumătatea anilor ‘70 şi am fost activ în mai multe organizaţii masonice cam nouă ani. Mi-am croit calea de la locurile de onoare la cel de Păzitor Junior în Loja Albastră. Am fost Maestru al Vălului în Arca Regală şi Prelat în Comandament (Ritul de York). Am fost Patron Asociat în Ordinul Steaua Răsăritului şi devenisem şi Prinţ Sublim al Secretului Regal (mason de gradul 32). Am trecut şi prin iniţierea în Altar, dar nu am fost cu adevărat activ în organizaţie din cauza costurilor. Esenţialul este că ştiu despre ce vorbesc când discut despre masonerie şi Altar.

Hai să ne distrăm!

Altarul este deseori zugrăvit, atât în interiorul cât şi în afara francmasoneriei, ca partea „distractivă” a masoneriei. Masonii din ordinele considerate a fi mai joase sunt ocupaţi cu depunerea efortului de „a se dezvolta în masonerie”. Totuşi, în Altar, este timpul pentru petrecere.

În mare măsură, este adevărat. De exemplu, în cele mai multe state, Altarul este singura organizaţie masonică unde se poate servi alcool în dependinţele templului. În Altarul meu, se servea bere – deşi era numită „lapte de cămilă”. În plus, Altarul dă petreceri mai mari şi baluri mai grozave decât orice altă ramură a masoneriei.

Apoi sunt activităţile. Ştiu că în Altarul din care făceam eu parte, erau mai mult de o duzină de lucruri „distractive” pe care le puteai face pentru a întări organizaţia Altarul:

1) Clovnii Altarului (desigur)

2) Trupa Orientală (te îmbraci în costume arabe şi cânţi la instrumente muzicale din Orientul Mijlociu la parade)

3) Ritualul Divan (Lucrezi ca interpret în ceremonii elaborate implicate în iniţierea noilor membri. Acesta presupune costume uimitoare şi învăţarea a cât de multe replici poţi pentru o piesă.)

4) Corpul Cămila (călăreşti pe cămile)

5) Detaşamentele Motoretele Mici (conduci maşini mici la parade şi în general te porţi ca un idiot)

6) Un Corp Fluier şi Tobă (o întreagă trupă Highland cu cimpoaie şi tobe etc.)

7) Corpul Motociclete (Aceştia sunt altarişti care au motociclete mari, scumpe şi pe care le păstrează într-o stare excelentă, strălucitoare. Ei merg cu ele la parade.)

Probabil sunt şi alte activităţi, dar nu mi le mai amintesc. Multe dintre ele sunt destul de scumpe pentru a te implica, şi chiar să fii membru al Altarului este scump. Când m-am alăturat eu, cam prin 1980, costa o sută cincizeci de dolari ca să te alături, şi apoi cincizeci de dolari pe an pentru cotizaţie. Astfel, Altarul este oarecum un „club pentru băieţi bogaţi”, spre deosebire de Loja Albastră. Mulţi dintre bărbaţii pe care i-am întâlnit în Altar erau oameni de afaceri, doctori, avocaţi sau politicieni de mare succes. Aveau dansuri şi baluri uriaşe, scumpe, pentru variate ocazii, şi participarea putea să fie foarte scumpă.

„Groaznic mod de a trata un prieten”

Cu toate acestea, anumite părţi ale Altarului nu sunt la fel de „distractive” – cel puţin nu pentru victime. Spre deosebire de alte iniţieri masonice, ritualul care îi iniţiază pe candidaţi în Altar este în parte teatru şi în parte abureală de fraternitate glorificată de colegiu. Singura diferenţă este bugetul mare şi faptul că Altarul are o echipă de doctori la îndemână, în caz că ceva merge prost.

Aici vorbesc din experienţă personală! Presupun că există o anumită temă comună în cele mai multe temple ale Altarului din diferite state, dar eu scriu din punctul de vedere a ceea ce mi s-a întâmplat mie. Bineînţeles, pe vremea când am trecut prin aceasta nu eram creştin, ci păgân.

Vom intra în problemele teologice ale ritualului mai târziu. Acum aş vrea doar să ţi-l imaginezi pe pastorul sau pe diaconul tău, sau poate pe tatăl tău, trecând prin acea încercare dificilă.

Mai întâi de toate, ţi se face efectiv un control fizic de către un doctor, pentru a fi siguri că eşti corespunzător pentru sarcina ce o ai de îndeplinit (Nu inventez asta!). Apoi, dacă treci, ţi se cere să te dezbraci până la lenjeria de corp şi eşti legat la ochi. Ceea ce nu ştiam pe atunci era că tot ce mi se întâmpla avea loc pe o scenă şi cu un public de zeci de altariştii care mă priveau.

Împreună cu alţi candidaţi a trebuit să merg pe „nisipurile arzătoare” ale deşertului (totul în Altar este exprimat în limbajul figurativ arab). Cu picioarele goale, am trecut peste ceea ce mai târziu am aflat că era un covor cu fire electrice, care trebuia să ne ardă puţin picioarele, fără să le facă vreun rău. Acesta era probabil motivul pentru controlul fizic – deoarece cineva cu stimulator cardiac sau cu afecţiuni ale inimii ar fi putut să aibă o mică problemă cu o astfel de călătorie.

O altă „chestiune importantă” a constat în a sta jos pe cele patru membre, încercând să sug dintr-un hot dog care se bălăbănea undeva în apropierea feţei mele. În timp ce încercam să fac aceasta, am fost înţepat în dos cu ceea ce a părut să fie un ac de pălărie destul de mare. Pe lângă aceasta, am fost făcut să cred că un câine urina pe faţa mea.

Nu e de mirare că mai târziu Stăpânitorul Altarului mi-a spus: „Groaznic mod de a trata un prieten!” Acum, imaginează-ţi-l pe pastorul tău stând pe mâini şi pe picioare în lenjeria de corp, încercând să sugă un hot dog în timp ce este înţepat cu un ac de pălărie. Asta cam distruge imaginea unui om al lui Dumnezeu, nu-i aşa?

Umbra lungă a lui Mohammed

Trist, de aici ceremonia Altarulului merge înspre mai rău (sau ar trebui să spun „în jos spre iad”). Ca zeci de alte rituri masonice, ea implică multă splendoare ceremonială şi un jurământ de sânge. Toţi ofiţerii sunt îmbrăcaţi ca prinţi sau soldaţi arabi. „Decorul” de pe scenă este făcut să arate precum cortul bogat al unui şeic. Cu toate acestea, influenţa islamică nu este doar cosmetică.

Când candidatul ajunge să depună jurământul, poate să aibă o mică surpriză datorită experienţei lui anterioare în Lojă. Cartea pe care este constrâns să jure în Altar nu este Biblia, ci Coranul, cartea sacră a islamului.

Din perspectivă creştină, Coranul NU este o carte sacră. Este un document făurit pe mesele iadului! Aceasta din cauză Mohammed, fondatorul islamului, a fost un profet fals! Doctrinele pe care le învaţă Coranul neagă multe dintre doctrinele cheie ale creştinătăţii ortodoxe, inclusiv Dumnezeirea lui Isus şi puterea morţii Lui ispăşitoare pe cruce.

De-a lungul secolelor, doctrina jihad a Coranului (războiul sfânt) a costat viaţa a milioane de creştini şi a altor nevinovaţi. Aceeaşi doctrină se află în spatele acţiunilor islamice teroriste care umplu prima pagină a ziarelor de astăzi. Este glorios să omori sau să fii omorât în slujba lui Alah, dumnezeul Islamului. Totuşi, poate că pastorul tău va jura pe Coran.

Am ajuns să înţelegem mai bine, în mod tragic, aceste probleme, de la 9/11. Când eu am trecut prin acele ritualuri, fundamentalismul islamic de-abia se afla în atenţia publicului american. Acum înţelegem că o minoritate semnificativă de musulmani vor să distrugă Israelul (Micul Satan) şi America (Marele Satan) şi tot ce sprijinim noi. O vor face cu bombe, avioane şi cu orice altceva pe care pot pune mâna!

Nu doar atât, ci jurământul făcut în iniţierea Altarului este făcut în numele lui „Alah, Dumnezeul strămoşilor mei…” Acum, dacă nu se întâmplă să fii de descendenţă islamică (arab, beduin, palestinian, berber etc.), poţi fi destul de sigur că Alah nu a fost dumnezeul strămoşilor tăi. Contrar cu ceea ce mulţi ar vrea să crezi, Alah nu este Dumnezeul Bibliei.

Alah neagă că este Tatăl lui Isus Mesia şi aceasta îl descalifică destul de  mult, doar că nu este un „el”, ci ceva impersonal. Cercetarea istorică revelează că Alah şi-a început cariera cu mai mult de o mie de ani în urmă ca o bucată mare de stâncă – un idol care reprezenta zeul lună. Era zeitatea locală a tribului lui Mohamed şi se afla în ceea ce astăzi este cunoscut drept Kaaba, cel mai sfânt loc al Islamului în Mecca.

Alah (stânca) era acolo cu o duzină sau cam aşa ceva de alte zeităţi ale altor triburi (de asemenea stânci). Când Mohammed s-a întors cu armata lui victorioasă şi a luat Mecca, a intrat în Kaaba şi a dărâmat toate celelalte stânci şi l-a lăsat în picioare pe micul Alah. Acesta este dumnezeul islamului, dumnezeul care a produs o carte (Coranul) care are zeci de mii de cuvinte în ea, şi care nu menţionează niciodată dragostea, şi nu Îl glorifică niciodată pe Isus ca Atotputernic Creator al universului (Ioan 1:1-14).

Ţi-l poţi imagina pe pastorul sau unchiul tău făcând un jurământ în numele unei stânci? Totuşi, nu este doar un jurământ oarecare. El are (ca toate jurămintele masonice) o pedeapsă oribilă. Dacă violezi jurământul, juri că ochii tăi vor fi străpunşi cu pumnale în trei muchii, înroşite în foc! Ţi-l poţi imagina pe tatăl tău consimţind la un asemenea jurământ? Bineînţeles, de ce nu? Pentru a intra în Altar, candidatul a trebuit să treacă prin cel puţin zece, sau cam aşa ceva, jurăminte la fel de îngrozitoare, care Îl tăgăduiesc pe Hristos (Matei 5:34-37) – numai că acele jurăminte au fost făcute pe Biblie „în Numele lui Dumnezeu”!

Şi toate acestea sunt făcute doar pentru privilegiul de a conduce o maşină mică sau de a fi clovn – pentru a cânta într-o trupă orientală sau a călări pe o cămilă. Altaristul creştin tocmai şi-a vândut sufletul pentru nişte lapte de cămilă. Cu toate acestea, lucrurile nu devin mai bune de aici încolo. Altariştii au şi alte păcate care trebuie expuse.

Nişte mame destul de ciudate?

Noi, toţi cei care eram candidaţi, am primit o învăţătură importantă când ni s-au dat fesurile (bineînţeles, nu ne-au fost date, a trebuit să plătim pentru ele!). Ni s-a ţinut un discurs de către Stăpânitor (care este ca Maestrul Lojei – nu îţi place cum masonii tot iau titluri care Îi aparţin doar lui Yah’shua, şi şi le aplică lor? Vezi 1 Timotei 6:15 dacă nu mă crezi. Spune că Yah’shua este singurul stăpânitor!).

Presupusul stăpânitor ne-a spus că ar trebui să privim fesul în acelaşi fel în care ne-am privit şorţurile albe masonice. Era un însemn de mândrie că eram Nobili ai Altarului. El ne-a spus că atunci când purtăm fesul, nu ar trebui să facem niciodată ceva ce ne-ar fi ruşine să facem în faţa mamelor noastre.

Acei băieţi ai Altarului trebuie că au nişte mame destul de ciudate! Altariştii sunt „animale de petrecere” notorii, şi nu mă refer doar la mersul pe motoscutere. Convenţiile Altarului sunt notorii pentru băutură şi curvie. În oraşul nostru, a fost o convenţie unde altariştii alergau pe coridoarele hotelului, morţi de beţi, şi nu purtau nimic altceva în afară de micile lor fesuri. Alergau după prostituate!

Aleargă goi şi vânează curve în faţa mamelor lor? Nu e de mirare că aceşti oameni au nevoie de Yah’shua! Un prieten de-al meu care era poliţist în Las Vegas mi-a spus că atunci când altariştii soseau în oraş, fiecare prostituată de pe o rază de opt sute de kilometri veneau în oraş, ştiind că vor fi o mulţime de clienţi bogaţi.

Este interesant că atunci când eu (care eram mare preot vrăjitor) am decis să mă alătur Altarului, una dintre preotesele adunării noastre de vrăjitoare a părut şocată şi m-a întrebat de ce aş vrea să mă alătur unei asemenea organizaţii.

I-am răspuns cu adevărul absolut, că spiritele călăuzitoare (vezi nota de final 3) care erau înţelepte, puternice şi bătrâne, îmi spuseseră că alăturându-mă Altarului, aş învăţa importante secrete ezoterice.

Preoteasa a remarcat că singurul lucru care ar putea ea spune că au fost învăţaţi altariştii este cum să înţepe femeile nevinovate în posterior. A spus că de fiecare dată când aştepta autobuzul atunci când o convenţie a Altarului era în oraş, un altarist venea la ea şi o acosta în acel mod. A afirmat că pentru ea, erau tipi destrăbălaţi şi josnici de cea mai joasă speţă – şi asta o spunea o vrăjitoare! Ce recomandare!

Alegând drumul corect

Din nefericire, lucrurile se înrăutăţesc. Când am fost îndrumat să mă alătur Altarului de către spiritele călăuzitoare, ele mi-au zis ce cuvinte cheie să spun ca parte a ceremoniei. Un asemenea moment implica un loc în ritual unde trebuia să alegi între două drumuri. Un drum ducea la Ierusalim, celălalt te ducea ca să „te închini la altarul din Damasc”.

Acum, cei mai mulţi candidaţi altarişti ar alege drumul spre Ierusalim. Aceasta fiindcă deşi cei mai mulţi dintre ei sunt analfabeţi biblici dacă au ajuns atât de departe, cel puţin ştiu că Ierusalimul este „oraşul sfânt”.

Totuşi, mie mi s-a spus (de către spiritele călăuzitoare) să cer să merg pe drumul către Damasc. Aceasta, în combinaţie cu alte anumite fraze cheie pe care le-am spus, m-a dus de unul singur la o cameră ritualică specială. Acolo am fost condus într-o ceremonie tantrică magică (vezi nota de final 4) care cel mai bine ar fi să nu fie descrisă într-o publicaţie decentă.

Lucrurile devin şi mai grave. În misiunea noastră, am primit câteva mărturii de la femei despre un grup de elită numit „Bufonii”. Motoul lor este: „Unde Veselia este Rege”. Simbolul acestui ordin este un mic tip ciudat numit Billikin. Acesta este adesea văzut pe acele de cravată sau pe broşe drept o fiinţă ca un copil mic, gras, gol, care este complet chel, din aur, şi poartă un fes altarist pe cap. În mână, Billikin este deseori văzut purtând un sceptru cu zvastica NAZISTĂ (da, zvastica satanică, în direcţia opusă mersului ceasului, a naziştilor!).

Aceste biete femei, uneori cu anumite dovezi, au spus poveşti oribile despre cum au fost molestate sexual şi abuzate de soţii lor la întâlnirile Bufonilor. O femeie a spus că a fost în mod repetat legată de pat şi violată de prietenii Bufoni ai soţului ei când veneau pentru (ha! ha!) seara de poker. Grupul Bufonilor foloseşte tot felul de jocuri de cuvinte triviale ca să ascundă ce se întâmplă cu adevărat.

Femeia a încercat să reclame acele activităţi, dar a descoperit că atât şeful poliţiei, cât şi şeriful districtului erau altarişti. La fel erau şi avocaţii. În final, disperată, a fugit din acel stat şi şi-a schimbat numele.

O altă femeie ne-a trimis nişte programe pentru petrecerile Bufonilor la ferme private din Texas. Unele evenimente erau numite „Călăritul taurului” şi „Călăritul juncii”. Ea a explicat că cei mai mulţi dintre bărbaţi aveau între șaizeci şi șaptezeci de ani şi nu participau la rodeo. În schimb, „călărirea taurului” era o expresie codată pentru sexul cu bărbaţi tineri (adesea minori). Călărirea juncii însemna sex cu femei prostituate, de asemenea frecvent minore.

Şi aceasta este o subsocietate pentru cea mai mare parte a elitei Altarului! Vorbind despre păcătoşenie! Vorbind despre abuzarea femeilor şi copiilor!

Acum, eu nu cunosc personal slujitori creştini care sunt Bufoni, dar dacă există, trebuie să se pocăiască şi să iasă din organizaţia masonică imediat. Ei sunt „înjugaţi la un jug nepotrivit” cu aceşti perverşi! (2 Corinteni 6:14-16)

Dar cum  rămâne cu acţiunile de binefacere?

Întotdeauna vor fi oameni care, într-o anumită măsură, vor aduce în discuţie minunata lucrare de binefacere pe care o face Altarul. Ei fac spitale pentru copiii schilozi, centre pentru arşi. Toate acestea sunt într-adevăr admirabile, dar reprezintă un argument fals. Nicio cantitate de fapte bune nu poate cântări mai greu decât blasfemia, idolatria şi curviile, în ochii lui Iahve.

Nu numai atât, dar un raport al Orlando Sentinel a arătat că dintre milioanele de dolari strânse de circurile şi de meciurile de fotbal ale Altarului, doar o mică parte ajung de fapt la spitalele de binefacere. Acele spitale sunt probabil foarte bine dotate şi au nevoie de puţini bani ca să-şi continue activitatea. De fapt, mai mult de 99% dintre fondurile strânse se duc pe susţinerea stilului de viaţă opulent al templelor Altarului, pe bijuterii incredibil de scumpe, pe călătoriile stăpânitorilor etc.

Nu ai vrea să-ţi imaginezi costul roţii dinţate ceremonialule purtate de un Stăpânitor al Altarului. În anii ‘80 era de câteva mii de dolari. Imaginează-ţi cât costă astăzi! Precum am menţionat mai devreme, templele Altarului adesea au cluburi private exclusive etc. Acestea sunt ca nişte „Cluburi Playboy” pentru cei care vor să fie arabi!

Pe lângă acesta, precum toate activităţile de caritate masonice, Altarul îşi face faptele bune fără să Îi dea o fărâmă de glorie lui Isus. Ceea ce înseamnă că toate faptele lor sunt „lemn, fân, trestie” (1 Corinteni 3:12-15) şi că vor arde în focurile judecăţii – chiar dacă altaristul este un presupus creştin.

Aminteşte-ţi, mafia a făcut şi ea multe lucruri bune, contribuind la construirea de spitale catolice, biserici şi orfelinate – având grijă de văduve etc. Înseamnă că vrei să te alături mafiei? (De fapt, francmasonii sicilieni au început mafia!) Nicio cantitate de fapte bune nu poate acoperi răul monstruos!

Răspunsul tău?

Dar dacă eşti altarist? Ce ar trebui să faci? Ei bine, dacă eşti cu adevărat un creştin născut din nou, trebuie să te pleci pe genunchi, să te pocăieşti şi să renunţi la Altar şi la toate celelalte aspecte ale masoneriei. Apoi trimite-le o scrisoare de demisie, renunţând formal. Poţi găsi un model de scrisoare de demisie pe site-ul nostru sau în cartea Masonry: Beyond the Light.

Dacă nu ştii sigur unde vei merge când mori, atunci ai nevoie să fii NĂSCUT DIN NOU, conform Bibliei:

1) Recunoaşte că ai păcătuit.

2) Mărturiseşte păcatele tale Domnului Isus Hristos.

3) Mărturiseşte că Isus a murit pe cruce pentru păcatele tale şi a înviat din morţi ca să-ţi dea viaţă eternă.

4) Roagă-L pe Isus să te salveze de păcatele tale şi să fie Domnul vieţii tale.

5) Renunţă la toate activităţile tale păcătoase de dinainte (inclusiv la masonerie şi la Altar) şi roagă-L pe Isus să te ajute să le părăseşti complet. Apoi găseşte o biserică bună care crede în Biblie şi începe să o frecventezi. Citeşte Biblia şi roagă-te lui Dumnezeu zilnic.

Note de final

1. De exemplu, videoul The Light Behind Masonry, un alt video video, Freemasonry: Secret Sins, cartea Masonry: Beyond the Light şi numeroase benzi audio şi articolele SĂ VORBIM DESCHIS de la misiunea noastră – Contactează-ne la WITH ONE ACCORD, 3500 Dodge Street, Suite 7-290, Dubuque, IA 52003 ori pe site la www.withoneaccord.org.

2. Ritul Scoţian şi Ritul de York sunt două ramuri ale „copacului” masonic pe care poţi alege să le urci după ce ai atins „gradul sublim” de Maestru Mason, care este gradul trei, şi cel mai înalt grad în Loja Albastră. Mulţi masoni nu merg niciodată mai departe, dar mulţi dintre ei caută Gradul de York sau pe cel Scoţian.

3. Spiritele călăuzitoare (cunoscute în mod obişnuit ca „maeştri înălţaţi”) se presupune că sunt oameni care au murit şi care au ajuns la perfecţiune. Au scăpat de roata karmei prin multe încarnări şi sunt doar spirit, şi foarte bătrâne şi înţelepte. Ele „transmit” prin mediumi sau prin transmiţători în stare de transă şi oferă sfat celor în viaţă. Biblia le numeşte spirite familiare şi le identifică drept demoni. Nu este de mirare că mi-au spus să mă alătur Altarului.

4. Tantra este cunoscută în Occident (în special de ocultişti), în primul rând ca yoga sexului, deşi este mult mai mult decât atât.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #1 On The Mystic Shrine. Copyright © 2010 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]