Doamne, ajută-mă: Scăpând de teamă şi furie

Fiecare din noi are un nivel particular dincolo de care se revarsă sentimentele noastre şi noi strigăm: „Doamne, ajută-mă!” Poate tocmai am primit rezultatele de la analizele medicale care ne-au dezamăgit sau nişte veşti devastatoare de la un membru de familie. Sentimentele noastre sunt amestecate! Nu ştim dacă suntem furioşi, panicaţi, speriaţi, îngroziţi de viitor… nu ştim dacă putem continua prin puterile noastre.

Uneori sentimentele acestea sunt prea mult ca să le putem controla şi ele se revarsă asupra altora. Când am aflat la început că am fost diagnosticat cu cancer, m-am temut să nu-mi pierd vederea. Am izbucnit furios asupra îngrijitorilor mei. Aţi observat vreodată că teama şi furia sunt prevestitoare? Oamenii fac schimb de cuvinte grele, temându-se de trădare în relaţiile lor. Teama pentru analizele medicale generează furie atunci când se confirmă cancerul. Nu contează dacă furia/teama este justificată… ele continuă să fermenteze.

Teama distructivă (îngrijorarea, panica, suspiciunea) este generată de anticiparea necunoscutului. Tuturor ne place să controlăm circumstanţele. (Şi nu te înfurii când ştii că nu poţi fi în control?) Dar atunci când compar capacităţile mele umane minimale cu cele ale Dumnezeului Atotştiutor, Atotputernic, Atotprezent, îmi predau controlul. Imediat temerile mele (şi furia) scad (Psalmul 131:1-2).

Doamne, ajută-mă – Găsind o viaţă care merită să fie trăită

Atunci când strigi, „Dumnezeule, ajută-mă!”, crezi că mai este posibilă o viaţă împlinită? Relaţia ta cu Tatăl Ceresc devotat şi iubitor îţi schimbă perspectiva asupra vieţii de la una temporară la una veşnică (2 Corinteni 4:17-18). Relaţia pe care o dezvolţi prin cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, ca Domnul şi Mântuitor personal, te reînnoieşte din punct de vedere mental şi fizic.

Nu poţi schimba lumea din jurul tău până nu schimbi propria ta lume. Noi putem alege să trăim în neascultare de planul lui Dumnezeu – trăind în păcat (Romani 3:23). Sau putem cere iertare şi mulţumi lui Isus Hristos că Şi-a jertfit viaţa pentru a plăti păcatele noastre.

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmăşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să va facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.” (Coloseni 1:21-22)

Acceptându-L pe Isus ca Domn în vieţile noastre noi suntem născuţi din nou – membri în familia lui Dumnezeu – cu garanţia vieţii veşnice în ceruri. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)

Doamne, ajută-mă – Făcând alegerea corectă

Dumnezeu doreşte să te ajute (Romani 5:6-11). El te iubeşte atât de mult şi nu vrea să treci singur prin această încercare.

Tot ce ai nevoie este să crezi. Roagă-te cu o rugăciune simplă şi sinceră: „Tată ceresc, cred că Fiul Tău Isus Hristos a murit pe cruce pentru păcatul meu şi a înviat din morţi. Îmi mărturisesc păcatele şi Te rog să mă ierţi. Îţi mulţumesc că mă ierţi şi mă iubeşti. Ajută-mă să trăiesc o viaţă nouă care Îţi place Ţie, ca o creaţie nouă în Isus Hristos. Fii un sprijin pentru mine în această circumstanţă. Este mai mare decât mine şi eu nu pot fără Tine. În Numele lui Isus, Amin.”

Dacă te-ai decis astăzi să devii copil al lui Dumnezeu, bine ai venit în familia Lui. El nu te va lăsa niciodată. Evrei 13:5: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne spune să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Dumnezeu este dragoste: Cum definim noi dragostea?

„Dumnezeu este dragoste”, dar cum o definim noi? The American Heritage Dictionary defineşte dragostea ca „afecţiune intensă faţă de o altă persoană bazată pe legături personale sau de familie”. Deseori această „afecţiune intensă” se naşte din atracţia sexuală faţă de cealaltă persoană. Îi iubim pe alţii, sau spunem că îi iubim atunci când suntem atraşi de ei sau când aceştia ne fac să ne simţim bine. Observă că cuvântul cheie în definiţia dicţionarului pentru dragoste este cuvântul „bazată pe”. Acest cuvânt implică faptul că noi iubim condiţionat; cu alte cuvinte, îi iubim pe alţii pentru că ei îndeplinesc o condiţie pusă de noi înainte de a-i putea iubi. Însă dragostea nu este doar condiţionată, ci şi schimbătoare. Noi iubim bazaţi pe sentimentele şi emoţiile noastre care se pot schimba de la un moment la altul. Rata divorţului este extrem de mare în societatea de astăzi, fiindcă soţii şi soţiile încetează să se mai iubească unul pe altul ori „eşuează în dragoste”. Poate trec printr-o perioadă mai dificilă în căsnicia lor, nu mai „simt” nimic faţă de partener şi de aceea pun capăt relaţiei. În mod evident, jurământul lor de căsnicie „până moartea ne va despărţi” înseamnă mai degrabă că se pot despărţi când moare dragostea lor unul faţă de celălalt, decât atunci când intervine moartea fizica.

Oare poate cineva înţelege cu adevărat dragostea „necondiţionată”? Se pare că dragostea părinţilor faţa de copii este cât se poate de aproape de dragostea necondiţionată pe care o putem avea fără ajutorul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Continuăm să ne iubim copiii în vremuri bune şi rele, fără să ne oprim să-i iubim chiar şi atunci când nu împlinesc aşteptările noastre privitoare la ei. Decidem să-i iubim pe copiii noştri chiar şi atunci când considerăm că nu merită să fie iubiţi; dragostea noastră nu încetează nici atunci când nu „simţim” dragoste faţă de ei. Această dragoste seamănă cu dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, însă, aşa cum vom vedea, dragostea lui Dumnezeu întrece definiţia oamenilor pentru dragoste, până acolo încât ne este greu să o pricepem.

Dumnezeu este dragoste: Cum defineşte Dumnezeu dragostea?

Biblia ne spune că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Însă cum putem noi înţelege acest adevăr? Sunt multe pasaje în Biblie care ne oferă definiţia lui Dumnezeu pentru dragoste. Cel mai cunoscut verset este Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru că oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Deci, un mod în care Dumnezeu defineşte dragostea este în actul de a dărui. Totuşi, ceea ce a dat Dumnezeu (sau mai degrabă „pe Cine” a dat Dumnezeu) nu este un simplu cadou împachetat că atare; Dumnezeu L-a jertfit pe singurul Lui Fiu, pentru ca noi, cei care ne vom pune credinţa în Fiul Său, să nu ne petrecem veşnicia în separare de El. Această dragoste este uimitoare, fiindcă noi am ales să fim separaţi de Dumnezeu prin păcatul nostru, şi totuşi Dumnezeu este Cel care îndepărtează separarea prin jertfa Sa personală şi intensă, iar tot ce trebuie să facem noi este să acceptăm darul Lui.

Un alt verset important despre dragostea lui Dumnezeu este Romani 5:8: „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” În acest verset şi în cel din Ioan 3:16, nu găsim nicio condiţie pusă de dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu nu spune: „Vă voi iubi de îndată ce vă veţi îndrepta comportamentul”, nici că „Îmi voi jertfi Fiul dacă promiteţi că Mă veţi iubi.” De fapt, în Romani 5:8 găsim tocmai opusul. Dumnezeu vrea să ştim că dragostea Lui este necondiţionată, că El L-a trimis pe Fiul Lui, Isus Hristos, să moară pentru noi când noi eram păcătoşi nevrednici de dragoste. Nu trebuia să ne schimbăm, nici să facem vreo promisiune lui Dumnezeu înainte de a experimenta dragostea Sa. Dragostea Lui faţă de noi a existat dintotdeauna, şi din acest motiv, El S-a dat şi S-a jertfit pe Sine cu mult timp înainte că noi măcar să înţelegem că avem nevoie de dragostea Lui.

Dumnezeu este dragoste: ea este necondiţionată

Dumnezeu este dragoste şi dragostea Lui este foarte diferită de dragostea omenească. Dragostea lui Dumnezeu este necondiţionată şi nu este bazată pe sentimente şi emoţii. El nu ne iubeşte pentru că merităm aceasta sau Îl facem noi să Se simtă bine; El ne iubeşte pentru că El este dragoste. Dumnezeu ne-a creat să avem o relaţie plină de dragoste cu El, iar El L-a jertfit pe singurul Său Fiu (care a dorit să moară pentru noi) pentru a restaura această relaţie.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Mersul în cer: Este cerul un loc real?

Mersul în cer este posibil dacă cerul este un loc real. Cuvântul „cer” este deseori folosit pentru a descrie o preferinţă, sentiment sau experienţă extrem de plăcute. Dar este oare cerul un loc actual? Biblia spune că există un loc care se numeşte cer. Este o locaţie populată şi este Unul care guvernează. Isaia 6:1-2 spune: „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi…” 1 Împărăţi 22:19 spune: „Şi Mica a zis: Ascultă dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Lui de domnie şi toată oştirea cerurilor stând lângă El, la dreapta şi la stânga Lui.” Cerul este locul unde locuieşte Dumnezeu; acolo locuiesc de asemenea şi oştirile cereşti şi îngereşti. Aceste oştiri sunt mesagerii lui Dumnezeu care împlinesc poruncile Lui faţa de copiii Săi. Psalmul 91:11 spune: „Căci El a poruncit îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale…”

Cerul se află dincolo de vălul care desparte împărăţia vizibilă de cea invizibilă. Omul nu poate vedea cu ochiul liber microorganismele, şi totuşi ştim că ele există printre noi, având proprietăţi şi caracteristici. În acelaşi mod ştim, prin credinţă, că cerul există şi că este locul de unde domneşte Dumnezeu.

Mersul în cer: Cine poate ajunge acolo?

Mersul în cer este o certitudine pentru toţi cei care au crezut în Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Însă mulţi oameni care nu cred în Hristos visează la fel de mult să ajungă în cer. Este un gând omenesc, firesc în timpul călătoriei pe pământ.

Iov a afirmat corect: „Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.” (Iov 14:1) Prin urmare, fiecare făptură tânjeşte după un loc mai bun, unde este pace şi odihnă. Dar Dumnezeu a rezervat cerul doar pentru cei care Îl iubesc, care şi-au dedicat viaţa Lui în timpul trăirii lor pe pământ.

1 Petru 1:3-5 spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie, şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!”

Nu există aceeaşi speranţă pentru cei necredincioşi. Soarta finală a celor care nu-L iubesc pe Dumnezeu este iadul. În Luca 16:22-23 este scris: „… A murit şi bogătul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.”

Mersul în cer: Cum poate să ajungă cineva acolo?

Mersul în cer este o călătorie care va avea loc în viitor pentru toţi cei care au o relaţie cu Isus Hristos. Credinciosul intră în prezenţa lui Dumnezeu imediat după moarte. 2 Corinteni 5:1 spune: „Ştim, în adevăr, că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică.”

Credinciosul are speranţa aceasta din momentul în care Îl primeşte pe Hristos. Credincioşii realizează că umblarea lor pe pământ este doar un moment în lumina veşniciei petrecute cu Dumnezeu în cer; acesta este motivul pentru care noi răbdăm suferinţa şi greutăţile, fiindcă ştim că va veni ziua când Dumnezeu ne va chema la El acasă.

1 Tesaloniceni 4:14-18 ne spune: „Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei care au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

Dacă înţelegi că eşti păcătos, şi crezi că Isus Hristos a venit să fie singurul Răscumpărător pentru păcat, atunci vei înţelege cum să ajungi în cer. Întrebarea este – eşti gata să primeşti darul lui Dumnezeu, Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale, şi predă-ţi viaţa Lui, care este Domn:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Patimile lui Hristos – Puternicul film al lui Mel Gibson

Sunt dezvăluite patimile şi adevărul lui Hristos!! De ce era nevoie că El să moară pe cruce?

„Patimile lui Hristos” este un film despre ultimele douăsprezece ore din viaţa lui Isus Hristos, acum 2000 de ani. Filmul începe în Grădina Ghetsimani unde Isus a mers să se roage după ultima cină împreună cu ucenicii Săi. Isus este arestat în grădină puţin mai târziu, după ce a fost vândut de Iuda Iscarioteanul, şi dus înapoi în Ierusalim unde fruntaşii fariseilor L-au confruntat cu acuzaţii de blasfemie. Apoi a fost condamnat la moarte de către liderii religioşi.

După aceea Isus este adus înaintea lui Pilat, guvernatorul Imperiului Roman în Palestina. În acea vreme Pilat a avut puterea de decizie fie să-L răstignească pe Isus, fie să-L elibereze. Cariera politică a lui Pilat a fost în pericol în acea perioadă, şi el nu vrut să aibă vreun conflict în plus. Dacă ar fi refuzat să permită liderilor religioşi de a-L răstigni pe Hristos, şi-ar fi creat un mare conflict. Pilat îl lasă pe Regele Irod să decidă. Totuşi, Irod Îl trimite pe Isus înapoi la Pilat, care lasă mulţimea să aleagă între eliberarea lui Isus şi criminalul Baraba. Mulţimea alege Baraba să fie eliberat, iar Isus să fie condamnat la moarte.

Patimile lui Hristos – O parte remarcabilă a istoriei

„Patimile lui Hristos” continuă descriind cum Isus este dat în mâna soldaţilor Romani, care Îl bat cu mare cruzime. Apoi El este dus înapoi la Pilat, care Îl prezintă mulţumii, sperând că acest lucru va fi suficient pentru eliberarea Lui, dar nu a fost. Din cauza dilemei Pilat se spală pe mani şi porunceşte oamenilor săi să facă cu Isus ceea ce vrea mulţimea.

Isus este prezentat cu propria Lui cruce şi I se porunceşte să o ducă prin străzile Ierusalimului până la dealul Golgota. Acolo, ţintuit pe cruce, El înţelege că Tatăl Lui din cer L-a părăsit din cauza păcatului lumii pe care El (Hristos) l-a luat asupra Sa. După ore de chinuri, Isus proclamă: „S-a sfârşit”, şi apoi „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul.”

În momentul morţii lui Isus, a avut loc un mare cutremur, perdeaua din interiorul Templului s-a rupt de sus până jos şi s-a făcut întuneric trei ore peste toată ţara.

Trei zile mai târziu, Isus Hristos a înviat din morţi, biruind păcatul şi moartea şi aducând singura cale prin care omenirea se poate împăca cu Dumnezeu Tatăl.

Patimile lui Hristos – De ce a trebuit Isus să moară pe cruce?

„Patimile lui Hristos” este un film extraordinar de puternic. Dar de ce a trebuit Isus să moară în felul acesta? Cuvântul lui Dumnezeu pentru omenire – Biblia – spune că toţi oamenii au păcătuit împotriva lui Dumnezeu călcând poruncile Lui (de exemplu, minciuna, furtul, invidia, sexul în afară căsătoriei etc). Chiar şi un singur păcat săvârşit împotriva lui Dumnezeu este suficient să ne despartă de El pentru veşnicie. Biblia spune în Romani 3:23: „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

Patimile lui Hristos – Ultima poveste de dragoste

„Patimile lui Hristos” de fapt este un film despre o poveste de dragoste – dragostea pe care Hristos o are pentru tine şi mine. El a dorit să meargă la cruce, să ia toată umilinţa, chinul şi suferinţa îngrozitoare, şi mai mult decât atât, păcatul întregii rase umane – trecut, prezent şi viitor – asupra Sa. Isus a dorit El Însuşi să fie despărţit de Tatăl Său, Dumnezeu, atunci când a purtat păcatele mele şi ale tale. El a făcut toate acestea pentru că ne iubeşte şi vrea cu disperare ca eu şi tu să ne petrecem veşnicia cu El în cer. Totuşi, acest lucru nu va fi posibil dacă refuzăm să primim jertfa pe care a făcut-o pentru noi. Refuzul de a crede în Isus Hristos ca Domn şi de a-L primi în inima noastră ne va face responsabili de toate păcatele pe care le-am făcut vreodată împotriva lui Dumnezeu. Atunci când vom muri, vom fi judecaţi de păcatele acelea şi vom primi sentinţa. Sentinţa va fi moartea şi despărţirea veşnică de Isus Hristos şi Dumnezeu Tatăl. Însă acesta nu trebuie să fie cazul tău. Vezi linkul de mai jos pentru a afla ce înseamnă să fii mântuit!

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]

Planul mântuirii: Naşterea din nou este răspunsul la cea mai importantă întrebare a vieţii

Planul mântuirii – Noi credem că cea mai importantă întrebare a vieţii este: „Vei merge în cer când vei muri?” Aceasta nu este o întrebare despre cât de bun eşti, dacă mergi la biserică, sau cât de mulţi bani donezi pentru caritate. Dumnezeu spune că pentru a merge în cer, trebuie să te naşti din nou. (Ioan 3:3)

Planul mântuirii: Cum putem fi născuţi din nou?

Planul mântuirii se găseşte în Biblie. Dumnezeu ne prezintă cât se poate de clar planul Său pentru a fi „născut din nou”.

Mai întâi, noi trebuie să-L recunoaştem pe Dumnezeu ca şi Creator al tuturor lucrurilor şi să acceptăm poziţia noastră smerită în creaţia Sa. „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute.” (Apocalipsa 4:11)

Apoi, trebuie să înţelegem că suntem păcătoşi. „Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23)

Fiindcă suntem păcătoşi, noi suntem condamnaţi la moarte. „Fiindcă plata păcatului este moartea…” (Romani 6:23) Aceasta înseamnă despărţirea veşnică de Dumnezeu.

Însă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, încât a dat pe Singurul Său Fiu, Isus, să ia păcatul nostru şi să moară în locul nostru. „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8) Deşi noi nu putem înţelege cum, Dumnezeu spune că păcatele noastre au fost puse asupra lui Isus şi El a murit în locul nostru. Isus a devenit înlocuitorul nostru.

În Biblie, un temnicer i-a întrebat pe Pavel şi Sila: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? Pavel şi Sila i-au răspuns, ‘Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.’” (Faptele Apostolilor 16:30-31).

Este foarte clar ce zice Biblia: crede în Isus – Cel care a luat păcatele noastre, a murit în locul nostru, a fost îngropat, şi pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. Sângele lui Hristos şi învierea ne asigură de viaţa veşnică atunci când Îl chemăm pe Hristos ca Domn şi Mântuitor. „Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Romani 10:13) „Oricine” ne include pe toţi şi fiecare din noi.

Prin urmare, dacă înţelegi că eşti păcătos, şi crezi că Isus Hristos a venit să fie singurul Răscumpărător pentru păcat, atunci înţelegi planul mântuirii. Întrebarea este – eşti tu gata să aplici acest plan, primind darul lui Dumnezeu, pe Fiul Său, Isus Hristos? Dacă da, crede în Hristos, pocăieşte-te de păcatele tale şi predă-I Lui ca Domn, tot restul vieţii tale:

„Tată, ştiu că Ţi-am încălcat poruncile şi păcatele mele m-au despărţit de Tine. Îmi pare foarte rău şi acum vreau să mă întorc la Tine de la viaţa mea trecută şi păcătoasă. Te rog să mă ierţi, şi să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru mine, a înviat din morţi, este viu şi aude rugăciunea mea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să mă conducă şi să domnească în inima mea de astăzi înainte. Te rog să trimiţi Duhul Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta tot restul vieţii mele. În Numele lui Isus Te rog, Amin.”

„Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:38)

Dacă ai decis astăzi să-L primeşti pe Isus, bine ai venit în familia lui Dumnezeu. Acum, ca să creşti în asemănare cu El, Biblia ne îndeamnă să perseverăm în angajamentul nostru.

• Botează-te, după cum a poruncit Hristos.

• Spune altora despre credinţa ta în Hristos.

• Petrece timp zilnic cu Dumnezeu. Nu trebuie să fie neapărat o perioadă lungă de timp. Doar dezvoltă-ţi obiceiul de a te ruga Lui şi a citi Cuvântul Său. Roagă-L pe Dumnezeu să facă să crească credinţa ta şi înţelegerea Bibliei.

• Caută să ai părtăşie cu alţi creştini. Dezvoltă un grup de prieteni creştini care să răspundă la întrebările tale şi să te susţină.

• Caută o biserică locală unde te poţi închina lui Dumnezeu.

[Copyright © AllAboutGOD.com. Sursa: www.allaboutgod.com]