Sex cu demonii?

de Grantley Morris

Masturbarea: Nisip mişcător, sau grija lui Dumnezeu pentru cei fără parteneri adecvaţi?
Înspre o perspectivă creştină despre autostimulare
Soluţii creştine la frustrarea sexuală
Partea 2: În necunoscut
Sex cu demonii?
Grantley Morris

Grantley Morris

O femeie creştină inteligentă, talentată şi dedicată, implicată cu program întreg în lucrarea creştină, a răspuns la paginile mele web, şi am început să ne trimitem e-mail-uri. Nu se căsătorise niciodată, şi am devenit destul de apropiaţi. După un timp, mi-a făcut confidenţa că în trecut obişnuia să se masturbeze în timp ce îşi imagina că face lucruri romantice sau sexuale cu un bărbat real sau imaginar. Posibil, pentru motive similare celor pe care le-am subliniat mai sus, treptat a început să se simtă stânjenită de acest tip de fantezie. Totuşi, în loc să renunţe la îngăduinţa prea mare de sine, a decis să se masturbeze într-un mod mai „creştin”. În loc să aibă fantezii despre un bărbat normal, s-a excitat sexual în timp ce Îl vizualiza pe Hristos, dezvoltând astfel pofte sexuale pentru Fiul lui Dumnezeu, şi având chiar fantezii că face sex cu El.

Oripilat că mintal curvise cu Cel Sfânt, am încercat cu disperare să o fac pe draga mea prietenă să vadă gravitatea păcatului ei. În mod tragic, conştiinţa ei devenise atât de stricată încât, deşi am încercat cu disperare, în multe ocazii, nimic din ce am putut spune, nu a putut-o convinge să ar trebui să se oprească din a-L pângări pe Fiul lui Dumnezeu în mintea ei.

Există pericole de temut pentru cei care vor să se ţină tare atât de păcatul lor, cât şi de Domnul lor.

Nedorind să distorsionez vreuna dintre următoarele relatări, atrag atenţia că cel puţin în câteva dintre ele, masturbarea nu a fost implicată. Valoarea lor pentru examinarea spirituală, de către noi, a sexului în singurătate, constă în faptul că ele sugerează că spiritele înşelătoare pot să exploateze sentimentele sexuale. După ce vom cita câteva exemple, vom încerca să vedem dacă există implicaţii pentru cei care caută să combine masturbarea cu fanteziile spirituale.

O femeie pe care am consiliat-o a mărturisit următoarele:

„Demonii stăteau în picioare lângă patul meu. Unul arăta ca Hristos, într-o robă albă, şi m-am simţit în siguranţă. Apoi a intrat în pat cu mine, şi am simţit că mă strângea în braţe. Apoi şi-a pus mâna unde nu trebuia, şi am ştiut că nu era Dumnezeu. A devenit negru.”

O altă femeie, o creştină dedicată, a povestit despre viziuni sexuale cu „Isus”. Pentru amândouă femeile, sexul solitar a jucat un rol, dar vulnerabilitatea lor la ispită a fost de o natură pe care nu am cercetat-o, ca să-mi satisfac curiozitatea, în ceea ce priveşte cât de puternică era legătura dintre sexul solitar şi experienţa lor cu răul spiritual.

Totuşi, într-un alt e-mail, o femeie a scris despre atacurile demonice pe care le-a suferit:

„M-a paralizat, aproape m-a sufocat şi, mai rău, m-a violat. Nu am spus nimănui, dar simt că acolo, undeva, sunt cei care înţeleg, şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei.”

Roxanne, creştină de numai câteva luni, renunţase la mormonismul ei din trecut, cu excepţia a ceea ce mormonii numesc „martorul duhului sfânt” sau „pieptul care arde”. Acesta este un simţământ pe care mormonii pun accentul, ca o confirmare a aprobării şi călăuzirii lui Dumnezeu. Fiind crescută ca mormonă, Roxanne a acceptat faptul ca fiind de la Dumnezeu, fără a-l pune sub semnul întrebării, deşi era nedumerită de ce mormonii îl experimentează ca o confirmare că Cartea lui Mormon cea eretică este a lui Dumnezeu. Într-o zi, Roxanne a căutat personal experienţa, pentru a confirma călăuzirea lui Dumnezeu. Ea mi-a făcut cunoscute următoarele:

„Spiritul a venit: un sentiment care îţi arde pieptul, iubitor, frumos, dincolo de orice explicaţie. Dragoste pură.

După ce l-am lăudat şi i-am urat bun-venit, această persoană foarte reală/acest spirit foarte real m-a excitat sexual intenţionat şi forţat, după care a urmat o plăcere sexuală nepământeană. Stimularea sexuală a continuat ore în şir.

În mod repetat, el a pretins că este Dumnezeu, care caută dragostea, şi închinarea, şi lauda mea. Devenea mai cald şi mai puternic când îl lăudam. Când era înăuntrul meu, simţeam ceva ca cea mai adâncă dragoste, afecţiune şi mângâiere pe care am simţit-o vreodată.

Patru zile am trecut de a a-l lăuda, la a-i cere să plece în Numele lui Isus. Deşi era foarte convingător că trebuia să fie Dumnezeu, mi-a înceţoşat vederea când am încercat să citesc din Biblie, iar când am persistat cu cititul, a continuat să dea conotaţii sexuale celor mai nevinovate lucruri din Biblie. La un moment dat, când se îndrepta către mine sexual, în mod aproape tangibil, am aruncat o privire în oglindă, iar răul pe care l-am văzut în ochii mei m-a făcut să îngheţ.

Bazându-mă în principal pe cum mi-a afectat cititul în Biblie şi pe ceea ce văzusem în oglindă, am luat decizia clară de a-l respinge. Când în sfârşit am decis să fac aceasta şi să-mi concentrez gândurile numai asupra lui Isus, a plecat în mod dramatic, făcându-mă să tuşesc intens. Când a plecat, am simţit lumină (el mă făcea să mă simt foarte înceată şi grea), iar cunoaşterea Scripturii a fost turnată repede în mine. Am auzit rostite în duhul meu cuvintele: «Bineînţeles că nu am fost Eu, ci dumnezeul Cărţii lui Mormon, pe care l-ai cerut. S-a dus, şi nu are drept legal să se întoarcă la tine. Eu sunt cu tine. Nu căuta semne sau sentimente, pentru că sunt înşelătoare. Dragostea Mea pentru tine este confirmată în Scripturi, iar Cuvântul meu îţi este suficient. Să depui mărturie despre acest demon al mormonilor pe care îl cunoşti.»

Ştiu că experienţa mea îi va lăsa perplecşi pe mulţi creştini, dar ea a avut loc. Domnul meu nu m-a abandonat niciodată. Invitasem acel înger de lumină înşelător. De fapt, a trebuit să-i urez bun-venit constant, sau se oprea; în mod clar încă fiind cu mine, dar incapabil să mă forţeze să fac ceva.

Dumnezeu, în gloria Lui, a îngăduit îngrozitoarea experienţă, ca să-mi arate adevărata natură a mormonismului. Fără ea, nu aş fi crezut niciodată că biserica în care mă simţisem în siguranţă toată copilăria, plină de oameni care mă iubesc, care Îl lăuda pe Dumnezeu şi care învăţa despre un trai moral, bun, lipsit de egoism, caritabil, conservator, putea fi de la diavolul.”

Câteva săptămâni mai târziu, Roxanne le-a spus părinţilor ei despre experienţă, sperând că aceasta îi va ajuta să înţeleagă de ce nu mai era mormonă. După aceea s-a dus în dormitorul ei şi a întâlnit din nou spiritul, dar de data aceasta spiritul:

„Părea atât de întru totul întunecat şi rău, total opus faţă de cum părea când era înăuntrul meu. Mi-a trimis un mesaj atât de puternic că era extrem de supărat pe mine. Aceasta a fost înspăimântător, dar în acelaşi timp mi-a dat speranţa că părinţii mei se vor trezi spiritual, fiindcă evident, faptul de a-mi face cunoscută mărturia era o ameninţare pentru diavol.”

Persoana care păcătuieşte, a arătat Isus, este un sclav al păcatului. Răul este un drog care creează dependenţi, oferind o măsură de plăcere. În general, orice formă de rău oferă plăcerea ei unică, şi de fiecare dată când cineva repetă răul, robia se intensifică. Chiar dacă plăcerea este simţită doar o dată, iar apoi persoana se pocăieşte întru totul de ea, în mod tipic, este chinuită tot restul vieţii de pofta ocazională pentru acel simţământ. Sfârşim ca israeliţii din vremea lui Moise. Dumnezeu îi eliberase din sclavie, dar tot restul vieţilor lor, s-au trezit, ocazional, tânjind după plăcerile Egiptului, chiar dacă ştiau că aceasta însemna robie. Este un motiv practic puternic pentru abţinerea de la orice experimentare, cu orice s-ar putea dovedi a fi rău. Chiar când s-au pocăit cu sinceritate, faptul că s-au ocupat cu răul, fie că este vorba de păcat sexual, de heroină sau de orice altceva, le lasă de obicei pe victime cu pofte şi cu o nouă sursă de ispită, care le hărţuieşte tot restul vieţilor lor. Roxanne spune:

„Să fiu sinceră, chiar agăţându-mă de Domnul cu toată puterea, după ce a plecat, şi în ciuda faptului de a fi atât de speriată de realizarea că acea fiară era răul pur, a trebuit să mă lupt împotriva dorinţei de a o invita înapoi.”

Precum este riscul cu orice experimentare sexuală, Roxanne mărturiseşte:

„Mă rog ca amintirea plăcerii să pălească, fiindcă mă trezesc rugându-mă ca soţul meu să poată face ce a făcut el, şi ştiu că este nedrept să compar. Din nefericire, am o memorie puternică în ceea ce priveşte acest aspect.”

Un prieten de-al meu s-a născut într-o sectă. „Isus” le apărea cu regularitate. Avea o faţă inocentă, o robă albă – şi era gata pentru sex. Viola cu regularitate femeile membre în cult.

O altă prietenă de-a mea suferise oroarea de a fi prezentă, în timp ce o femeie pe care o cunoştea, era violată cu brutalitate de cineva pe care niciuna dintre ele nu l-a putut vedea.

Pentru mine, faptul că am auzit atâtea relatări direct de la sursă, în ciuda experienţei mele foarte limitate, arată că spiritele înşelătoare, care se asociază cu experienţele sexuale, probabil că sunt ceva îngrijorător de obişnuit. Aceasta sugerează că combinarea deliberată a sentimentelor sexuale cu fantezia spirituală s-ar putea să nu fie o opţiune sigură, aşa cum s-ar putea presupune. Ar putea această practică atrage atenţia nedorită a părţii întunecate a lumii spiritelor? Nu aplic tehnici de înspăimântare. Trebuie totuşi să fim cel puţin alerţi la posibilitatea ca aceasta să conducă la înşelarea spirituală.

Dicţionarul Merriam-Webster defineşte două cuvinte îngrijorătoare:

Incubus: un spirit rău care se aşează deasupra persoanelor, în somn; în special unul care are relaţii sexuale cu femeile, în timp ce ele dorm

Succubus: un demon care ia formă feminină, ca să aibă relaţii sexuale cu bărbaţii, în somn

S-ar părea că oricine caută excitare sexuală când nu este prezent niciun om, trebuie să fie în gardă la faptul că se deschide pentru demoni. Nu spun că autoerotismul va conduce inevitabil la activitate demonică, nici că cei care suferă experienţe sexuale demonice s-au angajat inevitabil în autostimulare, dar dacă cineva lasă ca fanteziile sexuale să rătăcească înspre spiritual, este posibil să fie creată o deschidere către demonic. Creştinii atât de disperaţi pentru gratificarea sexuală, care nu sunt dornici să aştepte un partener uman, ar putea decide să caute ajutorul lui Dumnezeu, stimulându-se sexual. Dacă este aşa, „dumnezeul” care răspunde s-ar putea să nu fie Dumnezeul pe care Îl vor.

Un bărbat căsătorit mi-a scris foarte tulburat deoarece, cu reticenţă, ajunsese la concluzia că fusese victima demonilor sexuali. Ani de zile fusese sigur că era ceva spiritual. Pentru el, singura întrebare era natura spiritului.

Totul începuse când era necăsătorit şi tânjea după sex. El a spus că două creştine foarte puternice, extrem de admirate, de la o biserică respectată, îi spuseseră că Dumnezeu vrea să facă sex cu noi. Nu ştiu dacă aceasta au vrut ele să spună, sau dacă el a auzit ce vroia să audă.

Acest om scump era uluit că a putut să sfârşească în încurcătura în care credea acum că se află, deoarece mai înainte crezuse sincer că spiritul care îi dădea senzaţii sexuale era Domnul, care îi împlinea cu dragoste nevoile. „Doream sex atât de tare”, a scris el, „şi de câte ori am auzit noi că Dumnezeu poate satisface orice nevoie? Ei bine, este vorba despre orice nevoie, sau nu? Este Dumnezeu, sau este un altul, cel care o va satisface?”

Eu am răspuns:

„Va satisface Dumnezeu «nevoia» de heroină a unui dependent? Va satisface El «nevoia» de răzbunare a unei persoane pline de ură? Va satisface El «nevoia» de o victimă a unui violator? Când lui Isus Îi era foame în pustie, Satan a fost cel care a oferit un mod de a-I satisface nevoia.

În puternic contrast cu un dumnezeu care ne împlineşte orice poftă şi tânjire, avem un Dumnezeu care în mod repetat ne-a spus să ne tăgăduim pe noi înşine, să ne luăm crucea şi să-L urmăm pe Domnul nostru crucificat. Avem un Dumnezeu care spune:

Coloseni 3:5 „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli.”

Romani 13:14 „Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.”

Galateni 5:16-17 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.”

Efeseni 4:21-22 „… aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.”

2 Timotei 2:22 „Fugi de poftele tinereţii.”

2 Timotei 4:3 „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor.”

Şi am putea continua.

Cu consternare, el a răspuns că până ce s-au transformat în senzaţii anale, acceptase senzaţiile sexuale ca fiind de la Dumnezeu, fiindcă veneau la el vorbind în limbi sau citind Biblia, sau putea să simtă prezenţa Domnului. Presupusese că aceste lucruri l-ar fi protejat de rău.

Când dorinţa noastră de plăcere egoistă depăşeşte voinţa noastră de a ne tăgădui pe noi înşine pentru gloria lui Hristos, din punct de vedere spiritual suntem în pericol grav. Dacă tânjim cu pasiune atât după plăcere nelegitimă, cât şi după o conştiinţă curată, dorinţa noastră se poate împlini. Putem ajunge în punctul de a păcătui cu o conştiinţă curată. Şi este cel mai înspăimântător lucru din univers. Se numeşte amăgire. Toţi ştim că duşmanul nostru spiritual este Înşelătorul, care se deghizează într-un înger de lumină.

Este ceva foarte rar ca Dumnezeu să călăuzească pe cineva la a cerceta – chiar şi academic – spiritele incubus şi succubus. Iar oricine îndrăzneşte să încerce o asemenea cercetare fără călăuzirea specifică a Domnului, este nesăbuit. Totuşi, un tânăr a simţit o astfel de călăuzire de la Dumnezeu. Deoarece ar prefera să rămână anonim, îl voi numi Tim.

Spre oroarea lui, Tim a citit că ocultiştii citau nu ritualuri ciudate, practici neobişnuite sau invocarea demonilor, drept cheia întâlnirii spiritelor sexuale, ci pur şi simplu folosirea masturbării, împreună cu fanteziile despre partenerul ales. Exista aşteptarea că un spirit sau altceva va apărea în vise, nu ca o creatură hidoasă, ci în forma persoanei imaginate. Ceea ce l-a alarmat pe Tim a fost realizarea că, deşi atragerea demonilor era cea mai departe de mintea lui, practica ocultă recomandată pentru atragerea spiritelor era esenţialmente identică celei pe care el – împreună cu un mare număr de masturbatori care nu au niciun interes ocult – o făcuse. Pusese capăt obiceiului cu ani în urmă, dar deşi nu se mai deda la această practică, rămânea un fapt că se angajase în ea în trecut.

Înainte de a continua, ar fi bine să inserez o scurtă notă despre visele umede, pentru ca cine citeşte, să nu devină îngrijorat fără motiv. Nu se pune problema că emisiile nocturne nu pot fi perfect naturale şi inofensive. Ceea ce nu înseamnă totuşi că trebuie să fie asociate cu vise plină de poftă. Visele sunt în mare parte dincolo de controlul nostru, dar ele tind să reflecte lucrurile la care ne gândim şi la care ne expunem în orele când suntem treji. Dacă facem ce putem, ca să ne înfrânăm gândurile conştiente şi să dedicăm somnul nostru Domnului, ne putem aştepta ca visele nedorite să cedeze.

În ciuda faptului că nu experimentase niciodată manifestări evidente ale demonilor sexuali, Tim s-a întrebat dacă ar putea fi o legătură între activitatea demonică şi visele lui umede. A ales să renunţe la păcatul fanteziilor sexuale şi masturbării din trecut, a recunoscut că ele l-ar fi putut deschide faţă de interferenţa demonică, şi şi-a exercitat autoritatea asupra activităţii demonice, pe care le-a acordat-o Isus tuturor credincioşilor. Rezultatul a fost o schimbare dramatică a viselor lui. Mai întâi, a suferit un atac complet, în care a avut vise sexuale cumplite, ca nimic din ce avusese parte vreodată. Totuşi, după o săptămână de luptă spirituală intensă, puterea a fost ruptă, iar visele au dispărut complet. Pe scurt, a existat o schimbare pronunţată în activitatea sexuală la care este expus, în timpul în care noi toţi suntem cel mai vulnerabili la atac – când dormim. (Pentru detalii, vezi Sexul, demonii & tentaţiile.)

Tacticile de înspăimântare nu sunt pe agenda mea. Pur şi simplu îţi sugerez să verifici cu Domnul experienţa lui Tim, să vezi dacă ea ar putea avea relevanţă pentru tine. Domnul nostru, nu afirmaţiile ocultiştilor, nici experienţa personală a cuiva, este autoritatea noastră spirituală cea mai înaltă. Totuşi, avem nevoie să continuăm să ne uităm la Domnul, pentru discernământ spiritual. Spiritele necurate sunt de obicei prea prefăcute, ca să apară cu coarne şi coadă.

[Grantley Morris, Sex with Demons? Extras din Masturbation: Moral Quicksand or God’s Provision for Those Without Adequate Partners? Towards a Christian View of Sexual Self-Stimulation, Part 2: Into the Unknown. Copyright © Grantley Morris. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, clic pe www.net-burst.net.]

Pentru alte articole pe aceeaşi temă, clic pe linkurile de mai jos!

Demonii nopţii şi paralizia în somn – Eliberare şi libertate

Incubus şi succubus: Ajutor pentru cei care au fost vizitaţi de demonii nopţii

Incubus şi succubus, demonii nopţii

Sexul, demonii & tentaţiile

Sfânta Cecilia avea ca iubit un înger al lui Lucifer

Vise sexuale demonice

Vise sexuale inspirate demonic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *