Mărturia fostului actor mexican Pedro Romero. Pedro s-a implicat în industria amuzamentului, ceea ce a dus la ocultism şi preoţie demonică. Întocmai ca americanul John Todd, Pedro a dispărut şi el fără urmă. Se crede că a fost asasinat de aceeaşi sectă satanică din care făcuse parte în trecut. De asemenea, tot ca John Todd, criticii au încercat să îl discrediteze, numindu-l mincinos şi psihopat; dar mincinoşii şi psihopaţii nu au informaţii bine documentate din interior, confirmate şi verificate de alţi satanişti care acum sunt creştini. Ceea ce revelează Pedro în aceste videouri este adevărul absolut despre industria mexicană a diverstismentului şi biserica catolică, în care toate sunt legate de ocultism şi satanism. Nu este diferit în America şi în alte părţi ale lumii. Priveşte acest video şi informează-te!

Mărturia fostului actor mexican Pedro Romero, cunoscut în Mexic ca „Pistachon”

Partea I

Sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu: m-a salvat din întuneric la lumina Lui minunată şi aşa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, ne-a strămutat în împărăţia dragostei Fiului Său.

Am petrecut mulţi ani în industria divertismentului şi în acel timp am fost introdus de o artistă (de o vedetă) într-un cult satanic, din care am făcut parte zece ani din viaţa mea. Am ajuns la nivelul în care urma să devin preot satanic; dar acum sunt un preot al Celui care este Împăratul Împăraţilor şi al Domnul domnilor.

Precum a spus prorocul Daniel, cui vreţi să vestesc semnele şi minunile pe care Cel Preînalt le-a făcut faţă de mine? Aceasta pentru ca Domnul nostru Isus Hristos să fie înălţat şi glorificat.

Cu două mii de ani în urmă, când Isus mergea prin Ierusalim, vedem că a venit ca să distrugă lucrările diavolului. Putem vedea din Biblie că El a spus că nu a venit ca să condamne, ci ca să caute şi să mântuiască ce era pierdut. A venit ca să distrugă lucrările diavolului, să-i elibereze pe prizonieri şi să vindece orice boală de la diavolul. Acel Isus de acum două mii de ani este acelaşi Isus din aceste vremuri.

Aşa că acum, în această dimineaţă, vă voi face cunoscute semnele şi minunile pe care Domnul le-a făcut în viaţa mea. Nu am venit să vă povestesc un roman de groază, nici o poveste de groază. Am venit aici ca să vă povestesc semnele şi minunile pe care Domnul le-a făcut în viaţa mea.

Mulţi cred că viaţa unui artist constă în a juca sau a cânta; mulţi îşi imaginează că un artist se bucură de fericire. Dar lăsaţi-mă să vă spun ce zice un proverb vechi: ce se află sub apele albastre?

Biblia ne arată şi ne spune că omul este duh, minte şi trup. Dar omul este mort spiritual dacă nu Îl are pe Hristos ca Mântuitor al său. Şi acest gen de oameni se întorc înspre alcoolism, dependenţă de droguri şi prostituţie. Iar mulţi dintre ei sfârşesc prin a fi membri ai sectelor satanice, cum a fost şi în cazul meu.

Vedem noi adevărul? Dumnezeu L-a trimis în lumea aceasta pe Fiul Său Isus Hristos ca să ne răscumpere şi să ne mântuiască, cu preţul sângelui Său scump şi binecuvântat.

În trecut am avut oportunitatea să fac parte din industria de divertisment cu ajutorul unei prietene care era actriţă şi cântăreaţă, cu numele de Rebecca Vivar, sora fratelui Edgar Vivar, care mulţi ani a făcut parte din distribuţia serialului de televiziune Chesperito.

Mai târziu am intrat în Asociaţia Naţională a Actorilor şi acolo am întâlnit oameni de afaceri şi am început să călătoresc în multe locuri. M-am înscris ca să studiez la C.A.R.T. (Centrul Artistic pentru Radio, Teatru şi Televiziune), am luat lecţii despre personalitate, interpretare, dans şi multe alte lucruri necesare în profesia mea. Apoi am început turneele şi de atunci înainte au început ofertele pentru teatru, alături de actori ca Ignado Lopez Tarso, Rafael Inclan şi Enrique Guzman.

Şi îmi amintesc că într-o ocazie, o caravană de actori a mers la Guajaca, iar printre noi se aflau Carmen Salinas, Ana Gabriel, Johnny Laboriel şi Ricardo Cheralto, care mai târziu a devenit creştin împreună cu alţi actori într-un cort pentru comedieni.

Când am ajuns în acel loc din Guajaca am stat la un hotel, iar câteva zile mai târziu ne-am dus să facem turul oraşului ca să vedeam ce era tradiţional în acel loc şi ce fel de oraş era.

Apoi nişte oameni s-au apropiat de noi cu Biblia în mână, cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi au început să ne spună că Dumnezeu ne iubeşte. I-am privit cu uimire şi le-am spus că nu îi cunoşteam, nici nu ştiam cine erau. Dar ei ne-au zis că nu era nimic greşit cu aceasta şi că eram invitaţi să venim la o întâlnire ca să auzim ce se spunea, un mesaj de la Dumnezeu pentru noi şi vieţile noastre.

Unii au acceptat să meargă, alţii nu. Printre cei care au acceptat să meargă am fost Carmen Salinas şi cu mine. Când am ajuns la biserica din acel loc, ne-am aşezat chiar în spate. Şi acolo făceam glume, făceam proiecte, şi din când în când eram atent la cel care se afla în faţă, predicând. Mesajul lui spunea: Eşti chinuit, ai probleme? Isus este soluţia.

La sfârşitul predicii, ne-au invitat să mergem în faţă ca să-L primim pe Hristos ca Domn şi Mântuitor al nostru. Iar eu îi tot spuneam lui Carmen Salinas: „Hai să mergem în faţă ca să ne lase în pace şi să putem pleca din locul acesta.” Dar pe vremea aceea am spus-o folosind alte cuvinte.

Ne-am dus în faţă şi am luat o decizie doar cu buzele, nu din inimă, dar sămânţa care este Cuvântul lui Dumnezeu fusese deja sădită în inimile noastre. Apoi m-am întors la Districtul Federal, iar după aceea au început interviurile în reviste celebre, interviurile la radio cu Juan Calderon, apariţiile la televiziune cu spectacole precum „Noaptea cu stelele”, spectacolele muzicale de noaptea târziu, am început să facem poveşti în fotografii, am început să pătrundem în lumea industriei de divertisment.

Am devenit un om arogant, mândru, centrat pe sine, până în punctul în care mă simţeam mai grozav decât mama mea, ca şi decât fraţii mei, prin faptul că îi criticam şi îi judecam mereu, fiindcă simţeam să mă aflam deja într-o atmosferă socială diferită, la un alt nivel. Dar acum ştiu că aceea este o societate coruptă, plină de amărăciune, durere şi trădare.

Simţeam pace, aveam linişte doar atât timp cât mă întâlneam cu alţi oameni celebri, cu alte staruri: şi îmi amintesc că pe atunci am început să imit în cluburi oameni faimoşi ca Leonardo Roso, Capulina, Paquita La Del Barrio, Amanda Miguel, Rocio Dulcan şi multe alte personalităţi. Şi am văzut cum oamenii se bucurau la show-urile şi imitaţiile mele şi la ceea ce spuneam. „De ce ei pot fi fericiţi, dar eu nu pot?” Industria de divertisment îmi oferea multe lucruri pe care nu le avusesem înainte, dar nu îmi dădea pacea pe care o căutam pentru viaţa şi sufletul meu.

Pe vremea aceea, prietenii au început să-mi spună: „Ia asta, injectează-ţi aceea, fumează asta şi de fiecare dată când o vei face nu te vei simţi rău când joci în spectacol.” Apoi am intrat în mediul dependenţei de droguri şi alcoolism. Când mă întorceam acasă drogat şi intoxicat, mama mea îmi atrăgea atenţia să nu mă distrug. Îi spuneam mamei: „Tu trăieşte-ţi viaţa ta şi lasă-mă să mi-o trăiesc şi eu pe a mea în pace.” Şi am petrecut luni de zile departe de casă, şi au fost zile când m-am dus ici, colo şi peste tot.

Îmi amintesc că ori de câte ori nu eram sunat de Televisa ca să fac un program de radio sau televiziune – ocultismul mă atrăsese întotdeauna, tot ce avea de-a face cu ocultismul şi groaza, tot ce avea de-a face cu vrăjitoria – obişnuiam să merg la centrele video şi să închiriez o mulţime de filme de groază ca: „Trezirea diavolului”, „Chucky”, „Coşmar pe Elm Street”. A venit timpul când nu am mai simţit nicio teamă privind acele filme, iar ele nu-mi mai provocau panică.

Aşa că am început să-mi spun: „Am nevoie ca cineva să-mi aducă ceva mai tare, fiindcă sunt o persoană cu emoţii puternice.” În timpul nopţii nu mai puteam dormi, am început să aud voci, să văd umbre. Iar eu mă gândeam: „Probabil că cineva mi-a făcut vrăji. Voi merge înainte şi voi consulta un medium spiritist ca să mă ajute cu privire la această problemă.” Dar în loc să mă ajute, problemele şi temerile mele au crescut. Şi într-adevăr m-a curăţat efectiv, dar de banii din buzunar.

Astfel că problema a continuat să fie şi mai mare, fiindcă acum ştiu, prin Cuvântul binecuvântat al lui Dumnezeu, că diavolul a venit să omoare, să fure şi să distrugă. Dar Isus a venit să dea viaţa şi să o dea din belşug. Fiindcă acesta a fost motivul pentru care a venit Isus, Fiul lui Dumnezeu, să distrugă fiecare dintre lucrările diavolului.

După aceea am început să citesc cărţi despre metafizică, dianetică, hipnoză, magie şi multe alte filozofii, încercând să umplu golul pe care îl simţeam în inimă. Într-o zi am ajuns la un mall unde am auzit un anunţ cu privire la masa ouija. Atunci mi-am zis: „O să merg înainte şi o să o cumpăr. Apoi o voi consulta să văd dacă e adevărat că are puteri şi dacă poate comunica cu fiinţe de dincolo.” Biblia spune în Efeseni 4:27 să nu dăm loc diavolului, iar eu îi dădeam loc citind acel tip de literatură, jucându-mă cu masa ouija, privind acel gen de filme. Am început să mă tem în timpul nopţii; simţeam ceva ce avea să sară pe mine. Mi-am zis mie însumi: „Trebuie să fie spiritul persoanei moarte care este acum aici.”

M-am dus la biserica tradiţională să mă mărturisesc, să îi spun preotului ce mi se întâmpla noaptea, iar el m-a trimis să fac un anumit număr de rugăciuni „Tatăl nostru” şi „Ave Maria”, după care a zis: „Întoarce-te apoi ca să-ţi dau soluţia.” Când m-am întors, mi-a spus ce aveam de făcut, apoi am cerut apă sfinţită şi am stropit cu ea peste tot prin cameră, după aceea am chemat la existenţă cele unsprezece mii de virgini şi multele mii de sfinţi de asemenea, dar nimeni nu a venit să mă ajute.

Iar lucrul care sărea pe mine a intrat în mine. Am început să manifest schimbări de personalitate. Simţeam o forţă supranaturală; simţeam că spiritul vroia să-mi părăsească trupul şi eram speriat. Dar am început să practic, până în punctul în care eram în stare să-mi fac spiritul să plutească prin cameră şi să-mi văd trupul stând întins acolo.

Odată, am plecat mai departe de cameră şi când m-am întors ca să intru în trup, mi-a luat mai mult de o oră ca să o fac. Din cauză că atunci când m-am întors să-mi ocup trupul, el era deja ocupat de duhuri necurate. M-am luptat să intru în trup, în cele din urmă am reuşit şi m-am trezit plin de transpiraţie şi extenuat.

După aceea le-am povestit celor mai apropiaţi prieteni ai mei ce mi se întâmpla în timpul nopţii.

[Testimony of Former Mexican Entertainer And Ex-Satanic Priest – PT 1of 5. Copyright © 2010 The Truth & the Light Ministries.]

Partea II

Ei îmi spuneau: „Ai daruri, ai calităţi, pregăteşte-te.” Mi-au zis: „Uite, îţi dăm adresa acestei persoane, du-te şi consult-o.” M-am dus să caut acea persoană care era o ghicitoare, o persoană care citea cărţile de tarot. Şi când acea femeie a făcut cărţile pentru mine, mi-a zis: „Văd că ai un spirit în tine care este foarte puternic şi pregătit. Poţi să începi să înveţi ştiinţa ocultismului.”

Mi-am zis: „Dacă nu va fi de folos nimănui, nici nu va fi ceva rău.” După aceea am făcut cercetări pentru a găsi cei mai buni profesori. După părerea mea, i-am găsit la Catemaco, Veracruz, şi am făcut tot drumul până acolo ca să mă pregătesc. Când am ajuns în locul acela, mi-au dat de citit: mâna spiritistului, despre un anumit spiritist, cartea iadului, cartea întunecimii, biblia anului 2000, care este o biblie pentru toţi vrăjitorii. Iar eu am început să absorb toate acele lecturi.

De acolo m-am dus la Tijuana, şi acolo în Tijuana aveau să mă înveţe un velacion de nouă zile. În acel velacion aveau să mă înveţe cum să îi fac pe oameni surzi, orbi, muţi, paralizaţi, şi chiar cum să le iau viaţa dacă era necesar. Persoana care mi-a predat acel velacion mi-a zis: „Văd că ai atributele necesare pentru a învăţa ocultismul, continuă să te pregăteşti, să studiezi ca ucenic. Îţi voi da o scrisoare de recomandare pentru un prieten de-al meu din Rio De Janeiro, du-te şi fii pregătit.” M-am dus în locul acela şi când am căutat adresa persoanei respective, am văzut un grup de oameni, i-am întrebat despre tipul acela, iar ei mi-au zis: „Trebuie să-ţi iei număr de ordine şi să aştepţi la rând.”

Atunci am aşteptat la rând şi a venit momentul când am ajuns la o anumită distanţă şi am văzut că acea persoană, cu numele de Jose Arigo, un spiritist recunoscut în Brazilia, a început să facă semn. M-am uitat în jur să văd pe cine chema, şi el a continuat să-mi facă semn să merg la el, iar când m-am dus unde se afla el, mi-a spus: „Ia loc aici lângă mine, fiindcă într-o clipă vei vedea ce vroiai să vezi.”

Când eram pe cale să scot scrisoarea de recomandare, mi-a spus: „Nici nu te deranja să-ţi scoţi scrisorica, fiindcă ştiu cine eşti şi pentru ce te afli aici.” Atunci am început să îi pun întrebări. „Ascultă, cum de ştii ce boli au oamenii aceştia?”, iar el mi-a zis: „Lucrez cu un grup de medici. În timp ce ei sunt acolo şi examinează oamenii, eu sunt aici şi fac operaţiile.”

M-am uitat în jur şi nu am văzut nimic altceva decât oamenii. Acum ştiu, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că cei care îi ajută pe vrăjitoare, pe vraci şi pe vrăjitori sunt demonii! Sunt duhuri necurate, cunoscute ca „protectori”.

Între timp, omul era pe cale să facă o operaţie unei doamne tinere, la o tumoră la cap. Instrumentele lui pentru operaţie erau un cuţit de bucătărie, un ferăstrău, o bucată de tifon, o pensetă şi o bucată mică de bumbac.

I-am spus: „Ascultă, chiar o să faci operaţie cu lucrurile acestea?”, iar el mi-a răspuns: „Da, sunt instrumentele mele.” Aşa că a luat acea bucată mică de bumbac şi cu nişte invocaţii şi rugăciuni ciudate, a trecut bucăţica de bumbac prin capul femeii, a luat cuţitul de bucătărie, i-a tăiat scalpul, a intrat în creier, a folosit penseta, a pus iar bucăţica de bumbac, şi capul femeii s-a vindecat. Singurul lucru care se mai vedea era o linie care rămăsese pe capul femeii. Iar el mi-a spus: „Foarte curând vei învăţa cum să faci acest gen de operaţii, fiindcă îţi voi da două capacităţi.”

La miezul nopţii ne-am dus într-un loc pustiu, într-un fel de pădure, o junglă din zonă. Şi la miezul nopţii am primit cele două capacităţi, în care erau implicaţi doi indieni din tribul Inca. Unul dintre ei era Telepujau, iar celălalt era Piele de Lup. Am simţit că o energie îmi intra în trup. După ritual, m-am întors la Districtul Federal şi efectiv, când aveam nevoie să fac acel gen de lucruri, invocam cele două „capacităţi”, simţeam energia şi îi scăpam de oameni de tumori, îndepărtându-le fără ca măcar să văd persoana.

Şi a venit timpul când unele vedete ale cluburilor de noapte îmi cereau: „Ascultă, poţi să faci ceva ca lucrurile să meargă bine?” În timp ce artistul era în faţă făcându-şi numărul, eu mă aflam în spatele scenei făcând un ritual. Şi cum să nu meargă lucrurile bine pentru el, dacă ne aflam într-un loc al păcatului, într-un mediu al pierzării?

A venit clipa în care am început să citesc în cărţi pentru prietenii mei, iar ei se întorceau la mine zicându-mi: „Tot ce mi-ai spus s-a dovedit a fi adevărat.” În acele momente obişnuiam să spun: „Dumnezeu mă iubeşte atât de mult, încât îmi dă darul ghicirii.” Dar acum ştiu, prin Cuvântul lui Dumnezeu, că acestea sunt practici oculte şi că Dumnezeu nu dă darul ghicirii fiindcă nu este deloc un dar. Prin urmare, din acel moment, din acea clipă, am început să pătrund zilnic, tot mai mult şi mai mult în cărţile de vrăjitorie.

Şi a venit clipa când treceam prin Studiourile Televisa şi am întâlnit acolo o actriţă cu numele de Consuela Castro, cu numele de scenă Irma Serrano, iar ea mi-a spus: „Am fost trimisă la tine. Am nevoie să-mi faci un serviciu.” Ar fi putut să facă singură acel lucru, dar nu a făcut-o, pentru că îl folosea ca momeală pentru a mă atrage apoi într-o sectă satanică. I-am făcut serviciul, ea a revenit o săptămână mai târziu spunând: „Ştii ce, sunt foarte mulţumită de serviciul pe care mi l-ai făcut. Vreau să te invit unde merg eu. Sunt membră a unei secte satanice din partea de nord a oraşului satelit. Sunt înaltă preoteasă satanică şi vreau să te invit să vii cu mine.” Am acceptat invitaţia, iar ea a zis: „Este o surpriză. Te voi lega la ochi.” Deci mi-a pus o mască, am intrat în maşina ei, nu am idee pe ce drum am luat-o.

Când am intrat atunci, pentru prima oară, în acea biserică satanică, ceea ce am văzut la intrare au fost chipuri enorme ale îngerului morţii, capra lui Mendes. Erau pentagrame acolo, aveau chipurile a o mulţime de demoni, capete de balauri erau puse pe podea.

Aveau chiar şi imagini ale lui Isus, dar fiind chinuit în iad de diavol. Isus era chinuit de diavol şi spunea: „Tatăl Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Am văzut lumânări în multe culori şi am înaintat să studiez locul. Am văzut trupuri ale copiilor care lipseau, mâinile, ochii, picioarele şi inimile lor. Am început să mergem mai în interior şi am văzut o masă enormă de beton care era ţinută de două capre sculptate. Iar în centrul mesei se afla o pentagramă, o stea cu cinci colţuri, şi în fiecare colţ era o literă, S.A.T.A.N., cuvântul „Satan”.

Adică am văzut un grup de oameni adunaţi acolo, o doamnă tânără purtând o tunică roşie şi un bărbat purtând o tunică albă, un preot satanic. Urmau să o iniţieze pe acea tânără în satanism. Preotul satanic i-a spus tinerei: „Dezbracă-te, pentru că dacă nu o faci, puterea nu va curge prin tine.” Tânăra s-a dezbrăcat, ei au pus-o pe masă, i-au legat mâinile şi picioarele, formând o stea cu cinci colţuri, o pentagramă. Au început să danseze în jurul tinerei şi să aducă capre, câini, pisici şi să le măcelărească. Iar sângele acela l-au turnat peste trupul tinerei.

Am fost zece ani în ceea ce acum, prin Cuvântul lui Dumnezeu, ştiu că este o sectă, şi am ajuns să ştiu că diavolul este un imitator a ceea ce face Isus Hristos. Într-o sectă se fac posturi, rugăciuni, priveghiuri, cântări, dansuri şi citirea bibliei. Dar nu a Sfintei Biblii, ci a bibliei satanice. Se fac botezuri, dar nu cu apă, ci cu sânge.

Atunci tânăra a început să renunţe la Dumnezeul din oricare religie, iar apoi i-au dat să înghită capul unui şarpe şi inima unui copil nou-născut, împrăştiind sângele peste tot pe trupul ei. Înaltul preot a luat-o sexual şi i-a spus: „Acum ai devenit cu adevărat mireasa lui Satan.”

Bărbatul şi-a pus din nou tunica, s-a îndreptat unde se afla Irma Serano, înspre mine. S-au salutat unul pe celălalt în nişte limbi pe care nu le-am înţeles, m-a atins pe umăr şi mi-a zis: „Şi tu ce aştepţi ca să fii gata?” Iar eu i-am răspuns: „Dar de ce eu?” Iar bărbatul acela mi-a spus: „Fiindcă ai fost ales dinainte, datorită zilei tale de naştere.” M-am născut pe 31 octombrie, iar în ocultism, în satanism, 31 octombrie este ziua satanismului pe tot pământul, ziua de naştere a lui Satan. Apoi mi-a zis: „Îţi voi da cartea aceasta, gândeşte-te la ea, meditează la ea şi pregăteşte-te, fiindcă văd că ai potenţial să înveţi ocultismul.” După aceea am plecat din locul acela, împreună cu acea artistă.

Am continuat să lucrez în cluburi de noapte, să imit staruri, să joc în piese de teatru. Şi a venit timpul când nu mai puteam dormi deloc, şi simţeam că ceva mă îndemna şi îmi spunea: „Ridică-te şi ia cartea aceea.” Când m-am ridicat şi am luat cartea, am deschis-o şi se numea Biblia Satanică. Am început să o citesc, iar ea îmi zugrăvea totul într-un mod foarte plăcut şi într-o manieră minunată, lăsându-mă să înţeleg că cel care va domni în cer ar trebui să fie Satan, nu Isus Hristos.

Am ajuns ca zi după zi să mă cufund în ceea ce scria în acea carte, iar ura a început să intre în viaţa mea, astfel încât nu puteam suporta ca oamenii să se uite fix la mine pe stradă. Am început să provoc certuri cu oamenii, nimic nu îmi era pe plac. Dacă vedeam că cineva se droga, bea, se apuca de prostituţie, se bătea, când cineva era împuşcat, spuneam: „E bine! Sper să sfârşească toţi în iad.”

M-am dus din nou la Irma Serrano şi i-am zis: „Vreau să fiu iniţiat!” Şi ritualul pe care l-au făcut pentru acea tânără l-au făcut şi pentru mine. Pentru a fi iniţiat, m-au botezat cu sângele unor copii nou-născuţi şi cu sânge de animale.

[Testimony of Former Mexican Entertainer And Ex-Satanic Priest – PT 2 of 5. Copyright © 2010 The Truth & the Light Ministries.]

Partea III

Am început apoi să aduc omagiu, adorare şi slujire în acele facilităţi, şi apoi am început să fiu ucenicizat cu Antonio Vasquez De Alba, care este un promotor al starurilor şi politicienilor. Antonio Vasquez De Alba este un gentleman, care în mod constant apărea în spectacolul numit „Şi care este părerea ta?” cu Nino Canun. Era un domn înalt cu o barbă enormă, care întotdeauna vorbea despre profeţiile lui Nostradamus. Din acel moment, am început să citesc acel manual. Şi am început să pătrund mult în acel manual. Zi după zi, diavolul a început să câştige putere asupra mea. Am continuat să fiu ucenicizat cu Walter Mecado în grososalia, care este o limbă satanică, în simbologie, în grafologie, şi în laudele pe care le aduceau, şi am început să mă specializez în toate acele chestiuni oculte; cu cât avansam mai multe trepte în acel loc, cu atât îmi dădeau mai multe ordine. Acolo mi-au dat poruncile din Biblia Satanică, care spuneau: „Dacă vezi că acea persoană suferă, fă-o să sufere mai mult! Să nu simţi compasiune pentru acea persoană.” La fel cum bisericile au Cuvântul pe pereţii lor, la fel au în secte. Iar o frază care mi-a rămas în minte mulţi ani este cea care spune: „Binecuvântaţi sunt cei puternici, căci ei vor moşteni pământul, cei slabi şi cei laşi nu vor intra aici.”

Din acel moment am văzut cum selectau cele mai drăguţe fete, cei mai frumoşi băieţi, îi trimiteau să se amestece printre oamenii de la petreceri, în parcuri, să cucerească fete şi băieţi, şi să-i invite la presupuse petreceri. Iar acei tineri, când erau atraşi în secte, sfârşeau prin a fi răpiţi. Femeile sfârşeau prin a fi torturate, sfârşeau prin a fi violate, iar dacă rămâneau gravide, le păstrau în viaţă deoarece copilul avea să sfârşească într-un ritual satanic. Îi trimiteau pe tineri în spitale, ca să le întrebe pe mamele care aşteptau copii: „Doamnă, vreţi să citesc harta astrală pentru fiul sau fiica dv., ca să ştiţi ce pregătesc astrele pentru viitorul lor?” Când oamenii dădeau informaţii, tinerii se prezentau înaintea marelui preot, iar dacă vroiau ca acel copil să se nască, spuneau: „Desemnează un păzitor pentru copilul acela”; dar dacă nu vroiau ca acel copil să se nască, atunci spuneau: „Malformează copilul acela.”

Şi din acel moment, din acele clipe, am început să realizez că multe afaceri, precum Sonrics, Coca Cola, Walt Disney, Procter and Gamble, Bubalo şi multe alte afaceri, aveau proprietari satanici. Coca Cola, cu ani în urmă, a avut un pact cu Satan, în care el a spus: „Te voi face afacerea numărul 1, cea mai puternică de pe acest pământ, dar la fiecare două luni, trebuie să-mi oferi trei suflete ca jertfă”; şi acele trei suflete sfârşesc prin a fi sacrificate şi îmbuteliate. Iar acest lucru a devenit public cu Jacobo Zabludovsky, cu mulţi ani în urmă, care au afirmat că au găsit degete, urme de carne, urme de îmbrăcăminte, în răcoritoare, şi continuă să se întâmple şi astăzi. Sonrics este o afacere în care de fiecare 31 octombrie, mari sume de bani le sunt plătite, ca să pună în bomboane lame de ras, otravă, marijuana, sticlă; deci acele bomboane au ajuns într-o mulţime de state ale republicii sau la nivel mondial, aşa că mulţi copii pot să moară din cauza unei supradoze, alţii să aibă gâtul tăiat, şi în felul acesta oamenii nu ar afla.

Eu… cu cât avansam acolo, aflam despre o mulţime de lucruri care se întâmplau acolo. Cu mult timp în urmă, Mighel de la Madrid Hurtato a venit la această sectă, numită Ordinul Oii Negre, pentru a cere ajutor ca să ajungă la preşedinţia republicii mexicane. Staruri precum Celia Cruz, Veronica Castro, Tatiana, Gloria Trevi, Lucia Mendez, Rocio Sanchez şi multe alte staturi, au fost membri ai sectelor satanice. Am aflat că Irma Serano şi Ernesto Alonzo aveau câte o izbucnire verbală şi spuneau: „Avem sub controlul nostru toate mijloacele de comunicare.” Cu mulţi ani în urmă, introduceau telenovele satanice precum „Blestemul”, „Alb şi negru”, „Întoarcerea Dianei Salazar”, telenovele produse de un mare preot satanic. Deci se bucurau fiindcă aveau control asupra tuturor mijloacelor de comunicare.

Am început de asemenea să realizez că multe scene din filme, multe erau interpretate, dar altele erau de fapt ritualuri care aveau loc. Un devoţional satanic spunea: „Pot intra în casat ta, fără ca măcar să-ţi cer permisiune.” Printr-o jucărie, printr-un desen animat, printr-o telenovelă, printr-un cântec, aşa intră ei cu înţelepciune în casele oamenilor. Iar oamenii nu înţeleg multe lucruri care se întâmplă.

Realizez de asemenea că multe persoane din Biserica Catolică, mulţi preoţi catolici, în timpul zilei erau catolici, dar în timpul nopţii erau preoţi satanici. Ioan Paul II, mason de gradul 33, a aparţinut Frăţietăţii Negre şi Bisericii Satanice a lui Anton LaVey. Dacă vedem gradele 33 şi adunăm 3 + 3, ne dă 6, care este numărul fiarei. Şi vedem că acest domn, cu mulţi ani în urmă a venit în Mexic, a ieşit din avion şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să sărute pământul – în consacrare faţă de Satan. Dar înainte de a pleca, a spus: Mexicul, întotdeauna credincios. Dar a făcut aşa: Mexicul [5.23]. Aici vedem că acesta nu este un semn al iubirii şi păcii, ci un semn al victoriei, V pentru victorie, şi vedem cum se formează aici imaginea feţei unui demon [5.33], vedem că este capra lui Mendez, reprezentarea caprei lui Mendez, şi mulţi artişti, mulţi politicieni care fac acest tip de saluturi, ei bine, acestea sunt saluturile sectelor.

De-a lungul anilor, mulţi oameni cred că acesta este semnul sfintei cruci [5.52], pentru că aşa învaţă Biserica Catolică. Dar acest simbol, în cadrul unei secte semnifică 666, numărul fiarei. Când o persoană face aşa, face trinitatea satanică [6.04]. Ochiul lui Satan [6.07]. O cruce este în sus. Un satanist o foloseşte în jos [6.13], prin aceasta ei spun că înseamnă înfrângere, rebeliune faţă de Domnul nostru Isus Hristos. Când o persoană face aşa [6.20], recunoaşte fiara, face trinitatea satanică şi se răzvrăteşte împotriva lui Isus Hristos.

Iar mare parte din ce spun preoţii catolici este în latină, pentru că este o limbă vorbită în cadrul unei secte. Iar când spun lucruri în latină, oamenii nu înţeleg latina, şi în multe ocazii consacră oamenii. Dau nişte date, în care se află săptămâna în care oamenii primesc un mic semn (ca miercuri), în care, ceea ce este pus pe oameni este o iniţiere în satanism, şi s-a întâmplat să fie trupuri aprinse cu imagini ale religiei care nu mai este bună. Când oamenii pleacă, după ce au primit blestemul, la miezul nopţii acei oameni sunt consacraţi sectei. Preoţii catolici din anumite biserici, acum au în centrul bisericilor lor, o pentagramă cu murdărie din cimitir. Preoţii satanişti aduc animalele pentru sacrificiu, fiindcă în toate ritualurile este vărsare de sânge, şi spun: „Să consacrăm lui Satan toţi aceşti oameni care vin.” Iar la miezul nopţii toţi acei oameni sunt consacraţi lui Satan.

Mi-au dat un calendar de activităţi care era un calendar satanic. Începând de la 1 ianuarie până la 31 decembrie, în tot timpul anului aveau festivităţi în cadrul sectei. Pentru mine, 1 mai nu era Ziua Muncii, era ziua adunărilor satanice. Şi acele date erau importante; fiindcă noi, ca şi creştini, celebrăm Patimile, ne amintim când Isus a venit şi a murit, ceea ce sărbătoresc sataniştii în aceste date este înfrângerea lui Isus Hristos, în care ei, în secte, răpesc în avans o persoană cu o fizionomie mai mult sau mai puţin ca a lui Isus, de treizeci și trei de ani, iar acea persoană este jertfită şi torturată în cadrul unei secte satanice.

Acolo avem calendarul satanic cu datele activităţilor [8.15], în care avem tot ce fac ei, ca orgii, jertfe umane, jertfe de animale, şi avem aici că fac sex etc., fac o infinitate de orgii, o infinitate de blesteme, o infinitate de vrăjitorii, aceasta este o sectă satanică. În acel calendar cele mai puternice date erau 31 octombrie, 12 decembrie, 24 decembrie şi 2 februarie, Sărbătoarea luminilor. Din aceste date, satanistul, începând din aceste date, ca septembrie, intră în toată luna septembrie în post şi rugăciune, vine 4 octombrie, şi ei încep la nivel mondial să facă un ritual ca să blesteme trupul lui Hristos (toate bisericile creştine). Vin 15 şi 20 octombrie, şi ei încep să pregătească o sărbătoare pentru Samhain, zeul morţilor.

[Testimony of Former Mexican Entertainer And Ex-Satanic Priest – PT 3 of 5. Copyright © 2010 The Truth & the Light Ministries. ]

Partea IV

Cu câtva timp în urmă am auzit mărturia unui tânăr care fiind creştin, nişte oameni s-au apropiat de el spunându-i: „Dumnezeule, cânţi foarte frumos. De ce nu te duci la lume? De ce nu încerci pofta? De ce nu încerci faima?” Tânărul le-a dat atenţie acelor oameni, se întoarce în lume, câştigă faimă într-un grup muzical, apoi deodată, ei încep să facă discuri, să apară la spectacole de televiziune, în timp ce discul era difuzat la radio. Grupul sfârşeşte într-un accident şi tânărul moare în accident. Iar mama lui se ruga şi postea pentru el, şi ei îi telefonează mamei şi îi spun: „Fiul tău tocmai a murit. Ce facem, îţi trimitem trupul sau îl îngropăm aici?” Ea spune: „Trimiteţi-mi trupul.” Deci a început să se roage şi să pledeze la Isus să aibă îndurare faţă de fiul ei, şi în timp ce fiul era dus spre iad, Domnul Isus începe să-i arate că erau oameni acolo care ar spune: „Dacă aş fi dat o şansă creştinismului, nu aş fi aici. Dacă aş fi făcut asta, nu aş fi aici.” Deci regretau acolo. Dar a venit clipa în care i s-a spus: „Uite, o vezi pe femeia care este acolo?” Iar tânărul spune că a înmărmurit şi a spus: „Da, este Lola Bertran.” Şi deodată i s-a spus: „Vezi persoana care este acolo?” „Da”, a spus el, „este Jose Alfredo Jimenez.” Şi i-a fost arătat Javier Solis şi mulţi alţi artişti. Iar Domnul i-a zis: „Le-am dat tuturor daruri, ca să-Mi poată cânta Mie şi să Mă poată lăuda. Iar ei au mers în căutarea zeilor falşi, cântând dumnezeilor falşi, cântând creaţiei, în loc să Mă laude pe Mine. Dar acum, au ceea ce li se cuvine.”

De aceea Biblia spune aici că noi, ca şi creştini, nu trebuie să mai avem părtăşie cu întunericul. Fiindcă sunt oameni care fiind creştini, cântă încă în biserică, apoi sunt acolo; ei bine, mă duc să mi se citească; să vedem dacă îşi dau seama, să vedem dacă acel mare vrăjitor poate ghici că sunt creştin. Şi aici Biblia spune, în cartea Deuteronom, capitolul 18, versetul 9-11: „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.” Desăvârşit să fii înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Dar putem vedea că… Eu am fost în preajma unor creştini care… Hei, frate, care este horoscopul tău? Eu sunt de la Duhul Sfânt. Dar aici, în creştinism, ei încă mai cred în horoscop. Iar aici în Biblie, 2 Împăraţi capitolul 23, versetul 5 ni se spune să nu o consultăm pe împărăteasa cerurilor, nici soarele, nici stelele, nici semnele zodiacului. Deci putem vedea că acestea sunt practici oculte. Vedem că este o capcană, o înşelătorie a lui Satan. Oamenii care citesc horoscopul sunt oameni care trăiesc întotdeauna în nesiguranţă, oamenii care se uită la filme de groază, sunt oamenii care trăiesc întotdeauna cu teamă. Acei oameni care se uită la filme de groază, din când în când au coşmaruri şi simt că Chucky este pe urmele lor. Şi de aceea spune Biblia aici să fim preocupaţi cu învăţătura, precum obişnuia să spună apostolul Pavel, cu cititul, deci trebuie să cercetăm.

O mulţime de oameni ignoră cine este Isus Hristos. O mulţime de oameni nu primesc un miracol, pentru că ignoră cine este Isus Hristos. De aceea Biblia ne spune chiar aici – Ioan 5:39: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (a spus Isus).

Multe jocuri de noroc sunt de asemenea consacrate de secte. Dominoul, roata torturii, şerpi şi scări, jocul de zaruri, adună beţe, jocul autostrangulării şi multe altele, precum şahul. Sunt jocuri care pot să fie deja consacrate de secte, şi aşa ajung oamenii să fie implicaţi în ocult. Găsim că multe simboluri din loterie (loteria mexicană), precum coroana, şarpele, moartea, soarele, luna, Grim Reaper [nume dat în engleză morţii, un schelet care conduce morţii la tărâmul de dincolo], sunt simboluri ale calendarului satanic. Şi avem în loterie (cunoscută şi ca bingo mexican) nişte cărţi mici care ţi se dau, sunt douăsprezece, poţi să aduni fiecare pătrat din carte, la sfârşit îţi va da 666, un număr par. Nu-ţi va da mai mult, nici mai puţin, îţi va da exact 666, adunând pătrăţelele din loterie (loteria mexicană). Şi vedem de asemenea, în şerpi şi scări, vedem că şarpele este Satan, şi vedem că în acei şerpi şi în acele scări există mesaje oculte. Putem de asemenea vedea că în ceea ce cunoaştem ca masa vrăjitoarei [masa ouija], vedem că oamenii cred că este un joc inofensiv, pe când Scripturile ne arată şi ne spun efectiv, să nu ne amestecăm cu satanismul. Efeseni 4:27 spune: „Nu daţi prilej diavolului”, iar o mulţime de creştini, în multe ocazii, dau intrare lui Satan prin intermediul acestor jocuri.

Deoarece a apărut şi o mare controversă din cauza Coca Cola, spunând: „Dar frate, dacă mă rog pentru coca cola mea, Dumnezeu o va binecuvânta.” Iar unii au chiar îndrăzneala să spună ca creştini: este băutura creştină obişnuită. Pot să văd în Biblie, pot să văd că Dumnezeu poate să sfinţească orice. Dumnezeu poate să sfinţească şi otrava, dar sângele nu-l va sfinţi, aşa-i? Nu poate sfinţi sângele.

Deci într-o clipă vă voi arăta ceva ce am aici. Putem vedea că oamenii ignoră înţelesul cuvântului „ouija”. Înţelesul lui „ouija” semnifică următoarele: „O” semnifică puterea spirituală folosită prin diferite instrumente folosite în cadrul unei secte, care sunt diferite pumnale, diferite instrumente pe care le au ei; „U” semnifică lauda şi blestemele din cadrul sectei, „E” semnifică puterea şi slăbiciunea, „J” semnifică bogăţia şi sărăcia, „A” semnifică viclenia, demonul care ia forma unui unicorn şi care controlează o sută de demoni în slujba sa.

Acum, putem vedea că în toate jocurile pe care tocmai le-am menţionat, putem vedea că zarul are 6 feţe, multe jocuri au 6 feţe, precum dominoul care are 6 feţe, şi putem vedea cum în Biblie, Apocalipsa 13:18 spune: „Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.” Şi ceea ce cunoaştem ca şah sunt tot șase piese. În şah, este un joc ca şi un război. Ei iau aceasta precum creştini versus satanist. Deci putem vedea că fiecare dintre aceste mici piese are un înţeles în cadrul sectelor; „pionul”, care este o piesă micuţă, semnifică membrii sectelor satanice, care sunt trimişi la congregaţii. Vedem se asemenea că este o alta numită „stâncă” [turn]. „Stânca” semnifică Biserica Catolică, care protejează sectele satanice. M-am întrebat întotdeauna pe mine însumi şi le spun întotdeauna oamenilor, te-ai întrebat vreodată, de ce s-ar îmbrăca un preot complet în negru, cu o tunică neagră, cu o tunică purpurie, cu o tunică albă, cu o tunică roşie, care sunt simboluri în interiorul sectelor? Acei oameni folosesc un înţeles diferit. Avem apoi episcopul [popa], care este reprezentarea papei. Oamenii, când acest om vine în Mexic, oamenii nici nu îi observă veşmântul, fiindcă oamenilor nu le place să fie atenţi, fiindcă este sfântul Părinte! Astfel că oamenii nu vor acorda atenţie. Dar în veşmintele pe care le foloseşte omul acela, poţi vedea o mulţime de simboluri masonice. Apoi este o pălărie pe care o are el, o pălărie înaltă, în care el are, pe partea aceasta şi pe partea aceea [7.42] are doi dragoni. Iar Biblia ne arată că dragonul este Satan. Deci acestea sunt lucrurile pe care le ascund ei acolo. Putem vedea „regina”, care înseamnă secte satanice. Regele îl semnifică pe Satan, iar „calul” înseamnă că ei vor ridica doi demoni, doi călăreţi care vor lupta împotriva lui Isus Hristos.

Dar putem vedea că Satana a fost rănit, dragonul a fost rănit în cap şi i-a mai rămas puţin timp, şi este la ultima mare zbatere, şi vrea, de la un moment la altul, să distrugă oamenii şi pământul acesta. Vedem de asemenea că mulţi politicieni sunt în secte, din faptul că putem vedea, cu un anumit timp în urmă că erau o mulţime de declaraţii care au apărut în ziar, şi s-a făcut o afirmaţie, că sunt persoane din secte. Am citit un articol de ziar care spunea că sectele au oferit mult Bisericii Satanice, dar trebuie să aflăm ce le-a fost oferit în schimb acestor secte satanice.

Dacă trecem prin istorie, putem vedea că o mulţime de politicieni au deja o istorie. Putem vedea că era un politician care era manager la Coca Cola, şi putem vedea, cu mulţi ani în urmă, înainte ca omul să-şi înceapă campania, înainte de a face ceva, Irma Serrano l-a abordat şi i-a spus: „Ai sprijinul nostru”, şi de asemenea, această persoană este protejată de o armată numită „Armata Albă”. Armata Albă sunt preoţi iezuiţi, care ziua sunt preoţi, dar noaptea sunt războinici. Avem de asemenea mulţi oameni din industria de divertisment care sunt implicaţi în secte.

Când am făcut un turneu în statul Veracruz timp de doi ani, când m-am întors din turneu, aflu, spre surpriza mea, că acest prieten al meu numit Enrique, care în trecut se droga cu mine, pe care obişnuiam să-l caut pentru a mă droga, a mă îmbăta… Cineva i-a vorbit despre Hristos, iar el apoi s-a convertit la creştinism. Şi vine şi îmi spune: „Ştii că Hristos te iubeşte? Ştii că Dumnezeu a murit pentru tine?”

[Testimony of Former Mexican Entertainer And Ex-Satanic Priest – PT 4 of 5. Copyright © 2010 The Truth & the Light Ministries. ]

Partea V

Mi-am spus: „Cred că tipul a înnebunit, deja spune nonsensuri.” De fiecare dată venea să-mi spună despre Dumnezeu. Eu întotdeauna îl respingeam, îi spuneam: „Uite, cu privire la citirea Bibliei şi intrarea într-o biserică. Asta este pentru oamenii care vor să-şi piardă timpul, este pentru bătrâni, pentru oameni care nu au nimic mai bun de făcut. Eu am o carieră, am un viitor înaintea mea.” De fiecare dată când venea să-mi vorbească despre Dumnezeu, îl respingeam.

Pe atunci, depindeam deja de cei treizeci și cinci de demoni din persoana mea, care erau treisprezece paznici protectori, cele două facultăţi din Brazilia, trei spirite necurate, şi multe altele, care dădeau un total de treizeci și cinci de demoni în persoana mea. Pe atunci eram deja capabil să mut obiecte care puteau fi mutate doar cu putere fizică, dintr-o parte în alta, şi eram capabil să călătoresc în afara trupului şi să merg de la un oraş la altul şi de acolo, altundeva, pentru a da instrucţiuni altor oameni. Eram capabil să fac călătorii astrale datorită puternicelor pacte pe care le aveam cu Satan, şi începusem deja să practic vampirismul, şi nu pentru că aveau să-mi crească colţi sau aripi, ci pentru că începusem să beau sânge de animale şi de oameni. Şi trimiteam oameni să se implice în biserici, ca să le poată distruge, fiindcă nu suportam creştinismul. La deschiderea evenimentelor aeriene, mă duceam şi făceam farmece şi altele, pentru ca evenimentele să meargă rău. Şi putem vedea în Biblie, aşa e? Se afirmă în Scriptură că Dumnezeu îi protejează pe oamenii Săi.

Deci vine momentul când, din cauza pactului meu cu Satan, el vine şi îmi spune: „Vreau să te duci să-l distrugi pe Enrique.” Am început să-mi aduc toate cărţile despre magie neagră şi lucruri din acestea. Mi-am spus, îi voi face ghinioane, farmece, blesteme şi orice există şi ştiu cum să fac, dar niciunul dintre acele lucruri nu a devenit realitate, fiindcă Dumnezeu îl proteja pe slujitorul Său, pe fiul Său. Mi-am zis că poate îmi pierd puterile. Dar apoi trec la alte metode, între care se afla Santeria, de unde o cunosc pe Vera Cruz (preoteasă Santeria). Apoi am început să mă specializez în voodoo, unde am cunoscut-o pe Veronica Castro (preoteasă voodoo). Atunci am spus: „Acum voi fi capabil să-l distrug cu ace, cu păpuşi mici şi cu toate astea.” Fac apoi o a doua încercare să-i fac lucruri, şi nu am putut să fac nimic.

A venit momentul când am spus: „Dacă nu pot să fac nimic prin magie, va trebui să mă duc să-l distrug personal.” Aveam abilitatea de a controla oamenii şi animalele cu mintea mea. Mi-am zis: „Mă duc acolo acum, să-l controlez.” Când pornesc să mă duc la casa acelui tânăr, mă trezesc, spre surpriza mea, că atunci când sosesc la casa lui, îmi spun: „Voi aştepta momentul potrivit, apoi îl voi distruge.” Am aşteptat momentul potrivit, şi vine momentul când el îmi spune să intru în casă, şi acolo am sporovăit un pic, iar eu mi-am zis: „Acum este momentul” (când şi-a lăsat garda jos). Când am vrut să mă apropii de el am simţit o forţă care m-a oprit, care nu mi-a permis să mă apropii de el. Şi în timp ce încercam să mă apropii tot mai mult, a venit momentul când am început să am o durere de cap. I-am spus acelui tânăr: „Nu ştiu unde ai fost, dar văd lângă tine o fiinţă spirituală care nu mă lasă să mă apropii de tine, iar magia ei este superioară magiei mele.” A trebuit să plec de acolo învins. Şi am început să-mi pun o mie de întrebări: „De ce nu pot face nimic?” Şi am continuat să caut răspunsuri în Biblia Satanică; iar Biblia Satanică afirma: „Indiferent cât de experimentat eşti în satanism, nu folosi niciodată magia împotriva unui protestant, împotriva unui creştin.” Iar acum ştiu de ce: fiindcă Dumnezeu îi protejează pe copiii Lui.

Am început să aud voci noaptea spunându-mi: „Ia-ţi viaţa. Nu eşti cu adevărat fericit. Nu ai de fapt ceea ce ţi-ai dorit întotdeauna.” Când am început să aud acele voci ca şi cum îmi dădeau ordine, am început să amestec siropuri şi pastile, încercând să mă sinucid. Dar nu am trecut dincolo de intoxicare. Deci a venit momentul când mi-am zis: „Ai dreptate. Am o mulţime de probleme, nimănui nu-i pasă, sinuciderea este cea mai bună soluţie.” Am plecat de acasă în mai 1988, am decis să mă sinucid. Mi-am zis: „Acum voi sări dintr-un autobuz în mişcare, sau mă voi aşeza pe şinele de cale ferată, dar trebuie să-mi pun capăt vieţii, problemelor.”

Vine momentul când Domnul Isus mă îndreaptă direct la casa acestui prieten. Când am ajuns acolo i-am povestit în ce stare mă aflam. Eram disperat. I-am spus despre planurile mele şi că nu ştiam ce să fac, iar el a început să-mi vorbească despre dragostea lui Isus Hristos. Mi-a zis: „Nicăieri nu vei găsi soluţia, nicăieri nu vei găsi salvarea, ci numai la Isus Hristos.” M-a întrebat: „Vrei să-L primeşti pe Hristos ca Mântuitorul tău?” I-am spus da! Apoi el mi-a zis: „Dar trebuie să rupi lanţurile, pactele pe care le-ai făcut cu Satan.” Când i-am spus în acel moment da, a început să se roage pentru mine. În acel moment, am început să-L provoc pe Dumnezeu. Am început să-I strig multe lucruri, multe blesteme, şi I-am zis: „Dumnezeule, dacă exişti aşa cum spune acest om, coboară şi arată-mi-Te! Pentru că am o putere şi cunosc un Domn, dar acest om îmi spune că Tu eşti Dumnezeu şi că eşti mare, iar dacă exişti, atunci arată-mi!”

Ei bine, nu ar fi trebuit să o fac, pentru că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu a coborât şi mi S-a arătat. Am simţit o forţă pe cap care m-a împins pe podea, iar eu m-am supărat, spunând: „Ei bine, de ce vrea tipul ăsta să mă forţeze să îngenunchez, dacă eu nu vreau?” Şi acea forţă m-a împins din nou pe podea, şi în acel moment am început să vorbesc de la Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, şi apoi am auzit o voce care a spus: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde. Îţi voi arăta trei lucruri mari (şi ascunse) pe care nu le cunoşti.”

Când am auzit cuvântul „ascunse”, mi-am zis: „Poate că este ceva ascuns ce profesorii mei nu m-au învăţat.” Şi ceea ce mi-a fost ascuns era mântuirea pe care Dumnezeu o avea pentru viaţa mea, pentru sufletul meu. În clipa aceea am spus: „Isuse Hristoase, ajută-mă, nu mai pot! Vreau să mor. Mi-am ratat existenţa. Iartă-Mă, Doamne, pentru că Te-am ofensat. Sunt obosit de tot ce este pe acest pământ.” În clipa aceea am simţit o pace, o dragoste, o linişte, pe care nu le-am simţit înainte, în ciuda succesului meu, în ciuda faptului că eram înconjurat de mulţi oameni. În clipa aceea am simţit pacea, am simţit dragostea lui Dumnezeu.

Din momentul acela am început să slujesc la o biserică creştină. Aceasta m-a ajutat să obţin biruinţă. Şi pot să spun acum că am obţinut biruinţă în Hristos Isus. Şi patru ani şi opt luni m-am aflat în acest proces, până ce Domnul Isus m-a eliberat de cei 35 de demoni.

Pe vremea aceea aveam contracte cu compania pentru care lucram, nu puteam să renunţ să lucrez la ei. M-au trimis să lucrez la Guadalajara. Pe vremea aceea aveam o prietenă. Am vorbit cu ea despre căsătorie. Iar acei oameni, folosind înşelăciunea, o cheamă pe această persoană, pe această tânără: „Joe Doe a avut un accident, trebuie să te grăbeşti să te duci la spital, pentru că dacă nu, s-ar putea să nu supravieţuiască.” Tânăra s-a dus la spital, ei o aşteptau acolo. Cu aceleaşi minciuni m-au adus şi pe mine.

Iar în clipa în care am intrat încă o dată în locul unde se întâlneşte secta, am spus: „Dumnezeul meu, Isus, ajută-mă!” Am văzut că toate adunările satanice erau adunate acolo. Marii preoţi, preoţii, vrăjitorii, vrăjitoarele, toţi erau adunaţi acolo. Am auzit vocea unei persoane, care era mare preot, care a spus: „Persoana pe care o aşteptam este acum aici. Putem începe ritualul.” În clipa aceea am început să înaintez, şi am văzut o persoană care era complet acoperită cu o glugă. O glugă roşie până la gât semnifică iniţierea, dar gluga lăsată semnifică sacrificiul. Deci în clipa aceea am realizat că va fi un sacrificiu.

Când am ajuns în faţă am avut o surpriză când au îndepărtat gluga de pe acea persoană – era prietena mea. În acel moment am început să-i lovesc pe toţi, dar în final eu am fost cel bătut. M-au făcut să îngenunchez chiar acolo, şi un mare preot a început să spună: „Binecuvântaţi sunt cei puternici, căci ei vor moşteni pământul. Cei slabi şi cei laşi nu intră aici.” Şi au început să o violeze, să o tortureze, că o rănească pe acea tânără. La un moment marele preot a spus: „Aici nu jucăm jocuri. Şi asta se întâmplă cu toţi. Data viitoare gândeşte-te întâi la asta.” A luat un pumnal şi fără milă a înjunghiat-o în inimă. Au deschis-o şi i-au scos inima, au pus-o într-o tavă, şi i-au pus sângele într-o cupă, apoi au început să blasfemieze Cuvântul lui Dumnezeu. Au început să spună: „Mâncaţi, fiindcă acesta este trupul meu, beţi fiindcă acesta este sângele meu, care se varsă pentru mulţi.” Şi au început să spună: „Tatăl nostru care eşti în iad”, şi să batjocorească şi să blasfemieze Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la Domnul nostru Isus Hristos.

Mi-au dat o bătaie bună, care a avut ca rezultat opt luni în spital, atârnând între viaţă şi moarte, la graniţa nebuniei, la graniţa demenţei. În fiecare clipă pastorii mei posteau, mijloceau şi se rugau pentru salvarea vieţii mele. Până ce Domnul mi-a dat eliberarea completă pentru viaţa şi sufletul meu. El a spus: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” L-am întâlnit pe Isus şi acel Isus m-a eliberat.

Până acum am mers în multe locuri, predicând Cuvântul lui Dumnezeu. Am primit încercări şi necazuri. Şi acum, oamenii din cadrul acestor secte, acum că-i expunem şi că aducem o mulţime de lucruri la lumină, ei bine, ei devin aşa, furioşi!

[Testimony of Former Mexican Entertainer And Ex-Satanic Priest – PT 5 of 5. Copyright © 2010 The Truth & the Light Ministries. ]

de Vincent McCann

Cuvânt înainte

Fiindcă mărturia mea este de o natură foarte dramatică, am simţit că este potrivit să includ o scurtă declaraţie de dedicare faţă de Dumnezeu.

Eu (Vincent McCann) mărturisesc înaintea lui Dumnezeu că această poveste este adevărată. Declar, de asemenea, că numeroasele persoane incluse în această relatare pot fi chemate oricând să depună mărturie că este adevărată. Nu am nimic de ascuns. Am spus totul aşa cum s-a întâmplat. Dumnezeu este judecătorul meu.

Singurul detaliu care a fost schimbat în povestea de mai jos este numele fetei pe care am cunoscut-o, pe care în această relatare o numesc „Jane”.

Mărturia lui Vincent McCann

În anii adolescenţei simţeam cu disperare că ceva foarte important lipsea din viaţa mea. Deseori simţeam că nu corespundeam şi tânjeam să mă corijez cumva. Din cauza unui interes pentru neobişnuit şi bizar, cumpăram frecvent literatură care trata despre fenomene neobişnuite şi subiecte paranormale (OZN-uri, fantome etc.). Am observat diverse reclame în acele reviste care ofereau cărţi pe tot felul de teme. O reclamă mi-a atras în mod deosebit atenţia. Era despre dezvoltarea proprie. Am comandat cartea crezând, aşa cum promitea reclama, că îmi va revoluţiona viaţa. Când a venit cartea, am fost surprins de unele dintre tehnicile pe care le încuraja. Autorul recomanda cu tărie auto-hipnoza şi drept rezultat, am început să o practic în secret în dormitor, cu ajutorul unui casetofon şi al unei lumânări aprinse. Nu după mult timp doream ceva mai profund. După ce am observat alte reclame în alte reviste, am început să practic vrăjitoria „albă” şi am ridicat un altar în dormitor. Părea destul de nevinovat pe atunci, iar în viaţa mea apăruse un sentiment nou de încântare şi interes, având ca bonus suplimentar posibilitatea ca lucrurile să se în bine.

Pe vremea aceea, interesul meu faţă de lucrurile întunecate şi morbide a început şi el să crească. În punctul culminant al acelei perioade, în cea mai mare parte a timpului mă îmbrăcam în negru şi foloseam vopsea albă pentru faţă şi creion dermatograf negru pentru ochi! Chiar dacă părul meu are culoarea naturală şaten foarte închis, îl vopseam întotdeauna negru, fiindcă vroiam să fie negru precum cărbunele. Am început să fac rost de o mare cantitate de literatură ocultă şi să o pun pe un raft în dormitorul meu, dar păstram cele mai neliniştitoare cărţi ascunse, fiindcă nu vroiam ca părinţii mei să se simtă ofensaţi. Am făcut de asemenea rafturi ca să le umplu cu orice era neobişnuit. Am început să-mi fac propriile mele modele din lut, multe dintre ele fiind extrem de groteşti, precum feţe contorsionate şi chinuite şi creaturi cu coarne. Mă simţeam constrâns şi împins să creez asemenea lucruri. Am achiziţionat chiar şi un craniu de capră şi l-am atârnat de perete. Într-un weekend am vizitat un club de noapte din Liverpool numit „Planeta X”. Era un loc popular de întâlnire pentru oamenii ca mine. Interesant, am observat că o mulţime dintre cei de acolo erau şi ei interesaţi de lucrurile sinistre, ca şi de ocultism.

Mulţi dintre prietenii pe care îi cunoşteam de ani de zile au început să observe o schimbare la mine. Când au observat cum se schimba camera mea, cărţile pe care le citeam şi lucrurile despre care vorbeam, s-au speriat şi am început să îi văd tot mai puţin şi mai puţin. Pot să-mi amintesc că odată eram în camera mea cu fratele meu şi cu un grup de prieteni şi citeam cărţile de tarot. Când cartea morţii a fost întoarsă, un raft de sticlă s-a mişcat brusc cu zgomot. Am realizat mai târziu că crăpase din cauza căldurii unei lumânări de sub el, dar datorită sincronizării, prietenii mei s-au speriat şi au luat-o ca pe un semn rău. Dintr-odată m-am trezit singur… mult timp! Nu aveam nici serviciu pe vremea aceea, deci aveam deja o mulţime de timp liber la dispoziţie, dar cel puţin mă vedeam cu prietenii o seară în timpul săptămânii şi în weekenduri. Totuşi, acum eram singur şi în acea seară, ca şi în weekenduri. Mi-am spus: „Ei bine, mă voi dedica dobândirii unei cunoaşteri mai mari despre ocultism şi obţinerii puterii.” Pentru un timp, într-adevăr m-am implicat în acea activitate şi am comandat şi mai multe cărţi prin poştă. Cărţile pe care le primeam erau din ce în ce mai întunecate, în timp ce căutarea după putere continua. În fiecare seară, şi uneori ziua, practicam vrăjitoria în dormitor, ceva de care părinţii mei continuau să nu-şi dea seama. Cred că suspectau că puneam ceva la cale din cauza tendinţei mele de a fi secretos şi a multelor colete care veneau acasă. Coletele constau în accesorii oculte comandate de la furnizorii de obiecte oculte.

În cele din urmă, am fost încurajat să reiau legătura cu o veche prietenă. S-a întâmplat când într-o noapte, din senin, am auzit bătăi în uşă. Erau două doamne care îmi păreau vag familiare. Au explicat că erau rude cu Jane, o veche prietenă de-a mea. Au explicat că veniseră fiindcă Jane se afla la un spital local de sănătate mintală şi întrebase de mine. M-am gândit că singurul lucru decent de făcut era să mă duc să o vizitez, ceea ce s-a întâmplat câteva zile mai târziu. Când am ajuns la spital, Jane era foarte retrasă şi nervoasă. Era o fată mică, dar drăguţă, cu trăsături izbitoare ca de spiriduş şi cu părul negru precum cărbunele. Ea, ca şi mine, era atrasă de stilul gotic în îmbrăcăminte şi purta mult negru. De la o vizită pe săptămână am început să merg tot mai des. Păreau să îi facă bine vizitele mele şi a devenit din ce în ce mai puţin retrasă. Simţeam că aveam misiunea de a o aduce înapoi la sănătate. Totuşi, nu am observat pe atunci că era de fapt destul de manipulatoare şi solicitantă. Într-o zi a venit ştirea că fusese externată din spital din cauza comportamentului violent incontrolabil. Distrusese salonul, ceva ce se pare că făcuse de mai multe ori înainte, iar aceea fusese ultima ei şansă.

După externarea lui Jane din spital, a început un nou capitol în vieţile noastre. Ea s-a mutat înapoi în casa părinţilor ei, iar eu am început să petrec şi mai mult timp cu ea. Îmi vedeam tot mai puţin familia pe vremea aceea şi eram cu Jane efectiv în fiecare zi. În cele din urmă am ajuns să dorm regulat acasă la ea. Ca un tânăr să petreacă atât de mult timp cu o tânără poate să nu pară ceva neobişnuit, aceasta desigur dacă cuplul ar fi iubit şi iubită. Dar noi nu eram iubit şi iubită. Ea vroia doar pe cineva care să îi fie prieten şi să aibă grijă de ea. Pe atunci începeam să mă simt puţin obosit să fiu lângă ea atât de mult timp şi îmi lipseau părinţii mei. Nu vroiam să termin prietenia noastră, ci doar să ne vedem un pic mai puţin. Când i-am făcut cunoscut aceasta, s-a supărat şi s-a simţit respinsă. În cele din urmă, cu trecerea timpului, am început să mă simt tot mai prins în capcană. Şi comportamentul ei se schimbase. A devenit mai încrezătoare în sine şi mai dominatoare, până în punctul în care controla tot ce făceam. Pe lângă personalitatea ei puternic dominatoare, ea încuraja şi interesul meu faţă de ocultism şi făceam farmece împreună. Era ca şi cum, dintr-odată, spre surpriza mea, părea să fie expertă în domeniu! De asemenea, în mod intenţionat le făcea părinţilor ei cunoscut că eram interesat de subiect.

Mă înţelegeam destul de bine cu părinţii lui Jane, iar ei păreau să creadă că eram bun pentru ea. Totuşi, toate acestea urmau să se schimbe. Fiindcă aveau încredere în mine, au simţit că puteau să-mi lase casa în grijă şi să mă lase să mă ocup de Jane în timp ce erau plecaţi în vacanţă pentru o săptămână. În noaptea în care au plecat în vacanţă, Jane şi cu mine ne aflam în bucătărie. Se purtase foarte neobişnuit toată ziua, dar o pusesem pe seama problemelor ei mintale. Dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce avea să se întâmple. Dintr-odată, s-a ridicat şi a început să păşească în susul şi în josul bucătăriei, făcând ceea ce la început părea să fie interpretarea unor roluri. Crezând că era doar un mod al ei de a glumi, am râs doar. Dar ea a continuat să se poarte astfel, până în punctul în care nu mai putea fi vorba de o glumă, iar eu m-am oprit din râs. La un moment dat m-a privit şi am putut să văd clar că nu mai vorbeam cu aceeaşi persoană. Vorbea cu o voce masculină, iar întreaga ei personalitate se schimbase. Vocea susţinea că este a unui spirit care locuise în ea din fragedă copilărie. M-a ameninţat să nu spun nimănui despre existenţa lui şi a zis că dacă o făceam, avea să mă omoare pe mine, pe mama mea, pe tatăl meu şi pe fratele meu. Am fost absolut îngrozit, iar reacţia mea instinctivă a fost să fug din casă şi să mă întorc acasă la părinţii mei, dar nu aveam pantofii în acel moment. Din cauza ameninţărilor şi pentru că nu aveam pantofii, am simţit că nu exista altă alternativă decât să stau şi să vorbesc cu spiritul. În cele din urmă am devenit mai relaxat şi m-am adaptat la acea situaţie nouă, neobişnuită. Am vorbit toată noaptea, până ce lumina a pătruns printre draperii şi am auzit păsările cântând afară. Spiritul a declarat că motivul pentru problemele mintale ale lui Jane era prezenţa lui, dar a spus că venise timpul să plece de la ea. Înainte de a pleca de la ea, a zis că nu trebuia să o părăsesc niciodată pe Jane fiindcă fusesem „ales” să am grijă de ea. După aceea, Jane, care era întinsă pe canapea, a închis ochii şi s-a ridicat brusc în picioare plină de energie. S-a purtat ca şi cum nu avea nicio amintire despre evenimentele din noaptea precedentă. În contrast, eu eram extenuat, fizic şi mintal.

În ziua următoare Jane părea să fie bine. Nu s-a întâmplat nimic neobişnuit până târziu după-amiaza. În timp ce stăteam în camera de zi din casa părinţilor ei, dintr-odată s-a uitat la mine, faţa ei a fost diferită şi o voce familiară a ieşit din ea. Am spus: „Am crezut că ai plecat.” „Am minţit”, a replicat vocea. În timp ce săptămâna trecea, tot mai multe spirite mi s-au prezentat. Unele erau stranii şi misterioase, unele erau puternice şi intimidante, iar altele aveau chiar umor uneori. Aproape fiecare tip de personalitate de sub soare părea să apară. Totuşi, până în ultima zi a săptămânii în care am avut casa numai pentru noi, niciuna dintre acele personalităţi nu a fost violentă. Aceasta s-a schimbat cu doar câteva ore înainte ca părinţii lui Jane să se întoarcă din vacanţă. În contrast cu împotrivirea lui Jane de a se angaja într-o relaţie fizică ca între un iubit şi o iubită, o anumită personalitate care s-a manifestat din ea părea concentrată să mă încurajeze să mă angajez în acte sexuale perverse cu ea. Privind în urmă, trebuie să spun că nu eram cel mai pur sexual dintre oameni, dar lucrurile pe care spiritul îmi cerea să le fac chiar nu puteam să le fac. După ce am refuzat cererile insistente ­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­ale spiritului, am privit cu groază cum o nouă personalitate a ieşit la iveală prin Jane, într-un asemenea mod încât părea să se ridice din adâncul ei, luând locul spiritului imoral anterior. Presupun că până atunci mă obişnuisem într-o anumită măsură cu diferitele spirite care vorbeau prin ea. Dar nimic nu ar fi putut să mă pregătească pentru personalitatea neaşteptată care s-a manifestat în momentul respectiv. A sărit ţipând în gura mare, iar din gură îi ţâşnea spumă. Nu am avut un asemenea sentiment de teroare absolută în toată viaţa mea. Având un fel de credinţă „vagă” în Dumnezeu şi fiind familiarizat cu filme precum Exorcistul, am ridicat un crucifix care se afla pe un dulap din apropiere şi l-am ţinut ridicat în faţa ei (părinţii ei erau romano-catolici nominali). Spre groaza mea, încercarea de a mă apăra nu a avut niciun efect. După ce m-a atacat, a fugit prin casă, devastând-o. Următorul stadiu al comportamentului ei a căpătat o dimensiune stranie şi sinistră. A început să fugă lovindu-se de dulapuri şi chicotind într-un asemenea fel încât îmi dădea fiori. În acel moment simţeam că o să am o prăbuşire nervoasă completă. De-abia puteam să cred că asemenea lucruri mi se întâmplau mie. La fel de repede precum venise, spiritul agresiv a dispărut, iar o personalitate mai relaxată a preluat controlul asupra ei şi m-a sfătuit să fac ordine în casă înainte ca părinţii ei să se întoarcă. Spiritul a prezis că părinţii ei se vor întoarce în câteva minute. Amândoi am încercat cu frenezie să facem ordine în casă, dar timpul ne-a învins. Aşa cum fusese prezis, şi spre uimirea mea, părinţii lui Jane s-au întors în câteva minute. Precum era de aşteptat, au fost furioşi. Fuseseră buni cu mine şi îmi părea rău pentru ei că au venit acasă din vacanţă într-o casă care era într-un asemenea hal. Pe lângă faptul că erau mânioşi, puteam să văd că erau profund răniţi şi dezamăgiţi de mine. Avuseseră încredere în mine şi îmi lăsaseră în seamă casa şi fiica lor. Simţeam ca şi cum i-aş fi trădat. De parcă situaţia nu ar fi fost destul de rea, Jane le-a sugerat că eu eram cel care o făcusem pe ea să o ia razna! De asemenea, continua să scoată în evidenţă interesul meu nesănătos pentru ocultism. Uimitor, în cele din urmă părinţii ei s-au calmat şi ne-au lăsat să stăm cu ei, deşi relaţia mea cu ei nu a mai fost niciodată aceeaşi. Dar nu puteam spune nimic despre ceea ce se întâmpla cu adevărat. Îmi răsunau în urechi cuvintele unuia dintre spiritele care vorbise cu mine în săptămâna dinainte: „Nu te deranja să spui cuiva ce se petrece cu adevărat, la urma urmei cine ar crede o asemenea poveste?”

Deşi ni s-a permis să stăm în continuare în casă, cu siguranţă nu eram bine-veniţi, ceea ce bineînţeles era perfect de înţeles. Amândoi eram priviţi cu suspiciune şi lui Jane părea să îi facă plăcere să îi chinuie cu „puterile mele oculte rele”. Părinţii ei tot îmi spuneau să mă întorc acasă la mine, ceea ce, de-ar fi ştiut ei, aş fi vrut să fac mai mult decât orice pe lume. Nefiind bine-veniţi în casa părinţilor ei, cu excepţia timpului cât mâncam şi dormeam acolo, ne petreceam cele mai multe zile hoinărind prin oraşul local. Spirit după spirit se manifesta faţă de mine, în timp ce rătăceam pe străzi. Ea m-a făcut să cred că erau două grupuri de oameni în oraş. Un grup era împotriva noastră, iar celălalt grup era în favoarea noastră. Incredibil, Jane se apropia de oameni din oraş pe care eu nu îi mai întâlnisem niciodată înainte, iar ei păreau să ştie ce făcea ea. Odată s-a apropiat de un bărbat, iar el i-a zis: „Cum merg treburile în ultima vreme, Jane?”, după care amândoi m-au privit cu atenţie. Ea mi-a explicat că el era „de partea noastră”. Altădată un bărbat mergea în spatele nostru, iar ea a spus: „Bărbatul acela este împotriva noastră, este duşmanul nostru.” După acele cuvinte, a zis: „Voi încerca să scap de el.” Apoi şi-a ridicat discret mâna în faţă şi şi-a rotit degetul în cerc. Spre uimirea mea, bărbatul s-a oprit brusc din mers în mijlocul străzii, s-a întors şi a pornit în direcţia opusă!

Multe lucruri supranaturale s-au întâmplat în acea perioadă. Odată, în timp ce discutam cu un spirit în dormitorul ei, o mulţime de flash-uri de lumină au apărut lângă draperii. Altădată, stăteam afară lângă casa părinţilor ei, iar Jane încerca să negocieze cu ei ca să ne lase înăuntru (fiindcă eram primiţi în casă doar ca să dormim şi să mâncăm şi nu era vremea pentru niciuna dintre cele două în acel moment). Totuşi, ni s-a permis doar să stăm în faţa porţii ca să bem o cană de ceai şi să citim ziarele din ziua respectivă. Aşa cum făceam de obicei când citeam ziarul din ziua respectivă, m-am dus direct la pagina de horoscoape şi am fost uimit să descopăr că tot ce mi se întâmpla era relevant în horoscopul meu din acea zi. Nu-mi pot aminti ce scria de fapt, dar sensul era că trebuia să mă supun unor forţe puternice şi că nu voi putea să mă împotrivesc controlului şi influenţei lor. În mod similar, şi horoscopul lui Jane era relevant pentru ceea ce se întâmpla şi vorbea despre dominare şi despre control deplin asupra fiecărei situaţii şi despre puterea de a supune pe oricine vrei. Deşi cuvintele din ziar erau uimitor de precise, am realizat pentru prima dată că horoscoapele erau legate de forţele întunecate ale răului. Într-o noapte, pe când aşteptam să ni se permită să intrăm în casă ca să dormim, stăteam lângă copacii din capătul străzii ei. Ea s-a uitat în sus la un copac şi cu o voce îngrozită a spus că era ceva în el care vroia să ne facă rău. Am început amândoi să alergăm şi în timp ce o făceam, am auzit un sunet care îţi îngheţa sângele în vene, care nu semăna cu nimic din ce auzisem vreodată până atunci. Niciun cuvânt nu ar putea vreodată să descrie adecvat ceea ce am auzit, dar un sunet tare şi clar venea din copacul la care se uitase ea. Puteam să văd destul de clar printre ramurile copacului ca să observ că nu se ascundea nicio persoană acolo sus care să facă acel zgomot. Nu era nimeni acolo, deşi zgomotul era atât de clar. În timp ce alergam, am observat într-o fracţiune de secundă că părea bucuroasă din cauza expresiei de teroare despre care ştiam că era pe faţa mea. Privind în urmă, pot să văd că acele lucruri, faptele supranaturale, testele pe care le pusese ea la cale şi lucrurile pe care le spunea erau toate menite să mă termine mintal.

În ciuda suferinţei îndelungate a părinţilor lui Jane, totul a devenit prea mult pentru ei. În cele din urmă am fost siliţi să plecăm şi am găsit o cameră într-o staţiune maritimă dintr-un loc numit New Brighton. Atât clădirea cât şi zona în care ne-am mutat erau întru totul de nedorit. Dependenţii de droguri erau peste tot. Unii dintre oamenii din clădire păreau în ordine, deşi ori de câte ori încercau să se apropie de noi, Jane era nepoliticoasă şi îi ţinea la distanţă. În acea cameră am suferit cele mai violente atacuri. Am primit lovituri în faţă, iar diferitele spirite care vorbeau din ea păreau să nu înceteze să mă chinuie. Chiar şi noaptea spiritele îşi continuau asaltul neobosit asupra mea, şi petreceam multe nopţi fără să dorm deloc. Am fost redus la un zombie şovăitor şi am slăbit până am ajuns cam la 47,5 kg. În contrast, Jane părea să înflorească şi să devină tot mai puternică. Uneori, când le povestesc oamenilor aceste lucruri, ei zic lucruri precum: „Dar eşti bărbat, nu-i aşa? De ce nu ai scăpat de ea, sau de ce nu i-ai dat un pumn în spate?” Dar oamenii care spun aşa ceva nu înţeleg şi nu au avut de-a face cu puterea controlului minţii exercitată asupra lor.

Ocazional, în timpul cât am stat la New Brighton, Jane mi-a îngăduit să-mi vizitez părinţii în câteva rânduri. Privind în urmă, probabil că o permitea fiindcă pe atunci rămâneam fără bani şi ştia că era foarte probabil ca mama mea să ne dea bani. Totuşi, de fiecare dată înainte să ne ducem acolo împreună, se asigura să-mi dea ultimele instrucţiuni despre ce trebuia să le zic. A născocit o poveste pe care să le-o spun părinţilor mei ca să explic de ce aveam vânătăi pe faţă. Trebuia să le spun că mă bătusem cu o bandă de skinhead. Mama a părut să creadă povestea, dar am simţit că tatăl meu era suspicios. Prima oară când Jane m-a lăsat să-mi văd părinţii, ei au fost şocaţi de starea mea. Le-am spus cu grijă povestea pe care o învăţasem, ascultat îndeaproape de Jane, care stătea alături. Pentru prima oară de luni de zile, m-am prăbuşit plângând pe umărul mamei. Fără ca eu să ştiu atunci, tatăl meu a văzut fugar faţa lui Jane privind scena. A spus că a observat-o, pentru o fracţiune de secundă, în timp ce ne privea pe mama mea şi pe mine plângând, zâmbind într-un mod care exprima o satisfacţie sinistră. Tatăl meu mi-a povestit că după ce am plecat, a căutat în camera mea şi a găsit o peşteră a lui Aladin cu cărţi oculte şi alte lucruri înrudite. Aveam multe cărţi legate de ocultism şi multe dintre cele mai acceptabile nu erau ascunse, ci etalate. Cu toate acestea, tatăl meu, căutând în camera mea, a scos la iveală unele dintre cele mai sinistre. Ca rezultat al descoperirilor lui şi al suspiciunilor lui faţă de Jane, s-a dus la un preot anglican local şi i-a dezvăluit ce ştia. Preotul i-a spus că el şi biserica lui se vor ruga pentru mine şi că putea să ajute şi mai mult, dacă era disponibil. Tatăl meu se ruga şi el. Deşi nu este creştin, a simţit că să se roage lui Dumnezeu era singurul lucru pe care îl putea face. De asemenea, pe vremea aceea, în contrast cu propria mea situaţie, fratele meu Kevin devenise un creştin născut din nou. Se dusese într-o noapte la casa unor dealeri locali de droguri ca să cumpere cannabis. În timp ce se afla acolo, fratele dealerului, care era creştin, a intrat în cameră. I-a spus lui Kev să nu consume droguri şi i-a predicat mesajul Evangheliei. Incredibil, fratele meu a acceptat imediat ce a spus, a părăsit păcatul şi şi-a pus credinţa în Hristos. La fel ca tatăl meu, Kevin nu înţelegea ce se întâmpla în viaţa mea, dar ştia că aveam necazuri. Ca rezultat al preocupării lui, el şi un grup de creştini de la o altă biserică penticostală locală se rugau şi ei pentru mine. Dumnezeu intrase în scenă.

La următoarea vizită acasă la părinţii mei, au fost ascultate acele multe rugăciuni. Iniţial nu mergeam la casa părinţilor mei, ci tocmai venisem de la casa părinţilor lui Jane şi eram în drum spre un club de noapte din Liverpool. Când ne-am apropiat de gara lângă care se afla casa părinţilor mei, am reuşit cumva să-mi adun energia şi curajul să îi cer lui Jane să îi văd din nou pe părinţii mei înainte să mergem la clubul de noapte. Spre uimirea mea, a fost de acord (deşi cumva fără tragere de inimă). După obişnuitele ameninţări de a nu le spune ce se întâmpla cu adevărat, am ajuns. Jane s-a dus sus în dormitorul meu, iar eu am fost chemat discret în bucătărie de către tatăl meu. El m-a întrebat din nou ce se întâmpla, la care am răspuns cu obişnuitele replici pregătite, pe care Jane mă obligase să le repet. El a spus că nu mă credea şi brusc a aruncat un teanc de cărţi oculte pe un scaun şi a zis: „Explică asta!” Am rămas fără grai. Apoi, el m-a surprins spunând: „Ştiu cine se află în spatele a toate acestea, Diavolul, aşa-i? El este cel care îţi distruge viaţa, iar fata aceea este în cârdăşie cu el.” Am fost atât de şocat de cuvintele lui! Nu numai că era prima oară când cineva a făcut o asemenea legătură, dar să o aud de la tatăl meu, un bărbat care nu a vorbit niciodată despre asemenea lucruri, a fost o surpriză totală. Şocul la cuvintele lui m-a făcut să mă prăbuşesc şi tot ce am putut să spun a fost: „Tati, nu ştii în ce te bagi.” Mi-a explicat că păstrase legătura cu preotul local şi că el şi echipa lui erau dornici să mă ajute. Mi-a spus să merg sus şi să o ţin pe Jane ocupată în timp ce el îl suna pe preot şi îi chema pe el şi echipa lui să vină. Apoi a ieşit repede din casă ca să folosească telefonul dintr-un magazin apropiat, iar eu am urcat scările cu inima bătându-mi ca o tobă, convins că Jane va şti că se întâmplase ceva. Spre mirarea mea, nu şi-a dat seama despre conversaţia pe care tocmai o avusesem şi despre evenimentele care urmau să aibă loc ca urmare a ei. Când am intrat în dormitor, ea dansa în faţa unei oglinzi mari pe un disc al un grup de rock gotic. Eram plin de teamă şi de îngrijorare, în timp ce mă întrebam ce se va întâmpla în următoarele minute. În cele din urmă m-am uitat pe fereastră şi l-am văzut pe tatăl meu intrând pe poartă cu un grup de bărbaţi şi cu o doamnă. Am spus: „Jane, tati vine cu nişte oameni!” Imediat, a intrat în alertă. Dar deîndată ce am rostit acele cuvinte, ei au intrat în cameră, conduşi de tatăl meu care a strigat, arătând spre Jane: „Ea este, este femeia Diavolului!” Unul dintre oameni mi-a spus: „Tu du-te în cealaltă cameră, iar tu (arătând spre Jane) stai aici.” Atunci m-am dus în camera fratelui meu cu tatăl şi mama mea, iar Jane a rămas cu grupul de oameni de la biserică. În acea clipă îmi era încă foarte, foarte teamă. Simţeam ca şi cum Dumnezeu nu Se compara cu puterile lui Jane. Ori de câte ori adusesem vorba despre Dumnezeu în timpul pe care l-am petrecut cu ea, ori schimbase subiectul, ori făcuse să pară că Dumnezeu era slab şi lipsit de putere. M-am aşezat pe patul fratelui meu cu mama şi cu tata de o parte şi de alta a mea, şi m-am rugat singura rugăciune pe care o ştiam, rugăciunea Domnului, sau ce ştiam din ea de când eram la şcoală. Deşi cuvintele rugăciunii mele erau toate amestecate, mă uitam în sus pe fereastră la cer şi mă rugam cu fiecare fibră a sufletului meu: „Dumnezeule, ajută-mă!” Atunci s-a întâmplat ceva extraordinar. Era seara devreme şi cerul de afară era înnorat şi întunecat, dar când m-am rugat, norii întunecaţi s-au împrăştiat, iar lumina soarelui a apărut printre ei. O rază perfectă de soare a coborât şi a umplut camera cu lumină. Tatăl meu a spus: „Uite, te-a auzit!” Pentru prima oară de când începuseră acele evenimente îngrozitoare, în mine a apărut speranţa. Ştiam că Dumnezeu mă auzise şi intervenea în situaţia mea. Toţi trei am plâns de bucurie, iar prezenţa lui Dumnezeu a umplut camera. În contrast cu ce se întâmpla în camera în care mă aflam, puteam să aud vocile spiritelor care mă chinuiseră atât de mult timp, fiind ele însele chinuite. Ţipetele şi strigătele ne asurzeau. În cele din urmă, am intrat în camera unde era Jane. Jane era înconjurată de oamenii de la biserică, care se rugau deasupra ei. Lacrimile îi curgeau pe faţă şi m-a privit spunând: „Vince, văd feţe în chinuri, arzând.”

În cele din urmă s-a decis ca Jane să fie dusă înapoi la casa părinţilor ei. Totuşi, nu a plecat cu uşurinţă. Tot vorbea despre o anumită „salvare” şi ţipa la oamenii de la biserică: „Nu înţelegeţi ce faceţi! Stricaţi totul!” În timp ce spunea aceasta, tatăl meu s-a dus la cutia cu unelte ca să-şi ia dalta. Ne-a întâmpinat pe toţi sus la scară, cu faţa roşie, şi a strigat, uitându-se la Jane: „O să-ţi bag dalta asta în inimă!” Oamenii de la biserică au încercat să îl oprească, dar în furia lui, a ameninţat că îi loveşte pe ei! L-am implorat să se oprească şi am putut să-l fac să se răzgândească. Până astăzi sunt convins că ar fi ucis-o dacă nu l-aş fi oprit. Cred că evenimentele din ultimele săptămâni îl copleşiseră şi din cauza mâniei lui faţă de Jane şi a dragostei lui pentru mine, cedase. În cele din urmă Jane a fost scoasă din casă. M-a părăsit împotriva voinţei ei, lovind şi ţipând de-a lungul străzii, în timp ce era purtată către maşina preotului. Mă implora să stau cu ea şi a spus orice lucru manipulator la care s-ar fi putut gândi ca să mă facă să rămân cu ea. Agitaţia era atât de mare încât vecinii, perplecşi, au ieşit din case şi se întrebau ce era cu acel zgomot, iar nişte poliţişti foarte nedumeriţi au venit ca să audă bolboroseli despre posesiune demonică şi implicare în ocultism. Erau vizibil şocaţi.

Când Jane în sfârşit a plecat, m-am simţit uşurat, dar încă speriat. Trecusem prin săptămâni de condiţionare mintală în care mi se spusese că răul va veni peste mine şi peste familia mea dacă dezvăluiam ce se întâmpla de fapt. În noaptea aceea am dormit pe canapeaua din camera de zi din faţă, în timp ce tatăl meu mă păzea. Ziua următoare era duminică, iar fratele meu Kevin urma să meargă la biserica penticostală pe care o frecventa, The Wirral Christian Centre. Ziua următoare a venit şi de-abia aşteptam să ajung la biserică. The Wirral Christian Centre este o biserică ce creşte rapid, care pe vremea când am intrat prima oară pe uşile ei avea o adunare cam de patru sute de oameni. Când am intrat în biserică, primul cântec pe care l-am auzit a fost unul numit „Mulţumesc, Doamne, pentru victorie”, un cântec despre victoria lui Isus Hristos asupra lui Satan şi a tuturor puterilor întunericului. Parte din acel cântec sună, după cum urmează: „Nu este niciun lanţ pe care nu poţi să-l rupi, Doamne, nu este niciun demon care poate să stea în calea Ta, Doamne, nu este nicio domnie, putere sau autoritate care să nu fie sub picioarele Dumnezeului nostru.” Era ca şi cum cineva a ştiut că aveam să vin eu şi scrisese acel cântec special pentru mine. Deşi crezusem întotdeauna în Dumnezeu, eram confuz cu privire la ce însemna să fii creştin. Chiar dacă fusesem implicat în ocultism, întotdeauna am simţit, ca mulţi oameni din ziua de astăzi, că eram în general o „persoană bună”. Nu omorâsem niciodată pe nimeni, nu bătusem femei bătrâne şi nu comisesem vreun jaf armat. Prin urmare simţeam că aveam şanse bune la Dumnezeu. Oricând făceam ceva care era „bine”, simţeam că probabil Dumnezeu privea în jos la mine şi îmi dădea puncte care aveau cumva să cântărească mai mult decât lucrurile rele pe care le făceam şi că în cele din urmă aveam să ajung în cer când o să mor. Totuşi, după ce slujba s-a terminat, unul dintre conducătorii de atunci ai bisericii m-a luat deoparte şi mi-a explicat că fiecare dintre noi suntem păcătoşi din fire şi că păcatul nostru ne desparte de Dumnezeu. Isus Hristos a venit ca singurul om perfect, ca să aducă omenirea căzută în păcat înapoi la relaţia cu Dumnezeu prin jertfa Lui pe cruce, astfel încât atunci când oamenii se întorc de la păcatul lor şi îşi pun încrederea în Dumnezeu prin jertfa Lui de pe cruce, încep o viaţă nouă şi pot să aibă siguranţa vieţii eterne (1 Ioan 5:13). În timp ce vorbeam cu acel prieten drag, a devenit limpede pentru mine că eram într-adevăr păcătos. Am ştiut că făcusem lucruri îngrozitoare în trecut şi că mintea mea era plină de gânduri păcătoase. Am repetat o rugăciune simplă de credinţă şi pocăinţă către Domnul Isus Hristos, pocăindu-mă de păcatul meu şi cerându-I să fie Domnul vieţii mele. Am fost îndemnat să mă rog acea rugăciune din toată inima şi aşa am făcut, cu fiecare fibră a fiinţei mele. Nimeni nu mi-a spus să aştept ceva de la o asemenea rugăciune şi nu eram deloc pregătit pentru ce s-a întâmplat apoi. Mi-am deschis ochii şi am spus: „Simt că parcă am găsit ce am căutat toată viaţa!” Am realizat că toate lucrurile în care fusesem implicat, precum ocultismul, muzica pe care o ascultam etc. fuseseră o căutare în locuri greşite, care aproape că mă condusese la ruină completă. Am experimentat o asemenea senzaţie de dragoste şi pace pe care nu aş putea-o niciodată descrie-o adecvat în cuvinte. Tot ce pot spune este că simţeam dragoste. Nu exista îndoială cu privire la aceasta. Era dragoste în forma ei cea mai pură. Ştiam că eram mântuit.

Pentru un timp lucrurile au părut să meargă bine şi încet, am început să mă readaptez la noua mea viaţă. Jane încă încerca să intre în contact cu mine şi îmi trimitea scrisori, dar nu am răspuns la niciuna. Fiecare scrisoare era plină de limbaj manipulator şi încerca să mă aducă din nou sub controlul ei. În final însă, viaţa mea spirituală părea să meargă îngrozitor de rău. Dintr-odată, am început să văd viziuni oribile, auzeam voci care mă chinuiau şi eram tulburat în interior. Simţeam că eram pe cale să înnebunesc sau că făcusem ceva împotriva lui Dumnezeu şi eram pedepsit de El. Nimeni din biserică nu părea să mă înţeleagă cu adevărat şi mă simţeam singur. Multe lucruri supranaturale s-au întâmplat în acea perioadă, prea numeroase ca să intru în detaliu aici.

Prima mea eliberare din robie a avut loc câteva luni mai târziu. Stăteam în partea din faţă a bisericii, ei rugându-se pentru durerea mea de cap, când brusc am căzut pe podea (spre marea surpriză a celui care se ruga pentru mine) şi am început să strig cu o altă voce. Oamenii din adunare care au fost martori ai acelei întâmplări au spus apoi că m-am târât pe podea ca un şarpe. Pe vremea aceea, biserica avea o adunare de patru sute cincizeci, cinci sute de oameni. Unii dintre ei sunt în biserică şi în ziua de astăzi şi îşi amintesc clar accidentul. Pastorul, Reverendul Paul Epton, a venit la mine şi a început să mustre spiritul în Numele lui Isus Hristos. Înăuntrul meu simţeam două personalităţi la lucru, a mea şi a spiritului care pusese stăpânire pe mine şi care era probabil de vină fiindcă noua mea viaţă de creştin era atât de dificilă. Spiritul îşi bătea joc de pastor şi râdea de el cu glas tare. Cumva, puteam să simt aroganţa şi batjocura lui. Când pastorul a continuat să menţioneze Numele lui Isus, am putut să îi simt iritarea. Râsul a încetat, iar spiritul a devenit extrem de supărat. Îmi amintesc că simţeam emoţia unei furii absolute la ceea ce spunea acel om. Înţeleg că unii creştini cred că este imposibil ca un creştin să aibă un demon, dar nu există îndoială în mintea mea că îmi predasem viaţa lui Hristos şi că din acel moment devenisem un credincios cu adevărat născut din nou. Dacă demonii erau sau nu în mine nu este un subiect de dezbatere teologică, tot ce ştiu este că erau acolo şi că îmi făceau viaţa de nesuportat. În timp ce mă aflam în partea din faţă a bisericii, în sfârşit am simţit o eliberare şi am părut să fiu din nou eu însumi. Cu toate acestea, lucruri similare s-au întâmplat iar de-a lungul unei perioade de doi ani. Dar de fiecare dată am avut parte de o anumită eliberare. Mă simţeam din ce în ce mai liber.

Cu trecerea anilor, am simţit că Dumnezeu continua să mă vindece şi să mă ajute, deşi nu la fel de dramatic precum tocmai am descris. De-a lungul vremii, am simţit că Dumnezeu mă vindeca treptat şi că mă schimba. În cele din urmă m-am căsătorit cu Donna, pe care am întâlnit-o la Wirral Christian Centre. Avem doi băieţi, Nathaniel (în vârstă de 7 ani) şi Edward (în vârstă de 6 ani). După ce am devenit licenţiat la Regents Theological College din Nantwich, Cheshire, m-am întors la Wirral Christian Centre unde am slujit ca pastor asistent pentru o scurtă perioadă de timp. În prezent sunt director zonal la o misiune creştină de caritate numită Reachout Trust, o organizaţie care se ocupă cu ajutarea celor care sunt prinşi în înşelăciunea ocultismului şi sectelor. Cred că din cauză că am fost prins într-o înşelăciune atât de teribilă, am o empatie specială pentru cei care sunt şi ei înşelaţi. Îmi doresc mult să îi văd pe oamenii din astfel de grupuri ajungând la o relaţie adevărată şi vie cu Isus Hristos.

Îi mulţumesc lui Hristos că a murit ca să mă salveze de păcat şi că mi-a dat o viaţă nouă. Oricine ai fi, aş vrea mai întâi să-ţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp să citeşti această poveste; de asemenea, mi-ar plăcea să-ţi spun că nu este nevoie să treci prin lucrurile teribile prin care am trecut eu, ca să ajungi la o relaţie cu Dumnezeu. Hristos a murit pentru toată lumea. Indiferent ce ai făcut, Dumnezeu te iubeşte şi L-a trimis pe Fiul Lui, Isus, să moară pentru tine. El îi iubeşte pe toţi oamenii de pretutindeni, din orice cultură şi din orice grup. Crede în Isus, întoarce-te de la păcat şi începe o viaţă nouă astăzi!

Dacă vrei să Îl accepţi pe Hristos ca Mântuitor, poate vei vrea să repeţi următoarea rugăciune (formula nu este importantă aici, ci doar o inimă sinceră înaintea lui Dumnezeu):

„Doamne Isuse Hristoase, recunosc că am păcătuit în gândurile, faptele şi cuvintele mele. Te rog să mă ierţi, Doamne, şi să-mi dai o viaţă nouă. Te rog vino în viaţa mea, Doamne Isuse, şi Te voi urma tot restul zilelor mele. Amin.”

Dacă ai spus rugăciunea de mai sus şi ai făcut-o din inimă, poţi fi sigur că Dumnezeu te-a auzit şi te va conduce la o viaţă nouă. Nu este nevoie să fie o „mare experienţă emoţională”, fiindcă lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Dacă ai fost sincer în ceea ce ai spus, Dumnezeu te-a auzit.

În sfârşit, dacă ai spus rugăciunea de mai sus, intră în legătură cu o biserică locală (bisericile evanghelice sunt destul de bune) şi anunţă-mă şi pe mine. Trimite-mi un e-mail la adresa v_mccann@hotmail.co.uk, mi-ar plăcea să primesc veşti de la tine.

Dacă ţi-a plăcut această mărturie şi ai fost încurajat de ea, poate că eşti interesat să afli că a fost mult dezvoltată şi că acum este disponibilă în format carte carte cu titlul Freed From Satan’s Grasp, publicată de Kingsway Publications.

[Vincent McCann, Set Free from Demonic Spirits and the Occult: My Story. Copyright © 1998 Vincent McCann. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Vincent McCann

* Arată-le dragoste creştină sinceră şi roagă-te pentru ei.

* Respectă-le convingerile (deşi aceasta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu ele).

* Încearcă să le înţelegi convingerile. Nu citi doar articole şi cărţi creştine despre păgânism – cercetează tu însuţi. Fă rost de cărţi ale unor autorităţi păgâne respectate, ia notiţe şi împărtăşeşte-le părţile interesante pe care le-ai descoperit.

* Întreabă-i ce cred despre creştinism. (Mulţi adepţi ai păgânismului au o imagine distorsionată despre ce este creştinismul.) Unde greşesc, corectează-i.

* Înţelege că mulţi adepţi ai păgânismului şi ai wicca au avut experienţe neplăcute cu bisericile, într-un fel sau altul. Poate că unii au crescut într-un mediu care se declară creştin.

* Pune accentul pe esenţa Evangheliei: moartea, învierea, înălţarea şi a doua venire a lui Hristos.

* Subliniază punctele tari şi caracterul demn de încredere al Bibliei, fiindcă mulţi adepţi ai păgânismului o resping ca nefiind demnă de încredere.

* Înţelege că cei mai mulţi adepţi ai păgânismului şi ai wicca resping conceptul adevărului obiectiv. Accentuează adevărul care se găseşte în Hristos.

[Vincent McCann, Some Brief Pointers for Christians to Bear in Mind When Witnessing to Pagans and Wiccans. Copyright © 2002 Vincent McCann. Tradus şi publicat cu permisiune.]

[Notă: Noi credem că proiecția astrală este un fenomen demonic.]

de Vincent McCann

Unii au afirmat că există justificare biblică pentru practica ocultă a proiecţiei astrale, numită uneori călătoria sufletului. Această practică implică părăsirea de către sufletul sau spiritul unei persoane a trupului său fizic şi faptul de a fi capabil să călătorească invizibil. Dar chiar ne învaţă această practică textele biblice pe care le indică susţinătorii acestui punct de vedere?

„Cunosc un om în Hristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească.” (2 Corinteni 12:2-4)

„Numaidecât am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.” (Apocalipsa 4:2)

„Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu…” (Apocalipsa 21:10)

Una dintre principalele diferenţe între textele biblice de mai sus şi proiecţia astrală ocultă este că oamenii lui Dumnezeu au fost răpiţi de Duhul, Dumnezeu a determinat aceasta, în timp ce în călătoria ocultă astrală, deseori cel care o practică „caută” experienţa. Aceasta se poate dovedi luând în considerare vasta cantitate de literatură şi cărţile pe subiectul respectiv despre cum poate avea loc aceasta. Cei din Biblie care au avut experienţe pe care unii le interpretează ca fiind călătorii astrale nu căutau o astfel de experienţă. Cei care practică călătoria astrală fac doar aceasta – o „practică”, o caută şi sunt învăţaţi cum să o facă, de o carte sau de un curs.

O altă diferenţă între cele două este că una este controlată de Duhul Sfânt, în timp ce cealaltă este controlată de spirite care nu sunt ale lui Dumnezeu sau de demoni. Cred că din perspectivă creştină, o experienţă în afara trupului care nu este controlată de Duhul Sfânt are potenţialul de a fi periculoasă, ca orice experienţă spirituală în afara călăuzirii lui Dumnezeu. Într-o asemenea stare, nu este nimic ce ar putea opri spiritele să vină şi să invadeze persoana.

De asemenea, compania pe care o întreţine proiecţia astrală modernă le dă motive creştinilor să fie preocupaţi. De exemplu, o carte despre vrăjitorie pe care am cumpărat-o recent (cu scopul cercetării) învaţă proiecţia astrală, aşa cum fac multe alte cărţi oculte. Ea este practicată şi de cei din New Age. În majoritatea cazurilor, proiecţia astrală este oferită alături de multe alte practici oculte. Prin urmare, creştinii au motive de preocupare.

[Vincent McCann, Astral Projection. Is It Taught in the Bible? Copyright © 2001 Vincent McCann. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Paralizia în somn

Specialiştii în medicina modernă din Occident spun că paralizia în somn apare când creierul se trezeşte din starea de mişcare rapidă a ochilor, dar trupul se află într-o stare de paralizie care, spun ei, împiedică trupul să manifeste mişcările făcute în visele subiectului şi dă naştere la halucinaţii, în cele mai multe cazuri despre prezenţe rele în cameră. Dar ei admit în mod deschis că se ştie foarte puţin despre fiziologia paraliziei în somn şi că explicaţia este în cel mai bun caz o ipoteză.

Există mai multe probleme cu teoria respectivă. Una este că în general paralizia în somn este însoţită de sentimentul că este ceva rău în cameră. Iar dacă ea este doar rezultatul faptului că oamenii visează în timp ce trupul le este încă adormit, de ce nu raportează mai mulţi oameni tot felul de vise diferite aşa cum te-ai aştepta, în contrast cu experienţe aproape identice cu acel rău perceput? Aceeaşi poveste, acelaşi sentiment şi uneori aceeaşi entitate sunt descrise de oameni care nu au avut legătură unul cu celălalt sau nu au auzit niciodată înainte de paralizia în somn. Cred că în acest punct este de folos să auzim ce au crezut timp de sute de ani alte culturi despre paralizia în somn.

Voi fi sincer cu voi, ştiu ce este paralizia în somn. Ştiu cum să o opresc şi am cunoscut nenumăraţi oameni care au făcut-o să dispară imediat, pentru totdeauna. Aveţi răbdare cu mine în timp ce vă explic, fiindcă sunt sigur că multora dintre voi nu vă va plăcea adevărul, dar este tot ce aveţi nevoie ca să puneţi capăt odată pentru totdeauna paraliziei în somn în viaţa voastră.

Poate că aţi ghicit până acum că paralizia în somn este cauzată de o prezenţă demonică în cameră. Există o veste bună şi o veste ea în legătură cu aceasta. Vestea rea este că demonii sunt deştepţi şi înşelători şi foarte răi, vestea bună este că există o modalitate de a inversa lucrurile şi de a-i face pe ei victimele la următoarea voastră întâlnire, ca şi să puneţi capăt pentru totdeauna paraliziei în somn.

Răspunsul scurt despre cum se opresc aceste experienţe este că prin autoritatea adevăratului Isus Hristos. Îndoielile pe care le puteţi avea vor dispărea când veţi vedea reacţia demonilor la această autoritate. Modalitatea prin care o puteţi face începe cu Isus Însuşi care în Luca 9:1 spune: „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.” În 1 Ioan 3:8 spune: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”  Şi din nou, în Luca 10:19-20: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

www.stopsleepparalysis.org

Ceea ce vă voi spune este ori:

A. Minciuni absolute

B. Adevărul

Dacă tu crezi că mint, atunci te rog vino cu un răspuns de ce ar trebui să mint despre aşa ceva, fiindcă nu m-aş putea gândi de ce cineva ar vrea să spună o minciună ca aceasta…

… Ca să mă fac clar, TOT ce îţi spun este adevărul.

Mai întâi de toate nu am vrut să vorbesc cu adevărat despre aceasta cu NIMENI, dar trebuie să spun ceea ce ESTE NEVOIE să fie spus…

PARALIZIA ÎN SOMN ESTE ACTIVITATE DEMONICĂ

Am spus-o! OK, pe o notă serioasă, care sumarizează întreaga chestiune, dar îţi voi spune de ce şi cum este „activitate demonică”.

Trebuie să ne întoarcem cu aproximativ zece ani în urmă. Eram adolescent şi ca cei mai mulţi băieţi, eram lasciv! Cu hormonii şi tot restul. Aceasta evident vine cu anumite practici ca poftirea cu ochii, cu mintea, curvia şi autosatisfacerea.

Vom reveni la toate acestea imediat, dar aici vorbim despre prima mea experienţă cu „paralizia în somn”.

Într-o noapte stăteam întins în pat treaz şi am crezut că simţeam cum pisica mea mergea pe mine, deşi eram 99,9% sigur că pisica nu era în cameră, totuşi m-am uitat să o văd pe mine… Dar nu era acolo…

Am presupus repede că doar simţeam lucruri, dar gândul îmi intrase deja în minte. Unul pe care chiar nu îl vroiam acolo. Unul care mă făcea paranoid şi temător… „O, Domnul meu, este un demon în camera mea!” Vreau să spun, hai să fim serioşi, eram doar EU în cameră, nu animale de casă sau altcineva, doar EU…

Voi reveni repede la aceasta, deşi pentru puţin, deoarece a ajunge la concluzia unui demon este puţin… Puţin bizar, poate crezi, dar vezi, am fost crescut într-o familie creştină, am avut eliberare, cunoscută ca exorcism (şi nu eram „posedat”, dar activitatea demonică avea loc în viaţa mea; nu am ştiut niciodată de ce, fiindcă aveam doar 9 ani), fiindcă mă trezeam în cele mai multe nopţi sculând casa cu ţipetele mele, deşi nu-mi aminteam niciodată în dimineaţa următoare. Oricum, părinţii au gândit că aveam nevoie de eliberare şi ei bine, a funcţionat! Laudă lui Dumnezeu! Dar precum am spus, nu am idee de ce mi s-au întâmplat acele episoade, dar ei bine, acesta este doar un exemplu al cunoştinţei mele despre demoni.

Restul cunoştinţelor mele vin din poveşti de la membrii familiei şi de la cei apropiaţi mie şi hai să spunem, am auzit destul de multe despre aceasta până la unsprezece ani! Ştiam cum îţi poţi deschide viaţa atacurilor demonice (diferite păcate obişnuite, ocultism etc.) şi cum să scapi de ele (ELIBERARE – Spune-le pe nume şi alungă-i în Numele lui Isus).

Să trecem la jumătatea adolescenţei mele. Deoarece am explicat despre activitatea paralizie în somn, şi cum ştiam că era activitate demonică, probabil te gândeşti: „Ei bine, cum ştii exact?” Ei bine, aşa cum am spus înainte de a explica prima mea experienţă, că la fel ca cei mai mulţi adolescenţi eram activ sexual şi plin de poftă… Acum rămâneţi cu mine aici… Dacă nu ştii deja, pofta sexuală, imoralitatea sexuală, masturbarea şi curvia sunt păcate, conform Bibliei (deşi masturbarea nu este numită specific ca păcat, dar este poftă sexuală). Acum, atacurile se întâmplau DOAR într-o zi în care ori mă masturbam, ori curveam, ori aveam contact sexual cu prietena mea… sau cu orice altă fată, de fapt… NUMAI ÎN ACELE ZILE.

(Ca să adaug puţin mai multe informaţii despre atacuri, deşi ceea ce am explicat la început mi s-a întâmplat pe când eram „complet treaz”, toate celelalte experienţe ale paraliziei în somn le-am avut când eram adormit/trezit din somn, şi au variat de la halucinaţii la experienţe în afara trupului, fiind târât de-a lungul patului, la paralizie completă a corpului cu excepţia ochilor, visuri, auzirea de voci şi de asemenea de zgomote ciudate care erau greu de explicat, şi visuri care erau complet nebuneşti.

În cele din urmă am realizat cauza! Nu am observat legătura la început, dar în FIECARE ZI în care am comis păcate sexuale, S-A ÎNTÂMPLAT. Acum, în timpul celor opt-zece ani în care am avut-o, am alunecat şi atacurile aveau loc, dar cu rugăciune, pocăinţă şi dorinţe noi de a-L urma pe Dumnezeu, am devenit mai puternic să rezist acestor păcate.

Acum voi fi sincer, scriu aceasta de aproape trei luni şi în timpul acesta am avut „paralizie în somn” (cunoscută şi ca activitate demonică; dacă nu ai înţeles încă!) şi încă o dată a fost din cauza greşelilor mele. Un lucru pe care l-am observat este că atunci când nu ai avut-o un timp şi episoadele revin, pot să fie mai rele decât înainte.

Aceasta îmi aminteşte de ceea ce a spus Isus în Biblie: Matei 12:43-45: – Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.

Acum, nu am avut niciodată eliberare (exorcism) pentru aceasta, probabil datorită faptului că-mi era ruşine, dar m-am rugat constant pentru eliberare de la Însuşi Cel Atotputernic, şi când m-am întors de la păcatele şi dorinţele mele sexuale, am avut cel mai liniştit somn de luni de zile.

Apropo, dacă nu eşti familiar cu termenul „eliberare”, în principal este exorcism, cu excepţia faptului că nu ai nevoie de apă sfinţită, crucifixe etc. Identifici ce spirit necurat este în persoană, de ex. „duh de teamă”, şi alungi demonul în Numele lui Isus.

Acum permite-mi să fac clar că nu spun că păcatul sexual este cauza „paraliziei în somn”, spun că PĂCATUL ESTE CAUZA.

Numai şi numai Hristos este Cel care te va elibera complet din ea. Chiar dacă se opreşte pentru o vreme, poate, şi cel mai probabil va reveni, iar episoadele pot deveni mai terifiante decât vă puteţi imagina unii dintre voi. Nu este neobişnuit în unele cazuri, aşa cum unii dintre voi poate că ştiţi deja, să te trezeşti cu vânătăi. Cel care m-a îngrozit a fost când m-am trezit cu o urmă de mână roşie pe mine ca şi cum aş fi fost strâns tare.

Realitatea prezenţei răului în viaţa ta poate şi te va conduce la Hristos, dacă alegi să-L cauţi. Când vei avea următorul atac şi vei putea să strigi sau cel puţin să vorbeşti (dacă nu ai gura paralizată, dacă da, spune-o în cap). Strigă: „Prin puterea şi autoritatea lui Isus, du-te în abis, spirit necurat, în Numele lui Isus Hristos PLEACĂ!” [Nu suntem de acord cu poruncirea spiritelor necurate să meargă în abis, ci: Du-te unde Domnul Isus îţi spune să te duci.]

Vei vedea că este putere în Numele Lui Isus şi demonii tremură la Numele Lui. Trebuie să vorbeşti cu îndrăzneală şi autoritate şi cu credinţa că demonii vor fugi chiar la menţionarea Numelui lui Hristos pentru ca ei să o facă.

Pentru a avea victorie asupra atacurilor demonice totuşi, ai nevoie de Hristos în viaţa ta.

Rugăciunea păcătosului – Recunoaşterea nevoii

„Rugăciunea păcătosului” este un termen care descrie cuvintele rostite de o persoană când îşi recunoaşte păcatul şi nevoia unei relaţii cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Sună cam aşa:

„Tată, ştiu că am călcat legile Tale şi păcatele mele m-au separat de Tine. Îmi pare cu adevărat rău, şi acum vreau să mă întorc de la viaţa mea păcătoasă, la Tine. Te rog iartă-mă şi ajută-mă să evit să păcătuiesc din nou. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru păcatele mele, a înviat din morţi, este viu şi îmi aude rugăciunea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să conducă şi să domnească în inima de azi înainte. Te rog trimite Duhul Tău cel Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta pentru restul vieţii mele. În Numele lui Isus mă rog. Amin.”

humbleservant@sleepparalysis.org.uk

[Sleep Paralysis, What It Realy Is and How to Stop It. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.sleepparalysis.org.uk, unde nu mai este disponibil.]

Cauze

Primele zece cauze ale paraliziei în somn

1.) Cele mai obişnuite cauze ale paraliziei în somn de care ne-am ocupat este aceea că oamenii au fost implicaţi în diferite grade, chiar şi în cel mai uşor grad în practicile oculte. Lucruri precum mesele ouija, cărţile de tarot, cele mai multe tipuri de meditaţie, canalizarea spiritelor, chiar cercetarea obsesivă despre ocult şi/sau OZN-uri, pot fi o uşă deschisă pentru unii oameni.

În general, cu cât persoana intră mai adânc în ocult, cu atât mai multe uşi deschide, şi cu atât mai multă autoritate câştigă demonii asupra sa, ceea ce poate duce la atacuri fizice severe şi în unele cazuri chiar la răpiri de către extratereştri [fiinţe spirituale căzute].

Este important să realizăm că demonii dobândesc cu atât mai multă autoritate asupra ta cu cât intri mai adânc, cu cât „îmbrăţişezi” mai mult experienţa. Adică au un interes real pentru o persoană care devine mai activă în ocult.

2.) O altă cauză este o anume formă de „intrare” generaţională care a fost deschisă pentru persoană, de obicei de un părinte sau un bunic. Cel mai adesea când un bunic a fost implicat în ritualuri masonice. Se poate întâmpla şi dacă părinţii sau bunicii au fost implicaţi în ocult la un anumit nivel. Aceasta este de obicei problema cu oamenii care au paralizie în somn de când erau foarte mici.

3.) O altă posibilitate, mai rară, este că în cameră există un obiect puternic demonizat. Pot fi cristale, cărţi sau statui. De fapt aproape orice poate fi demonizat, chiar dacă persoana care ataşează prezenţa demonică crede că ataşează doar „energie” sau altceva. Aşa cum am spus este mai rar, dar tot este posibil. Deuteronom 7:25-26 [Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.], Iosua 7:1 [Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.], 1 Corinteni 10:20-21 [Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?], Deuteronom 32:17 [Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, dumnezei noi, veniţi de curând, de care nu se temuseră părinţii voştri.], Levitic 17:7 [Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.].

4.) Mânia severă poate fi de asemenea o cauză. Efeseni 4:26-27 spune: „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.”

5.) Dacă cineva semnificativ sau partenerul de căsătorie are un anumit nivel de posesiune demonică, contactul sexual poate transfera paralizia în somn de la o persoană la cealaltă.

6.) Oamenii au raportat că vizionarea filmelor de groază la extremă poate conduce la paralizia în somn.

7.) Imoralitatea sexuală şi masturbarea conduc la paralizia în somn. Clic pe link pentru mai multe informaţii despre spiritele sexuale: www.demonbuster.com/incubus.html

8.) Sunt cazuri foarte rare în care, de obicei sataniştii, fie în grup sau pe cont propriu, au raportat că au folosit călătoria astrală pentru a intra în camera anumitor oameni noaptea (de obicei pentru scopuri sexuale). Aceasta poate cauza simptome similare paraliziei în somn, dar de obicei ar trebui să fie evident că este un om, nu doar un spirit rău care pretinde că este om.

9.) Droguri de multe tipuri pot cauza paralizie în somn. În special tipurile mai dure.

10.) Se pare că anumiţi oameni au anumite „praguri” de trecut ca să ajungă la ea, sau că de ele depind cât de severă este paralizia în somn pentru ei. De exemplu, aproape oricine participă la practici oculte severe o experimentează, dar sunt unii oameni care trebuie doar să citească despre practicile oculte sau OZN-uri sau un alt lucru, înainte ca ea să înceapă la ei. Acelaşi lucru este adevărat cu anumite tipuri de imoralitate. Se pare că ţine mai mult de inima persoanei decât de severitatea fărădelegii.

[Top 10 Causes of Sleep Paralysis. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.sleepparalysis.org.uk, unde nu mai este disponibil.]

Lupta

Ce se întâmplă aici este ceva ce lipseşte în cea mai mare parte din cele mai multe biserici creştine astăzi, şi anume discuţia reflexivă despre lupta spirituală. În principal ceea ce se întâmplă este Efeseni 6:12. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Acum, când are loc un eveniment real, ceea ce este nevoie să-ţi aminteşti este că tu, ca şi credincios, ai putere şi autoritate. Dacă eşti un creştin născut din nou, Dumnezeu te vede literalmente ca parte a lui Isus, o ramură altoită, prin Duhul. Când se întâmplă ceva ca aceasta, spune: „Prin puterea şi autoritatea lui Isus, nu ai dreptul să fii aici. Trebuie să pleci în clipa aceasta.” Nu folosi propoziţii cu „eu”, şi NU SPUNE NICIODATĂ: „Îţi poruncesc să iei din cameră.” Autoritatea lui Isus şi infinita Lui putere sunt cele care îţi permit să porunceşti ca aceste lucruri să iasă din viaţa ta. Dacă nu te poţi mişca şi nici vorbi, chiar şi numai faptul de a spune în gând: „Isuse, ajută-mă!”, va face ca entităţile să dispară.

De asemenea, să te rogi pentru protecţie înainte să mergi la culcare este întotdeauna o idee bună.

Iată două posibile rugăciuni:

Cere lui Isus să stea în spărtură ca entităţile să nu se întoarcă după ce le-ai alungat.

Rugăciune:

„Doamne Isuse, stai în spărtură pentru mine şi închide orice uşi deschise, orice domenii ale păcatului din viaţa mea în care duşmanul poate avea o întăritură, ca ele să nu se întoarcă.”

Roagă-te, în Numele şi autoritatea lui Isus, pentru a face entităţile să plece:

Roagă-te aşa:

„Prin puterea şi autoritatea lui Isus Hristos, demonii şi spiritele dinăuntru nu au niciun drept să fie aici! Trebuie să plece în clipa aceasta şi să nu se întoarcă niciodată! Demonii nu pot rămâne!!!”

Gândeşte-te la aceasta ca la termenii negocierilor unui contract.

Aceasta nu închide toate uşile spirituale prin care pot intra entităţile, dar este un început destul de bun. Ocazional, este nevoie de alte lucruri.

[Warfare. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.sleepparalysis.org.uk, unde nu mai este disponibil.]

Suişurile şi coborâşurile paraliziei în somn

Ştiu că am acoperit aceasta în mărturia mea generală, dar aici este pe fragmente şi sumarizată. Este mărturia mea pentru www.stopsleepparalysis.org. Minunată misiune, din cele ce aud, iar Tom Bionic are nişte poveşti grozave despre cei care au învins paralizia în somn. Deci iat-o pe a mea.

Am depus această mărturie înainte, de multe ori, dar de atunci mi s-au întâmplat nişte lucruri noi, ei bine, este timpul să le întărim. Spre deosebire de o mulţime de oameni, nu-mi amintesc să fi avut paralizie în somn înainte de a deveni creştin. De fapt, toate episoadele mele s-au întâmplat după aceea. Bănuiesc că din cauză că am trecut de cealaltă parte în războiul spiritual din Efeseni 6:12, trecând de la partea lui Satan de partea lui Dumnezeu, acceptându-L pe Isus Hristos ca Domnul şi Mântuitorul meu.

Înainte de aceasta, avusesem o influenţă pseudo catolică şi mă rugam ca atare, dar nu devenisem creştin. În anii adolescenţei fusesem preocupat de New Age, fantome, criptozoologie [ipoteze despre animale misterioase, care acoperă teme de la Yeti/Sasquatsch/Big Foot la presupusul monstru din Lock Ness, ori la fel de presupuşii dinozauri din jungla congoleză] şi OZN-uri. În şcoala generală citisem câteva cărţi despre OZN-uri, am citit destul de mult revista Fate. Această revistă avea un mare număr din fiecare din acest gen de poveşti. Nu am practicat niciodată cu adevărat în mod serios vreun fel de magie sau meditaţii, deşi din când în când am încercat într-adevăr să mişc obiectele cu mintea sau să colectez energie chi/viaţă ca să pot deveni mai puternic. Ştiam că „magia” era greşită, dar gândeam că puterile psihice şi genul acesta de lucruri sunt fenomene naturale. Deci aveam în cap un gen de amestec din Biblie şi New Age.

Episodul 1: Terorile nopţii la 19 ani

S-a întâmplat chiar după ce devenisem creştin. Aveam nouăsprezece ani şi tocmai venisem la Hristos prin misiunea lui Chuck Swindoll, Insight for Living. A fost din motive pur egoiste, nu vroiam să merg în iad, fiindcă adânc în inima mea ştiam că exista unul.

Apoi am început să citesc Biblia şi am citit destul de mult în ea. Nu aş spune exact că am „înţeles-o”, dar era o temelie bună. După câteva luni în care l-am ascultat pe Chuck şi am citit Cuvântul, am prins ocazional programul lui Jerry Falwell la TV. În una dintre ocazii, am văzut că vorbeau despre masacrul de la Columbine şi aveau un autor care comenta despre cei doi ucigaşi şi cum erau în satanism. Cartea pe care o prezentau era „Latura întunecată a supranaturalului”. Venind din New Age, aveam acel gen de fascinaţie faţă de demoni şi războiul spirtual, şi m-am gândit să văd despre ce era vorba.

Privind acum la ea, au nişte informaţii cu adevărat bune pentru un fundament, despre ce spune Biblia despre OZN-uri şi un număr de alte lucruri. Am citit-o, dar o parte a inimii mele nu a vrut să accepte tot ce spuneau ei. Un incident din carte era… paralizia în somn.

Vorbeau despre clasica poveste a unui „demon stând pe pieptul cuiva şi apăsându-l”. Am fost înspăimântat de aceasta. În noaptea aceea, sau în câteva zile, am gustat prima oară paralizia în somn.

M-am trezit şi eram apăsat în pat şi am simţit cea mai rea şi mai plină de ură prezenţă pe care şi-o poate cineva imagina. Plină de ură este de fapt o subestimare. Oricât aş încerca, cuvintele actuale nu pot descrie felul de rău inteligent care m-a asaltat în patul meu în noaptea aceea. Din fericire, nu s-a arătat.

Eram confuz. Nu eram sigur ce se întâmpla. Pisica mea nu reacţiona la acea prezenţă, cu siguranţă dacă ceva ar fi în camera mea, pisica mea ar reacţiona. Dar nu. Dormea sforâind.

Atunci mi-am amintit ce spunea cartea „Latura întunecată”. Şi anume să te rogi în Numele lui Isus şi se va opri. Aşa am făcut, şi s-a oprit. Am adormit din nou.

Episodul 2: Un an sau mai mult mai târziu

Al doilea atac nocturn al meu a fost mai mult sau mai puţin la fel ca primul, cu excepţia unui lucru. Nu-mi amintesc cum s-a oprit atacul. Bineînţeles că s-a oprit, dar tot ce-mi amintesc este că mi-am pierdut cunoştinţa şi am adormit din nou.

Amintirea mea despre incident nu este cea mai bună, dar am câteva idei despre ce s-a întâmplat. Ceea ce cred eu că s-a întâmplat este că am strigat într-adevăr la Dumnezeu, şi am cerut în cele din urmă să se oprească în Numele lui Isus. Este de asemenea posibil să fi încercat pe cont propriu să mă concentrez să mişc o parte a corpului (o tehnică New Age împotriva răpirii de către extratereştri) ca să-l fac să se oprească. În orice caz, cred că s-a oprit într-adevăr după ce m-am rugat în Numele lui Isus.

De ce nu s-a oprit imediat?

Pe vremea aceea, chiar dacă eram mântuit, trăiam într-un mod al „harului ieftin”. Uneori păcătuind, gândindu-mă că mă voi pocăi imediat după aceea. Mântuirea era cardul meu gratuit de a scăpa de păcat. Cred de asemenea că odată cu credinţa creştină, nu renunţasem pe deplin la convingerile mele New Age. De fapt am încercat într-o ocazie să dezvolt telekinezia şi am încercat de asemenea să fac să visez despre viitor. Pe scurt, eram creştin, dar carnal. Mărturiseam păcatul, dar cine ştie cât de des m-am pocăit cu adevărat de el. Aveam şi păcat nemărturisit, despre care credeam de asemenea că nu este păcat.

Toate aceste lucruri împreună cred că au avut ca rezultat un atac de paralizie în somn care nu s-a oprit imediat. Ca şi cum Dumnezeu îmi arăta că stratagema de a o învinge nu constă în faptul că Isus este un nume magic, ci în faptul că relaţia mea cu El trebuie să fie corectă.

Episodul 3: Umbre întunecate, umbre mai întunecate

Aveam între douăzeci şi douăzeci și cinci de ani şi locuiam într-o pivniţa unei case cu un pastor de la biserica la care mergeam. Încă aveam probleme cu păcatul în viaţa mea cu care mă confruntam, dar treceam şi printr-o perioadă extrem de întunecată. Tocmai fusesem concediat de la o slujbă, mă luptam să găsesc una nouă. Mă luptam de asemenea cu ce însemna să fiu creştin.

Fusesem prieten cu un păgân sau doi în acel punct din viaţa mea, şi din nefericire nu au fost cele mai bune influenţe. Cine ştie câţi demoni erau ataşaţi de ei şi dacă (demonii) au decis să-mi distrugă viaţa. Petrecusem, de asemenea, cu adevărat în divertismentul ocult, crezându-l inofensiv. Buffy şi Angel erau spectacolele mele preferate. Am jucat mult Soul Reaver. Aceste lucruri, subtil şi nu atât de subtil, au subminat relaţia mea cu Dumnezeu. Pe deasupra, mă duceam la biserică în cea mai mare parte pentru socializare, şi mă confruntam cu multă mânie din cauza situaţiei cu slujba.

Într-o noapte m-am trezit n mijlocul nopţii. Cu ochii închişi, am putut să presimt sau să simt că o persoană era în cameră cu mine. Nu pretind că am vreun dar psihic, dar persoana se mişca sau o simţeam în camera mea de parcă ar fi fost colegul meu de cameră. Ca alte dăţi când fusesem în cameră împreună.

Dar nu putea fi aşa.

Uşa mea era destul de zgomotoasă când se deschidea, iar uşa nu se deschisese. Mai mult, dacă ar fi fost deschisă, pisica mea s-ar fi trezit şi ar fi fugit pe uşă, sau ar fi reacţionat în vreun fel. Realizând aceasta, am decis să deschid ochii şi să arunc pe furiş o privire fără să mă mişc.

Nu am văzut ceva sau pe cineva. Aceasta până m-am uitat în partea cea mai întunecată a camerei, unde nici lumina de la fereastră nu pătrundea. În acea masă de umbre, am văzut forma unui bărbat negru ca smoala. Stătea nemişcat, fiindcă eu cred că ştia că l-am văzut.

Din nou, în acest moment nu-mi amintesc ce s-a întâmplat. Cred că am şoptit: „În Numele lui Isus Hristos, pleacă” şi m-am întors la somn. Dacă nu a fost aşa, m-am rugat în Numele lui Isus să plece şi am adormit.

Trebuie să fi plecat, pentru că nu am mai fost deranjat.

Episodul 4: O nouă direcţie

După incidentul cu persoana din umbră, am intrat într-un fel de alunecare. Am continuat să mă lupt cu problemele ale păcatului, dar am început şi să mă lupt cu cine era Dumnezeu. Mă simţeam cu adevărat rănit şi făceam un minimum pe care îl poate face cineva şi să poate fi încă numit mântuit. De asemenea, probabil că citeam Biblia neregulat. În vremea aceea mă întorsesem la informaţiile de cea mai bună calitate despre OZN-uri, şi făceam periodic yoga, şi începeam într-adevăr să intru în unele lucruri rele din nou. Cădere de cea mai bună calitate.

Nu că fac reclamă Reţelei de Radio Revelaţii, dar până nu am început să ascult Future Quake, să citesc opera Dr. Heiser, să-l ascult pe Russ Dizdar şi Radioul Revelaţii, nu m-am întors la Dumnezeu. Pe scurt, Dumnezeu a vindecat încet acele lucruri şi m-am pocăit. Am început să înţeleg lucrurile dintr-o perspectivă cu adevărat creştină, în loc să o fac dintr-o perspectivă creştină morală/filozofică.

Am avut un vis interesant care a avut impact în lumea spiritului, dar nu despre aceasta este acest episod. Este de ajuns să spun că au fost câteva visuri în care sunt destul de sigur că am fost vizitat de un demon, deşi nu am fost atacat.

Într-o zi am auzit mărturia lui Gaz Parker. Pentru un anume motiv, am simţit impulsul de a intra în legătură cu el, şi ne-am trimis e-mailuri periodic. În timp scurt, Gaz m-a încurajat să fac un blog. Am început să mă rog să aibă eliberare de atacurile spirituale pe care le avea.

Aproape chiar când îmi începeam blogul, am avut un vis.

Visul a fost în „casa mea”, dar nu era de fapt casa în care locuiesc cu adevărat, nici cea în care locuisem. Afară în stradă era un motociclist chel, care arăta dur. Familia mea era şi ea acolo, dar l-am văzut pe tipul acela plimbându-se afară pe stradă, şi l-am văzut şi am ştiut că era un demon. Urma să mă duc afară şi să-l mustru în Numele lui Isus. Tocmai deschideam uşa exterioară când am realizat că nu puteam vorbi.

Apoi am început să gândesc „sângele lui Isus” în mod repetat, iar apoi m-am trezit instantaneu. Când am început să devin conştient, am putut simţi cum corpul meu a fost deodată eliberat de paralizie. Atunci am ştiut că era un atac demonic, fiindcă am simţit acelaşi fel de prezenţă ca la primul atac.

După aceasta, am început să mă rog lui Dumnezeu cu privire la armura spirituală, şi L-am rugat să mă umple cu Duhul Sfânt. Am fost capabil să aduc fiecare piesă a armurii lui Dumnezeu, ceea ce este ciudat fiindcă niciodată nu mi le pot aminti pe toate.

Episodul 5: Chiar?

Cel mai recent atac al meu nu a fost declanşat de nimic de care să-mi pot aminti liber. Şi chiar nu am o poveste de fundal care să meargă cu el. Îmi amintesc doar că în timp ce mă trezeam, simţeam că era o presiune uşoară care mă ţinea jos. Era incredibil de uşoară, dar am putut să spun că era paralizie în somn.

Desigur, pe atunci ştiam cum stăteau lucrurile, şi când am gândit pe jumătate „Isus”, m-am putut mişca.

Nu spun că demonii nu sunt periculoşi, dar dacă ar trebui să-mi dau cu presupusul, acel demon nu era pe deplin dedicat misiunii de a mă paraliza. Motivul fiind că iau relaţia mea cu Hristos mult mai în serios acum, şi că fac tot ce pot ca să-L urmez. Acel demon ştia că Hristos mă va salva de el, aşa că a fugit aproape înainte de a începe.

Deci aceasta este tot ce am până acum. Sper că nu voi avea mai mult, dar nu se ştie niciodată. Ştiu însă că dacă vor veni din nou, Isus mă va salva din nou, cum a făcut-o înainte.

Episodul 6

Am dormit recent într-o cameră unde ştiu că cineva a făcut qigong. Persoana făcea qigong în principal pentru sănătate, şi presupun că „ştie graniţa” sau unde să se oprească înainte de a intra în opresiunea demonică. Şi deşi în mod tipic mă rog pentru protecţie înainte de culcare, în noaptea aceea ceva a fost cu mine şi rugăciunile mele (poate că am uitat, poate că aveam vreun păcat nemărturisit), şi ghici ce. Paralizie în somn. Nu a fost rea, dar am simţit că ceva mă apăsa, şi I-am cerut verbal ajutor lui Isus în timp ce mă trezeam. Şi s-a oprit.

[The Ups and Downs of Sleep Paralysis. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.dontaskthatinchurch.blogspot.ro, unde nu mai este disponibil.]

Video:  Sleep Paralysis – How to Stop it – Treatment – Help – Causes