de Bill Schnoebelen

[Notă: Acest articol a fost scris iniţial înainte de alegerile din 2008, dar în lumina popularităţii în creştere a mormonului Glenn Beck, am simţit că era nevoie să fie pus din nou pe site.]

Am petrecut cinci ani în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă (Biserica Mormonă). În acea perioadă am fost foarte activ în funcţiile bisericii şi în sarcinile preoţiei. Mă ocupam de „recomandarea templului” şi m-am dus la templu de multe ori. Aceasta a fost în 1980-1985.

În acea perioadă am dezvoltat prietenii cu mulţi mormoni. Mitt Romney, ca cei mai mulţi dintre cei pe care i-am întâlnit, este un om excelent, integru, cu un caracter aparent bun. Dacă nu luăm în considerare credinţa lui religioasă, domnul Romney este probabil mai calificat decât cei mai mulţi candidaţi prezidenţiali în acest ciclu de alegeri, indiferent de partid.

Totuşi, cu Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, lucrurile nu sunt niciodată aşa cum par. Când eram eu în biserică, eram învăţaţi multe despre „Planul Mormon pentru America”. Învăţături care nu erau atât de mult discutate în afara bisericii, fiindcă erau cumva radicale sau chiar revoluţionare în natură.

Pe vremea aceea, eram membru a ceea ce se numea Institutul Freeman. Acesta era un grup fondat de W. Cleon Skousen, profesorul la Universitatea Brigham Young şi agent FBI. Nu era un grup mormon oficial recunoscut, ci mai degrabă o organizaţie cvasi-politică de factură profund conservatoare. Numele lui Skousen este bine cunoscut printre cei de orientare dreaptă din secolul XX. Recomandările lui conservatoare sunt impecabile şi el este autorul câtorva cărţi foarte bine privite, care includ Capitalistul gol şi  Comunistul gol. El este bine cunoscut printre grupuri precum Societatea John Birch.

Totuşi, numele grupului „Freeman” vine din Cartea lui Mormon, din cele trei „opere standard” ale credinţei mormone în afară de Biblie.^[1] Este un pasaj din cartea Alma (una dintre „cărţile” din Cartea lui Mormon^[2]):

„Iar cei care doreau ca Pahoran să rămână judecător-şef peste ţară şi-au luat asupra lor numele de oameni liberi; şi aceasta a fost diviziunea dintre ei, căci oamenii liberi juraseră sau făcuseră un legământ ca să-şi menţină drepturile şi privilegiile religiei lor printr-un guvern liber.” (Alma 51:6)

Acum, nu este nimic deosebit de sinistru cu privire la pasajul respectiv, cu excepţia faptului că ilustrează cât de puternic s-a aliat Institutul cu învăţătura Cărţii lui Mormon. Ceea ce ar trebui să fie îngrijorător pentru creştini. Din cauza aceasta, în ultimii ani organizaţia şi-a schimbat numele în Centrul Naţional pentru Studii Constituţionale.

Totuşi, chiar şi acel nume are implicaţii doctrinale mormone. Mormonismul este o religie exclusiv americană, încorporând multe dintre virtuţile graniţei Statelor Unite: încrederea în sine, individualitatea şi mari aşteptări de la moralitate.

Una dintre învăţăturile ei mai speciale în această privinţă este convingerea lor că Constituţia Statelor Unite este un document divin inspirat. Ei o privesc efectiv în acelaşi fel în care privesc Biblia sau Cartea lui Mormon sau alte lucrări standard ale bisericii lor. Astfel, Centrul Naţional pentru Studii Constituţionale are – ca susţinător al său – ideea că documentul pe care îl studiază este o scriere realmente sfântă.

Skousen, precum cei mai bine informaţi mormoni, credea această învăţătură şi privea cu mari suspiciuni apariţia deciziilor Curţii Supreme care păreau să fragmenteze interpretarea strictă a Constituţiei. Ceea ce ar fi în mare măsură precum creştinii care nu au prea mare răbdare cu teologii liberali, care interpretează Biblia foarte vag şi nu o privesc ca pe adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Aceasta i-ar pune pe cei mai mulţi mormoni pe aceeaşi pagină, din punct de vedere politic, ca aripa conservatoare a Partidului Republican. De aceea atât de mulţi conservatori americani îl văd pe Romney ca pe o alternativă viabilă la Rudy Giuliani, care are multe opinii sociale liberale şi un trecut marital oarecum mai puţin perfect. Romney, desigur, are căsătoria mormonă „perfectă”. Este căsătorit de mulţi ani cu aceeaşi femeie şi nu înjură, nu fumează şi nu bea nici măcar cafea sau ceai. Este şi un director cu un incredibil succes în sectorul privat – după ce a reuşit să salveze problematicele Jocuri Olimpice de la Salt Lake City, iar apoi a guvernat cu mai mult sau mai puţin succes statul Massachusetts.

În acest punct, mulţi ar spune: deci care este problema?

Dificultatea este următoarea: mormonismul are o părere unică despre sine în istoria americană. Aceasta nu este ca „problema catolică”, când John Kennedy candida pentru preşedinţie în 1960. Kennedy a fost capabil să privească presa direct în ochi şi să le spună că dacă avea să fie ales preşedinte, nu le va îngădui papei sau arhiepiscopului său din Boston să îi dicteze cum să conducă ţara. Ceea ce a satisfăcut presa şi a potolit destul de mult problema catolică. De-abia dacă s-a aruncat o privire în timpul alegerilor din 2004 la catolicismul lui John Kerry (din nefericire!).

Dar mormonismul este diferit, iar rădăcinile lui Mitt Romney coboară adânc în religia mormonă. S-ar putea susţine că Kennedy era un catolic groaznic. Atât el cât şi tatăl lui, Joseph Kennedy, erau crai notorii şi adulteri. Dar Romney îşi ia credinţa foarte, foarte în serios.

Ca tatăl său, George Romney, care a candidat fără succes la preşedinţie cu o generaţie în urmă (1968), este mare preot în ierarhia preoţiei Bisericii. Ceea ce l-a costat pe George Romney candidatura a fost poziţia Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă cu privire la cursa prezidenţială. Până în 1978, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă învăţa că negrii erau „dezgustători, murdari şi leneşi” (cuvintele liderilor mormoni, NU ale mele) şi că niciun negru nu ar putea deţine vreodată preoţia, până ce nu o primeau toţi bărbaţii albi. În 1978, Biserica a primit o „revelaţie” pentru schimbarea învăţăturii respective. Totuşi, tânărul Mitt Romney a crescut crezând cu sinceritate respectiva dogmă rasistă! Şi numai aceasta şi ar putea fi un motiv de îngrijorare.

(Ar trebui explicat că mormonismul are o ierarhie oarecum ciudată şi complicată pentru preoţie. Spre deosebire de realmente orice altă religie, efectiv toţi bărbaţii adulţi din mormonism sunt „preoţi”. De fapt, la vârsta de optsprezece ani cei mai mulţi mormoni „care merită”^[3] sunt ordinaţi bătrâni. Sunt două preoţii, cea aaronică, care este pentru băieţii sub optsprezece ani şi care include diacon, învăţător şi preot. După optsprezece ani, un tânăr bărbat care merită este ordinat în preoţia mai înaltă, sau a lui Melhisedec. Funcţiile aici sunt Bătrân, Cei Şaptezeci şi Mare Preot. În plus, unii bătrâni sunt chemaţi să conducă epitropia locală [congregaţia mormonă locală] şi sunt ordinaţi mari preoţi [dacă nu sunt deja] şi făcuţi episcopi. După aceasta există lideri regionali şi naţionali. Chiar în vârf se află Cvorumul celor Doisprezece Apostoli condus de Profet şi doi „Consilieri”. Doar pentru a arăta nivelul puterii de care s-a bucurat familia lui Romney în cadrul Bisericii, unchiul lui, Marion G. Romney, a fost unul dintre Primii Consilieri ai Profetului când eram eu mormon.)

Precum se poate vedea din explicaţia de mai sus, Romney s-a ridicat la cele mai înalte nivele ale puterii „preoţiei locale”. A slujit, de asemenea, o perioadă de treizeci de luni ca misionar mormon, ceea ce este „standardul de aur” pentru tinerii mormoni. Un misionar mormon care se întoarce cu succes este echivalentul mormon al câştimormongătorului Medaliei de Onoare a Congresului.

În pregătirea sa pentru a merge în misiune, Mitt Romney ar fi trebuit să-şi „scoată dotările” din templul mormon. Fiind mult prea complicat să explic întreaga moştenire inalienabilă,^[4] este de ajuns să spun că ea implică mult ritual şi dramă ritualică, care îi învaţă anumite lucruri „sacre” pe mormonii care merită, lucruri pe care „păgânii” (ne-mormonii) se presupune că nu le cunosc niciodată. Ele includ semne şi cuvinte care le permit să intre în cea mai înaltă treaptă a cerului.^[5]

Ele includ şi ceea ce erau (pe vremea când le-a făcut d. Romney) legăminte de sânge cumplite de a respecta întocmai anumite „Legi” secrete necunoscute celor din afară. Legămintele respective au fost schimbate cam cu cincisprezece ani în urmă ca să trezească mai puţine obiecţii, parţial ca răspuns la cărţi precum The God Makers^[6] şi a noastră Mormonism’s Temple of Doom.

Aceste legăminte sunt problema pentru un preşedinte mormon. Există mai multe asemenea legăminte, dar unul dintre ele, care ne îngrijorează cel mai mult, este legământul „Respectarea Legii Sacrificiului”. Este un legământ pe care trebuie să-l facă toţi mormonii credincioşi ai templului. În parte, el spune…^[7]

„Aşa cum Isus Hristos Şi-a dat viaţa pentru răscumpărarea omenirii, aşa ar trebui să ne legăm să sacrificăm tot ceea ce noi [eu] avem, chiar propriile [propria] vieţi [viaţă] dacă este necesar, pentru a susţine şi apăra Împărăţia lui Dumnezeu.”

Punctul cheie de înţeles este că pentru un mormon, termenul „Împărăţia lui Dumnezeu” înseamnă Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Nu există nicio diferenţă între ele. Legământul respectiv implica o pedeapsă care era demonstrată astfel:^[8]

„… punând degetul mare în urechea stângă, palma mâinii în jos, şi mişcând degetul mare repede de-a lungul gâtului până la urechea dreaptă, şi lăsând să cadă mâna într-o parte.”

Acesta se numeşte un semn penal, ceea ce înseamnă că simbolizează pedeapsa pentru violarea legământului. În termeni mai simpli, este un gest simbolic pentru tăierea propriului gât! Este de asemenea efectiv identic cu pedeapsa pentru Gradul Întâi al Lojei Albastre din francmasonerie.

Nu este un lucru surprinzător, fiindcă Joseph Smith, fondatorul mormonismului, a creat ritualul templului foarte curând după ce el însuşi a trecut prin gradele masonice ale Lojei Albastre. Asemănarea dintre ritualurile templului şi riturile masonice este atât de izbitoare, încât mulţi ani Marea Lojă din Utah (francmasoni) a privit Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă ca pe o Lojă clandestină (adică o lojă masonică falsă care funcţionează fără un mandat corespunzător).

De fapt, primii cinci profeţi (lideri ai întregii Biserici) erau francmasoni! Deci asemănarea este perfect de înţeles. Totuşi, lucrurile stau şi mai rău.

Mormonii devotaţi cred că „Împărăţia lui Dumnezeu” este o împărăţie teocratică condusă de un Profet din Salt Lake City. Ei cred că în cele din urmă vor conduce o dictatură (sau împărăţie) binevoitoare mondială, care va avea în frunte pe Profetul mormon. Nu va fi doar o împărăţie religioasă şi politică, ci va fi şi o împărăţie economică.

Nu este bine cunoscut că liderii mormoni^[9] sunt aleşi dintre familiile mormone ereditare (ca a lui Romney), care sunt conducători ai industriei şi directori înstăriţi, care s-au realizat prin ei înşişi, cu abilităţi capitaliste extraordinare. Cei mai mulţi sunt milionari înainte ca măcar să-şi asume vocaţia. De aceea, conducerea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă a demonstrat o abilitate remarcabilă în construirea unui imperiu economic din micile lor începuturi.

Astăzi, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este probabil cea mai bogată biserică – per capita – din lume. Bineînţeles, Biserica Romei este mult mai bogată, dar a avut o mie șapte sute de ani pentru a-şi aduna capitalul şi are mai mult de un miliard de membri. Mormonii există de aproximativ o sută șaptezeci și șase de ani şi au doar un procent din membrii Bisericii Romei. Dar s-ar afla în topul Fortune 50 al companiilor, dacă ar fi categorisiţi ca afacere.

Parte din strategia conducerii mormone este să investească în posesiuni foarte puternice şi influente. Spre deosebire de cele mai multe biserici, ei au în posesie staţii de televiziune (filiale ale reţelei locale). Au companii de energie. Cel mai neliniştitor, au făcut un efort concertat de a cumpăra mii de acri de teren de fermă, livezi etc., sub acoperirea numeroaselor lor „companii de paie”.

Parte din motivul pentru care mormonii fac aceasta se datorează convingerii lor specifice despre vremurile din urmă. Aici intră în scenă Mitt Romney (sau cineva care îi seamănă foarte mult).

Două profeţii mormone separate întăresc acest scenariu. Prima este o credinţă pe care o învaţă mulţi lideri mormoni – inclusiv Bringham Young – că va veni o vreme când Constituţia Statelor Unite „va atârna de un fir de păr” şi că bătrânii lui Israel (adică conducerea mormonă) vor veni şi vor izbăvi acea zi.^[10]

Mulţi mormoni (şi într-adevăr mulţi americani conservatori) cred că astăzi Constituţia este cu adevărat în pericol, fie din cauza încălcărilor libertăţilor civile de către oamenii planurilor de prevenire a atacurilor teroriste SAU a grupurilor precum ACLU, care par hotărâte să treacă prin tribunalele liberale pentru a scoate religia (şi în special creştinismul) efectiv în afara legii din piaţa publică.

Cum vor salva „bătrânii” Constituţia nu este întru totul clar, dar se presupune că ar avea loc o restaurare a Împărăţiei lui Dumnezeu (Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă) în întreaga naţiune şi că Ordinea Unită^[11] ar fi restaurată de un Profet mormon binevoitor care va fi şi preot, şi rege peste America.

Nu mulţi americani cunosc că fondatorul mormon Joseph Smith s-a încoronat el însuşi rege peste America (chiar înainte să fie împuşcat în închisoarea Carthage de o mulţime înfuriată).^[12] Se crede că toţi profeţii mormoni de la el încoace cred despre ei înşişi că sunt, de asemenea, suverani.

Credeţi sau nu, Smith a stabilit foarte secretul „Consiliul Celor Cincizeci”, care a fost numit „Consiliul lui Ytfif” pentru cei din afară (cincizeci [în engleză, fifty] scris invers). Cu cei cincizeci de oameni, unii dintre ei nici măcar mormoni, intenţiona să pună bazele unui guvern secret al Statelor Unite, el fiind conducătorul. Destul de ironic, unul dintre grupurile care s-au desprins de Brigham Young după asasinarea lui Smith a stabilit un consiliu similar în zona rurală Wisconsin. L-au numit „Illuminati”!

Cealaltă profeţie este chiar şi mai controversată. Este cunoscută ca „profeţia calului alb” sau profeţia „celui puternic şi tare”. Acum, ea nu este o învăţătură mormonă formală, dar a fost învăţată de mulţi lideri ai Bisericii şi este învăţată şi astăzi. Se spune de către conducerea mormonă că atunci când Constituţia va fi într-un pericol cumplit, va veni cineva care este puternic şi tare. El va veni călărind (poate figurativ) pe un cal alb şi va exercita o uimitoare putere politică şi spirituală.

Acel misterios bătrân al preoţiei va pune cumva mâna pe guvernul Statelor Unite pentru a preveni abrogarea totală a Constituţiei. Îşi va asuma puterea totală şi va crea o „Împărăţie” mormonă în America. Atunci acel „puternic şi tare” va fi proclamat noul „Profet” (Primul Preşedinte) al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă şi va fi de asemenea Preşedintele Statelor Unite. Astfel, el ar exercita puterea politică supremă a celei mai puternice naţiuni de pe pământ, şi ar fi şi „Profetul, Văzătorul şi Revelatorul”^[13] Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

În acelaşi timp, prin vastele posesiuni corporative şi agricole ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (prin variaţii săi subsidiari), ar avea puterea de a hrăni lumea sau de a opri hrana pentru lume. Implicaţia este că obţinerea hranei ar fi dependentă de a obedienţa faţă de Ordinea Unită.

Acum, unui credincios în Biblie toate acestea îi dau fiori, sunând ca descrierea „omului păcatului” (2 Tesaloniceni 2:3) sau anti-Hristos. El va fi un mare lider politic (Apocalipsa 13:2), dar cu o componentă religioasă (Apocalipsa 13:4). Va controla comerţul şi în special distribuţia hranei (Apocalipsa 13:17). Dar cei mai mulţi mormoni nu văd legătura. Ei cred că el va fi un lider spiritual şi politic puternic care va salva Statele Unite de distrugere şi la sfârşit va aduce pacea lumii.

Acum, mulţi ar putea spune: e vorbire fantezistă sau alarmistă. Nimeni nu ar putea face cu adevărat un asemenea lucru în această zi şi în această epocă! Şi Mitt Romney – este un tip atât de drăguţ, de integru! Totuşi, uite cât de multe dintre libertăţile noastre date de Dumnezeu au fost făcute bucăţi de celălalt „tip drăguţ”, George W. Bush, în ultimii câţiva ani. Naţiunea noastră s-a schimbat dramatic din cauza unui om la conducere, care pretindea că este creştin.

Vă rog să înţelegeţi, nu spun că d. Romney este măcar conştient de toate acestea. Probabil că nu candidează ca preşedinte fiindcă ar crede că poate deveni un dictator super-mormon. O face doar pentru ţara lui, deoarece crede că este cel mai bun om pentru a face această slujbă. Aşa sunt antrenaţi să gândească mormonii – că pot fi cei mai buni, şi de obicei chiar SUNT cei mai buni.

Dar amintiţi-vă, omul are învăţăturile mormonă strâns înfăşurate chiar în ADN-ul său. Este strănepotul poligamilor mormoni dintr-o colonie mormonă din Mexic, Gaskell Romney şi Anna Amelia Pratt. Există o robie spirituală foarte reală acolo.

Pe lângă aceasta, legămintele şi obligaţiile templului pe care le-a făcut Romney reprezintă prima lui supunere faţă de „Împărăţia lui Dumnezeu” mormonă. În partea din ritul templului numită „Legea Consacrării”, el a jurat după cum urmează:^[14]

„Tu şi fiecare dintre voi încheiaţi un contract şi promiteţi înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi a martorilor acestui altar, că acceptaţi Legea Consacrării aşa cum este ea conţinută în Doctrine şi Legăminte, prin aceea că vă consacraţi pe voi înşivă, timpul vostru, talentele voastre şi toate cele cu care v-a binecuvântat Domnul sau cu care poate că vă va binecuvânta, Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, pentru clădirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ şi pentru instituirea Sionului.”

Astfel, el TREBUIE să facă tot ce poate pentru aducerea Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi pentru „instituirea Sionului” – care este forma politică a Împărăţiei. Trebuie să realizaţi de asemenea că mormonii s-au plasat în guvern de decenii. Un număr disproporţionat de agenţi FBI, agenţi CIA, oameni din Departamentul de Stat şi alţi oficiali ai guvernului sunt mormoni loiali. La un moment dat, trei dintre cei patru consilieri miliari ai Preşedintelui erau mormoni loiali.

Dacă ceva dintre acestea se va întâmpla sau nu în acest mod, ţine evident de Iahve. Dar mormonii bine antrenaţi de la templu cred că destinul lor evident este să salveze şi să aducă Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, cu profetul lor ca şi conducător al ei.

Vom încheia cu o notă finală sinistră, despre care nu pot dovedi că este adevărată, dar pe care o voi face cunoscută. Când eram mormon la templu şi lucram la templul din Washington DC din Silver Springs, Maryland [c. 1983], am avut o discuţie cu un tovarăş mormon care deţinea preoţia. El era membru al Departamentului de Trezorerie al Statelor Unite şi agent al Serviciului Secret.

Era evident foarte mândru de templu, care era într-adevăr o structură uimitoare de douăzeci de milioane de dolari (în dolarii din 1970!) de marmură albă, strălucitoare. Mi-a făcut cunoscut că foarte puţini ştiau ce se afla pe podeaua etajului cinci al templului. L-am întrebat ce se afla acolo, pentru că nici acelor mormoni demni de templu nu li se permitea accesul la etajul respectiv.

Mi-a spus că se afla o cameră de consiliu care era o replică exactă a Biroului Oval de la Casa Albă. Mi-a spus că aveau chiar tot echipamentul radio şi de telemetrie în funcţiune, ascuns sub un dom în vârful templului. A spus că din camera consiliului, profetul ar putea conduce naţiunea la fel de uşor cum ar putea-o face şi din Casa Albă. A afirmat, de asemenea, că instrumentele electronice de pe acoperiş era atât de puternice încât liniile aeriene trebuiau să evite zborul deasupra templului, altfel avioanele s-ar fi putut prăbuşi.

Nu pot confirma adevărul acestei poveşti. Dar mormonii în mod normal nu mint, iar omul părea sincer mândru de realizarea respectivă – de plasarea unei umbre a „Casei Albe” în incinta unuia dintre cele mai sfinte sanctuare ale mormonismului.

Vă fac cunoscut aceasta în parte fiindcă ilustrează ceea ce mormonii cred că este destinul religiei lor în această ţară. Chiar faptul că acel deţinător al preoţiei a ales să-mi facă cunoscută istorisirea respectivă spune mult despre concepţia mormonă despre destinul lor. Indiferent că povestea este exactă sau nu, ea arată că acel om, care avea sarcina de a-l proteja pe Preşedintele nostru, credea că mormonii vor conduce într-o zi Statele Unite (şi lumea) din templul din Washington.

Chiar acum, mulţi dintre ei cred că Mitt Romney este cel mai bun dintre ei şi cea mai strălucitoare speranţă de a realiza ţelul respectiv. Aţi vrea cu adevărat un om la Casa Albă care crede cu sinceritate că poate deveni un zeu^[15]? Vă rog să aveţi în minte aceasta când veţi vota.

Note

^[1] Acestea sunt cărţi extra-biblice care sunt – bineînţeles – false după standardele creştine tradiţionale. Ele sunt: Cartea lui Mormon, Doctrină şi Legăminte şi Perla de mare preţ.

^[2] Cartea lui Mormon are „cărţi” în ea, la fel cum Biblia are „cartea” Geneza sau Matei. Numele totuşi sunt destul de ciudate pentru urechea creştină. Una dintre cărţi se numeşte chiar Eter.

^[3] „Să meriţi” înseamnă să păzeşti cu credincioşie toată învăţătura Bisericii, să păstrezi Cuvântul Înţelepciunii, care este porunca de a te abţine de la alcool, tutun, cafea, şi de asemenea să fii pur din punct de vedere moral – fără sex premarital şi fără masturbare, şi bineînţeles fără homosexualitate.

^[4] Pentru mai multe despre templu, vezi cartea noastră deschizătoare de drumuri, Mormonism’s Temple of Doom (1987) de William Schnoebelen şi James R. Spencer.

^[5] Mormonii sunt învăţaţi să există trei trepte ale cerului. Prima este Împărăţia Telestă, unde merg pierde-vară din punct de vedere spiritual, de toate felurile. Se aseamănă pământului aşa cum este acum, în starea lui căzută. Apoi există Împărăţia Terestră, unde merg oamenii buni de toate credinţele şi de asemenea şi mormonii mediocri. În sfârşit, există Împărăţia Celestă, unde mormonii care sunt fideli şi credincioşi tuturor legămintelor vor intra în prezenţa Tatălui Ceresc, iar în cele din urmă vor deveni zei şi zeiţe ale propriilor planete şi vor avea o „creştere eternă a seminţei” – însemnând că vor avea miliarde de copii spirituali cu care îşi vor popula planeta. Este ţelul măreţ al fiecărui mormon devotat, de a ajunge în a treia Împărăţie şi de a deveni un zeu.

^[6] De Ed Decker şi Dave Hunt, Harvest House, 1984.

^[7] www.saintsalive.com/mormonism/temple_ritual.htm

^[8] Ibid.

^[9] Nivelul mai înalt al ierarhiei este numit Autorităţile Generale şi ar fi aproximativ analog cu Colegiul Cardinalilor din catolicism.

^[10] Vezi Journal of Discourses, vol. 7, p. 15.

^[11] Ordinul Unit era un sistem economic socialist instituit de Joseph Smith, în care fiecare membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă urma să contribuie cu proprietatea şi banii săi la un fond comun („depozitul episcopului”), care avea apoi să fie folosit de către fraţi pentru membri după cum era nevoie. Nu a funcţionat prea bine şi a sfârşit prin a fi abandonat „din cauza păcătoşeniei oamenilor”. Dar mormonii cred că va fi restaurat în vremurile din urmă de către profet. Ordinea Unită ar include, de asemenea, căsătoria plurală (poligamia) şi ispăşirea prin sânge – învăţătura mormonă că anumite păcate nu pot fi ispăşite prin sângele lui Isus, ci numai prin vărsarea sângelui păcătosului pe pământ.

^[12] Pentru mai multe despre începuturile ciudate ale mormonismului şi despre sfârşitul tragic al lui Joseph Smith, vezi noua carte de benzi desenate Crusader, The Enchanter, disponibilă pe site-ul nostru.

^[13] Acesta este unul din titlurile oficiale ale Primului Preşedinte al Bisericii Mormone.

^[14] Ibid., ritual al templului.

^[15] Mormonii învaţă de fapt că dacă sunt cu adevărat sinceri şi credincioşi, vor deveni zei şi zeiţe. Un motto mormon popular este: „Aşa cum este omul, a fost cândva Dumnezeu. Aşa cum este Dumnezeu, poate deveni omul.”

[William J. Schnoebelen, Mitt Romney and the Mormon Plan for America. Copyright © 2007 William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Jeff Harshbarger

Lupta noastră nu este împotriva cărnii şi sângelui, ci a forţelor spirituale ale răului.

Satan caută pe cine să înghită.

Satan este un înşelător. El înşeală prezentându-ţi un măr. Mărul este ispita ta, oportunitatea ta de a fi propriul tău Dumnezeu. Şi devii propriul tău Dumnezeu urmând orice altceva din exterior, în afară de adevăratul Dumnezeu. Poate fi materialismul, poate fi doar faptul de a fi cool. Pentru mine a fost satanismul.

Am devenit satanist. Numele meu este Jeff Harshbarger. Şi mă bucur că Isus Hristos m-a eliberat.

Intrarea mea în satanism… Eram doar eu şi acel tip. El s-a rugat pentru mine să primesc, să fiu umplut, să fiu posedat de demoni. Şi ştii ce? Era o euforie. Vreau să spun că… aveam sentimentul, senzaţia, ca şi cum eram un anti-poliţist, senzaţia de a fi umplut cu întuneric. Ştiu că am fost posedat de demoni în noaptea aceea pentru că demonii efectiv au vorbit prin mine. Au râs şi am experimentat prezenţa lor în interiorul meu, euforia puterii, abilitatea de a cunoaşte cealaltă latură. Şi era atât de atrăgător. Ceea ce am vrut să fac cu adevărat a fost să le dau cu totul viaţa mea. Şi ştii ce? Am urmat asta, am urmat asta cu tot ce eram, dar apoi s-a întors împotriva mea.

Demonii care au început să mă umple, şi am început să simt tot mai mult prezenţa lor şi puterea lor şi abilităţile lor, au început să se întoarcă împotriva mea ca persoană. Şi ştii ce? Asta spune Biblia, că Satan vine să omoare, să fure şi să distrugă. Şi în final, ceea ce au făcut ei a fost – odată ce au intrat în mine, scopul lor, singurul lor efort din acel moment a fost să mă distrugă. Au încercat să mă scoată din luptă, omule. Au încercat să-mi ia viaţa. Şi nu mi-a spus nimeni că asta se va întâmpla. Mi s-a spus că voi avea putere, voi avea bani, voi avea… am înghiţit fructul, minciuna, că voi fi Dumnezeu. Şi aceste lucruri, aceşti demoni au sfârşit prin a încerca să mă omoare. Şi ştii ce? Isus Hristos le-a întrerupt planurile şi mi-a salvat viaţa.

El S-a ocupat de acei demoni şi de toată puterea lor pe cruce. Când I-am dat viaţa mea, au trebuit să abandoneze, au trebuit să plece, au trebuit să se supună Atotputernicului Dumnezeu, Puternicului, Atotputernicului Dumnezeu. Omule, am muşcat, am înghiţit minciuna şi acum am fost eliberat de puterea, adevărata putere a lui Isus Hristos.

Înainte de a deveni satanist, omule, am auzit despre Isus Hristos, dar nu părea adevărat, părea că era o entitate a bisericii şi era, ştii, încearcă să fii bun, şi încearcă să fii, toate lucrurile astea. Nu există încearcă să fii. De fapt este eliberarea de a încerca să fii orice. Dacă Îl vrei cu sinceritate pe adevăratul Hristos, Cel adevărat, viu, înviat, Dumnezeu atotputernic, El este disponibil. El nu este acolo sus, iar noi, aici jos, nu ne neglijează. El este atât de aproape cât vrem noi să fie. Şi ştii ce? Este atât de simplu: te dai pe tine însuţi Lui şi în acest proces, vreau să spun, e atât de simplu: înseamnă să recunoşti când ai nevoie de El, că Îl vrei şi că eşti păcătos. Toate acestea înseamnă, ştii, nu că eşti o persoană rea, un tip rău, dacă vrei, ci că faci ce vrei, trăieşti în propriul tău tablou, urmăreşti altceva. Dă-ţi viaţa lui Hristos. Este la fel de simplu ca a spune: „Da, Te primesc şi Te vreau, şi am nevoie de Tine.” El va veni în viaţa ta, va schimba nu numai viaţa ta, ci te va schimba pe tine. Te va schimba ca să fii mai mult ca El. Este o experienţă uimitoare. Hei, poţi accepta acest sfat bun, acest sfat sănătos, de la cineva care în trecut a fost plin de întuneric. Te provoc în seara aceasta să-L primeşti pe Isus Hristos. Dă-I viaţa ta Lui, ca Domnul şi Mântuitorul tău, ca să umbli cu El în toate zilele vieţii tale. Dacă eşti serios cu privire la aceasta, este cineva aici în seara aceasta, care s-ar bucura să se roage cu tine.

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:17

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui. Tit 3:5

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Romani 10:9

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12

[Video: Ex-Wiccan/Satanist to Follower of Jesus Christ – Jeff Harshbarger]

Bună, sunt Stefan! Şi aceasta este povestea mea.

Am avut o copilărie bună până au divorţat părinţii mei. După aceea am scăpat cât de des posibil la prietenii mei şi am făcut tot felul de lucruri prosteşti. Am distrus maşini parcate, am ars lucruri, am pus pietre pe şinele de cale ferată, ceea ce este foarte periculos, şi am furat din magazine, doar ca să mă simt euforic.

Ca adolescent, viaţa mea a devenit chiar şi mai extremă. M-am alăturat unui grup care asculta heavy metal, credeau în diavol, aveau petreceri cu droguri, alcool şi sex. Mi-am lăsat părul să crească, purtam numai îmbrăcăminte neagră şi am început să mă rog lui Satan. I-am dat sufletul meu. Am blestemat oameni, care chiar s-au îmbolnăvit după aceea sau au încercat să se sinucidă. Am trăit cu motto-ul: „Urăşte pe toată lumea, în primul rând pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.” Aşa că am încercat tot ce am putut ca să mă distrug: am fumat haşiş, am luat LSD, cocaină, speed, ecstasy şi am băut mult alcool.

Într-o seară, în timp ce eu şi alţi satanişti consumasem din nou o mulţime de droguri şi de alcool, aproape că am murit. Bătăile inimii mele s-au oprit şi am ştiu că venise timpul când diavolul îmi cerea sufletul. Mi-am văzut întreaga viaţă în faţa ochilor, ca pe un film. Şi am realizat în noaptea aceea că dragostea era singurul lucru care mi-a dat motivaţie şi dorinţa de a trăi. Dar ştiam că dragostea pe care o aveam nu era de ajuns. Chiar în acel moment, o voce blândă a răspuns gândurilor mele: „Isus este Cel care îţi poate da dragostea de care ai nevoie.” În situaţia mea, vroiam acea dragoste mai presus de orice altceva, şi ea a venit.

Nu-mi amintesc nimic altceva despre ce s-a întâmplat în noaptea aceea, doar că m-am trezit în dimineaţa următoare şi eram în viaţă. Întreaga cameră era plină de lumină, căldură şi dragoste, şi eram atât de mulţumitor lui Dumnezeu în inima mea că mă aflam încă în viaţă.

În următoarele săptămâni am devenit liber de ocultism şi de droguri. Dar ştiţi, cel mai bun lucru dintre toate este că El mi-a iertat păcatele. Sunt doisprezece ani de când Îl simt pe Isus în fiecare zi şi Îl urmez. El îmi satisface foamea de dragoste, semnificaţie şi acţiune, mult mai mult decât euforia pe care o căutam întotdeauna.

[Video: Stefan – From Hate to Love…]

Nancy Dunn, fiica unui mare preot satanist, povesteşte despre experienţele ei

Nancy Dunn a crescut în ceea ce părea familia americană tipică.

„Locuiam în California, tatăl meu lucra pentru industria aerospaţială, mama mea lucra pentru un doctor, şi astfel, ştiţi, în exterior totul arăta normal, dar nimeni nu ştia ce se întâmpla în spatele uşilor închise… Tatăl meu era de fapt un mare preot satanist, astfel că făcea tot felul de lucruri rele. M-a abuzat sexual, m-a luat la ritualuri satanice. Tatăl meu m-a folosit de fapt ca să produc copii, ceea ce înseamnă că am fost lăsată gravidă ca să port în pântece un copil astfel ca sataniştii să aibă un copil pe care să-l sacrifice diavolului în ritualurile lor satanice. De îndată ce am fost în stare să am un copil, am fost gravidă.”

Abuzul din casa lui Nancy a continuat în timpul adolescenţei. Copiii ei au fost aduşi pe lume de moaşe şi nu a existat o înregistrare a naşterii lor.

„Şi astfel, dacă lipseam de la şcoală săptămâni sau luni în şir, părinţii mei puteau să sune la şcoală şi nu era mare lucru, nu a existat niciodată vreo investigaţie.”

Totuşi, când avea opt ani, o vecină în vârstă s-a purtat ca o prietenă cu Nancy şi a invitat-o la biserică.

„Părinţii m-au lăsat să merg fiindcă acolo organizau un tip de probă olimpică pentru copii, unde copiii concurau şi se jucau, deci ea m-a dus la acea întâlnire şi a fost cu adevărat uimitor pentru că la vârsta 8 ani, una din doamnele de acolo mi-a vestit Evanghelia. Mi-a făcut cunoscut cine era Isus, şi chiar în acea zi, chiar în acel moment, am ştiut că acela era adevărul şi I-am cerut lui Isus Hristos să vină în inima mea.”

La vârsta de optsprezece ani s-a căsătorit cu primul bărbat care a apărut, ca să scape de mediul ei abuziv. Când căsătoria ei s-a destrămat un an mai târziu, a început să ducă un stil de viaţă promiscuu.

„Dar am devenit gravidă la douăzeci și unu de ani şi eram singură, aşa că prietena mea mi-a oferit o soluţie, un avort.”

După avort, vina şi ruşinea deciziei ei şi o revărsare de amintiri traumatice din copilărie au făcut-o pe Nancy să se întoarcă imediat la biserică.

„Îl iubeam cu adevărat pe Dumnezeu în inima mea, dar nu ştiam cu adevărat cum să umblu cu El. Aşa că m-am alăturat bisericii, am început să citesc Cuvântul lui Dumnezeu, am început să urmăresc cu adevărat o relaţie cu Tatăl meu ceresc. Când am început să renunţ la acele lucruri, erau toate acele pietre de poticnire în diferite momente, de parcă era un zid sau un sigiliu între Dumnezeu şi mine. Exista multă teamă în viaţa mea, multă anxietate în viaţa mea. Stima mea de sine era zero, întotdeauna am simţit că eram mai prejos decât murdăria, şi nu am putut să înţeleg niciodată cu adevărat de ce m-ar iubi Dumnezeu, sau ce ar putea face dragostea pentru mine.”

Nancy a căutat consiliere creştină. Consilierul ei a descoperit că suferea de tulburare de identitate disociativă, ceea ce înseamnă că avea flasback-uri atât de grave încât se fragmentase în mai multe personalităţi ca să poată rezista traumei.

„Amintirile erau compartimentate, şi astfel Dumnezeu a început să mi le aducă câte una o dată, ştiţi, Duhul Sfânt nu ne va da mai mult decât putem duce. Deci Dumnezeu chiar a condus acel proces, şi a început să mă ajute să procesez fiecare amintire. Şi am început pur şi simplu să mă bazez pe Dumnezeu pentru eliberarea mea, şi am început doar să strig la Dumnezeu cu toată puterea mea, tot timpul, pentru eliberarea mea. Şi a fost un proces cam de un an şi jumătate, în care urmam consiliere, lucrând cu acel terapeut, şi îmi amintesc că am vizitat o biserică de Ziua Sfântului Valentin. Pregăteau elementele pentru cină [împărtăşanie] şi eram nervoasă în interior, pentru că fusesem forţată să beau sânge uman în ritualurile satanice, deci sângele mi se părea aşa o nebunie. Dar L-am auzit pe Domnul vorbindu-mi, şi El a spus: Dacă vei bea sângele Meu şi vei mânca trupul Meu, te voi vindeca de orice ţi-a făcut duşmanul. Aşa că am luat cina Domnului şi totul s-a schimbat şi am devenit o persoană completă. Dumnezeu a făcut-o într-o clipă, prin cină.”

După ce a luat cina, Dumnezeu a condus-o de asemenea pe Nancy printr-un proces de iertare a tatălui ei. Următoarea dată când l-a văzut, el era pe patul de moarte.

„Era la reanimare, ei nu credeau că o să-mi poată vorbi, şi totuşi s-a ridicat în pat şi s-a pocăit faţă de mine. I-am spus: Tată, tot ce vreau să ştiu este dacă Îl cunoşti pe Isus. Iar el a spus, s-a uitat la mine şi a zâmbit, şi a zis că tocmai a spus rugăciunea păcătosului cu un vecin care era pastor. Şi lacrimile îmi curgeau pe obraji, şi am spus: Singurul lucru pe care îl vreau, este să te aud că o spui. Aşa că tatăl meu a spus rugăciunea păcătosului cu mine şi cam la şaizeci de secunde după aceea a murit şi s-a dus în rai.”

Astăzi Nancy este o susţinătoare pentru copiii abuzaţi şi neglijaţi în sistemul judiciar. Ea de asemenea a ajutat la înfiinţarea unor orfelinate în cinci naţiuni diferite şi călătoreşte prin lume pentru a-şi face povestea cunoscută şi slujeşte în lucrarea de eliberare.

„Sunt liberă, mă simt atât de liberă, mă simt atât de uşoară, mă simt atât de fericită, şi Dumnezeu mi-a îngăduit să iau parte la eliberarea altor oameni. Ştiţi, vreau doar să spun că există putere în sângele lui Isus, iar sângele nu şi-a pierdut niciodată puterea, şi nu-şi va pierde niciodată puterea. Isus nu a venit şi nu Şi-a vărsat sângele ca să rămânem în robie, a venit şi Şi-a vărsat sângele ca să fim liberi. Şi vă spun că Dumnezeu ne vrea liberi.”

[Vdeo: Daughter of Satanist High Priest Tells of Her Experiences! O fetiţă a fost folosită realmente de tatăl ei pentru a produce copii pe care el să îi sacrifice în ritualurile lui ca mare preot satanist. Pentru o a afla mai multe despre povestea lui Nancy, clic aici.]

Bună, numele meu este Dean Ogden. În copilărie nu prea am avut mult imput spiritual. Mă duceam la biserică ocazional cu bunica mea. Când am ajuns la liceu, chiar mi-au plăcut ştiinţele naturii şi matematica, şi chiar am ajuns foarte ştiinţific. Deci chiar nu am mai lăsat loc pentru Dumnezeu.

Pe la sfârşitul liceului, mi-am făcut nişte prieteni care m-au introdus în folosirea mesei ouija. Am devenit tot mai expus la ocult şi la lucrurile paranormale şi supranaturale, şi am început să văd tot mai mult latura fizică tangibilă a ceea ce se întâmplă în afara sferei noastre, şi sincer, aceasta m-a intrigat.

La câţiva ani după ce am intrat cu adevărat în paranormal, am întâlnit o doamnă care era wiccană şi practica vrăjitoria, şi chiar m-a luat oarecum sub aripa ei. Prin ea, am învăţat tot mai mult despre domeniul spiritual. Ai o entitate spirituală care, aşa cum ştim noi, creştinii, este un demon, dar din exterior este un spirit, şi este un spirit drăguţ. Deci am sfârşit prin a avea această, această minciună, deci sfârşeşti prin a avea acest poltergeist, această mască, care te face să crezi că interacţionezi cu o creatură minunată, iubitoare, când de fapt tot ce face este să te abată de la Dumnezeu şi încearcă să te pună pe un drum prin care poate să profite de tine într-un anumit moment.

Când aveam douăzeci și trei de ani, în 1996, lucrurile chiar au început să coboare spre iad. Relaţia în care eram de doi ani a început pur şi simplu să iasă de sub control. La sfârşitul ei am fost cu adevărat rănit şi chiar am ajuns în cea mai proastă situaţie posibil. În acelaşi an am primit prima mea slujbă adevărată şi şeful meu, un tip grozav, trecuse printr-o experienţă similară cu câteva luni în urmă. Era într-o relaţie care era foarte intensă şi care pur şi simplu a explodat. Şi-mi amintesc că venea la lucru în acele dimineţi, arătând foarte bolnav. Dar apoi am început să văd că era mai bine. L-am întrebat: „De ce, de ce tu eşti mult mai bine decât mine? Nu înţeleg.” El s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Dean, este Isus.” Iar eu m-am uitat la el şi am continuat: „Nu, chiar, chiar, ce este?” Şi el a spus: „Nu, este Isus.” Şi în momentul acela am realizat: „E bine pentru el, eu am zeiţa mea, şi totul va fi bine.”

În acea lună de septembrie, eu şi familia mea am primit încă o mare lovitură: mătuşa mea şi unchiul meu au fost omorâţi într-un accident de maşină de un şofer beat. Prietenul meu Paul continua să spună: „Ei, nu vii la studiul ăsta biblic?” „Nu, nu e genul meu. Refuzam iar şi iar, şi găsind că scuzele mele nu erau prea bune, m-am dus. M-am dus la acel studiu biblic, era într-un parc auto şi era condus de Lenz Ham. Am avut o experienţă acolo care a fost chiar, cred că a fost un punct de cotitură. Era ca şi cum cineva turnase gazolină peste mine şi ardeam. Mă simţeam foarte neconfortabil şi ştiam că era din cauză că zeiţa pe care o urmam ştia că eram într-un loc în care nu ar fi trebuit să fiu şi mă învăţa o lecţie.

Aşa că am plecat în acea noapte, m-am dus acasă şi mi-am făcut ritualurile, mi-am aprins lumânările şi uleiurile şi celelalte. Nu a funcţionat. În următoarele câteva săptămâni a fost ca şi cum vorbeam cu cineva care mi-a întors spatele. Motivul pentru care nu mai funcţiona pentru mine, motivul pentru care când meditam şi mă concentram asupra zeiţei mele, motivul pentru care nu mai funcţiona, era că erau o mână de oameni care se rugau pentru mine. Iar acum îi cunosc pe fiecare dintre ei, şi ştiu cine sunt şi ştiu ce au făcut, şi sincer, atunci nu mi-a plăcut, dar acum realizez că acela a fost cel mai important lucru, că s-au rugat pentru mine.

Câteva zile mai târziu m-am hotărât să mă duc iar la acel studiu biblic, pentru că prietenul meu a tot continuat să-mi vorbească despre el. Şi acolo am început să întâlnesc oameni. Şi erau creştini. Unul dintre ei mi-a dat o Biblie pe care o mai am şi astăzi, este mica mea Biblie de studiu. Şi am început să o citesc. Şi eram ca un burete. Doar citeam, şi citeam, şi citeam, şi am început să înţeleg, am început să-L întâlnesc pe acest tip, Isus.

Cam după o lună sau cam aşa ceva după toate astea, când eram cu noii mei prieteni creştini, era Halloween. Halloween era perioada din an când eram în putere, pentru că era Samhain şi întunericul venea. Chiar mă simţeam rupt în bucăţi. Aceea a fost noaptea, de Halloween în 1996, când am îngenuncheat şi am cerut iertare pentru faptele pe care le făcusem. M-am rugat Domnului să intre în mine, să trăiască în mine, să mă ajute, şi este o chemare pe care am făcut-o de Halloween şi care a fost înălţată de Ziua Tuturor Sfinţilor.

Toate cristalele şi poţiunile şi uleiurile şi cărţile pe care le aveam erau încă în cufăr în dormitorul meu. Şi am vorbit cu nişte pastori şi ei au spus că ar cam trebui să scap de ele. În inima mea ştiam că trebuia să le înapoiez persoanei care îmi dăduse toate acelea. Aşa că timp de câteva săptămâni, în fiecare noapte mă rugam cu privire la acea cutie. Spuneam: „Doamne, leagă asta. Fă ca nimeni să nu o poată folosi.” Deci am pus totul în spatele maşinii mele şi am condus până la casa acelei doamne, şi am bătut la uşă şi nu era nimeni acasă. Aşa că am lăsat acolo cutia şi am scris un bilet. Am spus: „Am fost schimbări mari în viaţa mea, şi eu nu mai sunt aşa. Nu am nevoie de aceste lucruri, ţi le dau înapoi.”

După câteva săptămâni am primit un apel telefonic de la ea. A spus: „Deci, ce eşti?” Am zis: „Ei bine, acum sunt creştin.” Ea a spus: „O, este OK. Ce ai făcut, ce le-ai făcut lucrurilor pe care mi le-ai înapoiat?” Am zis: „Doar m-am rugat asupra lor. De ce?” A spus: „Nu mai funcţionează. Am încercat să le purific, şi nu a funcţionat. S-a întâmplat ceva cu ele. Nici nu le mai pot atinge. Trebuie să scap de ele.” Şi m-am gândit chiar atunci, şi privind în urmă am făcut-o şi mai mult, că Dumnezeu a câştigat, că m-a eliberat de acea întunecime; că lucrurile care mă ţineau în gheara lor, erau acolo, dar au trebuit să-mi dea drumul fiindcă odată ce Duhul Sfânt a intrat în mine, eram domeniul lui Dumnezeu, eram teritoriul lui Dumnezeu, şi lucrurile acelea nu mai erau binevenite aici.

Aceasta este o copie a mărturiei pe care am prezentat-o la biserica mea.

[Dean’s testimony, YouTube. Pentru o altă mărturie a lui Dean, clic aici.]