de Grantley Morris

Aceasta este o altă secţiune peste care clar că aş vrea ca fiecare să poată sări, iar dacă nu ai vise sexuale explicite, care implică pe altcineva decât pe partenerul tău de căsătorie, te rog să o faci. Totuşi, nu aş putea susţine că am o pagină web despre visele rele, nici pe departe adecvată, fără să menţionez cel puţin acest subiect. Voi lăsa cititorul să evalueze subiectul în rugăciune. Sună bizar, sau chiar de necrezut pentru cei mai mulţi dintre noi, dar înainte de a fi din nou redus la tăcere de autoritatea bunului simţ, îngăduiţi-mi să vă amintesc că doar fiindcă ceva este în afara experienţei noastre, sau doar fiindcă incidentele moderate ar putea fi mai degrabă naturale decât supranaturale, nu înseamnă că incidentele autentic supranaturale nu există.

Ocultul vorbeşte despre spiritele incubus (masculin) şi succubus (feminin) care fac sex cu oamenii, de obicei când oamenii dorm, sau sunt pe cale să adoarmă. Există oameni pentru care aceasta este la fel de indezirabil precum violul, dar există şi unii care încearcă în mod deliberat să cultive experienţa. Scopul lor este ca un spirit să le apară într-un vis viu, în formă umană, şi să facă sex cu ei. Adesea, forma cerută este cea a unei persoane specifice, care nu poate fi obţinută, pe care ei o consideră a fi foarte de dorit, precum un star de film, sau un străin pe care l-au poftit.

În anii lui de început, un tânăr bărbat creştin fusese dependent de masturbare şi fantezie sexuală. La câţiva ani după încetarea acestui comportament, a fost şocat să descopere învăţătura ocultă care preamărea masturbarea şi fantezia sexuală, ca moduri cheie de a încuraja spiritele sexuale să ia în stăpânire visele cuiva. Deşi încetase deja un astfel de comportament, doar pentru a nu risca, a renunţat verbal la toate lucrurile la care s-a dedat vreodată, iar în Numele lui Isus a mustrat orice demoni pe care, în mod necugetat, îi încurajase. Uimitor, s-a trezit că era supus unui contraatac, fiind chinuit de vise sexuale excepţional de vii, dincolo de orice cunoscuse vreodată. A continuat lupta spirituală, iar după câteva zile de împotrivire faţă de demoni, a fost liber de vise.

Da, provocarea demonilor sexuali, prin renunţarea la orice implicare inconştientă pe care a avut-o cu ei, a încurajat un contraatac, dar faptul că a rămas credincios l-a adus la un nivel de libertate anterior necunoscut lui. Nu ignora înţelegerile nerezolvate cu demonii, şi asigură-te că te pocăieşti de ele. Pentru alte detalii despre experienţa acestui bărbat, vezi Vise sexuale demonice.

[Grantley Morris, Demonically-Inspired Sexual Dreams. Extras din How to Cope with Nightmares And Unwanted Dreams. Copyright © Grantley Morris. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Grantley Morris

Un tânăr mi-a scris spunând că începuse să se autosatisfacă când era copil mic, iar când a crescut, a început să combine autosatisfacerea cu fantezia şi pornografia uşoară. Când a început să se simtă vinovat din cauza acestui comportament, era complet dependent. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în cele din urmă a înfrânat comportamentul la vârsta de optsprezece ani, toate fanteziile şi pornografia au luat sfârşit, şi se autosatisfăcea doar ocazional, după ce era foarte excitat sexual de vise sexuale.

Nu aş recomanda asta niciodată, dar câtva timp mai târziu, s-a simţit îndemnat în mod ciudat de Dumnezeu să citească despre spiritele incubus şi succubus. Un articol ocult l-a şocat în mod deosebit. Descria cum să ademeneşti aceşti demoni sexuali. Înlăturând îmbăiatul, parfumul şi lumânările, care nu aveau sens, ingredienţii activi erau masturbarea şi fantezia – chiar comportamentele în care obişnuia să se implice când era mai tânăr. Preocupat că prin comportamentul lui trecut ar fi putut, fără să ştie, să cedeze demonilor, le-a poruncit să plece în Numele lui Isus. După aceea a început să aibă vise sexuale foarte cumplite, cu mult mai multe detalii decât experimentase vreodată într-un vis. El scrie:

„În timpul acestor vise, eram asaltat de o poftă care cu greu putea fi controlabilă, şi de furie (în principal, frustrare din cauza poftei). Erau tot felul de personaje în aceste vise. Personajele îşi schimbau adesea forma şi întotdeauna încercau să facă din vise, canale sexuale. Emisiile nocturne însoţeau întotdeauna visele. A fost nevoie de mustrare serioasă şi de citarea Scripturii, şi a fost cam o săptămână de luptă cu adevărat intensă, dar dependenţa a fost ruptă, iar visele sunt duse, împreună cu emisiile nocturne.

Acum a fost aproape o lună şi jumătate fără vise sexuale. În acest timp am avut două emisii nocturne, amândouă fiind precedate de fantezii sexuale, pe care mi-am îngăduit să le am în timpul zilei. Acestea au fost clipele când mi-am luat ochii de la Isus şi am lăsat compromisul să se furişeze.”

[Grantley Morris, Demonic Sexual Dreams. Copyright © Grantley Morris.]

de Grantley Morris

Autosatisfacerea: Nisip mişcător sau grija lui Dumnezeu pentru cei fără parteneri adecvaţi?

Înspre o perspectivă creştină despre autostimulare

Soluţii creştine la frustrarea sexuală

Partea 2: În necunoscut

Sex cu demonii?

O femeie creştină inteligentă, talentată şi dedicată, implicată cu program întreg în lucrarea creştină, a răspuns la postările mele şi am început să ne trimitem e-mailuri. Nu se căsătorise niciodată şi am devenit destul de apropiaţi. După un timp, mi-a făcut confidenţa că în trecut obişnuia să se masturbeze în timp ce îşi imagina că face lucruri romantice sau sexuale cu un bărbat real sau imaginar. Posibil, pentru motive similare celor pe care le-am subliniat mai sus, treptat a început să se simtă stânjenită de acest tip de fantezie. Totuşi, în loc să renunţe la îngăduinţa prea mare de sine, a decis să se masturbeze într-un mod mai „creştin”. În loc să aibă fantezii despre un bărbat normal, s-a excitat sexual în timp ce Îl vizualiza pe Hristos, dezvoltând astfel pofte sexuale pentru Fiul lui Dumnezeu, şi având chiar fantezii că face sex cu El.

Oripilat că mintal curvise cu Cel Sfânt, am încercat cu disperare să o fac pe draga mea prietenă să vadă gravitatea păcatului ei. În mod tragic, conştiinţa ei devenise atât de stricată încât, deşi am încercat cu disperare, în multe ocazii, nimic din ce am putut spune, nu a putut-o convinge să ar trebui să se oprească din a-L pângări pe Fiul lui Dumnezeu în mintea ei.

Există pericole de temut pentru cei care vor să se ţină tare atât de păcatul lor, cât şi de Domnul lor.

Nedorind să distorsionez vreuna dintre următoarele relatări, atrag atenţia că cel puţin în câteva dintre ele, masturbarea nu a fost implicată. Valoarea lor pentru examinarea spirituală, de către noi, a sexului în singurătate, constă în faptul că ele sugerează că spiritele înşelătoare pot să exploateze sentimentele sexuale. După ce vom cita câteva exemple, vom încerca să vedem dacă există implicaţii pentru cei care caută să combine autosatisfacerea cu fanteziile spirituale.

O femeie pe care am consiliat-o a mărturisit următoarele:

„Demonii stăteau în picioare lângă patul meu. Unul arăta ca Hristos, într-o robă albă, şi m-am simţit în siguranţă. Apoi a intrat în pat cu mine, şi am simţit că mă strângea în braţe. Apoi şi-a pus mâna unde nu trebuia şi am ştiut că nu era Dumnezeu. A devenit negru.”

O altă femeie, o creştină dedicată, a povestit despre viziuni sexuale cu „Isus”. Pentru amândouă femeile, sexul solitar a jucat un rol, dar vulnerabilitatea lor la ispită a fost de o natură pe care nu am cercetat-o, ca să-mi satisfac curiozitatea, în ceea ce priveşte cât de puternică era legătura dintre sexul solitar şi experienţa lor cu răul spiritual.

Totuşi, într-un alt e-mail, o femeie a scris despre atacurile demonice pe care le-a suferit:

„M-a paralizat, aproape m-a sufocat şi, mai rău, m-a violat. Nu am spus nimănui, dar simt că acolo, undeva, sunt cei care înţeleg, şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei.”

Roxanne, creştină de numai câteva luni, renunţase la mormonismul ei din trecut, cu excepţia a ceea ce mormonii numesc „martorul duhului sfânt” sau „pieptul care arde”. Acesta este un simţământ pe care mormonii pun accentul, ca o confirmare a aprobării şi călăuzirii lui Dumnezeu. Fiind crescută ca mormonă, Roxanne a acceptat faptul ca fiind de la Dumnezeu, fără a-l pune sub semnul întrebării, deşi era nedumerită de ce mormonii îl experimentează ca o confirmare că eretica lucrare Cartea lui Mormon este de la Dumnezeu. Într-o zi, Roxanne a căutat personal experienţa, pentru a confirma călăuzirea lui Dumnezeu. Ea mi-a făcut cunoscute următoarele:

„Spiritul a venit: un sentiment care îţi arde pieptul, iubitor, frumos, dincolo de orice explicaţie. Dragoste pură.

După ce l-am lăudat şi i-am urat bun-venit, această persoană foarte reală/acest spirit foarte real m-a excitat sexual intenţionat şi forţat, după care a urmat o plăcere sexuală nepământeană. Stimularea sexuală a continuat ore în şir.

În mod repetat, el a pretins că este Dumnezeu, care caută dragostea, şi închinarea, şi lauda mea. Devenea mai cald şi mai puternic când îl lăudam. Când era înăuntrul meu, simţeam ceva ca cea mai adâncă dragoste, afecţiune şi mângâiere pe care am simţit-o vreodată.

Patru zile am trecut de a a-l lăuda, la a-i cere să plece în Numele lui Isus. Deşi era foarte convingător că era Dumnezeu, mi-a înceţoşat vederea când am încercat să citesc din Biblie, iar când am persistat cu cititul, a continuat să dea conotaţii sexuale celor mai nevinovate lucruri din Biblie. La un moment dat, când se îndrepta către mine sexual, în mod aproape tangibil, am aruncat o privire în oglindă, iar răul pe care l-am văzut în ochii mei m-a făcut să îngheţ.

Bazându-mă în principal pe cum mi-a afectat cititul în Biblie şi pe ceea ce văzusem în oglindă, am luat decizia clară de a-l respinge. Când în sfârşit am decis să fac aceasta şi să-mi concentrez gândurile numai asupra lui Isus, a plecat în mod dramatic, făcându-mă să tuşesc intens. Când a plecat, am simţit lumină (el mă făcea să mă simt foarte înceată şi grea), iar cunoaşterea Scripturii a fost turnată repede în mine. Am auzit rostite în duhul meu cuvintele: «Bineînţeles că nu am fost Eu, ci dumnezeul Cărţii lui Mormon, pe care l-ai cerut. S-a dus şi nu are drept legal să se întoarcă la tine. Eu sunt cu tine. Nu căuta semne sau sentimente, pentru că sunt înşelătoare. Dragostea Mea pentru tine este confirmată în Scripturi, iar Cuvântul meu îţi este suficient. Să depui mărturie despre acest demon al mormonilor pe care îl cunoşti.»

Ştiu că experienţa mea îi va lăsa perplecşi pe mulţi creştini, dar ea a avut loc. Domnul meu nu m-a abandonat niciodată. Invitasem acel înger de lumină înşelător. De fapt, a trebuit să-i urez bun-venit constant, sau se oprea; în mod clar încă fiind cu mine, dar incapabil să mă forţeze să fac ceva.

Dumnezeu, în gloria Lui, a îngăduit îngrozitoarea experienţă, ca să-mi arate adevărata natură a mormonismului. Fără ea, nu aş fi crezut niciodată că biserica în care mă simţisem în siguranţă toată copilăria, plină de oameni care mă iubesc, care Îl lăuda pe Dumnezeu şi care învăţa despre un trai moral, bun, lipsit de egoism, caritabil, conservator, putea fi de la diavolul.”

Câteva săptămâni mai târziu, Roxanne le-a spus părinţilor ei despre experienţă, sperând că aceasta îi va ajuta să înţeleagă de ce nu mai era mormonă. După aceea s-a dus în dormitorul ei şi a întâlnit din nou spiritul, dar de data aceasta spiritul:

„Părea atât de întru totul întunecat şi rău, total opus faţă de cum părea când era înăuntrul meu. Mi-a trimis un mesaj atât de puternic că era extrem de supărat pe mine. Aceasta a fost înspăimântător, dar în acelaşi timp mi-a dat speranţa că părinţii mei se vor trezi spiritual, fiindcă evident, faptul de a-mi face cunoscută mărturia era o ameninţare pentru diavol.”

Persoana care păcătuieşte, a arătat Isus, este rob al păcatului. Răul este un drog care creează dependenţi, oferind o măsură de plăcere. În general, orice formă de rău oferă plăcerea ei unică, şi de fiecare dată când cineva repetă răul, robia se intensifică. Chiar dacă plăcerea este simţită doar o dată, iar apoi persoana se pocăieşte întru totul de ea, în mod tipic, este chinuită tot restul vieţii de pofta ocazională pentru acel simţământ. Sfârşim ca israeliţii din vremea lui Moise. Dumnezeu îi eliberase din sclavie, dar tot restul vieţilor lor, s-au trezit, ocazional, tânjind după plăcerile Egiptului, chiar dacă ştiau că aceasta însemna robie. Este un motiv practic puternic pentru abţinerea de la orice experimentare, cu orice s-ar putea dovedi a fi rău. Chiar când s-au pocăit cu sinceritate, faptul că s-au ocupat cu răul, fie că este vorba de păcat sexual, de heroină sau de orice altceva, le lasă de obicei pe victime cu pofte şi cu o nouă sursă de ispită, care le hărţuieşte tot restul vieţilor lor. Roxanne spune:

„Să fiu sinceră, chiar agăţându-mă de Domnul cu toată puterea, după ce a plecat, şi în ciuda faptului de a fi atât de speriată de realizarea că acea fiară era răul pur, a trebuit să mă lupt împotriva dorinţei de a o invita înapoi.”

Precum este riscul cu orice experimentare sexuală, Roxanne mărturiseşte:

„Mă rog ca amintirea plăcerii să pălească, fiindcă mă trezesc rugându-mă ca soţul meu să poată face ce a făcut el, şi ştiu că este nedrept să compar. Din nefericire, am o memorie puternică în ceea ce priveşte acest aspect.”

Un prieten de-al meu s-a născut într-o sectă. „Isus” le apărea cu regularitate. Avea o faţă inocentă, o robă albă – şi era gata pentru sex. Viola cu regularitate femeile membre în cult.

O altă prietenă de-a mea suferise oroarea de a fi prezentă, în timp ce o femeie pe care o cunoştea, era violată cu brutalitate de cineva pe care niciuna dintre ele nu l-a putut vedea.

Pentru mine, faptul că am auzit atâtea relatări direct de la sursă, în ciuda experienţei mele foarte limitate, arată că spiritele înşelătoare, care se asociază cu experienţele sexuale, probabil că sunt ceva îngrijorător de obişnuit. Aceasta sugerează că combinarea deliberată a sentimentelor sexuale cu fantezia spirituală s-ar putea să nu fie o opţiune sigură, aşa cum s-ar putea presupune. Ar putea această practică atrage atenţia nedorită a părţii întunecate a lumii spiritelor? Nu aplic tehnici de înspăimântare. Trebuie totuşi să fim cel puţin alerţi la posibilitatea ca aceasta să conducă la înşelarea spirituală.

Dicţionarul Merriam-Webster defineşte două cuvinte îngrijorătoare:

Incubus: un spirit rău care se aşează deasupra persoanelor, în somn; în special unul care are relaţii sexuale cu femeile, în timp ce ele dorm

Succubus: un demon care ia formă feminină, ca să aibă relaţii sexuale cu bărbaţii când dorm

S-ar părea că oricine caută excitare sexuală când nu este prezent niciun om, trebuie să fie în gardă la faptul că se deschide pentru demoni. Nu spun că autoerotismul va conduce inevitabil la activitate demonică, nici că cei care suferă experienţe sexuale demonice s-au angajat inevitabil în autostimulare, dar dacă cineva lasă ca fanteziile sexuale să rătăcească înspre spiritual, este posibil să fie creată o deschidere către demonic. Creştinii atât de disperaţi pentru gratificarea sexuală, care nu sunt dornici să aştepte un partener uman, ar putea decide să caute ajutorul lui Dumnezeu, stimulându-se sexual. Dacă este aşa, „dumnezeul” care răspunde s-ar putea să nu fie Dumnezeul pe care Îl vor.

Un bărbat căsătorit mi-a scris foarte tulburat deoarece, cu reticenţă, ajunsese la concluzia că fusese victima demonilor sexuali. Ani de zile fusese sigur că era ceva spiritual. Pentru el, singura întrebare era natura spiritului.

Totul începuse când era necăsătorit şi tânjea după sex. El a spus că două creştine foarte puternice, extrem de admirate, de la o biserică respectată, îi spuseseră că Dumnezeu vrea să facă sex cu noi. Nu ştiu dacă aceasta au vrut ele să spună, sau dacă el a auzit ce vroia să audă.

Acest om scump era uluit că a putut să sfârşească în încurcătura în care credea acum că se află, deoarece mai înainte crezuse sincer că spiritul care îi dădea senzaţii sexuale era Domnul, care îi împlinea cu dragoste nevoile. „Doream sex atât de tare”, a scris el, „şi de câte ori am auzit noi că Dumnezeu poate satisface orice nevoie? Ei bine, este vorba despre orice nevoie, sau nu? Este Dumnezeu, sau este un altul, cel care o va satisface?”

Eu am răspuns:

„Va satisface Dumnezeu «nevoia» de heroină a unui dependent? Va satisface El «nevoia» de răzbunare a unei persoane pline de ură? Va satisface El «nevoia» de o victimă a unui violator? Când lui Isus Îi era foame în pustie, Satan a fost cel care a oferit un mod de a-I satisface nevoia.

În puternic contrast cu un dumnezeu care ne împlineşte orice poftă şi tânjire, avem un Dumnezeu care în mod repetat ne-a spus să ne tăgăduim pe noi înşine, să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Domnul nostru crucificat. Avem un Dumnezeu care spune:

Coloseni 3:5 „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.”

Romani 13:14 „Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.”

Galateni 5:16-17 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

Efeseni 4:21-22 „… aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.”

2 Timotei 2:22 „Fugi de poftele tinereţii.”

2 Timotei 4:3 „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”

Şi am putea continua.

Cu consternare, el a răspuns că până ce s-au transformat în senzaţii anale, acceptase senzaţiile sexuale ca fiind de la Dumnezeu, fiindcă veneau la el vorbind în limbi sau citind Biblia, sau putea să simtă prezenţa Domnului. Presupusese că aceste lucruri l-ar fi protejat de rău.

Când dorinţa noastră de plăcere egoistă depăşeşte voinţa noastră de a ne tăgădui pe noi înşine pentru gloria lui Hristos, din punct de vedere spiritual suntem în pericol grav. Dacă tânjim cu pasiune atât după plăcere nelegitimă, cât şi după o conştiinţă curată, dorinţa noastră se poate împlini. Putem ajunge în punctul de a păcătui cu o conştiinţă curată. Şi este cel mai înspăimântător lucru din univers. Se numeşte amăgire. Toţi ştim că duşmanul nostru spiritual este Înşelătorul, care se deghizează într-un înger de lumină.

Este ceva foarte rar ca Dumnezeu să călăuzească pe cineva la a cerceta – chiar şi academic – spiritele incubus şi succubus. Iar oricine îndrăzneşte să încerce o asemenea cercetare fără călăuzirea specifică a Domnului, este nesăbuit. Totuşi, un tânăr a simţit o astfel de călăuzire de la Dumnezeu. Deoarece ar prefera să rămână anonim, îl voi numi Tim.

Spre oroarea lui, Tim a citit că ocultiştii citau nu ritualuri ciudate, practici neobişnuite sau invocarea demonilor, drept cheia întâlnirii spiritelor sexuale, ci pur şi simplu folosirea masturbării, împreună cu fanteziile despre partenerul ales. Exista aşteptarea că un spirit sau altceva va apărea în vise, nu ca o creatură hidoasă, ci în forma persoanei imaginate. Ceea ce l-a alarmat pe Tim a fost realizarea că, deşi atragerea demonilor era cea mai departe de mintea lui, practica ocultă recomandată pentru atragerea spiritelor era esenţialmente identică celei pe care el – împreună cu un mare număr de masturbatori care nu au niciun interes ocult – o făcuse. Pusese capăt obiceiului cu ani în urmă, dar deşi nu se mai deda la această practică, rămânea un fapt că se angajase în ea în trecut.

Înainte de a continua, ar fi bine să inserez o scurtă notă despre visele umede, pentru ca cine citeşte, să nu devină îngrijorat fără motiv. Nu se pune problema că emisiile nocturne nu pot fi perfect naturale şi inofensive. Ceea ce nu înseamnă totuşi că trebuie să fie asociate cu vise plină de poftă. Visele sunt în mare parte dincolo de controlul nostru, dar ele tind să reflecte lucrurile la care ne gândim şi la care ne expunem în orele când suntem treji. Dacă facem ce putem, ca să ne înfrânăm gândurile conştiente şi să dedicăm somnul nostru Domnului, ne putem aştepta ca visele nedorite să cedeze.

În ciuda faptului că nu experimentase niciodată manifestări evidente ale demonilor sexuali, Tim s-a întrebat dacă ar putea fi o legătură între activitatea demonică şi visele lui umede. A ales să renunţe la păcatul fanteziilor sexuale şi masturbării din trecut, a recunoscut că ele l-ar fi putut deschide faţă de interferenţa demonică, şi şi-a exercitat autoritatea asupra activităţii demonice, pe care le-a acordat-o Isus tuturor credincioşilor. Rezultatul a fost o schimbare dramatică a viselor lui. Mai întâi, a suferit un atac complet, în care a avut vise sexuale cumplite, ca nimic din ce avusese parte vreodată. Totuşi, după o săptămână de luptă spirituală intensă, puterea a fost ruptă, iar visele au dispărut complet. Pe scurt, a existat o schimbare pronunţată în activitatea sexuală la care este expus, în timpul în care noi toţi suntem cel mai vulnerabili la atac – când dormim. (Pentru detalii, vezi Sexul, demonii & tentaţiile.)

Tacticile de înspăimântare nu sunt pe agenda mea. Pur şi simplu îţi sugerez să verifici cu Domnul experienţa lui Tim, să vezi dacă ea ar putea avea relevanţă pentru tine. Domnul nostru, nu afirmaţiile ocultiştilor, nici experienţa personală a cuiva, este autoritatea noastră spirituală cea mai înaltă. Totuşi, avem nevoie să continuăm să ne uităm la Domnul, pentru discernământ spiritual. Spiritele necurate sunt de obicei prea prefăcute, ca să apară cu coarne şi coadă.

[Grantley Morris, Sex with Demons? Extras din Masturbation: Moral Quicksand or God’s Provision for Those Without Adequate Partners? Towards a Christian View of Sexual Self-Stimulation, Part 2: Into the Unknown. Copyright © Grantley Morris. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Grantley Morris

Experienţe în afara corpului, visare lucidă, călătorie astrală, case bântuite, fantome, atacuri demonice

Demoni sau fantome care par să reziste mustrării în Numele lui Isus

Există o gamă uimitoare de moduri în care oameni diferiţi interpretează ceea ce este cunoscut de comunitatea ştiinţifică/medicală ca paralizie în somn, sau paralizie în somn cu halucinaţii. Cei care o au pentru prima dată, ar putea crede că au un atac cerebral. Alţii cred că au casa bântuită şi că văd fantome. Unii o văd ca pe un atac demonic, sau chiar cred că sunt posedaţi de demoni. Alţii gândesc că au fost blestemaţi sau deocheaţi. Unii o numesc coşmar sau groaza nopţii, sau experienţe în afara corpului, sau călătorie astrală. Unii experimentează cu ea, cercetând ce pot dobândi când sunt în această stare, alţii fac tot ce pot ca să se ferească de ea. Unii se tem că sunt instabili emoţional, alţii se tem că ea dovedeşte că sunt patetic de slabi spiritual, alţii se mândresc cu ea, ca de un dar special.

Înainte de a explora variatele interpretări spirituale, să demistificăm acest fenomen surprinzător de obişnuit, descriindu-l pe scurt, în termen simpli, lipsiţi de emoţie.

Paralizia în somn are loc când te trezeşti din somn şi constaţi că eşti incapabil să te mişti. Ea este adesea descrisă ca o stare în care mintea lucrează, dar corpul rămâne adormit. În paralizia în somn cu halucinaţii, paralizia este asociată cu ceea ce pare a fi o experienţă în afara corpului, sau visare lucidă.

Este de înţeles, oamenii care suferă pe neaşteptate orice formă de paralizie, în mod tipic, o găsesc a fi terifiantă, iar mulţi dintre cei care suferă de paralizie în somn cred că este atât de ciudat, încât se tem că alţii ar crede că sunt nebuni, dacă ar recunoaşte că suferă de ea. Simţindu-se prea ruşinaţi ca să spună cuiva, mulţi oameni petrec decenii sau chiar întreaga viaţă, fără să pomenească nimănui despre ea. Prin urmare, unii medici şi cercetători numesc paralizia în somn, sau paralizia în somn cu halucinaţii, „ultima boală ascunsă”.

Să reluăm faptele de mai sus, de data aceasta cu ochi spirituali:

Precum fiarele sălbatice care deosebesc animalele slabe pe care să le atace, demonilor le place să exploateze orice slăbiciune naturală pe care o pot găsi la prada lor. Deci dacă există elemente naturale în paralizia în somn, aceasta nu elimină posibilitatea interferenţei demonice, ci este în schimb probabil să atragă atenţia demonică.

În paralizia în somn, imobilitatea este uneori atât de completă, încât persoana nu poate vorbi sau deschide ochii. Dacă eşti incapabil să spui ceva, în mod logic înseamnă că eşti incapabil să rosteşti cu voce tare Numele lui Isus. Ca şi cum a fi paralizat în mod misterios nu pare un motiv suficient pentru a te panica, inabilitatea de a rosti Numele lui Isus ar îngrozi orice creştin care îşi închipuie că Dumnezeu poate să elibereze oamenii de demoni, numai dacă rostesc Numele lui Isus cu voce tare. În realitate, această restricţie nu este mai alarmantă spiritual decât faptul de a fi incapabil de a vorbi din cauza laringitei sau hiperventilaţiei.

Demonii sunt ca un animal de pradă care, chiar dacă este feroce, trebuie să separe un animal de turmă înainte de a avea şansa unui atac de succes. Prin urmare, ezitarea obişnuită de a admite paralizia în somn le face jocul, iar dacă pot să insufle o vină falsă, din cauză că paralizia este atât de completă încât include vorbitul cu voce tare, atunci cu atât mai bine. Demonii sunt farsori abili, fiindcă nu au alternativă: sunt patetic de slabi, în raport cu prezenţa lui Hristos din orice creştin. Ei vor face tot ce pot ca să dea aparenţa că sunt puternici şi superîncrezători, dar totul este o cacealma. Ei îi iau pe creştini în serios numai când ştiu că aceştia iau în serios puterea prezenţei lui Hristos din ei, şi îi iau în serios pe creştinii care refuză să se lase înşelaţi de falsa bravadă a cacealmalei demonice.

Când a apărut paralizia în somn cu halucinaţii, demonii au început să i se arate lui Eric, iar el a părut neputincios să reziste acestor fiinţe rele. Totuşi, acum este complet liber de aceste atacuri, şi deşi se luptă din greu cu o măsură de vină nenecesară din cauza atacurilor, se simte mişcat în mod divin să împărtăşească experienţa lui, pentru ca alţii să poată fi ajutaţi. Ceea ce urmează este o versiune uşor prescurtată a unui e-mail pe care mi l-a trimis.

Grantley Morris

Site-ul tău este cu adevărat inspirator. Am citit multe subiecte de pe site-ul net-burst.net, şi toate mi-au plăcut. Îţi mulţumesc!

Nu aş presupune niciodată că povestea mea ar fi demnă să fie subiect pe net-burst.net. Fac doar ceea ce cred că cere Dumnezeu de la mine, făcându-ţi cunoscute următoarele.

În trecut am suferit de o stare în somn numită paralizie în somn, sau paralizie în somn cu halucinaţii. Isus m-a vindecat de aceasta în urmă cu câţiva ani, şi Îi sunt atât de mulţumitor.

Aveam cam cincisprezece ani când am experimentat-o prima dată. Trăsesem un pui de somn pe canapea, într-o după-amiază care mă îndemna la lene, iar când m-am trezit, am văzut că eram incapabil să mişc un muşchi. M-am gândit că era ciudat, dar nu am fost deosebit de alarmat. În cele din urmă, am putut să-mi mişc puţin arătătorul, iar la puţin timp după aceea, paralizia m-a părăsit complet. Întreaga experienţă a durat cam cincisprezece secunde.

În următorii patru ani, asemenea experienţe au apărut când şi când, fără să dureze vreodată mai mult de treizeci secunde. Se întâmpla de obicei chiar când eram pe cale să mă trezesc, sau să mă trezesc şi să mă întorc pe partea cealaltă – doar că nu puteam să mă întorc pe partea cealaltă. Uneori puteam să-mi deschid ochii, uneori nu puteam. Neavând o explicaţie, pur şi simplu am învăţat să trăiesc cu aşa ceva.

Într-o sâmbătă dimineaţa s-a întâmplat când mă trezeam. Am încercat să-mi mişc degetul, fiindcă învăţasem că mă ajută să „mă trezesc pe deplin”. De data aceea totuşi, s-a întâmplat un lucru ciudat. Părea că „mă rostogoleam din corp”. M-am sculat de pe pat, şi am păşit pe hol şi în baie. Am apăsat pe întrerupător, dar lumina nu s-a aprins. Apoi, deodată, am fost înapoi în dormitor, treaz, dar incapabil să mă mişc. În cele din urmă m-am trezit complet şi m-am sculat, simţindu-mă foarte ciudat. Pentru prima dată în viaţă, m-am simţit foarte neliniştit din cauza experienţelor. De-abia puteam crede ce se întâmplase. Am continuat să mă întreb: „Chiar am avut o experienţă în afara corpului? Chiar am mers prin casă, corpul meu fiind încă în pat?” A fost atât de suprarealist, şi nu am putut găsi nicio explicaţie.

După aceea, asemenea experienţe se întâmplau ocazional, întotdeauna dimineaţa, când soarele era sus pe cer. În cele din urmă, am învăţat să trăiesc şi cu asta. Chiar am ajuns în punctul în care, când încercam să aprind lumina şi nu se aprindea, realizam că eram „afară”, în timp ce corpul îmi era încă în pat. Odată am încercat un experiment în mijlocul experienţei. Am decis să merg afară, dar după ce am deschis uşa din faţă şi am păşit afară, am fost în cartierul părinţilor mei, nu în al meu. În acel moment eram mai mult într-o stare de vis, decât într-o stare în afara corpului. De cealaltă parte a străzii era o femeie. M-a observat, deci m-am dus să vorbesc cu ea. Cine era, sau despre ce am vorbit, nu-mi amintesc, doar că îmi părea cunoscută. Apoi am căzut din nou într-un somn adânc. „Şi cu asta gata experimentul”, m-am gândit eu.

La vârsta de nouăsprezece ani au început coşmarurile. „Coşmaruri” pare aşa un adevăr spus pe jumătate, dar este singurul cuvânt pe care îl am. Nu încerc să fiu melodramatic, dar nu există un mod de a da o idee despre cât de înspăimântătoare erau experienţele. Prima dată a fost cel mai rău. Atunci am devenit cu acuitate conştient de o prezenţă în cameră. Plutea deasupra mea, la piciorul patului. Am simţit că era plină de furie şi ură, care erau îndreptate întru totul asupra mea. Cumva, am ştiut că era un spirit extrem de răuvoitor. Răul pe care îl iradia era dincolo de orice descriere. Fiind creştin, singurul lucru pe care m-am putut gândi să-l fac, a fost să invoc Numele Domnului. Astfel că în mintea mea am strigat: „În Numele lui Isus Hristos, pleacă demonule!”

Ei bine, nu a plecat imediat, şi am putut simţi că râdea de mine. Apoi a început să se apropie de mine şi a dat la o parte păturile de pe pat. Puteam să-i simt mânia şi ura, şi erau copleşitoare. Sincer, am crezut că avea să mă apuce şi să mă târască în iad. Cumva, am fost în stare să sar din pat. Am alergat de-a lungul coridorului, în camera părinţilor mei, ţipând. Probabil că experimentam din nou o experienţă «în afara corpului», fiindcă apoi am fost din nou în propriul meu pat. Fiinţa era încă acolo, chiar şi mai mânioasă decât înainte. Din nou a smuls păturile de pe mine şi a venit la mine. Din nou am sărit din pat şi am alergat pe coridor, în camera părinţilor mei. Din nou am fost înapoi în patul meu. Din nou ea era încă acolo, plină de mânie. Aceasta s-a întâmplat a treia oară, înainte să fiu în sfârşit în stare să mă trezesc. S-a terminat. Eram plin de sudoare, iar pumnii îmi erau încleştaţi strâns în jurul cearşafurilor, ţinându-le strâns la gât.

Întreaga experienţă durase aproximativ treizeci de secunde, dar au fost cele mai lungi treizeci de secunde din viaţa mea. În dimineaţa următoare, părinţii mei nu au menţionat nimic despre asta. De ce ar fi făcut-o? Nu i-am trezit, şi nu fusesem fizic în camera lor în noaptea aceea. Aveau să treacă mai mulţi ani înainte de a pomeni cuiva despre aceasta. Nu-mi plăcea să mă gândesc la acea experienţă. Am încercat să o uit, şi mi-am scos-o din minte.

Curând după aceea, am putut să mă mut din casa părinţilor, în propriul meu apartament. Speram că era bântuită casa părinţilor, sau ceva de genul, şi că după ce mă mutam, aveam să fiu liber. Ei bine, noul meu loc era la fel de „bântuit”, şi am continuat să am asemenea experienţe chiar şi mai frecvent. Uneori era o singură prezenţă, uneori erau multe. Uneori simţeam o apăsare intensă pe piept. Uneori simţeam aproape că ceva încerca să intre în mine. Odată am văzut sânge pe tot braţul meu. Uneori aveam experienţe de două ori pe săptămână. Uneori treceau luni fără măcar una. Păreau să fie la întâmplare. Singura constantă era că prezenţa sau prezenţele erau extrem de rele şi violente, şi că mă urau cu intensitate.

A fost nevoie de câţiva ani ca să-mi adun curajul să vorbesc despre aceasta cuiva, dar în cele din urmă mi-a fost de ajuns. Am vorbit despre asta cu un lider creştin, şi ne-am rugat împreună. El chiar a păstrat legătura cu mine un timp destul de îndelungat. După aceea, atacurile s-au domolit substanţial, dar nu au dispărut complet. În sfârşit, după nouă ani lungi, la vârsta de douăzeci și opt de ani am primit ajutor. Dumnezeu mi-a descoperit ce declanşa episoadele. Pentru motive pe care nu este nevoie să le explic aici, am fost adesea extrem de deprimat în tinereţe, şi am contemplat sinuciderea. Fanteziile despre suicid chiar mă „mângâiau” uneori. Nu cred că aş fi trecut vreodată prin sinucidere, din cauza credinţei mele, dar mă simţeam cu adevărat bine să am fantezii despre ea. Uneori mă gândeam cât de supăraţi aveau să se simtă oamenii după ce aveam să mor, pentru că nu mi-au fost prieteni mai buni. Acum sunt plin de remuşcări din cauza acelor fantezii, dar pe vremea aceea mă făceau să mă simt bine. Uneori stăteam întins în pat mult timp înainte de a adormi, având gânduri ucigaşe faţă de mine însumi, cu sentimente de ură de sine şi milă de sine. Când mi-am amintit acele momente, a fost ca şi cum mi s-a aprins dintr-odată un bec în cap. Chiar în nopţile în care mă delectasem în ură de sine, am avut acele episoade. Uau!

De ce mi-a luat nouă ani ca să fac în sfârşit legătura, nu ştiu. Ceea ce ştiu totuşi este că Dumnezeu a fost Cel care mi-a arătat aceasta. Prin păcatul meu de a mă delecta cu ura de sine şi contemplarea sinuciderii, deschideam uşi pentru atacul demonic, invitând demonii să mă tortureze, chiar dacă pe vremea aceea nu realizam.

De îndată ce am înţeles asta, am încetat complet să am fantezii despre sinucidere. Era simplu: dacă tot ce aveam de făcut pentru a fi liber, era să pun capăt fanteziilor, atunci bineînţeles că aveam să o fac. Ce soluţie simplă, pentru o stare foarte complicată! Din acea zi, nu am mai văzut niciodată demoni în somn, şi este un simţământ minunat să mă pregătesc de culcare, ştiind că voi dormi liniştit.

După aceea, ocazional deveneam deprimat, iar gânduri de sinucidere îmi puteau intra în minte, dar de îndată ce o făceau, imediat le înlăturam. Ştiu ce se află pe acel drum, şi nu voi mai călători niciodată pe el.

Un alt lucru pe care este nevoie să-l menţionez este de ce în prima noapte nu l-am putut mustra eficient pe demon. Aşa înţeleg eu acum lucrurile, precum mi le-a descoperit Dumnezeu: în timpul momentelor de ură de sine, în loc să păşesc cu Isus, fugeam de El. Păcătuiam în mod activ şi conştient. Deci evident, nu am putut folosi darurile Lui. Chiar dacă tot Îl iubeam pe Isus, trecusem dincolo de protecţia Lui, şi fără să ştiu, invitasem demonicul. Nu este de mirare că demonul a râs de mine în prima noapte. Probabil că îi păream foarte comic şi patetic. Totuşi, chiar dacă nu l-am putut învinge pe demon, Isus tot m-a protejat. Niciun rău fizic nu mi s-a întâmplat în timpul coşmarurilor şi, mulţumiri fie aduse Domnului, odată ce am încetat să vreau să mor, coşmarurile s-au oprit. În cele din urmă am primit alinare, chiar când ajunsesem la limita rezistenţei. Dumnezeu ştie întotdeauna cât putem face faţă, şi niciodată nu ne dă mai mult de atât.

Numai câţiva ani mai târziu am dat de un site web despre paralizia în somn, şi brusc am descoperit că este ceva obişnuit. Paralizia în somn cu halucinaţii nu este la fel de obişnuită, dar tot este destul de frecventă. Să aflu că mulţi oameni au trecut prin experienţe similare, a fost foarte terapeutic. Şi cu aceasta, vindecarea mea a fost aproape completă. Tot ce este nevoie acum, este să-i ajut pe alţii să se vindece.

Nu susţin că oricine are gânduri despre sinucidere, sau are tulburări de somn, va începe să experimenteze paralizia în somn, sau paralizia în somn cu halucinaţii. Doar vă fac cunoscute experienţele mele, în ascultare smerită de Dumnezeu, pentru ca într-o zi, povestea mea să poată ajuta pe cineva.

Gânduri adiţionale de Grantley Morris

Câteva dintre comentariile lui Eric referitor la ce crede el că l-a slăbit în încercarea de a rezista demonilor, amintesc de primele cuvinte decisive din următorul verset:

Iacov 4:7 „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Sublinierea mea.)

Un prieten de-al meu care a experimentat foarte multe astfel de atacuri, a avut de asemenea lupte intense cu gândurile de sinucidere. El crede că dacă atunci când experimentezi paralizia în somn cu halucinaţii, încerci să explorezi ce poţi dobândi „în afara corpului”, aceasta le poate oferi demonilor un avanpost în viaţa ta.

Până acum de-abia dacă am făcut puţin mai mult decât să fac cunoscută experienţa unui bărbat, în speranţa că poţi extrage din ea ceva relevant. Totuşi, dacă suferi de paralizie în somn, ar putea foarte bine să existe elemente ale situaţiei tale care nu sunt acoperite de această pagină web. Îmi doresc să fac mai bine, dar pentru aceasta am nevoie de ajutorul tău. Dacă ai comentarii adiţionale sau cunoştinţe pe această temă, te invit să-mi trimiţi un e-mail la demons@net-burst.net [numai în limba engleză].

[Grantley Morris, Deliverance from Sleep Paralysis (SP) or Sleep Paralysis with Hallucinations (SPH). Copyright © 2011 Grantley Morris. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, clic pe www.net-burst.net.]

de Grantley Morris

Cum a găsit un creştin alinare

O armă spirituală pentru învingerea presiunii sexuale

După ce a citit postările despre autosatisfacere, un bărbat în vârstă de douăzeci de ani mi-a trimis un e-mail, dându-mi permisiunea de a face cunoscută experienţa lui, cu condiţia să nu-i dezvălui numele. Îl voi numi „Tim”. El a scris:

„Activitatea religioasă continuă, doar uneori îmi ţinea mintea departe de sex. A fost o soluţie temporară.

Am crescut într-un cămin creştin unde nu se discuta niciodată despre sex, şi m-am masturbat de când îmi pot aminti. Când aveam unsprezece ani, a început pubertatea, iar ea a adăugat o dimensiune cu totul nouă. Am folosit pornografia uşoară de când aveam poate doisprezece ani, şi filme western murdare până am avut poate cincisprezece ani. Am fost foarte dependent până la șaisprezece ani, când l-am întâlnit pe mentorul meu curent. Într-o noapte, el mi-a spus că Domnul nu vroia să mă mai masturbez. (El s-a exprimat mai elegant.) Nu am luat-o prea în serios, dar din acel moment, de câte ori mă dedam la masturbare, eram lovit de o durere îngrozitoare de rinichi. Durerea dispărea când o mustram în Numele lui Isus, dar adesea se întorcea, şi de obicei era nevoie de numeroase mustrări pentru a o face să stea de o parte. Aceasta era o dovadă destul de convingătoare că Dumnezeu vroia să renunţ la masturbare, dar poate că o lună m-am confruntat cu multă durere, şi am făcut multe mustrări. În cele din urmă I-am spus lui Dumnezeu că nu mă puteam opri din masturbare, dar că o voi face când aveam un vis umed – doar o dată, în ziua de după vis. În acest mod El avea să controleze cât de des. În acest aranjament, durerea nu a venit niciodată, afară numai dacă încercam de două ori în ziua următoare.

Până în ziua de astăzi nu sunt sigur dacă a fost de la Dumnezeu sau nu. Suspectez puternic că duşmanul a fost cel care şi-a dat toate silinţele ca să continui să mă masturbez. (Pur şi simplu retrăgând durerea, mă convinsese că eram în voia lui Dumnezeu.)

Duhul Sfânt a început să Se ocupe de mine cu privire la fantezia pe care încă mi-o permiteam. (Raţionasem că folosirea revistelor de benzi desenate este acceptabilă, deoarece ele nici măcar nu reprezentau femei reale.) La vârsta de optsprezece ani încetasem orice gen de fantezie când o făceam. Era atât de plictisitor, încât am luat în considerare să dau uitării toată treaba. M-am rugat pentru asta şi am simţit că Domnul îmi spune că ştiam ce este corect, şi că masturbarea avea să împiedice ca relaţia mea cu El să înainteze. Deci m-am oprit atunci şi acolo.

Încă aveam vise sexuale şi emisii nocturne. Ocazional mă masturbam, când mă trezeam după un vis sexual şi eram foarte excitat. Cu câtva timp în urmă, am fost călăuzit de Domnul să citesc puţin despre spiritele incubus şi succubus. Acum am făcut destule cercetări despre spiritele sexuale. Una dintre paginile web care a avut cel mai mare impact asupra mea a fost de pe un site ocult. Era un ritual despre cum să invoci incubus sau succcubus, care urmau să apară ca orice iubit sau iubită pe care îi vroiai. Chestia era să te îmbăiezi, să te parfumezi, să aprinzi o lumânare într-o cameră întunecată şi să te masturbezi, în timp ce aveai fantezii că faci sex cu partenerul ales. Am devenit foarte conştient de vina mea. Nu este nimic semnificativ în ceea ce priveşte scăldatul, parfumul sau lumânările. În mod clar, ingredienţii principali erau masturbarea şi fantezia sexuală – chiar lucrurile la care mă dedasem în mod repetat, cu ani în urmă. Aproape tot ce am citit despre invocarea acestor demoni, părea să descrie ce făcusem eu.

M-am pocăit că m-am supus acestor demoni, şi le-am poruncit să plece în Numele lui Isus. Iniţial, când am început să-mi asum autoritatea asupra spiritelor incubus/succubus, am început să am vise sexuale foarte îngrozitoare. Erau mult mai multe detalii decât experimentasem vreodată într-un vis. În timpul acelor vise, eram asaltat de o poftă care cu greu putea fi controlabilă, şi de furie (în principal, frustrare din cauza poftei). Erau tot felul de personaje în vise. Personajele îşi schimbau adesea forma şi întotdeauna încercau să facă din vise, canale sexuale. Emisiile nocturne însoţeau întotdeauna visele. A fost nevoie de mustrare serioasă şi de citarea Scripturii, şi a fost cam o săptămână de luptă cu adevărat intensă, dar dependenţa a fost ruptă, iar visele sunt duse, împreună cu emisiile nocturne.

De aproape o lună şi jumătate nu mai am vise sexuale. În acest timp am avut două emisii nocturne, amândouă fiind precedate de fantezii sexuale, pe care mi-am îngăduit să le am în timpul zilei. Acestea au fost clipele când mi-am luat ochii de la Isus şi am lăsat compromisul să se furişeze.

Presupun că am ceea ce Peter Wagner numeşte o «demonologie puternică», fiindcă a funcţionat atât de bine pentru mine. Am descoperit că mustrând un demon, aproape orice fel de rău poate fi ori oprit în proces, ori prevenit să se întâmple vreodată. Încerc din greu să mă gândesc chiar şi la o situaţie în care orice fel de gând rău nu a plecat imediat, (chiar dacă numai temporar) când m-am adresat lui în Numele lui Isus şi i-am poruncit să plece. Cunosc oameni care au o „demonologie mai uşoară”, şi cu siguranţă le respect poziţia, dar îi văd luptându-se cu problemele mult mai mult înainte de a fi liberi.”

Observaţii de Grantley Morris

Trebuie să fii amăgit, ca să te amesteci cu spiritele. Întotdeauna în căutare de noi victime ca pradă, aceşti paraziţi murdari îşi găsesc plăcerea în a păcăli oamenii să creadă că oferă ceva, când este doar un miraj cu care speră să ne înşele să-i lăsăm să ne stăpânească, iar apoi să ne chinuiască. Folosind ca momeală promisiuni false, ei caută să-şi bage în noi tentaculele lipicioase şi să ne înrobească. Ocultiştii nu înţeleg. Îşi irosesc vieţile, târându-se în întuneric.

Spiritele ne pot controla cu uşurinţă, fiindcă sunt puternice, prefăcute şi rele, dar ele se fac mici, de teama lui Isus. Înaintea Celui care a învins păcatul şi moartea, spiritele necurate sunt creaturi patetice, care se târăsc. Deci niciun creştin nu este nevoie să fie manipulat de aceste fiinţe josnice. Tim s-a eliberat doar folosind autoritatea pe care Isus i-a dat-o celui mai slab creştin. În Isus este mai mult decât îndrăzneşti să speri. Numai El oferă încântare eternă şi împlinirea care nu devine niciodată amară.

Visele umede pot fi perfect naturale. Totuşi, Tim a concluzionat în cele din urmă că deşi influenţa demonică nu era evidentă, în cazul lui, ea ar fi putut să treacă dincolo de natural. Mai degrabă decât să o tolereze şi să încerce să nu lase să-i afecteze viaţa conştientă, el a considerat că merita să încerce o tactică diferită. A ales să renunţe la sexul de unul singur din trecut, a recunoscut că acesta ar fi putut să-l deschidă faţă de interferenţa demonică, şi şi-a exercitat autoritatea asupra activităţii demonice, pe care le-a acordat-o Isus tuturor credincioşilor. Rezultatul a fost o schimbare dramatică în activitatea sexuală la care era expus, în timpul în care noi toţi suntem cel mai vulnerabili – când dormim.

Mă îndoiesc că această abordare singură va fi răspunsul complet pentru toată lumea, dar ea este demnă de o luare în considerare serioasă, în rugăciune. Aproape sigur, tot va trebui să fim vigilenţi şi să exercităm un autocontrol considerabil, dar mă gândesc că pentru unii oameni, această abordare ar putea să diminueze intensitatea şi frecvenţa atacului.

[Grantley Morris, How One Christian Found Relief. A Spiritual Weapon in Defeating Sexual Pressure. Sex, Demons & Temptation. Copyright © 2002 Grantley Morris. Tradus şi publicat cu permisiune.]