[Notă: Noi credem că oamenii umbră aparțin lumii întunericului.]

Omul umbră, fiinţa umbră sau omul cu pălăria

Este o entitate paranormală sau un demon. Unele legende descriu fiinţe spirituale întunecate care îi persecută pe oameni, bântuind uneori locul. Experienţele raportate includ paralizia în somn, năluciri şi halucinaţii. Fiinţele sunt siluete întunecate, cu forme şi aspecte umane, care licăresc apărând şi dispărând în vederea periferică, iar uneori se afirmă că „sar pe pieptul oamenilor şi îi sufocă”. Pot fi respinse folosind „Numele lui Isus”.

[Shadow person, shadow being, or Hat man. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.deliveranceministriesgroup.com, unde nu mai este disponibil.]

Oamenii umbre

17.01.2009

Am ascultat recent o învăţătură de la un pastor de la Calvary Chapel, şi el a menţionat „oamenii umbre”. De multe ori am o învăţătură derulându-se în căşti sau în fundal, şi uneori realizez că nici măcar nu ascult. Din când în când se spune ceva care într-adevăr ajunge până la mine şi îmi atrage atenţia. Referinţa la oamenii umbre a făcut exact asta.

Citesc destul de mult. Mă credeţi sau nu, nu obişnuiesc să citesc la fel de mult ca în trecut. Am fost întotdeauna atras de cărţi despre paranormal. Nu m-am ocupat de vânarea fantomelor sau de ceva de genul, dar am fost întotdeauna fascinat de lucruri precum întâlnirile spiritiştilor pentru a primi mesaje de la cei morţi, plăcile ouija, fantome, spirite şi lucruri de genul acesta. Am citit fiecare carte a lui Stephen King şi multe cărţi de Dean Koonce. „Zona crepusculară” este probabil emisiunea mea preferată de televiziune. Straniul şi ciudatul mă atrag. Poate că toţi suntem aşa. Nu ştiu.

Întotdeauna am ştiut că este oarecum periculos să te ocupi de asemenea lucruri. Am avut o experienţă cu placa ouija când eram copil, iar cândva, la începutul adolescenţei, îmi amintesc că unele fete se ocupau cu întruniri pentru a primi mesaje de la cei morţi şi cu vrăjitoria. Am fost acolo, dar nu-mi amintesc să fi luat parte. Eram fascinat, dar nu am vrut să mă implic în aşa ceva. Oricum, asemenea lucruri m-au interesat şi continuă să o facă şi astăzi. Deci când am auzit discuţia despre oamenii umbre, am simţit nevoia să cunosc mai multe.

Oamenii umbre sunt definiţi ca creaturi umbre. Ei apar în forme întunecate, în vederea periferică a oamenilor. Apar, se dezintegrează, se mişcă prin pereţi şi dispar ca fumul. Oamenii umbre nu sunt ca fantomele, fiindcă nu au trăsături umane, nu apar în îmbrăcăminte de epocă şi nu încearcă să comunice. Martorii au raportat că au fost vânaţi sau terorizaţi de ei. Întâlnirile sunt în mod tipic însoţite de un sentiment de groază.

Există un mare număr de poveşti şi mărturii despre oameni care văd asemenea lucruri. Cine ştie ce este adevărat şi ce nu! (Numai umbra ştie!) Se pare că unul dintre numitorii comuni ai multor mărturii este consumul de droguri. Dependenţii de metamfetamină cristal văd oameni umbre tot timpul. Primul meu răspuns a fost: „Şi ce, consumatorii de droguri halucinează tot timpul.” Dar este ceva rar ca un grup să halucineze acelaşi lucru. Când grupuri de consumatori de metamfetamină cristal au fost împreună, au raportat că au văzut aceeaşi adunare de oameni umbre, mişcându-se în acelaşi fel, în acelaşi loc. Toţi au văzut acelaşi număr de oameni umbre.

Un dependent de metamfetamină aflat în proces de recuperare spune:

„Erau atât de întunecaţi încât erau mai negri decât negrul din cameră, şi uneori erau în grupuri. Uneori aveau haine întunecate, atârnând ca hainele de ţigani.”

El se simţea întotdeauna ca şi cum ei aveau nevoie de ceva de la el sau vroiau ceva de la el, ca şi cum erau slabi.

Un alt fost dependent de droguri a dat mărturia:

„Vedeam ceva ce arăta ca pete de fum sau ceaţă. Se părea că o persoană pândea în fiecare umbră, oamenii umbre. Auzeam voci şi vedeam lucruri care nu erau acolo. Vocile erau şoapte slabe, şoapte slabe care complotau împotriva mea.”

Studiind acestea, devine clar că există o legătură sigură între oamenii umbre şi abuzul de droguri. Am găsit câteva mărturii unde oamenii nu erau dependenţi de droguri, dar mergeau la medic pentru o boală mintală. Medicul le prescrisese medicamente chiar înainte ca ei să înceapă să vadă oameni umbre. Există o mişcare în lume care crede că industria farmaceutică ne otrăveşte. Eu încă nu aud şi nu văd elicoptere negre în această privinţă. Dar un dependent de droguri este un dependent de droguri, corect. Dacă încep să văd oamenii umbre când îmi iau medicamentele pentru tensiune, sunt terminat!

Galateni 5:19-21: „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Cuvântul „vrăjitorie” în greceşte este Pharmakeia. El înseamnă folosirea administrării de droguri, otrăvirea, facerea de farmece şi artele magice. Adesea el este asociat cu închinarea la idoli. Este interesant de observat că metamfetamina cristal este preparată dintr-un amestec de chimicale nocive şi otrăvitoare. Am citit într-un loc că poate conţine chiar şi acid de baterie. Este o lucrare a cărnii, conform Galateni.

Deci Biblia spune că există o legătură între folosirea drogului şi lumea spiritelor. Biblia ne spune clar să nu ne dedăm la asemenea lucruri. Lumea spiritelor este reală, şi deoarece trăim într-o lume căzută, există tot timpul lucruri întunecate în jurul nostru. În vremea noastră Satan şi demonii lui reuşesc să se mişte liberi în jurul pământului. Sunt sigur că dacă am şti cu adevărat ce se petrece în jurul nostru, aceasta chiar ne-ar testa credinţa.

Sunt câţiva pastori la Calvery Chapel care au ieşit dintr-o viaţă de abuz de droguri. Mai mulţi au depus mărturie că au văzut demoni şi că li s-a oferit putere de către acele fiinţe rele. Dar toţi aceşti oameni au acelaşi mesaj. Există o putere mai mare. Acea putere vine de la Duhul Sfânt şi prin sângele lui Isus Hristos. Nu există un motiv bun pentru care aceşti oameni sunt vii, altul decât că Dumnezeu i-a chemat, iar ei au răspuns. Prin ceaţă, au văzut o lumină a speranţei.

Se pare că nebunia metamfetaminei este pretutindeni. Am văzut-o afectând oameni la care nu m-aş fi gândit niciodată. Aceasta pare să fie povestea comună. Adicţia este puternică. Drogul îţi înlătură abilitatea de a raţiona. Surescitarea este atractivă şi te face să te întorci la ea. Noi credem că folosirea drogului este limitată la cei tineri şi nesăbuiţi. Nu mai este aşa. Este un drog care afectează orice vârstă. Şi îmi imaginez că dacă ne vom uita toţi în jur, vom descoperi că atinge o viaţă de lângă noi. Eşti pregătit să te confrunţi cu asta?

Efeseni 6:10-13 spune: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.”

Îi puteţi numi demoni, oameni umbre, fantome, spiriduşi, extratereştri şi o mulţime de alte lucruri. Eu cred că toţi vin din acelaşi loc. Ei miros ca fumul dintr-un motiv! Efeseni ne spune că asemenea lucruri sunt reale, sunt în jurul nostru, şi trebuie să fim pregătiţi. Este o luptă, noi suntem în ea. Nu este vorba de dacă, ci de când.

O parte din lucrurile acestea sunt înspăimântătoare. Dar spiritul fricii vine din iad. Ca şi credincios, eşti însemnat şi pecetluit cu Duhul Sfânt. Acest gen de rău poate să-ţi dea bătăi de cap, dar poate numai dacă Dumnezeu permite. Dacă ai fost cumpărat cu sângele lui Isus, atunci nu eşti la mila spiritelor rele. Tu slujeşti Dumnezeului Atotputernic.

Sunt doar nişte gânduri.

[Doug Ford, Shadow People. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.calvarychapelsweetwater.com, unde nu mai este disponibil.]

Bunica a avertizat despre oamenii umbre

07.01.2010

Femeile nu intenţionau ca Samantha să le audă conversaţia.

Samantha, în vârstă de șapte ani, stătea jucându-se în casa străbunicii ei, când bunica ei a venit ca să o ia.

„Întotdeauna mi-o amintesc pe străbunica mea ca pe o femeie bătrână, fragilă, stând în fotoliul ei cu spătar, cu şosete groase, înalte până la genunchi, de cowboy din Dallas, privind un teleevanghelist care avea o problemă cu vorbirea, fiindcă era surd”, a spus Samantha. „Era din Texas şi era o creştină puternică. Îmi amintesc că îmi spunea poveşti din Biblie şi cum rugăciunea poate vindeca orice.”

Dar în acea zi conversaţia doamnelor s-a îndreptat înspre persoanele stranii, întunecate, pe care le văzuseră amândouă.

„«A început ca cineva pe care îl cunoşteam, apoi a fost ca o fantomă, dar solidă şi neagră»”, a spus bunica, pe un ton foarte jos, ca să se asigure că nu o auzeam”, a spus Samantha, acum adultă. „Străbunica a replicat: «Ştiu despre ce vorbeşti, ca un bărbat înalt fără trăsături, doar o formă întunecată a unui bărbat înalt.»”

Au crezut că persoanele negre erau doar vise, dar în timp ce discutau despre acele vizite, femeile au realizat că vorbeau despre aceeaşi entitate.

„Străbunica a spus ceva care m-a făcut să icnesc şi le-a făcut să realizeze că ascultasem”, a spus Samantha. „Ea a zis: «Uneori pare prea real, ca şi cum ceva este cu adevărat aici, ca şi cum nu este deloc un vis.»” După ce m-au auzit râzând, amândouă au scos un râset nervos, şi s-au întors înspre mine, şi au spus că schimbau poveşti prosteşti de adulţi, şi mi-au spus să nu mă îngrijorez.”

Câteva săptămâni mai târziu, gândul la „o formă întunecată a unui bărbat înalt” încă o necăjea.

„Mi-am făcut curaj să o întreb pe străbunica despre ce vorbise, iar ce mi-a spus ea atunci nu-mi va ieşi niciodată din minte”, a spus Samantha.

Străbunica ei i-a spus că uneori demonii vor încerca să arate ca cineva pe care îl ştii, şi să te înşele ca să vorbeşti cu ei.

„Atunci se vor schimba în fiinţe solide, negre”, a spus Samantha. „Ea mi-a zis să nu vorbesc niciodată în visele mele cu cineva care arăta cunoscut, pentru că este doar un demon care încearcă să mă prostească.”

Apoi i-a spus Samanthei ceva care încă o îngrozeşte.

„Mi-a spus că uneori demonii pot să vină şi în timpul zilei, şi că vor arăta exact ca tine şi ca mine”, a spus Samantha.

Ani de zile mai târziu, pe când locuia în casa bunicii ei, Samantha a descoperit despre ce vorbea străbunica ei.

„Am început să bag în seamă sentimentul de a fi privită ţintă, şi întorcându-mă, să văd fiinţe negre cu coada ochiului, şi trezindu-mă în mijlocul nopţii, să văd o persoană întunecată ieşind din dormitorul meu”, a spus ea.

A văzut acea persoană şi în dormitorul nepoatei ei, pe atunci în vârstă de trei luni.

„Era într-o dimineaţă devreme, iar eu eram în casa surorii mele mai mari”, a spus ea. „Nepoata mea era întinsă pe patul surorii mele, iar eu stăteam în picioare în pragul uşii care separa baia de dormitor.”

Stătea în picioare cam la un metru şi jumătate de pat şi de debaraua alăturată, care avea uşi din oglindă pe toată suprafaţa.

„Mă întorsesem să fiu cu faţa la oglindă, şi în reflecţie am putut să văd o persoană neagră sub pat”, a spus Samantha. „Arăta ca un cap cu umeri, şi a făcut cu braţul o mişcare bruscă ca şi cum încerca să mişte ceva. Am sărit înapoi şi am ţipat.”

Sora Samanthei i-a spus că văzuse acelaşi lucru cu trei săptămâni mai înainte.

Nu l-a mai văzut pe bărbatul întunecat de când s-a mutat din casa străbunicilor ei, dar într-o ocazie recentă când şi-a petrecut noaptea acolo, bărbatul întunecat a vizitat-o din nou.

„Weekendul trecut (18 decembrie 2009) am stat noaptea în casa lor, cu câinele meu, a spus Samantha. „Câinele meu doarme de obicei aproape de mine, în pat, şi absolut niciodată înainte nu s-a purtat în felul acesta în casa bunicilor mei.”

Samantha s-a trezit şi şi-a găsit câinele stând la piciorul patului, uitându-se ţintă, cu toată atenţia, la uşa dormitorului.

„Părea nefiresc de întunecat”, a spus ea. „De îndată ce am murmurat numele câinelui meu pentru a-i atrage atenţia, se pare că ceva stătuse în faţa uşii dormitorului. S-a îndepărtat, şi am putut să văd lumina lunii venind pe fereastra de la baie, de-a lungul coridorului.”

A dormit restul nopţii cu o lampă de birou aprinsă.

„Nu părea că a fost în cameră”, a spus ea. „Văzusem ceva similar când eram mai tânără, era în camera mea sau ieşea din camera mea. Ştiu că trecutul religios al familiei mele joacă un rol în faptul că ei cred că aceste lucruri sunt demoni. Prietenul meu le-ar respinge ca fiind prosteşti sau imaginare, iar mama mea mi-ar spune că am mai mare nevoie de Isus.”

[Grandma Warned About Shadow People. Copyright © 2010 Jason Offutt.]

Mărturia lui Matt

04.02.2013

Numele meu este Matt. Sunt un creştin născut din nou şi ştiu că Isus este în controlul destinului meu. Ştiu că prin El toate lucrurile sunt posibile. Recent navigam pe internet şi am dat de ceva numit paralizia în somn. Nu auzisem niciodată înainte de acest termen, dar imediat ce am început să citesc, am ştiut ce este. A fost foarte interesant pentru mine, deoarece cred că am experimentat aşa ceva şi experienţe foarte similare celor detaliate de multe alte relatări. Am fost mulţumit să aflu că nu eram singur în acest fenomen. Mi-a fost de mare ajutor să aud că există alţii care ştiu exact cu ce m-am confruntat. Eu unul nu am văzut aceasta ca ceva mai puţin decât un atac spiritual rău, nedorit.

Am crescut în biserică şi deşi nu se vorbea foarte mult despre aşa ceva, ştiam că oamenii (creştinii de asemenea) ar putea deveni ţinta interesului demonic. Am ştiut exact ce anume era ceea ce m-a îngrozit atât de mult, de prima dată când mi s-a întâmplat. Sentimentul unui rău copleşitor de răuvoitor, în episoadele de paralizie în somn, nu poate fi confundat cu nimic altceva. De asemenea, este interesant pentru mine că am putut să-l identific de prima dată. Cred că nouă, ca copii ai lui Dumnezeu, ni se dă discernământul ca să identificăm asemenea întâmplări, iar ulterior suntem înarmaţi cu dragostea lui Isus ca să le putem combate.

Pot să văd cum cineva ar veni cu explicaţia „răpirii de către extratereştri”… în special dacă nu a fost un credincios în Dumnezeu. Îmi amintesc că atunci când eram foarte mic, vorbeam cu mama mea despre extratereştri. Iar ea mi-a spus că nu există un asemenea lucru ca extratereştrii, şi că ei sunt demoni care îşi fac partea în a distruge credinţa în Dumnezeu. Mama mea este o femeie profund spirituală şi foarte în acord în umblarea ei cu Hristos, deci am luat explicaţia ei drept bună. Cred că aceasta are ceva de-a face şi cu puterea mea de discernământ în episoadele de paralizie în somn. Deci aceasta este povestea mea dinainte.

Acum vă voi povesti despre ce am experimentat, dar înainte de a o face, vreau să fac clar că nu o fac pentru amuzament, sau de dragul de a promova convingeri ocultiste. De fapt cred că a avea obsesii despre astfel de lucruri poate fi dăunător pentru credinţa cuiva, dar voi reveni la asta. O fac numai în speranţa că poate ajuta ca mărturie faţă de necreştini, sau că îi va ajuta pe creştinii care experimentează acest gen de lucruri, să înţeleagă ce li se întâmplă şi cum să se apere.

Când eram copil:

Când eram foarte mic (poate la șase sau șapte ani), îmi amintesc că foarte des vedeam cu coada ochiului câte unul dintre aşa-numiţii „oameni umbre” în casa noastră. Erau de genul pe care mulţi descriu că îl văd, cu o pălărie de fetru. Poate că are legătură… poate că nu. Aduc asta în discuţie doar fiindcă se pare că „oamenii umbre” sunt adesea asociaţi cu experienţa paraliziei în somn. Nu mă pot opri să gândesc că există o corelaţie între aceasta şi episoadele de paralizie în somn de care am suferit mai târziu în viaţă.

Ultimii ani ai adolescenţei şi între douăzeci şi treizeci de ani:

Primul episod pe care mi-l amintesc a inclus toate simptomele obişnuite ale paraliziei în somn. M-am trezit în patul meu… uitându-mă ţintă la tavan, şi imediat am ştiut că era o prezenţă rea, duşmănoasă cu mine în cameră. Nu am putut să strig. Nu am putut să mă mişc, dar am început imediat să mă rog, şi mi-a trecut prin minte să mustru orice era de mă făcea să mă simt atât de excesiv de îngrozit, aşa că am spus: „Prin sângele Domnului Isus Hristos, îţi poruncesc să pleci!” Nu sunt sigur dacă am spus-o cu glas tare sau nu, dar de îndată ce am făcut-o, mi-am revenit, şi m-am trezit că eram într-adevăr întins pe spate, cu braţele încrucişate pe piept (ca într-un sarcofag egiptean). Mai târziu i-am spus prietenului meu despre asta, şi el a descris o experienţă straniu de similară, iar el s-a trezit exact în aceeaşi poziţie. Ceea ce m-a făcut să gândesc că a fost mai mult decât doar un vis.

Mulţi ani mai târziu, m-am trezit cu acelaşi sentiment, iar prin ochii de-abia întredeschişi am putut să desluşesc o creatură ca un balaur foarte mic, urcând pe perete. S-a întors şi s-a uitat în jos la mine, şi şi-a întins braţul într-o mişcare ca şi cum şi-ar fi înfipt ghearele. Pentru a vă da o imagine vizuală, creatura arăta ca un fel de versiune gri a versiunii copilului din Hellboy (dacă aţi văzut vreodată filmul). Totuşi, când s-a întâmplat, filmul nu ieşise încă, deci ştiu că mintea mea nu a făcut conexiunea. Nu am avut acea sursă pentru imagine. Din nou, am mustrat imediat în Numele şi Isus, şi din nou mi-am revenit imediat. A fost evenimentul în care îmi amintesc că am văzut ceva, şi tot nu sunt sigur dacă era acolo sau dacă mintea mea evoca imagini, pentru a încerca să înţeleagă sentimentul răului copleşitor şi al fricii. Nu ştiu.

Am mai avut doar două situaţii în care mi s-au întâmplat acest gen de lucruri. Unul de care ştiu, este că m-am trezit luptându-mă pentru aer, ca şi cum îmi era forţat să iasă din plămâni, fiindcă asta a trezit-o pe prietena mea – cealaltă dată, am rostit din nou aceleaşi cuvinte: „Prin sângele Domnului Isus Hristos, îţi poruncesc să pleci!”, şi imediat a încetat.

Nu ştiu de ce se întâmplă asemenea lucruri. Singurul lucru de care îmi pot da seama este că toate par să se fi întâmplat în acele perioade din viaţa mea când eram foarte separat de Dumnezeu. Nu-mi trăiam viaţa în modul corect, şi cred că acele entităţi rele de la Satan încercau să exploateze asta şi să mă chinuiască din această cauză. Ele Îl urăsc pe Dumnezeu, dragostea Lui, pe Isus şi pe toţi cei care sunt copiii Lui. Ştiu că nu-mi pot face rău sau să mă posede, fiindcă sunt slujitorul lui Dumnezeu, iar trupul meu este deja umplut cu spiritul lui Isus, dar tot este şi va fi întotdeauna foarte înfricoşător. Sper şi mă rog… da, mă rog cu adevărat să nu mi se mai întâmple niciodată, dar dacă mi se va întâmpla, ştiu exact ce să fac şi cum să opresc asta.

Acum o să vă spun de ce site-ul vostru este o binecuvântare. Precum am afirmat înainte, cercetam despre paralizia în somn, ca şi despre „oamenii umbre” din copilăria mea, şi am găsit tot felul de explicaţii raţionale şi ştiinţifice ale acestor evenimente. Pe scurt, începeam să mă întreb dacă evaluările mele anterioare erau corecte… Să mă întreb dacă eram doar superstiţios… Chiar să pun sub semnul întrebării credinţa mea şi încrederea mea în Dumnezeu. Cu cât mă întrebam mai mult, cu atât îmi era mai teamă că avea să se întâmple din nou. Apoi am găsit pe internet una dintre emisiunile voastre, „Cum să opreşti paralizia în somn”. Am ascultat-o şi am fost imediat adus la pace, iar sistemul credinţei mele rămâne intact.

De fapt, mă simt mai aproape de Dumnezeu acum, pentru că ştiu că nu sunt singur. Ştiu că există alţii care se pot raporta la ceea ce mi s-a întâmplat mie, şi ştiu că există oameni care încearcă să-i ajute pe alţii să facă faţă acestui lucru. Mă voi ruga pentru alţii cărora li s-a întâmplat asta, şi mă voi ruga pentru consilierea şi misiunea pe care le faceţi voi. Dacă asemenea experienţe ajută la aducerea oamenilor la Hristos, atunci aşa să fie. Sper că nu este necesar să fii atacat de demoni ca să vezi lumina, dar presupun că unii au nevoie să li se dea un mic ghiont. Poate că este parte a planului lui Dumnezeu, pentru a ne întări credinţa. Dumnezeu a creat îngeri, demoni şi pe Satan însuşi, şi în cele din urmă îi cheamă la ceea ce le este îngăduit. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi continuaţi lucrarea cea bună!

[The Testimony of Matt. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.alienresistance.org, unde nu mai este disponibil.]

Am văzut un demon. Tu ai văzut? (Oamenii umbre)

04.09.2013

Ei bine,

Pur şi simplu trebuie să-mi iau lucrul acesta de pe inimă, pentru că acum am trecut de 30 ani, şi ceva ce am văzut cu mult timp în urmă a lăsat cu adevărat un impact asupra mea. Am văzut un demon. Scriu aşa ceva doar ca să spun lumii cum am văzut eu aceasta, cum un prieten apropiat al meu a văzut aceasta, şi cum oameni celebri (membrii formaţiei Black Sabbath) au văzut aceasta. Demoni.

Pe internet se face referire la ei ca la oamenii umbre. Prietenul meu apropiat, care ştiu că a văzut câţiva, a desenat o imagine artistică a lor, care a făcut înconjurul internetului.

Cel pe care l-am văzut eu când eram cam în clasa întâi sau a doua, este la dreapta. Cel pe care l-a văzut prietenul meu apropiat este la dreapta.

Eu l-am văzut pe al meu când dormeam în patul părinţilor mei, pentru că m-am trezit îngrozit în mijlocul nopţii. M-am dus în camera lor, am adormit şi m-am trezit cândva între miezul nopţii şi cinci dimineaţa. Când m-am trezit, m-am simţit complet neobişnuit şi înnebunit. M-am uitat de sub pături, în camera părinţilor mei. (Apropo, eram complet treaz şi pe deplin mobil – nu pe jumătate adormit sau în vreun fel de paralizie în somn.) Mă uitam în jurul camerei ca să verific de ce mă simţeam atât de inconfortabil. Am fost surprins că ochii mi se adaptau la întuneric, pentru că nu se întâmplă, când te trezeşti în mijlocul nopţii, ca ochii să-ţi fie deja adaptaţi. Aşteptam să-mi adaptez privirea la bula neagră din faţa privirii mele. Bula neagră plana uşor înapoi şi înainte, iar apoi am realizat că ochii mei erau deja adaptaţi, şi că priveam la un fel de „fiinţă” umbră/neagră ceţoasă/în mantie, planând la piciorul patului. Era mai neagră decât întunericul din cameră la care mă adaptasem, şi arăta ca şi cum purta un fel de mantie neagră cu glugă.

Am aruncat păturile peste mine, şi eram îngheţat de teamă, şi de-abia puteam respira. După un timp în care de-abia am respirat, am decis să mă uit de sub pături ca să verific, să mă asigur că ceea ce văzusem era ce crezusem. Şi cum era de aşteptat, figura neagră în mantie era încă acolo planând/plutind.

I-am zis mamei mele în următoarea zi, iar ea a spus ca dacă ceea ce am văzut era cu adevărat un demon, să spun: „Domnul te mustră în Numele lui Isus Hristos.” Ei bine, m-am rugat în fiecare noapte ca să nu mai văd aşa ceva, până am fost în ultimul an de liceu. Şi nu am mai văzut.

Totuşi, la fiecare câţiva ani, dau peste cineva sau aud de cineva care a văzut. Cunosc un prieten apropiat care a văzut demoni de câteva ori. El nu spune nimănui, la fel cum eu nu spun nimănui, de teama ridiculizării şi de nu a fi etichetat ca având o „boală mintală”. (În trecut am fost ofiţer de poliţie, deci în două rânduri diferite am trecut un un examen psihologic şi un interviu, şi am fost considerat competent din punct de vedere mintal.) Scriu aceasta ştiind că cei mai mulţi nu vor lua în considerare postarea; totuşi, scriu pentru puţinii care s-au simţit izolaţi în experienţa lor.

Când eram la liceu am cunoscut un tip cu care am devenit bun prieten, care a văzut figura din imagine (din stânga) la lumina clară a zilei. Povestea lui a fost că mama lui a invitat o prietenă de familie, şi că prietena de familie şi-a adus nepoata. Ei bine, ceea ce s-a întâmplat a fost că atunci când prietenul meu a văzut-o pe nepoată (prietenul meu apropiat era cam în clasa a doua pe atunci), a spus că a văzut o persoană umbră înaltă, în spatele nepoatei, urcând treaptă cu treaptă cu fata, iar persoana umbră aproape că părea să poarte o pălărie de fetru pe cap.

S-a dovedit că nepoata era cu mătuşa ei, pentru că mama nepoatei avea o prăbuşire nervoasă, după pierderea unei sarcini, iar mama scria pe pereţi cu sângele copilului avortat.

Acelaşi prieten al meu a văzut un demon în camera de zi a casei lui, când în acelaşi timp mama lui a primit un apel telefonic că a fost angajat un nou pastor la biserică (da, întâmplător).

Deci eram în ultimul an de liceu şi în sfârşit trecusem peste faptul de a fi speriat de întuneric din cauza experienţei mele, şi ieşeam cu o fată. M-am dus la biserica fetei, iar o fostă vrăjitoare care era intervievată, a spus că pe când era vrăjitoare, vedea persoane întunecate şi umbroase păşind pe holurile ei, şi că persoanele arătau ca şi cum purtau robe negre cu glugă. A fost doar o altă confirmare a experienţei mele.

După colegiu, eram la Academia de Poliţie, şi Echipa Şerifului de Aplicare a Legii Drogului şi Viciului, a intrat în vorbă cu noi despre oamenii care iau droguri şi efectele pe care le au drogurile. Micul grup de ofiţeri a spus că au fost martori cum un tip, care tocmai fusese arestat pentru droguri, a spus că monştri întunecaţi îl urmăreau în celula de închisoare, şi a vrut ca poliţiştii să-i scoată de acolo. După ce a spus asta, cam un minut mai târziu tipul a murit. Este o poveste de la Aplicarea Legii Drogului şi Viciului, detalii la Departamentul Şerifului, Districtul Orange, California. În opinia mea, erau oameni umbre/demoni. (Căutaţi pe Google consumatorii de metamfetamină, oamenii umbre.)

După ce am renunţat la slujba de poliţist, am văzut formaţia lui Ozzy Osborne, Black Sabbath, vorbind despre vremea când vedeau oameni umbre/demoni. Iată linkul unde unul dintre membri povesteşte cum a obţinut o carte de magie neagră scrisă în latină în secolul 16. Tipul pune cartea în camera lui şi se trezeşte în mijlocul nopţii, şi descrie exact acelaşi lucru pe care l-am văzut eu. El începe să vorbească despre aceasta cam la patruzeci de secunde după începerea videoului.

Mai târziu, după ce am renunţat la slujba de poliţist, am început să predau. Un băiat din clasa mea de la şcoala elementară desena următoarele desene. M-am oprit brusc din mers, pentru că imaginile pe care le desena îmi aminteau exact de ceea ce văzusem eu când eram la şcoala elementară.

L-am întrebat pe băiat ce desena. Mi-a spus că desena monştri pe care îi văzuse. L-am întrebat dacă i-a văzut la televizor, în filme sau pe internet. Apoi el a spus că i-a văzut de câteva ori în viaţa reală, cam pe la ora 3 după-amiaza, mergând pe jos acasă de la şcoală. A spus că i-a văzut aproximativ cu un an sau doi înainte, într-o alee prin care obişnuia să treacă spre casă. (Nu este nevoie să spun că a încetat să mai meargă acasă pe drumul acela.) Am făcut câteva fotografii cu telefonul mobil. Acestea erau imaginile pe care le desena.

Deci ca să nu mai lungesc povestea, Isus a alungat demonii în timpul Lui pe pământ, lui Isus I s-au oferit de asemenea toate împărăţiile lumii de către domnul demonilor – Satan.

Demonii sunt reali. Oamenii văd OZN-uri şi extratereştri, iar eu cred cu tărie că aceştia sunt demoni.

Demonii pot să apară ca „îngeri de lumină”. Nu fiţi înşelaţi.

Apostolul Pavel spune:

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12)

Dacă vedeţi oameni umbre, sunt cu adevărat demonici. Ei sunt aici ca să ucidă, să fure şi să distrugă. Totuşi, Isus a venit să ne salveze pe noi, cei care suntem pierduţi. Pentru a învinge orice activitate demonică, este nevoie să-ţi pui credinţa în Isus şi să te rogi ca Dumnezeu să mustre cu Numele lui Isus răul cu care eşti confruntat.

Am auzit de unii care au văzut oameni umbre pe patul de moarte. Ca să nu ți se întâmple vreodată, este nevoie să te rogi ca Isus Hritos să vină în inima ta ca să te mântuiască!

Să-ţi dai viaţa lui Dumnezeu şi să te eliberezi de Satan (Biblia spune că putem avea doar doi stăpâni, Dumnezeu sau răul din lume), să-L alegi pe Dumnezeu şi să urmezi paşii de mai jos. Nu ai nimic de pierdut şi ai totul de câştigat!

[Maxwell Powers, I Have Seen A Demon. Have you? (Shadow People). Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.mychristianreflection.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]

Paralizia în somn şi oamenii umbre (duhurile rele)

23.12.2013

A experimentat cineva asta? Dormi şi ceva te trezeşte. După ce te trezeşti, realizezi că trupul îţi este imobilizat. Nu poţi mişca un muşchi şi nu poţi scoate un sunet. Se spune că se numeşte paralizie în somn şi că este produsă de spirite demonice, în principal de oamenii umbre. Eu am trecut prin paralizie în somn şi am văzut recent demonicul. L-am văzut în şase ocazii.

Prima dată a fost ceva ca un om băţ, cu un cap mare ca de extraterestru împotriva unui prădător. A doua oară a fost o figură umanoidă întunecată, cu ochi verzi strălucitori. Dar cei doi doar s-au uitat la mine de la o distanţă scurtă, eram treaz şi nu era paralizie.

Numărul 3 a fost când dormeam în camera fratelui meu de unsprezece ani. Aşternuse o pătură pe podea şi stătea întins acolo ca şi cum făcea camping, iar eu eram întins pe pat, într-o stare între somn şi trezie. Am simţit ca şi cum greutatea unui trup a venit peste mine, deci am crezut că fratele meu s-a decis să vină în pat, dar fiind adormit a căzut acolo şi m-a lovit, dar când m-am uitat în jos la fratele meu, era adormit pe podea, unde se dusese. Atunci am realizat că eram într-o stare de paralizie gravă. Când m-am uitat în sus, am văzut acel lucru umanoid întunecat, de culoarea nisipului, lângă pat şi în faţa mea. Tot ce avea erau ochii verzi, şi arăta ca o corcitură între ceva din „Harry Potter” şi „Mumia”. Precum am spus, trupul îmi era îngheţat, nu mă puteam mişca, nu puteam vorbi. Am început doar să mă rog în capul meu, iar lucrul acela întunecat, de culoarea nisipului, a plutit şi a dispărut.

A patra oară a fost trei zile mai târziu. Am văzut acel lucru într-un vis. Era în forma unui copil mic, negru ca smoala, fără faţă şi cu şase picioare. Mi-a făcut pielea de găină. Imediat m-am trezit într-o stare de paralizie gravă. Am continuat să aud mârâituri şi şoapte chiar în urechile mele. Am început să mă rog şi au devenit violente. Am simţit că ceva a început să mă apese pe burtă şi gât, mi-am pierdut controlul mâinilor, se mişcau de unele singure, degetele au continuat să mi se îndoaie singure, iar eu doar am început să mă rog, şi după câteva minute acel ceva a plecat.

Numărul 5 a început ca un vis legat de acele fiinţe, apoi, când m-am trezit într-o stare de paralizie severă, când m-am uitat la corpul entităţii, era transparent şi întunecat, şi avea faţa ca a fratelui meu de unsprezece ani. Când m-am rugat, a devenit agitată. Am simţit ca şi cum o mână mare îmi apăsa burta şi a venit o senzaţie de sufocare, dar atacul nu a fost atât de lung ca al patrulea.

Ultimul pe care l-am văzut a fost acum două săptămâni. Dormeam, după ce venisem acasă de la lucru. Încă o dată paralizie, corpul era uman, gri, iar capul era mare, ochii acoperiţi, avea urechi ascuţite şi colţi frumoşi. Am început să mă rog. Am avut obişnuita senzaţie de sufocare, apoi a dispărut.

Dar cumva am început să dobândesc abilitatea de a le simţi prezenţa. Mai întâi începe ca o rafală de vânt în cameră, pentru o fracţiune de secundă, apoi locul devine complet tăcut (ca atunci când îţi pui căşti în urechi, dar fără să asculţi ceva, felul cum sună înăbuşit, asta numesc eu complet tăcut), şi ţi se face pielea găinii, simţi vibraţii puternice în acel loc, o căldură puternică sau o răceală bruscă pe piele (eu când simt răceala am coşmaruri, iar când simt căldură, mă trezesc la un atac fizic). A avut cineva experienţe similare?

OK, cei mai mulţi spun că nu este ceva spiritual şi că visam, fără să fiu complet treaz. Atunci cum explicaţi că în întâmplările 1 şi 2 nu eram adormit, eram treaz? Am văzut un om băţ în timp ce şedea pe veranda din spate, fără să fiu deloc adormit. S-a uitat la mine şi a fugit în spate. A doua oară a fost la serviciu. Încărcam bunuri pe cărucior, când m-am întors lucrul era chiar în spatele căruciorului meu, doar uitându-se la mine. Era mic, mai mult ca la o depărtare de un braţ. Dacă sunt ocupat cu lucrul, când aş avea timp să visez aşa ceva?

Deci am făcut cercetări despre paralizia în somn şi spiritele care o cauzează. Cele mai obişnuite sunt oamenii umbre, ei se hrănesc cu emoţii negative ca gelozia şi teama, al doilea este omul cu pălăria, imaginea întunecată ca o persoană umbră, dar poartă o pălărie de fetru şi o pelerină. Se spune că există o diferenţă între oamenii umbre şi omul cu pălăria, dar am uitat care. Următoarea este bătrâna baborniţă. Victimele raportează că au văzut o femeie bătrână îmbrăcată în zdrenţe. Ceea ce face ea în mod obişnuit este să stea pe pieptul victimelor paralizate şi să le dea coşmaruri. Apoi sunt spiritele feminine succubus, care fac sex cu bărbaţii care dorm, inccubus este opusul lor.

[Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.christianforums.com, unde nu mai este disponibil.]

A văzut cineva oameni umbre, sau vreun fel de demon, sau a avut cineva o experienţă ciudată (latura întunecată)?

În calitate de creştin v-aş recomanda cu tărie să nu cercetaţi mai profund aşa ceva. Îngăduiţi-mă să vă avertizez, ca un tovarăş creştin, că de fapt asta m-a făcut să dau de necaz, fiindcă părea cu adevărat interesant şi aşa mai departe. Trebuie să vă avertizez, ar putea să vă provoace un fel de paralizie în somn, doar că nu ar fi halucinaţie. Înţeleg că necreştinii găsesc greu de crezut un asemenea lucru.

[Anyone ever saw shadow people, or any kind of demon, or weird experience (dark side)? Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.forum.sa-mp.com, unde nu mai este disponibil.]

Video: The Entity (Sleep Paralysis Documentary) | Real Stories

De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel. (Geneza 44:5)

Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Dar faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. (Exod 7:10-12)

Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului, sub ochii lui faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge. Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul. (Exod 7:20-22)

Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului. Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului. (Exod 8:6-7)

Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului. Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace. Şi vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul. (Exod 8:17-19)

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui faraon. Ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi.” Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi. Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi egiptenii. (Exod 9:8-11)

Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască. (Exod 22:18)

Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori. (Levitic 19:26)

Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. (Levitic 19:31)

Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui. (Levitic 20:6)

Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor. (Levitic 20:27)

Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac. (Numeri 22:7)

Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu! (Numeri 23:23)

Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta. (Deuteronom 18:10-14)

Între cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor. (Iosua 13:22)

Gaal, luând iarăşi cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se coboară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.” (Judecători 9:37)

Şi filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” (1 Samuel 6:2)

Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat. (1 Samuel 15:23)

Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce, dar, întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine, şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” Îndată Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale şi lasă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” Dar el n-a vrut, şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea. (1 Samuel 28:6-25)

Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale, Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!” (2 Regi 9:22)

Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. (2 Regi 17:17)

Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Hefţiba. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. El a zidit din nou înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteii, cum făcuse Ahab, împăratul lui Israel, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.” A zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. Şi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria, şi a ţinut la el oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. … Pentru că Manase, împăratul lui Iuda, a săvârşit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriţii şi pentru că a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia, ca asupra Samariei, şi cumpăna, ca asupra casei lui Ahab: şi voi curăţa Ierusalimul, ca o farfurie, care se curăţă şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce a fost curăţată. Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor, pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!” (2 Regi 21:1-7, 11-15)

Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii. N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai. (1 Cronici 10:13-14)

Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteii şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.” A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului. Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată Legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. (2 Cronici 33:1-9)

… care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit. (Psalmi 58:5)

Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui. (Eclesiastul 10:11)

Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii răsăritului şi dedaţi la vrăjitorie ca filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor. (Isaia 2:6)

Domnul Dumnezeul oştirilor va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine şi orice izvor de apă, pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe proroc, pe ghicitor şi pe bătrân, pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit. (Isaia 3:1-3)

Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?” (Isaia 8:19)

Duhul Egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. (Isaia 19:3)

Eu zădărnicesc semnele prorocilor mincinoşi şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le prefac ştiinţa în nebunie. (Isaia 44:25)

Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece. Te-ai obosit tot întrebând; să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! (Isaia 47:9, 13)

Dar voi, apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului şi a curvei! (Isaia 57:3)

Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care le-au urmat, pe care le-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pământ. (Ieremia 8:1-2)

De aceea, să n-ascultaţi pe prorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!” (Ieremia 27:9)

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror vise voi le pricinuiţi!” (Ieremia 29:8)

Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi. (Ezechiel 21:23)

În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui. (Daniel 1:20)

Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldei ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. (Daniel 2:2)

Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeu!” (Daniel 2:10)

Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului.” (Daniel 2:27)

Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tâlcui. (Daniel 4:7)

Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi şi că pentru tine nicio taină nu este grea; deci tâlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis. (Daniel 4:9)

Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.” (Daniel 5:7)

În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-a găsit la el lumină, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldei, ghicitori. (Daniel 5:11)

Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde. (Mica 3:7)

Voi nimici cu desăvârşire descântecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori. (Mica 5:12)

Din pricina multelor curvii ale curvei plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. (Naum 3:4)

Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor. (Zaharia 10:2)

În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte «mare».” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. (Faptele Apostolilor 8:9-11)

După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus. (Faptele Apostolilor 13:6)

Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. (Faptele Apostolilor 13:8)

Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor. (Faptele Apostolilor 16:16-19)

Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. (Faptele Apostolilor 19:18-19)

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide. (Galateni 5:19-20)

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)

Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! (Apocalipsa 22:15)

de Bill Schnoebelen

Temniţe şi Dragoni este un subiect tragic şi încâlcit. Este esenţialmente un program de alimentare a ocultismului şi vrăjitoriei. Pentru creştini, prima problemă scripturală este faptul că Temniţe şi Dragoni încalcă porunca din 1 Tesaloniceni 5:22: „Feriţi-vă de orice se pare rău.” Mare parte din ornamentele distinctive, arta, figurinele şi scrierile din cadrul Temniţe şi Dragoni cu siguranţă par rele – pentru a nu spune mai mult.

Şi după toate acestea, a doua problemă este că materialele în sine, în multe cazuri, conţin ritualuri magice autentice. Pot să vă spun aceasta din propria mea experienţă. Am fost mare preot vrăjitor (tradiţia alexandrină) în timpul perioadei 1973-84. O parte din acea perioadă (1976-1980) am fost implicat şi în satanismul dur. Noi am studiat, şi am practicat, şi am instruit mai mult de 175 de oameni în masonerie. „Parohia” noastră era în Milwaukee, Wisconsin; doar o scurtă distanţă cu maşina de sediul mondial al TSR, compania care face Temniţe şi Dragoni în Lake Geneva, Wisconsin. La sfârşitul anilor 1970, doi scriitori ai jocului au venit de fapt la soţia mea şi la mine, ca „vrăjitori” proeminenţi în comunitate. Vroiau să se asigure că ritualurile erau autentice. În cea mai mare parte sunt.

Cei doi bărbaţi s-au aşezat în camera noastră de zi şi au luat notiţe din plin de la noi, despre cum să se asigure că ritualurile erau cu adevărat chiar „din carte” (acesta însemnând că au provenit de fapt din cărţi sau manuale de magie). Au părut satisfăcuţi cu ceea ce au primit şi au plecat mulţumindu-ne.

În 1986, a apărut un bărbat la Clubul 700, care era un fost angajat şi scriitor al jocului pentru TSR. El a depus mărturie chiar în emisiune că a intrat într-o dispută cu conducerea de acolo, din cauză că a văzut că ritualurile erau prea autentice şi puteau fi periculoase. A protestat faţă de şeful lui şi în principiu i s-a spus că aceasta era intenţia – să facă jocurile cât de reale posibil. S-a simţit mustrat de conştiinţă (chiar dacă pe atunci nu era creştin) şi a simţit că trebuia să demisioneze de la companie.

Acum, se pune întrebarea – dacă cineva face „în mod inocent” un ritual autentic, care evocă un demon, sau blestemă pe cineva, gândind că joacă doar un joc – nu ar putea ritualul să aibă eficienţă? Eu cred că ştim răspunsul la întrebare. Dacă te joci că-l împuşti pe prietenul tău în cap, cu ceea ce tu crezi că este un pistol neîncărcat, şi nu ştii că este un glonţ în butoi, este prietenul tău mai puţin mort pentru că te jucai?

Oamenii trebuie să înţeleagă că universul lui Dumnezeu funcţionează după reguli care nu sunt mai puţin reale în domeniu spiritual, decât legile fizicii care propulsează un glonţ în afara armei, iar acele legi sunt la fel de ireversibile. Dumnezeu spune că dacă te amesteci în magie şi ocult, ieşi de sub voia şi protecţia Lui (presupunând că eşti creştin). Dacă nu eşti creştin, atunci cu adevărat te joci cu focul. Câteva versete care învaţă clar aceasta se găsesc în Exod 22:18, Levitic 19:31, Levitic 20:6, Deuteronom 18:10, 1 Samuel 15:23, 2 Regi 21:6, Isaia 8:19, Galateni 5:20, Apocalipsa 21:8, Apocalipsa 22:15.

Jocuri mortale?

Pentru a cita un proverb vechi, „Deşi băieţii aruncă pietre la broaşte în glumă, broaştele mor în serios.” Doar fiindcă oamenii joacă Temniţe şi Dragoni crezând că joacă un joc, nu înseamnă că forţele rele (care sunt foarte reale) îl vor privi ca un joc. Dacă faci ritualuri sau spui descântece care le invită în viaţa ta, atunci forţele rele vor veni – crede-mă! Noi ne-am rugat cu destui oameni de vârsta voastră şi mai tineri, care erau foşti fani Temniţe şi Dragoni, şi erau complet în robie.

Ceea ce ne aduce la alte aspecte dezagreabile ale jocului. Un psiholog pro-Temniţe şi Dragoni a scris că: „Cu greu găseşti un joc în care jucătorii să nu se dedea la crimă, incendiere, tortură, viol sau jaf pe autostradă.”¹ De fapt, Ghidul Maestrului Temniţei îl dă pe celebratul Adolf Hitler ca exemplu de persoană istorică reală, care a manifestat carismă Temniţe şi Dragoni! Valorile conţinute de joc sunt, în cel mai bun caz, „cine e mare e şi tare, cine e mic, tot nimic”.

În plus, mare parte din joc conţine conotaţii care duhnesc de sex ilicit şi violenţă sexuală. De exemplu, coperta unui supliment Temniţe şi Dragoni, numit Eldritch Wizardry, arată o femeie goală culcată pe un altar ritualic evident satanic. Tragica scenă este irezistibilă, fiindcă este cu adevărat ceea ce se face în grupurile sataniste autentice în toată naţiunea. Este extrem de sado-masochistă, fiindcă soarta unei asemenea femei este să fie violată, violată în grup, torturată sau sacrificată unui dumnezeu demon. Acest gen de imagine poate fi foarte provocatoare şi seducătoare pentru băieţii adolescenţi şi chiar pentru bărbaţii adulţi.

Pe deasupra, personajele masculine din joc încearcă adesea să seducă personajele feminine; iar referinţele abundă în lucruri ca boala venerică şi satiriazisul (o stare de excitaţie sexuală permanentă a bărbatului). Pot acest gen de lucruri să fie potrivite pentru creştini, sau chiar pentru orice persoană decentă, de orice credinţă?

Spălându-ţi singur creierul

Mai mult, jocurile de rol fantezie (JRF) precum Temniţe şi Dragoni folosesc tehnici de spălare a creierului:

1. Generare de teamă prin descântece şi imagini mintale despre scene pline de frică, emoţionale, şi ameninţări cu privire la supravieţuire din partea personajelor jocurilor de rol fantezie.

2. Izolare – îndepărtare psihologică de structurile tradiţionale de suport (familie, biserică etc.), în lumea imaginară. Izolarea fizică datorită activităţilor jocului, extrem de consumatoare de timp, în afara atmosferei familiei.

3. Imaginile torturii fizice şi uciderilor pot fi la fel de reale în minte ca experienţele efective. Jocurile se concentrează pe ucideri şi tortură, pentru dobândirea puterii, bogăţiei şi pentru supravieţuirea personajelor.

4. Eroziunea valorilor familiei – Maestrul Temniţei (MT) cere loialitate, control şi supunere, atotcuprinzătoare şi totale.

5. Etică situaţională – orice act poate fi justificat în mintea jucătorului, prin urmare nu există absoluturi precum corect şi greşit; nicio moralitate, în afara moralităţii „de moment”, de care este nevoie pentru a asigura supravieţuirea şi înaintarea. Nu există situaţii în care ambele părţi câştigă, iar forţele bune rareori triumfă asupra forţelor răului.

6. Valorile religiei şi sistemele de convingeri (vezi mai jos) sunt restructurate din etica tradiţională iudeo-creştină (la care aderă cei mai mulţi oameni din cultura vestică), în credinţă în zei şi zeităţi multiple. Jucătorii se pun în acord cu zeităţi specifice pe care le selectează; zeităţile protectoare sunt chemate cu putere. Ele nu sunt zeităţi ale fanteziei, ci provin din religiile şi convingerile antice autentice! Numai dumnezeii oculţi sunt incluşi. Mai mult, profanarea este solicitată în multe feluri, ca defecarea şi urinarea, pentru a „profana un baptisteriu”.

7. Pierderea autocontrolului – autoritatea asupra propriei persoane este cedată Maestrului Temniţei. Depinzând de personalitatea şi tăria eului jucătorului, pierderea poate fi aproape absolută.

8. Degradarea – durerea şi tortura sunt puternic implicare în situaţii sadice, sexuale, care plac în mod grafic impulsurilor viscerale. Mare parte din material (precum am menţionat mai sus) face parte din domeniile pornografice şi accentuează profanarea inocenţei.

O ciocnire de perspective asupra lumii!

Aceasta este o altă chestiune cuprinzătoare. Valorile jocului nu sunt numai pro-violenţă şi moarte; ele antrenează de asemenea jucătorul într-un mod întru totul diferit de a privi viaţa: ceea ce antropologii numesc „Perspectiva Magică asupra Lumii”. Perspectiva Magică asupra Lumii este cu mult în afara normelor culturale ale celor mai multe societăţi, şi cu siguranţă în afara domeniilor valorilor biblice. Permiteţi-mi să explic:

1. Perspectiva Magică asupra Lumii învaţă că există în univers o forţă neutră, ca gravitatea, care este magia. În această perspectivă asupra lumii, nu există Dumnezeu suveran; ci mai degrabă universul este condus ca o piesă gigantică de maşinărie. Punerea în aplicare a magiei este înţelegerea modului de a manipula universul, pentru a obţine ceea ce vrei. O analogie ar fi punerea monedei potrivite în fanta unui automat şi apăsarea butonului. Primeşti bomboana în mod automat, presupunând că ai folosit moneda potrivită şi ai apăsat butonul corect. Aşa este Perspectiva Magică asupra Lumii. Dacă ştii tehnologia corectă (descântec, ritual, incantaţie etc.), universul trebuie să răspundă – la fel cum lumina trebuie să se aprindă dacă apeşi întrerupătorul. Este ceva automat şi repetabil din punct de vedere ştiinţific.

2. Perspectiva iudeo-creştină (adică din Biblie, şi susţinută într-o anumită măsură de cele mai multe culturi din lumea vestică) învaţă, dimpotrivă, că universul se află în controlul unei Persoane suverane, Dumnezeu. Pentru a obţine „rezultate”, trebuie să Îi ceri Lui. Astfel, este mai mult ca un copil care merge la un părinte şi cere o bomboană, decât obţinerea ei de la un automat. Părintele poate spune „da”, „nu”, sau „aşteaptă până mai târziu”. În mod similar, în Biblie nu există un mod de a-L manipula automat pe Dumnezeu pentru a primi ceea ce vrei, fiindcă El este o Persoană omnipotentă. În plus, Dumnezeu spune că magia este un păcat profund şi abominabil (vezi mai sus).

Acum, evident, cele două perspective despre lume nu pot exista în acelaşi univers moral. Ori una este adevărată şi cealaltă falsă, ori viceversa. Astfel, cineva nu poate fi creştin şi să creadă în Perspectiva Magică asupra Lumii, şi să nu fie un fel de ipocrit sau persoană înşelată. Motivul este că în „universul” Temniţe şi Dragoni, magia este neutră şi poate fi folosită de „tipii buni” sau de „tipii răi”. Ea este ca „Forţa” din filmele Războiul stelelor. Moralitatea magică îmbibă Temniţe şi Dragoni, şi este complet în opoziţie cu Cuvântul lui Dumnezeu şi chiar cu bunul simţ.

Acum se pune întrebarea, poate cineva să joace jocul fără să fie de acord cu perspectiva sa despre lume? Este posibil, dar luând în considerare nivelul înalt de dedicare emoţională şi intelectuală pe care îl cere jocul, este cu adevărat realist? Temniţe şi Dragoni nu este ca şahul sau Monopoly. Este un joc care angajează întreaga persoană la nivele profunde, şi poate dura luni de zile, dacă este jucat bine. Cum poate cineva, creştin sau nu, să se cufunde atât de profund într-o perspectivă despre realitate, iar aceasta să nu aibă impact asupra restului vieţii sale? Este dificil de imaginat, în special luând în considerare conţinutul foarte demonic şi magic a mare parte din joc. Precum spune zicala: „Dacă stai jos cu câinii, te alegi cu purici.”

Aşa cum ne avertizează Apostolul Pavel (1 Corinteni 15:33): „Nu vă înşelaţi: «Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.»” Dacă jocurile şi manualele care preamăresc magia neagră, violul, sado-masochismul, crima şi violenţa nu sunt „tovărăşii rele”, atunci eu nu cunosc înţelesul termenului!

Un „zid al ruşinii” pentru Temniţe şi Dragoni

Aceasta ne oferă o explicaţie spirituală pentru faptul că următoarea litanie tragică a răului continuă să se amplifice printre jucătorii Temniţe şi Dragoni. Explicaţia psihologică susţine şi ea aceasta, fiindcă acum înţelegem că Temniţe şi Dragoni poate cu uşurinţă să fie o formă de control al minţii, care foloseşte de asemenea tehnici oculte reale, pentru a încuraja posedarea de către spiritele rele.

1. „Ucigaşul de pe autostradă”, Vernon Butts, care s-a sinucis în celula lui în 1987, în timp ce era reţinut ca suspect într-o serie de crime, era un jucător avid al jocului Temniţe şi Dragoni.⁴

2. Un jucător Temniţe şi Dragoni (14 ani) s-a sinucis prin spânzurare în 1979, numele nefiind dat, la cererea părinţilor.

3. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (17 ani) Michael Dempsey, Lynnwood, Washington, sinucidere în urma împuşcării în cap, 19.05.1981. Martorii l-au văzut încercând să invoce demoni din Temniţe şi Dragoni, doar cu câteva minute înainte de moartea sa.

4. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (? ani) Steve Loyacano, Castle Rock, Colorado, sinucidere prin otrăvire cu monoxid de carbon, 14.10.1982. Poliţia a raportat scrieri satanice şi o notă suicidară, care au legat moartea lui de Temniţe şi Dragoni.

5. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (21 ani) Timothy Grice, Lafayette, Colorado, sinucidere prin împuşcare cu arma, 17.01.1983. Rapoartele detectivului au notat: „Temniţe şi Dragoni a devenit realitate. Din cauza jocului, el a crezut că nu era constrâns la viaţa aceasta, ci o putea părăsi şi se putea întoarce.”

6. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (18 ani) Harold T. Collins, Marion, Ohio, sinucidere prin spânzurare, 29.04.1983. S-a observat că Collins era „posedat” de Temniţe şi Dragoni, ca şi cum trăia jocul.

7. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (16 ani) Daniel Erwin, Lafayette, Colorado, ucis prin împuşcare în cap de către frate, 02.11.1984 (chiar după Halloween). Moartea a fost aparent rezultatul unui pact cu moartea, ca parte a jocului.

8. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (12 ani) Steve Erwin (vezi mai sus), sinucidere prin împuşcare cu arma, 02.11.1984. Raportul detectivului: „Fără îndoială Temniţe şi Dragoni i-a costat viaţa.”⁵

9. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (nu este dată vârsta) Joseph Malin, Salt Lake City, Utah, a pledat vinovat pentru crimă de gradul unu, 02.03.1988, şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. El a ucis o fată de treisprezece ani, în timp ce exprima în comportament un joc de rol fantezie. Fata fusese violată, gâtul i-a fost tăiat, şi a fost înjunghiat de două ori în piept. Poliţia a spus că „impulsurile lui violente au fost hrănite de «implicarea extremă în jocul de rol fantezie Temniţe şi Dragoni»”.⁶

10. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (14 ani) Sean Sellers a fost condamnat pentru uciderea părinţilor săi şi a unui vânzător de la un magazin mic în Greeley, Oklahoma (11.01.1987). El este cel mai tânăr deţinut care îşi aşteaptă moartea în SUA, când scriu eu acest articol (acum are 22 ani). Implicarea lui în satanismul dur a început cu Temniţe şi Dragoni, conform propriei lui mărturii. Laudă Domnului, acum este un creştin născut din nou!⁷

11. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (14 ani) Tom Sullivan Jr. a intrat în satanism şi a sfârşit prin a-şi înjunghia mama până la moarte, aranjând un cerc ritual (din Temniţe şi Dragoni) în mijlocul camerei de zi şi aprinzând un foc în mijlocul lui. Din fericire, tatăl lui şi fratele lui mai mic au fost treziţi de detectorul de fum; dar Tom Jr. îşi tăiase deja încheieturile mâinilor şi gâtul cu cuţitul lui de cercetaş, şi murise în zăpadă, în curtea unui vecin. (19.01.1988, Amarillo, Texas)⁸

Bineînţeles, ca în cazul a orice altceva, unii (tineri sau nu) vor spune: „Oamenii aceştia erau de la bun început doar nişte ciudaţi şi învinşi. Eu sunt prea stabil emoţional şi eficient, pentru a fi cuprins de aşa ceva. Este doar un joc!” Da, iar bomba cu hidrogen este doar o petardă! Ca cei care cred că pot să se joace cu cocaina sau sexul premarital, şi să nu se ardă cu SIDA sau o sarcină, cel care crede că poate să se bălăcească în Temniţe şi Dragoni fără să se ardă, este încrezător că ceva bun i se va întâmpla, fără ca aşa ceva să fie deloc probabil. Dovezile se adună clar împotriva sa! Jocul este o capcană prea atent construită, pentru ca mulţi să reuşească să se ferească de ea.

Concluzii

Citându-l pe Dr. Thomas Radecki, doctor în medicină, psihiatru la Şcoala de Medicină de la Universitatea Illinois: „Dovezile în aceste cazuri sunt cu adevărat impresionante. Nu există nicio îndoială în mintea mea că jocul Temniţe şi Dragoni îi face pe mulţi tineri să se omoare pe ei înşişi şi pe alţii. Este un joc de luptă şi violenţă non-stop. Este clar pentru mine că jocul îi desensibilizează pe jucători în ceea ce priveşte violenţa, şi cauzează de asemenea o tendinţă crescută la comportament violent.”⁹

Astfel, în mintea mea şi în minţile multora dintre cei care au ieşit din trecutul pe care îl am eu (ocultism şi satanism), nu există îndoială că Temniţe şi Dragoni şi imitatorii săi sunt chiar din abisul iadului. Niciun creştin sau niciun om sănătos, decent, de orice credinţă, realmente nu ar trebui să aibă ceva de-a face cu ele.

Note de final

1. Peter Leithart & George Grant, A Christian Response to Dungeons and Dragons, Dominion Press, Ft. Worth, TX. 1987, p. 5.

2. Anton Szandor LaVey, The Satanic Bible, Avon Books, 1969, p. 135.

3. Pat Pulling, citat în File 18 Newsletter, 10/24/86, de la CCIN, 222 N. Latah St. Boise, ID. 83706-2657, 208-336-9950.

4. Leithart & Grant, op. cit., p. 5.

5. Statistics 2-8 courtesy of Yvonne Peterson, Exodus S.A. Occult Awareness Program, P.O. Box 700293, San Antonio, TX. 78270; 1987, p. 9.

6. Salt Lake Tribune, 3/2/88.

7. File 18 Newsletter, op. cit., 2/22/87. Deoarece acest articol a fost scris în 1989, acum este convingerea mea că Sean Sellers a fost executat pentru crimele lui şi este acum (mulţumită îndurării lui Isus şi credinţei lui Sean în El) în cer. [Sean Sellers a fost executat pe 05.02.1999, n.tr.]

8. Conform Amarillo Globe Times, 1/19/92

9. Peterson, ibid.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk on Dungeons and Dragons. Copyright © William J. Schnoebelen.]

1. Extratereştrii din vremea noastră se potrivesc exact cu comportamentul demonilor şi îngerilor căzuţi menţionaţi în Biblie.

2. Extratereştrii nu afirmă niciodată dumnezeirea lui Hristos, nici nu susţin că vin în Numele Lui.

3. Extratereştrii îşi schimbă povestea, pentru a-l înşela pe om să creadă minciunile lor. Un exemplu este că înainte ca omul să fi fost în spaţiul cosmic sau să fi trimis sateliţi acolo, extratereştrii susţineau că sunt de pe planete ca Jupiter, din sistemul nostru solar. Când timpul a trecut şi omul a învăţat mai multe despre planetele noastre – realizând că nimeni nu ar putea trăi pe o asemenea planetă de gaz – extratereştrii şi-au schimbat povestea. Acum ei susţin că sunt de pe alte sisteme solare şi din constelaţii ca Andromeda şi Pleiade etc.

4. Se spune despre extratereştri că sunt atât de avansaţi şi de atât de departe, dar ei par să aibă nevoie de noi pentru a supravieţui.

Există diferite relatări despre extratereştri care iau mostre de ţesut (pentru clonare?) şi care impregnează femei, de aici entităţile cunoscute ca incubus şi succubus.

5. Răpirile de către extratereştri sunt oprite prin invocarea Numelui lui Isus.

6. Extratereştrii aduc idei precum că omul trebuie să se unească în întreaga lume, pentru o nouă eră de conştienţă.

Această unire implică faptul de a li se spune să fie gata pentru liderul lor (Antihrist?) şi să uite de religia proprie, ceea ce va face loc unei singure religii mondiale/unui singur guvern mondial.

7. Extratereştrii contactează adesea adepţi New Age şi ocultişti.

Lucrurile nu stau întotdeauna aşa, pentru că au fost şi alte tipuri de oameni care au fost contactaţi de „extratereştri”. Totuşi, poziţia mea este că aceşti „fraţi din spaţiu” nu sunt prea interesaţi de contactarea creştinilor, şi pentru un motiv evident.

8. Extratereştrii nu se opun ca oamenii să li se închine, şi în general Îl neagă pe Creatorul lor – în schimb îşi asumă acest rol.

9. Extratereştrii îi dau omului tehnologie, dar de obicei astfel de „îmbunătăţiri” sunt pentru distrugere.

Există „proiecte întunecate” pe care guvernele le au în bugetul lor, iar asemenea proiecte sunt de obicei legate de arme de război. Mare parte din tehnologia pentru astfel de arme se spune că vine de la extratereştri. De ce extratereştrii nu ne dau niciodată tehnologie care salvează viaţa?

10. Extratereştrii emană adesea mirosuri oribile, ca sulful.

Unii îi spun duhoarea răului.

[10 reasons why aliens are actually fallen angels/demons. Copyright © Explore. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.planoslie.hubpages.com, unde nu mai este disponibil.]

[Notă: Noi credem că fenomenul copiilor cu ochi negri ține de lumea întunericului.]

Copiii cu Ochi Negri – întoarcerea nefilimilor!

În ultimele postări am încercat să prezint elementele de bază ale legăturii dintre activităţile Veghetorilor, îngerilor căzuţi, şi cele ale fenomenului OZN şi a ceea ce eu cred că este agenda extratereştrilor. M-am concentrat pe aceasta din mai multe motive; în primul rând, cei mai mulţi nu înţeleg sau le-a scăpat una dintre principalele caracteristici ale „zilelor lui Noe”, aceasta fiind prezenţa nefilimilor şi a „taţilor” lor, Veghetorii. Ei erau activi, răi şi violenţi. Amintiţi-vă că în zilele lui Noe prezenţa lor era clară, iar eu cred că va fi din nou aşa.

Deci gândindu-mă la postarea de astăzi, m-am întrebat dacă ar trebui să trec la o altă temă relevantă a profeţiei biblice, dar am simţit o nevoie urgentă să postez despre un alt fenomen care are loc astăzi: întâlnirilor oamenilor cu Copiii cu Ochi Negri. Sunt ei urmaşii Veghetorilor şi ai celor răpiţi de „extratereştri” în zilele noastre? Îngerii căzuţi fac din nou sex cu femeile? L. A. Marzulli întreabă pe blogul lui: „Sunt aceşti hibrizi un fel de test care se desfăşoară?” Eu cred că răspunsul este da, Copiii cu Ochi Negri sunt nefilimi, hibrizi înger/om. Poate că au „perfecţionat” extratereştrii gri (amintiţi-vă de postarea de ieri de pe blog) şi acum procreează nefilimi care arată ca nişte copii. Diferenţa grăitoare sunt ochii!

Ochii acestor „copii” au o asemănare misterioasă cu ochii extratereştrilor gri. Sunt negri precum cărbunele, foarte mari, fără iris sau alb în ochi. Oamenii care i-au întâlnit îi descriu adesea ca „fără suflet”.

Copiii cu Ochi Negri se dezvăluie de la primul incident înregistrat în 1998; dar ca în cazul frecvenţei apariţiilor OZN, apariţiile lor au fost în creştere în ultimii câţiva ani. Ceea ce dă credibilitate existenţei lor este similaritatea întâlnirilor relatate de martori, care au experimentat ceea ce ei spun că este o întâlnire înfiorător de înspăimântătoare. Iată povestea primei întâlniri înregistrare cu aceşti hibrizi.

Pe 16 ianuarie 1998, Brian Bethel stătea într-o parcare, cu motorul maşinii pornit; Brian este jurnalist. În timp ce stătea acolo, doi băieţi s-au apropiat şi s-au oprit lângă geamul deschis, au cerut ca el să-i ducă acasă şi au cerut cu insistenţă să fie lăsaţi înăuntru. El îşi descrie reacţia imediată ca experimentând un răspuns biologic tipic în caz de atac, o descărcare de adrenalină şi anxietate. A rezistat impulsului de a-i lăsa înăuntru, iar „copiii” au devenit extrem de agitaţi şi solicitanţi; când a închis geamul de la maşină, au devenit agresivi în cererile lor. El afirmă că atunci când geamul s-a închis, s-a uitat în ochii lor negri precum cărbunele, foarte mari, şi a simţit o teamă inexplicabilă, aproape paralizantă. Atunci a pornit maşina, lăsându-i pe marginea drumului.

Există cazuri documentate şi declaraţii înregistrate ale celor care au avut întâlniri cu Copiii cu Ochi Negri; mai jos sunt caracteristicile comune fiecărei întâlniri:

• Au ochi mari negri, fără iris şi fără alb.

• Pielea lor este descrisă ca palidă şi „ca de ceară”, aproape ca plasticul.

• Fie unul, fie doi copii par să vină de nicăieri (niciodată mai mult de doi).

• Întotdeauna spun că vor „înăuntru”; comentariile lor sunt: „Lasă-mă înăuntru; nu va dura mult.” „Noi/eu vreau înăuntru.”

• Dacă nu îi laşi înăuntru, devin extrem de agitaţi şi mai agresivi în cererile lor şi în tonul vocii; DAR niciodată nu forţează intrarea.

• Iradiază răul, fac ca oamenii să simtă o teamă incontrolabilă, care este extremă.

• Sunt în haine care întotdeauna par prea mari pentru ei; cele mai multe par făcute manual, deşi unii sunt în bluză de sport cu mâneci lungi şi blugi.

• Dispar când sunt refuzaţi, aparent „volatilizându-se”.

A avut loc o întâlnire în care un Copil cu Ochi Negri a fost lăsat să intre într-o maşină, iată detaliile oferite despre acea întâlnire. O femeie l-a luat cu ea pe fiul ei cel mic, care avea cam 9 ani, în cartier, la un mini market, ca să cumpere lapte. Fiul ei era pe bancheta din spate şi avea centura pusă; el i-a spus că va aştepta în maşină, adesea făceau asta împreună, deci ea a alergat în magazin. A fost înăuntru mai puţin de cinci minute. Când a ieşit, un alt „copil” era pe bancheta din spate cu el, stând chiar lângă el, în mijlocul banchetei.

Femeia a avut o reacţie instantanee de teroare, a scăpat laptele, a deschis uşa din spate şi l-a scos pe fiul ei din maşină; atunci a văzut ochii negri precum cărbunele. Ea a descris asta ca o privire a răului pur. A alergat înapoi în magazin şi i-a spus vânzătorului să sune la 911, iar ea l-a sunat pe soţul ei. Când s-au întors, copilul plecase şi nu era de găsit nicăieri. Poliţia a făcut un raport, dar niciun copil cu descrierea respectivă nu a fost localizat sau văzut de poliţie.

Soţul ei a venit cu maşina familiei, iar femeia l-a întrebat pe fiul ei cum a ajuns copilul să fie în maşină. El i-a spus mamei lui că copilul a venit la geamul maşinii şi a spus: „Vreau înăuntru.” El a zis că s-a gândit că va fi amuzant să aibă pe cineva cu care să se joace, şi astfel l-a lăsat pe copil în maşină. Fiul le-a spus mamei şi tatălui său că copilul s-a urcat peste el şi s-a aşezat lângă el; atunci a venit mama lui.

Mamei îi era încă atât de frică, încât l-a pus pe soţul ei să conducă maşina sport, în timp ce ea a luat maşina familiei. Pe drumul spre casă, soţul ei a avut un accident care a făcut praf maşina sport. A doua zi fiul s-a îmbolnăvit, iar în următoarele opt luni a continuat să aibă boli inexplicabile, ale căror simptome păreau să se schimbe de fiecare dată când se ducea la medici. În cele din urmă părinţii au cerut ca biserica lor locală să vină să se roage pentru ei şi fiul lor; au făcut aceasta săptămâni întregi! Ca rezultat al rugăciunii continue, fiul a fost vindecat, iar teama de întâlnire a început să cedeze pentru toţi membrii familiei.

Iată o altă întâlnire, descrisă de un prieten al cuiva care a avut o întâlnire cu Copiii cu Ochi Negri.

Kyle, Boise Idaho: „Un prieten m-a sunat noaptea târziu, complet îngrozit. Era în oraş cu prietena lui şi s-au oprit la un mini market ca să ia nişte snacksuri, înainte de a se întoarce la apartamentul lui, ca să înceapă o şedinţă maraton de vizionat filme „Ştiinţa războiului”. Când erau în parcare, doi copii s-au apropiat de maşină. Lucrul care mă înspăimântă cel mai mult cu privire la aceasta este că prietenul meu era atât de zguduit de ce se întâmplase, încât m-a sunat să-mi spună, înainte chiar de a pleca de acolo cu maşina. Am putut auzi teama în glasul lui, când am răspuns. Mi-a spus că cei doi copii au bătut la geamul lui şi i-au cerut să-i ducă la o staţie de autobuz, la o depărtare de câteva mile. Dar prietenul meu a spus că amândoi copiii aveau ochi negri, solizi, şi vorbeau cu o asemenea încredere stranie, încât era aproape ca şi cum erau mai în vârstă decât arătau. Acum toate acestea, în aparenţă, nu mi-au părut atât de ciudate. Dar ştiţi, prietenul meu era atât de zguduit. Ca şi cum era chiar supărat. A spus că singurul copil care a vorbit, doar a continuat să insiste, ca şi cum ştia că dacă cerea destul de mult timp, prietenul meu avea să-l lase înăuntru. El spune că s-a trezit chiar că mâna i se mişca pentru a deschide uşa, fără ca el să vrea, ca şi cum copilul exercita asupra lui un fel de control al minţii. Ei bine, în cele din urmă copiii au înţeles mesajul şi au plecat. I-am spus prietenului meu să aştepte acolo şi am închis. Prietenul meu a plecat cu maşina din parcare şi a fost lovit de un tir, care i-a omorât instantaneu atât pe el, cât şi pe prietena lui. Şoferul tirului a spus poliţiei că a virat ca să evite doi copii care mergeau pe marginea drumului.”

Nici măcar o dată, cineva care a avut o asemenea întâlnire, nu a descris-o altfel decât ca un rău pur. Sunt aceste fiinţe nefilimi, precum am spus mai devreme? Eu aşa cred.

Duşmanul sufletelor noastre este real şi îşi foloseşte toate resursele, în timp ce intrăm în vremurile profetice ale întoarcerii Regelui regilor, Isus Hristos. În Cartea lui Matei ni se spune despre un incident, când Isus i-a întrebat pe ucenicii Lui: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ucenicii au făcut cunoscut o parte din ceea ce spuneau oamenii. Atunci Isus i-a întrebat într-un mod foarte personal: „Dar voi… cine ziceţi că sunt?” Matei 16:13-16

Isus încă ne pune acea întrebare fiecăruia dintre noi astăzi; răspunsul la acea întrebare, din partea fiecăruia dintre noi, va fi singurul lucru care contează în eternitate. Petru a înţeles corect când a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Dat voi cine spuneţi că este El? Pentru mine El este Mântuitorul meu, Domnul meu şi Regele meu, care va veni în curând. Veniţi la El cât este timp; zilele lui Noe sunt peste noi, iar Isus vine curând.

[Black eyed children – the return of the Nephilim! Copyright © 2012 Anne Starrett.]

Copiii cu Ochi Negri

de L. A. Marzulli

19 februarie 2009

Ieri am scris pe blog despre copiii indigo [conform conceptului New Age, copii despre care se crede că posedă trăsături şi abilităţi speciale, neobişnuite şi uneori supranaturale, n.tr.]. Vă mulţumesc tuturor pentru contribuţia la conţinutul blogului meu. Este interesant cum un lucru conduce la altul. Am primit mai multe postări despre Copiii cu Ochi Negri, deci am urmărit linkurile. Cuvintele Lindei Moulton Howe sunt potrivite aici, şi anume: „Foarte bizar!”

Când am citit relatarea, mi-am amintit de o scenă din Nefilim II, unde doi hibrizi apar la casa Cardinalului Fiore în mijlocul nopţii. Rezultatul vizitei lor nu este unul bun. Cardinalul Fiore plăteşte cu viaţa pentru această vizită.

Dacă postarea pe care am citit-o în link este reală, şi amintiţi-vă că oricine poate scrie orice pe internet, este cu siguranţă o relatare care îţi dă fiori, care trece dincolo de domeniul experienţei umane. Iată câteva comentarii despre acel articol şi despre fenomen în general.

Conform Dr. Jacobs – l-am intervievat pentru cartea „The Alien Interviews”, extratereştrii au reuşit să creeze un hibrid care poate trece drept uman. Acestea fiind zise, sunt Copiii cu Ochi Negri, care par să apară de nicăieri, primii hibrizi? Sunt ei hibrizi care par să fie aproape umani, cu excepţia ochilor mari negri? Sunt ei integraţi în societatea noastră? Vedem noi manifestarea modernă a nefilimilor?

A existat o dinamică în postare care chiar mi-a atras atenţia. Când au venit copiii prima oară la uşă, au întrebat dacă pot să intre. Am găsit aceasta foarte interesant, prin aceea că s-ar părea că ei trebuie să aibă permisiune, pentru a tulbura liniştea unei persoane. Este aceasta asemenea faptului că îngerii căzuţi au cerut permisiune pentru a avea acces la populaţia feminină, în Cartea lui Enoh? Un alt aspect a fost reacţia fizică a bărbatului care a avut contact cu ei.

l-am urmat şi apoi deodată m-a cuprins un sentiment îngrozitor că ceva rău avea să se întâmple, am devenit foarte nervos şi am început să tremur puţin.

Sentimentul groazei şi fricii sunt emoţii despre care am vorbit mai înainte. Teama este moneda luciferienilor. Este cartea lor de vizită. Când bărbatul s-a uitat prima oară în ochii Copiilor cu Ochi Negri, a fost terifiat. Apoi a alergat jos în hol, şi a devenit dezorientat şi ameţit. S-a simţit el astfel din cauză că Copiii cu Ochi Negri l-au manipulat, proiectând energie asupra lui într-un mod pe care noi încă nu îl înţelegem? Apoi vine cea mai şocantă parte a poveştii. Copiii cu Ochi Negri afirmă că au fost trimişi să-l „aducă”.

Când omul a fugit mâncând pământul din casă şi a alergat ca să-şi salveze viaţa, el explică faptul că nu putea gândi limpede. Eu cred că toate acestea sunt simptome ale confruntării cu demonicul. Am experimentat asemenea simptome când am fost implicat în şedinţe de eliberare. Când demonul care locuia în persoană a început să se manifeste, am simţit că creierul îmi era înceţoşat.

Cred că aceste poveşti sunt începutul revelării programului de reproducere care are loc de decenii. Vei fi pregătit pentru ceea ce va veni pe pământ? Fă rost de cărţile care te vor pregăti. Acum, amândouă pentru 10 $.

[L. A. Marzulli, Black Eyed Children. Copyright © 2009 L. A. Marzulli. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.marzulli.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]

Copiii cu Ochi Negri – Hibrizi nefilim sau altceva?

Comentariu & analiză

de L. A. Marzulli

28 august 2012

Duminică, pentru Watchers 5, am intervievat o femeie care a avut o întâlnire cu un Copil cu Ochi Negri. Aceasta se leagă de interviul pe care i-l voi lua autorului David Weatherly, despre cartea lui inovatoare despre Copiii cu Ochi Negri. Din toate interviurile pe care le-am luat, acesta m-a copleşit de uimire, şi iată de ce. Mai întâi, povestea ei.

Femeia pe care am intervievat-o, Leah, era afară făcând jogging. Nu auzise niciodată de Copiii cu Ochi Negri şi nu avea cunoştinţă despre aceste fenomene în curs de desfăşurare. Alerga într-un loc unde nu mai văzuse niciodată un copil, de fapt rareori a văzut oameni în acea locaţie. A văzut copilul stând lângă curbă, iar faţa lui nu a putut-o vedea pentru că era întoarsă. S-a gândit că este ciudat că el era acolo şi a observat că hainele lui nu arătau cum trebuie. Erau prea mari pentru corpul lui. Când s-a apropiat de băiat, a avut în plan să-i zâmbească şi să dea din cap în semn de „bună”. Era cam la două picioare depărtare, când băiatul şi-a ridicat dintr-odată capul, iar ea i-a văzut ochii. Erau negri, fără alb, iar după cuvintele lui Leah, erau ca şi cum te uitai în jos într-un puţ lung şi întunecat, unde la fund era un iaz al răului. Leah a fost şocată şi terifiată. A fugit mâncând pământul cât de repede a putut din acel loc şi nu s-a uitat în urmă. Era speriată şi i-a luat ore întregi ca să se liniştească. Când i-am arătat un exemplar al cărţii lui David Weatherly, „Copiii cu Ochi Negri”, şi am întrebat-o dacă este ceea ce a văzut, Leah s-a dat înapoi văzând imaginea şi mi-a cerut să o iau de acolo.

Acum iată ce este interesant. Când l-am intervievat pe David Weatherly la Acceleration Radio, l-am întrebat ce credea el că sunt aceşti copii. David a răspuns că el crede că sunt hibrizi de un anumit fel. I-am pus aceeaşi întrebare lui Leah, care a răspuns, fără niciun îndemn din partea mea, că era copilul lui Satan. Ca să se ştie, Leah nu citise niciodată vreuna dintre cărţile mele şi nu avea idee despre aşa-numitul fenomen al răpirii de către extratereştri, aşa cum este el definit de Dr. David Jacobs şi de alţii, sau despre nefilimi.

Ni se spune că atunci când se va întoarce Isus, va fi ca în zilele lui Noe. Am afirmat aici şi în cărţile mele, că unul dintre factorii majori care diferenţiază zilele lui Noe de oricare altele, este prezenţa nefilimilor. Iată ceea ce cred eu. În opinia mea, ei sunt aici. Hibrizii sunt reali. Contează cum au fost creaţi? Putem despica firul în patru pe tema dacă îngerii căzuţi fac sex, sau dacă folosesc mijloace artificiale pentru a insemina, dar s-ar părea că hibrizii sunt aici şi că se manifestă, iar când o fac, cei care îi întâlnesc sunt luaţi prin surprindere de ei şi fug de groază.

Am întrebat-o pe Leah dacă ea credea că văzuse un copil. A replicat că în timp ce băiatul arăta ca un băiat, părea cumva mai în vârstă. Sunt aceşti hibrizi un fel de test care se desfăşoară? În cartea lui Weatherly, cei care îi întâlnesc spun că prezenţa răului este copleşitoare. De ce simt oamenii asta? Dacă ar fi doar o singură poveste, aş ignora-o, dar acum fenomenul se răspândeşte, şi tot mai mulţi oameni au asemenea întâlniri. A lui Leah a fost în iulie anul acesta.

În încheierea postării de astăzi: În opinia mea Leah a întâlnit un hibrid nefilim, sau o progenitură a celor căzuţi şi a femeilor de pe pământ. Leah a raportat de asemenea că a simţit că băiatul nu avea suflet, un detaliu interesant, pe care de asemenea l-am adus anterior în discuţie pe acest blog. Apariţia pe care a văzut-o ea sugerează că trăim în perioada de timp despre care Isus ne avertizează că va preceda a doua venire a Lui. Acest interviu a fost prima mea întâlnire cu un martor care a experimentat fenomenul Copiii cu Ochi Negri. Realizez că unii vor citi acestea şi le vor ignora, şi vor declara că nu există nefimili moderni, dar eu cred că asemenea apariţii sunt un test de un anumit fel, aceasta poate fi avangarda unei armate nevăzute, care se va manifesta în curând în mod deschis pe pământ.

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. Iată, vin zilele când Îmi voi arăta tăria pe munţii lui Israel.”

[L. A. Marzulli, Black Eyed Kids – Nephilim Hybrids or Something Else? Copyright © 2009 L. A. Marzulli. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.marzulli.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]