De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel. (Geneza 44:5)

Moise şi Aaron s-au dus la faraon şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi-a aruncat toiagul înaintea lui faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Dar faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. (Exod 7:10-12)

Moise şi Aaron au făcut cum le poruncise Domnul. Aaron a ridicat toiagul şi a lovit apele râului, sub ochii lui faraon şi sub ochii slujitorilor lui; şi toate apele râului s-au prefăcut în sânge. Peştii din râu au pierit, râul s-a împuţit, aşa că egiptenii nu mai puteau să bea apa râului, şi a fost sânge în toată ţara Egiptului. Dar vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor. Inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul. (Exod 7:20-22)

Aaron şi-a întins mâna peste apele Egiptului; şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara Egiptului. Dar şi vrăjitorii au făcut la fel prin vrăjitoriile lor: au scos şi ei broaşte peste toată ţara Egiptului. (Exod 8:6-7)

Aşa au făcut. Aaron şi-a întins mâna cu toiagul şi a lovit ţărâna pământului; şi s-a prefăcut în păduchi pe toţi oamenii şi pe toate dobitoacele. Toată ţărâna pământului s-a prefăcut în păduchi, în toată ţara Egiptului. Vrăjitorii au căutat să facă şi ei păduchi prin vrăjitoriile lor; dar n-au putut. Păduchii erau pe oameni şi pe dobitoace. Şi vrăjitorii au zis lui faraon: „Aici este degetul lui Dumnezeu!” Dar inima lui faraon s-a împietrit şi n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul. (Exod 8:17-19)

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă mâinile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui faraon. Ea se va preface într-o ţărână care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, în toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi.” Ei au luat cenuşă din cuptor şi s-au înfăţişat înaintea lui faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte băşici fierbinţi. Vrăjitorii nu s-au putut arăta înaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi egiptenii. (Exod 9:8-11)

Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască. (Exod 22:18)

Să nu mâncaţi nimic cu sânge. Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori. (Levitic 19:26)

Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. (Levitic 19:31)

Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui. (Levitic 20:6)

Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsiţi cu moartea; să-i ucideţi cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor. (Levitic 20:27)

Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac. (Numeri 22:7)

Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, nici vrăjitoria împotriva lui Israel; acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu! (Numeri 23:23)

Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta. (Deuteronom 18:10-14)

Între cei pe care i-au ucis copiii lui Israel, nimiciseră cu sabia şi pe ghicitorul Balaam, fiul lui Beor. (Iosua 13:22)

Gaal, luând iarăşi cuvântul, a zis: „Este chiar un popor care se coboară de pe înălţimile ţării, şi o ceată vine pe drumul Stejarului Ghicitorilor.” (Judecători 9:37)

Şi filistenii au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi au zis: „Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătaţi-ne cum trebuie să-l trimitem înapoi la locul lui.” (1 Samuel 6:2)

Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat cuvântul Domnului, te leapădă şi El ca împărat. (1 Samuel 15:23)

Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim, nici prin proroci. Atunci Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” Atunci Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi voi spune.” Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul: pentru ce, dar, întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul, că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic; dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie.” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat, chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război, şi Dumnezeu S-a depărtat de la mine; nu mi-a răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? Domnul îţi face aşa cum îţi vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. N-ai ascultat de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui: de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine, şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” Îndată Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa în primejdie, ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. Ascultă acum, şi tu, glasul roabei tale şi lasă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” Dar el n-a vrut, şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azime. Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui, şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea. (1 Samuel 28:6-25)

Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale, Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!” (2 Regi 9:22)

Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. (2 Regi 17:17)

Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat, şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Hefţiba. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. El a zidit din nou înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un idol al Astarteii, cum făcuse Ahab, împăratul lui Israel, şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit astfel altare în Casa Domnului, măcar că Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.” A zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. Şi-a trecut pe fiul său prin foc; se îndeletnicea cu ghicirea şi vrăjitoria, şi a ţinut la el oameni care chemau duhurile şi ghiceau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. … Pentru că Manase, împăratul lui Iuda, a săvârşit aceste urâciuni, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră înaintea lui amoriţii şi pentru că a făcut şi pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia, ca asupra Samariei, şi cumpăna, ca asupra casei lui Ahab: şi voi curăţa Ierusalimul, ca o farfurie, care se curăţă şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce a fost curăţată. Voi părăsi rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor, pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt până în ziua de azi!” (2 Regi 21:1-7, 11-15)

Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii. N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o lui David, fiul lui Isai. (1 Cronici 10:13-14)

Manase avea doisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la Ierusalim. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A zidit iarăşi înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia. A ridicat altare Baalilor, a făcut idoli Astarteii şi s-a închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.” A zidit altare întregii oştiri a cerurilor, în cele două curţi ale Casei Domnului. Şi-a trecut fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descântece şi vrăjitorii şi ţinea la el oameni care chemau duhurile şi care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David şi fiului său Solomon: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales din toate seminţiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai strămuta pe Israel din ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată Legea, învăţăturile şi poruncile date prin Moise.” Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. (2 Cronici 33:1-9)

… care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit. (Psalmi 58:5)

Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are niciun câştig din meşteşugul lui. (Eclesiastul 10:11)

Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că sunt plini de idolii răsăritului şi dedaţi la vrăjitorie ca filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor. (Isaia 2:6)

Domnul Dumnezeul oştirilor va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice mijloc de trai, orice izvor de pâine şi orice izvor de apă, pe viteaz şi pe omul de război, pe judecător şi pe proroc, pe ghicitor şi pe bătrân, pe căpetenia peste cincizeci şi pe dregător, pe sfetnic, pe meşteşugarul ales şi pe vrăjitorul iscusit. (Isaia 3:1-3)

Dacă vi se zice însă: „Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul, care şoptesc şi bolborosesc”, răspundeţi: „Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morţi pentru cei vii?” (Isaia 8:19)

Duhul Egiptenilor va pieri din ei, şi le voi nimici sfatul; atunci vor întreba pe idoli şi pe vrăjitori, pe cei ce cheamă morţii şi pe ghicitori. (Isaia 19:3)

Eu zădărnicesc semnele prorocilor mincinoşi şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi şi le prefac ştiinţa în nebunie. (Isaia 44:25)

Şi totuşi aceste două lucruri ţi se vor întâmpla deodată, în aceeaşi zi: şi pierderea copiilor, şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descântece. Te-ai obosit tot întrebând; să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! (Isaia 47:9, 13)

Dar voi, apropiaţi-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânţa preacurvarului şi a curvei! (Isaia 57:3)

Le vor întinde în faţa soarelui, în faţa lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care le-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care le-au urmat, pe care le-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi pe pământ. (Ieremia 8:1-2)

De aceea, să n-ascultaţi pe prorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: „Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!” (Ieremia 27:9)

Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Nu vă lăsaţi amăgiţi de prorocii voştri care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror vise voi le pricinuiţi!” (Ieremia 29:8)

Copiii lui Israel nu văd în aceasta decât nişte vrăjitorii deşarte, ei care au făcut jurăminte mincinoase. Dar împăratul Babilonului îşi aduce aminte de nelegiuirea lor, aşa că vor fi prinşi. (Ezechiel 21:23)

În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui. (Daniel 1:20)

Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldei ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. (Daniel 2:2)

Haldeii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ, care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeu!” (Daniel 2:10)

Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului.” (Daniel 2:27)

Îndată au venit vrăjitorii, cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Le-am spus visul, şi nu mi l-au putut tâlcui. (Daniel 4:7)

Beltşaţare, căpetenia vrăjitorilor, ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi şi că pentru tine nicio taină nu este grea; deci tâlcuieşte-mi vedeniile pe care le-am avut în vis. (Daniel 4:9)

Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvântul şi a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi-o va tâlcui va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei.” (Daniel 5:7)

În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s-a găsit la el lumină, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. De aceea, împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău, împărate, l-a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, haldei, ghicitori. (Daniel 5:11)

Văzătorii vor fi daţi de ruşine, ghicitorii vor roşi, toţi îşi vor acoperi barba; căci Dumnezeu nu va răspunde. (Mica 3:7)

Voi nimici cu desăvârşire descântecele din mijlocul tău, şi nu vei mai avea vrăjitori. (Mica 5:12)

Din pricina multelor curvii ale curvei plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei. (Naum 3:4)

Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint şi mângâie cu deşertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociţi, pentru că n-au păstor. (Zaharia 10:2)

În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte «mare».” Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. (Faptele Apostolilor 8:9-11)

După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus. (Faptele Apostolilor 13:6)

Dar Elima, vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – le stătea împotrivă şi căuta să abată pe dregător de la credinţă. (Faptele Apostolilor 13:8)

Pe când ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire. Prin ghicire, ea aducea mult câştig stăpânilor ei. Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mântuirii.” Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a întors şi a zis duhului: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.” Şi a ieşit chiar în ceasul acela. Când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea fruntaşilor. (Faptele Apostolilor 16:16-19)

Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. (Faptele Apostolilor 19:18-19)

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide. (Galateni 5:19-20)

Dar, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua. (Apocalipsa 21:8)

Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! (Apocalipsa 22:15)

de Bill Schnoebelen

Temniţe şi Dragoni este un subiect tragic şi încâlcit. Este esenţialmente un program de alimentare a ocultismului şi vrăjitoriei. Pentru creştini, prima problemă scripturală este faptul că Temniţe şi Dragoni încalcă porunca din 1 Tesaloniceni 5:22: „Feriţi-vă de orice se pare rău.” Mare parte din ornamentele distinctive, arta, figurinele şi scrierile din cadrul Temniţe şi Dragoni cu siguranţă par rele – pentru a nu spune mai mult.

Şi după toate acestea, a doua problemă este că materialele în sine, în multe cazuri, conţin ritualuri magice autentice. Pot să vă spun aceasta din propria mea experienţă. Am fost mare preot vrăjitor (tradiţia alexandrină) în timpul perioadei 1973-84. O parte din acea perioadă (1976-1980) am fost implicat şi în satanismul dur. Noi am studiat, şi am practicat, şi am instruit mai mult de 175 de oameni în masonerie. „Parohia” noastră era în Milwaukee, Wisconsin; doar o scurtă distanţă cu maşina de sediul mondial al TSR, compania care face Temniţe şi Dragoni în Lake Geneva, Wisconsin. La sfârşitul anilor 1970, doi scriitori ai jocului au venit de fapt la soţia mea şi la mine, ca „vrăjitori” proeminenţi în comunitate. Vroiau să se asigure că ritualurile erau autentice. În cea mai mare parte sunt.

Cei doi bărbaţi s-au aşezat în camera noastră de zi şi au luat notiţe din plin de la noi, despre cum să se asigure că ritualurile erau cu adevărat chiar „din carte” (acesta însemnând că au provenit de fapt din cărţi sau manuale de magie). Au părut satisfăcuţi cu ceea ce au primit şi au plecat mulţumindu-ne.

În 1986, a apărut un bărbat la Clubul 700, care era un fost angajat şi scriitor al jocului pentru TSR. El a depus mărturie chiar în emisiune că a intrat într-o dispută cu conducerea de acolo, din cauză că a văzut că ritualurile erau prea autentice şi puteau fi periculoase. A protestat faţă de şeful lui şi în principiu i s-a spus că aceasta era intenţia – să facă jocurile cât de reale posibil. S-a simţit mustrat de conştiinţă (chiar dacă pe atunci nu era creştin) şi a simţit că trebuia să demisioneze de la companie.

Acum, se pune întrebarea – dacă cineva face „în mod inocent” un ritual autentic, care evocă un demon, sau blestemă pe cineva, gândind că joacă doar un joc – nu ar putea ritualul să aibă eficienţă? Eu cred că ştim răspunsul la întrebare. Dacă te joci că-l împuşti pe prietenul tău în cap, cu ceea ce tu crezi că este un pistol neîncărcat, şi nu ştii că este un glonţ în butoi, este prietenul tău mai puţin mort pentru că te jucai?

Oamenii trebuie să înţeleagă că universul lui Dumnezeu funcţionează după reguli care nu sunt mai puţin reale în domeniu spiritual, decât legile fizicii care propulsează un glonţ în afara armei, iar acele legi sunt la fel de ireversibile. Dumnezeu spune că dacă te amesteci în magie şi ocult, ieşi de sub voia şi protecţia Lui (presupunând că eşti creştin). Dacă nu eşti creştin, atunci cu adevărat te joci cu focul. Câteva versete care învaţă clar aceasta se găsesc în Exod 22:18, Levitic 19:31, Levitic 20:6, Deuteronom 18:10, 1 Samuel 15:23, 2 Regi 21:6, Isaia 8:19, Galateni 5:20, Apocalipsa 21:8, Apocalipsa 22:15.

Jocuri mortale?

Pentru a cita un proverb vechi, „Deşi băieţii aruncă pietre la broaşte în glumă, broaştele mor în serios.” Doar fiindcă oamenii joacă Temniţe şi Dragoni crezând că joacă un joc, nu înseamnă că forţele rele (care sunt foarte reale) îl vor privi ca un joc. Dacă faci ritualuri sau spui descântece care le invită în viaţa ta, atunci forţele rele vor veni – crede-mă! Noi ne-am rugat cu destui oameni de vârsta voastră şi mai tineri, care erau foşti fani Temniţe şi Dragoni, şi erau complet în robie.

Ceea ce ne aduce la alte aspecte dezagreabile ale jocului. Un psiholog pro-Temniţe şi Dragoni a scris că: „Cu greu găseşti un joc în care jucătorii să nu se dedea la crimă, incendiere, tortură, viol sau jaf pe autostradă.”¹ De fapt, Ghidul Maestrului Temniţei îl dă pe celebratul Adolf Hitler ca exemplu de persoană istorică reală, care a manifestat carismă Temniţe şi Dragoni! Valorile conţinute de joc sunt, în cel mai bun caz, „cine e mare e şi tare, cine e mic, tot nimic”.

În plus, mare parte din joc conţine conotaţii care duhnesc de sex ilicit şi violenţă sexuală. De exemplu, coperta unui supliment Temniţe şi Dragoni, numit Eldritch Wizardry, arată o femeie goală culcată pe un altar ritualic evident satanic. Tragica scenă este irezistibilă, fiindcă este cu adevărat ceea ce se face în grupurile sataniste autentice în toată naţiunea. Este extrem de sado-masochistă, fiindcă soarta unei asemenea femei este să fie violată, violată în grup, torturată sau sacrificată unui dumnezeu demon. Acest gen de imagine poate fi foarte provocatoare şi seducătoare pentru băieţii adolescenţi şi chiar pentru bărbaţii adulţi.

Pe deasupra, personajele masculine din joc încearcă adesea să seducă personajele feminine; iar referinţele abundă în lucruri ca boala venerică şi satiriazisul (o stare de excitaţie sexuală permanentă a bărbatului). Pot acest gen de lucruri să fie potrivite pentru creştini, sau chiar pentru orice persoană decentă, de orice credinţă?

Spălându-ţi singur creierul

Mai mult, jocurile de rol fantezie (JRF) precum Temniţe şi Dragoni folosesc tehnici de spălare a creierului:

1. Generare de teamă prin descântece şi imagini mintale despre scene pline de frică, emoţionale, şi ameninţări cu privire la supravieţuire din partea personajelor jocurilor de rol fantezie.

2. Izolare – îndepărtare psihologică de structurile tradiţionale de suport (familie, biserică etc.), în lumea imaginară. Izolarea fizică datorită activităţilor jocului, extrem de consumatoare de timp, în afara atmosferei familiei.

3. Imaginile torturii fizice şi uciderilor pot fi la fel de reale în minte ca experienţele efective. Jocurile se concentrează pe ucideri şi tortură, pentru dobândirea puterii, bogăţiei şi pentru supravieţuirea personajelor.

4. Eroziunea valorilor familiei – Maestrul Temniţei (MT) cere loialitate, control şi supunere, atotcuprinzătoare şi totale.

5. Etică situaţională – orice act poate fi justificat în mintea jucătorului, prin urmare nu există absoluturi precum corect şi greşit; nicio moralitate, în afara moralităţii „de moment”, de care este nevoie pentru a asigura supravieţuirea şi înaintarea. Nu există situaţii în care ambele părţi câştigă, iar forţele bune rareori triumfă asupra forţelor răului.

6. Valorile religiei şi sistemele de convingeri (vezi mai jos) sunt restructurate din etica tradiţională iudeo-creştină (la care aderă cei mai mulţi oameni din cultura vestică), în credinţă în zei şi zeităţi multiple. Jucătorii se pun în acord cu zeităţi specifice pe care le selectează; zeităţile protectoare sunt chemate cu putere. Ele nu sunt zeităţi ale fanteziei, ci provin din religiile şi convingerile antice autentice! Numai dumnezeii oculţi sunt incluşi. Mai mult, profanarea este solicitată în multe feluri, ca defecarea şi urinarea, pentru a „profana un baptisteriu”.

7. Pierderea autocontrolului – autoritatea asupra propriei persoane este cedată Maestrului Temniţei. Depinzând de personalitatea şi tăria eului jucătorului, pierderea poate fi aproape absolută.

8. Degradarea – durerea şi tortura sunt puternic implicare în situaţii sadice, sexuale, care plac în mod grafic impulsurilor viscerale. Mare parte din material (precum am menţionat mai sus) face parte din domeniile pornografice şi accentuează profanarea inocenţei.

O ciocnire de perspective asupra lumii!

Aceasta este o altă chestiune cuprinzătoare. Valorile jocului nu sunt numai pro-violenţă şi moarte; ele antrenează de asemenea jucătorul într-un mod întru totul diferit de a privi viaţa: ceea ce antropologii numesc „Perspectiva Magică asupra Lumii”. Perspectiva Magică asupra Lumii este cu mult în afara normelor culturale ale celor mai multe societăţi, şi cu siguranţă în afara domeniilor valorilor biblice. Permiteţi-mi să explic:

1. Perspectiva Magică asupra Lumii învaţă că există în univers o forţă neutră, ca gravitatea, care este magia. În această perspectivă asupra lumii, nu există Dumnezeu suveran; ci mai degrabă universul este condus ca o piesă gigantică de maşinărie. Punerea în aplicare a magiei este înţelegerea modului de a manipula universul, pentru a obţine ceea ce vrei. O analogie ar fi punerea monedei potrivite în fanta unui automat şi apăsarea butonului. Primeşti bomboana în mod automat, presupunând că ai folosit moneda potrivită şi ai apăsat butonul corect. Aşa este Perspectiva Magică asupra Lumii. Dacă ştii tehnologia corectă (descântec, ritual, incantaţie etc.), universul trebuie să răspundă – la fel cum lumina trebuie să se aprindă dacă apeşi întrerupătorul. Este ceva automat şi repetabil din punct de vedere ştiinţific.

2. Perspectiva iudeo-creştină (adică din Biblie, şi susţinută într-o anumită măsură de cele mai multe culturi din lumea vestică) învaţă, dimpotrivă, că universul se află în controlul unei Persoane suverane, Dumnezeu. Pentru a obţine „rezultate”, trebuie să Îi ceri Lui. Astfel, este mai mult ca un copil care merge la un părinte şi cere o bomboană, decât obţinerea ei de la un automat. Părintele poate spune „da”, „nu”, sau „aşteaptă până mai târziu”. În mod similar, în Biblie nu există un mod de a-L manipula automat pe Dumnezeu pentru a primi ceea ce vrei, fiindcă El este o Persoană omnipotentă. În plus, Dumnezeu spune că magia este un păcat profund şi abominabil (vezi mai sus).

Acum, evident, cele două perspective despre lume nu pot exista în acelaşi univers moral. Ori una este adevărată şi cealaltă falsă, ori viceversa. Astfel, cineva nu poate fi creştin şi să creadă în Perspectiva Magică asupra Lumii, şi să nu fie un fel de ipocrit sau persoană înşelată. Motivul este că în „universul” Temniţe şi Dragoni, magia este neutră şi poate fi folosită de „tipii buni” sau de „tipii răi”. Ea este ca „Forţa” din filmele Războiul stelelor. Moralitatea magică îmbibă Temniţe şi Dragoni, şi este complet în opoziţie cu Cuvântul lui Dumnezeu şi chiar cu bunul simţ.

Acum se pune întrebarea, poate cineva să joace jocul fără să fie de acord cu perspectiva sa despre lume? Este posibil, dar luând în considerare nivelul înalt de dedicare emoţională şi intelectuală pe care îl cere jocul, este cu adevărat realist? Temniţe şi Dragoni nu este ca şahul sau Monopoly. Este un joc care angajează întreaga persoană la nivele profunde, şi poate dura luni de zile, dacă este jucat bine. Cum poate cineva, creştin sau nu, să se cufunde atât de profund într-o perspectivă despre realitate, iar aceasta să nu aibă impact asupra restului vieţii sale? Este dificil de imaginat, în special luând în considerare conţinutul foarte demonic şi magic a mare parte din joc. Precum spune zicala: „Dacă stai jos cu câinii, te alegi cu purici.”

Aşa cum ne avertizează Apostolul Pavel (1 Corinteni 15:33): „Nu vă înşelaţi: «Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.»” Dacă jocurile şi manualele care preamăresc magia neagră, violul, sado-masochismul, crima şi violenţa nu sunt „tovărăşii rele”, atunci eu nu cunosc înţelesul termenului!

Un „zid al ruşinii” pentru Temniţe şi Dragoni

Aceasta ne oferă o explicaţie spirituală pentru faptul că următoarea litanie tragică a răului continuă să se amplifice printre jucătorii Temniţe şi Dragoni. Explicaţia psihologică susţine şi ea aceasta, fiindcă acum înţelegem că Temniţe şi Dragoni poate cu uşurinţă să fie o formă de control al minţii, care foloseşte de asemenea tehnici oculte reale, pentru a încuraja posedarea de către spiritele rele.

1. „Ucigaşul de pe autostradă”, Vernon Butts, care s-a sinucis în celula lui în 1987, în timp ce era reţinut ca suspect într-o serie de crime, era un jucător avid al jocului Temniţe şi Dragoni.⁴

2. Un jucător Temniţe şi Dragoni (14 ani) s-a sinucis prin spânzurare în 1979, numele nefiind dat, la cererea părinţilor.

3. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (17 ani) Michael Dempsey, Lynnwood, Washington, sinucidere în urma împuşcării în cap, 19.05.1981. Martorii l-au văzut încercând să invoce demoni din Temniţe şi Dragoni, doar cu câteva minute înainte de moartea sa.

4. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (? ani) Steve Loyacano, Castle Rock, Colorado, sinucidere prin otrăvire cu monoxid de carbon, 14.10.1982. Poliţia a raportat scrieri satanice şi o notă suicidară, care au legat moartea lui de Temniţe şi Dragoni.

5. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (21 ani) Timothy Grice, Lafayette, Colorado, sinucidere prin împuşcare cu arma, 17.01.1983. Rapoartele detectivului au notat: „Temniţe şi Dragoni a devenit realitate. Din cauza jocului, el a crezut că nu era constrâns la viaţa aceasta, ci o putea părăsi şi se putea întoarce.”

6. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (18 ani) Harold T. Collins, Marion, Ohio, sinucidere prin spânzurare, 29.04.1983. S-a observat că Collins era „posedat” de Temniţe şi Dragoni, ca şi cum trăia jocul.

7. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (16 ani) Daniel Erwin, Lafayette, Colorado, ucis prin împuşcare în cap de către frate, 02.11.1984 (chiar după Halloween). Moartea a fost aparent rezultatul unui pact cu moartea, ca parte a jocului.

8. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (12 ani) Steve Erwin (vezi mai sus), sinucidere prin împuşcare cu arma, 02.11.1984. Raportul detectivului: „Fără îndoială Temniţe şi Dragoni i-a costat viaţa.”⁵

9. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (nu este dată vârsta) Joseph Malin, Salt Lake City, Utah, a pledat vinovat pentru crimă de gradul unu, 02.03.1988, şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. El a ucis o fată de treisprezece ani, în timp ce exprima în comportament un joc de rol fantezie. Fata fusese violată, gâtul i-a fost tăiat, şi a fost înjunghiat de două ori în piept. Poliţia a spus că „impulsurile lui violente au fost hrănite de «implicarea extremă în jocul de rol fantezie Temniţe şi Dragoni»”.⁶

10. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (14 ani) Sean Sellers a fost condamnat pentru uciderea părinţilor săi şi a unui vânzător de la un magazin mic în Greeley, Oklahoma (11.01.1987). El este cel mai tânăr deţinut care îşi aşteaptă moartea în SUA, când scriu eu acest articol (acum are 22 ani). Implicarea lui în satanismul dur a început cu Temniţe şi Dragoni, conform propriei lui mărturii. Laudă Domnului, acum este un creştin născut din nou!⁷

11. Jucătorul Temniţe şi Dragoni (14 ani) Tom Sullivan Jr. a intrat în satanism şi a sfârşit prin a-şi înjunghia mama până la moarte, aranjând un cerc ritual (din Temniţe şi Dragoni) în mijlocul camerei de zi şi aprinzând un foc în mijlocul lui. Din fericire, tatăl lui şi fratele lui mai mic au fost treziţi de detectorul de fum; dar Tom Jr. îşi tăiase deja încheieturile mâinilor şi gâtul cu cuţitul lui de cercetaş, şi murise în zăpadă, în curtea unui vecin. (19.01.1988, Amarillo, Texas)⁸

Bineînţeles, ca în cazul a orice altceva, unii (tineri sau nu) vor spune: „Oamenii aceştia erau de la bun început doar nişte ciudaţi şi învinşi. Eu sunt prea stabil emoţional şi eficient, pentru a fi cuprins de aşa ceva. Este doar un joc!” Da, iar bomba cu hidrogen este doar o petardă! Ca cei care cred că pot să se joace cu cocaina sau sexul premarital, şi să nu se ardă cu SIDA sau o sarcină, cel care crede că poate să se bălăcească în Temniţe şi Dragoni fără să se ardă, este încrezător că ceva bun i se va întâmpla, fără ca aşa ceva să fie deloc probabil. Dovezile se adună clar împotriva sa! Jocul este o capcană prea atent construită, pentru ca mulţi să reuşească să se ferească de ea.

Concluzii

Citându-l pe Dr. Thomas Radecki, doctor în medicină, psihiatru la Şcoala de Medicină de la Universitatea Illinois: „Dovezile în aceste cazuri sunt cu adevărat impresionante. Nu există nicio îndoială în mintea mea că jocul Temniţe şi Dragoni îi face pe mulţi tineri să se omoare pe ei înşişi şi pe alţii. Este un joc de luptă şi violenţă non-stop. Este clar pentru mine că jocul îi desensibilizează pe jucători în ceea ce priveşte violenţa, şi cauzează de asemenea o tendinţă crescută la comportament violent.”⁹

Astfel, în mintea mea şi în minţile multora dintre cei care au ieşit din trecutul pe care îl am eu (ocultism şi satanism), nu există îndoială că Temniţe şi Dragoni şi imitatorii săi sunt chiar din abisul iadului. Niciun creştin sau niciun om sănătos, decent, de orice credinţă, realmente nu ar trebui să aibă ceva de-a face cu ele.

Note de final

1. Peter Leithart & George Grant, A Christian Response to Dungeons and Dragons, Dominion Press, Ft. Worth, TX. 1987, p. 5.

2. Anton Szandor LaVey, The Satanic Bible, Avon Books, 1969, p. 135.

3. Pat Pulling, citat în File 18 Newsletter, 10/24/86, de la CCIN, 222 N. Latah St. Boise, ID. 83706-2657, 208-336-9950.

4. Leithart & Grant, op. cit., p. 5.

5. Statistics 2-8 courtesy of Yvonne Peterson, Exodus S.A. Occult Awareness Program, P.O. Box 700293, San Antonio, TX. 78270; 1987, p. 9.

6. Salt Lake Tribune, 3/2/88.

7. File 18 Newsletter, op. cit., 2/22/87. Deoarece acest articol a fost scris în 1989, acum este convingerea mea că Sean Sellers a fost executat pentru crimele lui şi este acum (mulţumită îndurării lui Isus şi credinţei lui Sean în El) în cer. [Sean Sellers a fost executat pe 05.02.1999, n.tr.]

8. Conform Amarillo Globe Times, 1/19/92

9. Peterson, ibid.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk on Dungeons and Dragons. Copyright © William J. Schnoebelen.]

1. Extratereştrii din vremea noastră se potrivesc exact cu comportamentul demonilor şi îngerilor căzuţi menţionaţi în Biblie.

2. Extratereştrii nu afirmă niciodată dumnezeirea lui Hristos, nici nu susţin că vin în Numele Lui.

3. Extratereştrii îşi schimbă povestea, pentru a-l înşela pe om să creadă minciunile lor. Un exemplu este că înainte ca omul să fi fost în spaţiul cosmic sau să fi trimis sateliţi acolo, extratereştrii susţineau că sunt de pe planete ca Jupiter, din sistemul nostru solar. Când timpul a trecut şi omul a învăţat mai multe despre planetele noastre – realizând că nimeni nu ar putea trăi pe o asemenea planetă de gaz – extratereştrii şi-au schimbat povestea. Acum ei susţin că sunt de pe alte sisteme solare şi din constelaţii ca Andromeda şi Pleiade etc.

4. Se spune despre extratereştri că sunt atât de avansaţi şi de atât de departe, dar ei par să aibă nevoie de noi pentru a supravieţui.

Există diferite relatări despre extratereştri care iau mostre de ţesut (pentru clonare?) şi care impregnează femei, de aici entităţile cunoscute ca incubus şi succubus.

5. Răpirile de către extratereştri sunt oprite prin invocarea Numelui lui Isus.

6. Extratereştrii aduc idei precum că omul trebuie să se unească în întreaga lume, pentru o nouă eră de conştienţă.

Această unire implică faptul de a li se spune să fie gata pentru liderul lor (Antihrist?) şi să uite de religia proprie, ceea ce va face loc unei singure religii mondiale/unui singur guvern mondial.

7. Extratereştrii contactează adesea adepţi New Age şi ocultişti.

Lucrurile nu stau întotdeauna aşa, pentru că au fost şi alte tipuri de oameni care au fost contactaţi de „extratereştri”. Totuşi, poziţia mea este că aceşti „fraţi din spaţiu” nu sunt prea interesaţi de contactarea creştinilor, şi pentru un motiv evident.

8. Extratereştrii nu se opun ca oamenii să li se închine, şi în general Îl neagă pe Creatorul lor – în schimb îşi asumă acest rol.

9. Extratereştrii îi dau omului tehnologie, dar de obicei astfel de „îmbunătăţiri” sunt pentru distrugere.

Există „proiecte întunecate” pe care guvernele le au în bugetul lor, iar asemenea proiecte sunt de obicei legate de arme de război. Mare parte din tehnologia pentru astfel de arme se spune că vine de la extratereştri. De ce extratereştrii nu ne dau niciodată tehnologie care salvează viaţa?

10. Extratereştrii emană adesea mirosuri oribile, ca sulful.

Unii îi spun duhoarea răului.

[10 reasons why aliens are actually fallen angels/demons. Copyright © Explore. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.planoslie.hubpages.com, unde nu mai este disponibil.]

[Notă: Noi credem că fenomenul copiilor cu ochi negri ține de lumea întunericului.]

Copiii cu Ochi Negri – întoarcerea nefilimilor!

În ultimele postări am încercat să prezint elementele de bază ale legăturii dintre activităţile Veghetorilor, îngerilor căzuţi, şi cele ale fenomenului OZN şi a ceea ce eu cred că este agenda extratereştrilor. M-am concentrat pe aceasta din mai multe motive; în primul rând, cei mai mulţi nu înţeleg sau le-a scăpat una dintre principalele caracteristici ale „zilelor lui Noe”, aceasta fiind prezenţa nefilimilor şi a „taţilor” lor, Veghetorii. Ei erau activi, răi şi violenţi. Amintiţi-vă că în zilele lui Noe prezenţa lor era clară, iar eu cred că va fi din nou aşa.

Deci gândindu-mă la postarea de astăzi, m-am întrebat dacă ar trebui să trec la o altă temă relevantă a profeţiei biblice, dar am simţit o nevoie urgentă să postez despre un alt fenomen care are loc astăzi: întâlnirilor oamenilor cu Copiii cu Ochi Negri. Sunt ei urmaşii Veghetorilor şi ai celor răpiţi de „extratereştri” în zilele noastre? Îngerii căzuţi fac din nou sex cu femeile? L. A. Marzulli întreabă pe blogul lui: „Sunt aceşti hibrizi un fel de test care se desfăşoară?” Eu cred că răspunsul este da, Copiii cu Ochi Negri sunt nefilimi, hibrizi înger/om. Poate că au „perfecţionat” extratereştrii gri (amintiţi-vă de postarea de ieri de pe blog) şi acum procreează nefilimi care arată ca nişte copii. Diferenţa grăitoare sunt ochii!

Ochii acestor „copii” au o asemănare misterioasă cu ochii extratereştrilor gri. Sunt negri precum cărbunele, foarte mari, fără iris sau alb în ochi. Oamenii care i-au întâlnit îi descriu adesea ca „fără suflet”.

Copiii cu Ochi Negri se dezvăluie de la primul incident înregistrat în 1998; dar ca în cazul frecvenţei apariţiilor OZN, apariţiile lor au fost în creştere în ultimii câţiva ani. Ceea ce dă credibilitate existenţei lor este similaritatea întâlnirilor relatate de martori, care au experimentat ceea ce ei spun că este o întâlnire înfiorător de înspăimântătoare. Iată povestea primei întâlniri înregistrare cu aceşti hibrizi.

Pe 16 ianuarie 1998, Brian Bethel stătea într-o parcare, cu motorul maşinii pornit; Brian este jurnalist. În timp ce stătea acolo, doi băieţi s-au apropiat şi s-au oprit lângă geamul deschis, au cerut ca el să-i ducă acasă şi au cerut cu insistenţă să fie lăsaţi înăuntru. El îşi descrie reacţia imediată ca experimentând un răspuns biologic tipic în caz de atac, o descărcare de adrenalină şi anxietate. A rezistat impulsului de a-i lăsa înăuntru, iar „copiii” au devenit extrem de agitaţi şi solicitanţi; când a închis geamul de la maşină, au devenit agresivi în cererile lor. El afirmă că atunci când geamul s-a închis, s-a uitat în ochii lor negri precum cărbunele, foarte mari, şi a simţit o teamă inexplicabilă, aproape paralizantă. Atunci a pornit maşina, lăsându-i pe marginea drumului.

Există cazuri documentate şi declaraţii înregistrate ale celor care au avut întâlniri cu Copiii cu Ochi Negri; mai jos sunt caracteristicile comune fiecărei întâlniri:

• Au ochi mari negri, fără iris şi fără alb.

• Pielea lor este descrisă ca palidă şi „ca de ceară”, aproape ca plasticul.

• Fie unul, fie doi copii par să vină de nicăieri (niciodată mai mult de doi).

• Întotdeauna spun că vor „înăuntru”; comentariile lor sunt: „Lasă-mă înăuntru; nu va dura mult.” „Noi/eu vreau înăuntru.”

• Dacă nu îi laşi înăuntru, devin extrem de agitaţi şi mai agresivi în cererile lor şi în tonul vocii; DAR niciodată nu forţează intrarea.

• Iradiază răul, fac ca oamenii să simtă o teamă incontrolabilă, care este extremă.

• Sunt în haine care întotdeauna par prea mari pentru ei; cele mai multe par făcute manual, deşi unii sunt în bluză de sport cu mâneci lungi şi blugi.

• Dispar când sunt refuzaţi, aparent „volatilizându-se”.

A avut loc o întâlnire în care un Copil cu Ochi Negri a fost lăsat să intre într-o maşină, iată detaliile oferite despre acea întâlnire. O femeie l-a luat cu ea pe fiul ei cel mic, care avea cam 9 ani, în cartier, la un mini market, ca să cumpere lapte. Fiul ei era pe bancheta din spate şi avea centura pusă; el i-a spus că va aştepta în maşină, adesea făceau asta împreună, deci ea a alergat în magazin. A fost înăuntru mai puţin de cinci minute. Când a ieşit, un alt „copil” era pe bancheta din spate cu el, stând chiar lângă el, în mijlocul banchetei.

Femeia a avut o reacţie instantanee de teroare, a scăpat laptele, a deschis uşa din spate şi l-a scos pe fiul ei din maşină; atunci a văzut ochii negri precum cărbunele. Ea a descris asta ca o privire a răului pur. A alergat înapoi în magazin şi i-a spus vânzătorului să sune la 911, iar ea l-a sunat pe soţul ei. Când s-au întors, copilul plecase şi nu era de găsit nicăieri. Poliţia a făcut un raport, dar niciun copil cu descrierea respectivă nu a fost localizat sau văzut de poliţie.

Soţul ei a venit cu maşina familiei, iar femeia l-a întrebat pe fiul ei cum a ajuns copilul să fie în maşină. El i-a spus mamei lui că copilul a venit la geamul maşinii şi a spus: „Vreau înăuntru.” El a zis că s-a gândit că va fi amuzant să aibă pe cineva cu care să se joace, şi astfel l-a lăsat pe copil în maşină. Fiul le-a spus mamei şi tatălui său că copilul s-a urcat peste el şi s-a aşezat lângă el; atunci a venit mama lui.

Mamei îi era încă atât de frică, încât l-a pus pe soţul ei să conducă maşina sport, în timp ce ea a luat maşina familiei. Pe drumul spre casă, soţul ei a avut un accident care a făcut praf maşina sport. A doua zi fiul s-a îmbolnăvit, iar în următoarele opt luni a continuat să aibă boli inexplicabile, ale căror simptome păreau să se schimbe de fiecare dată când se ducea la medici. În cele din urmă părinţii au cerut ca biserica lor locală să vină să se roage pentru ei şi fiul lor; au făcut aceasta săptămâni întregi! Ca rezultat al rugăciunii continue, fiul a fost vindecat, iar teama de întâlnire a început să cedeze pentru toţi membrii familiei.

Iată o altă întâlnire, descrisă de un prieten al cuiva care a avut o întâlnire cu Copiii cu Ochi Negri.

Kyle, Boise Idaho: „Un prieten m-a sunat noaptea târziu, complet îngrozit. Era în oraş cu prietena lui şi s-au oprit la un mini market ca să ia nişte snacksuri, înainte de a se întoarce la apartamentul lui, ca să înceapă o şedinţă maraton de vizionat filme „Ştiinţa războiului”. Când erau în parcare, doi copii s-au apropiat de maşină. Lucrul care mă înspăimântă cel mai mult cu privire la aceasta este că prietenul meu era atât de zguduit de ce se întâmplase, încât m-a sunat să-mi spună, înainte chiar de a pleca de acolo cu maşina. Am putut auzi teama în glasul lui, când am răspuns. Mi-a spus că cei doi copii au bătut la geamul lui şi i-au cerut să-i ducă la o staţie de autobuz, la o depărtare de câteva mile. Dar prietenul meu a spus că amândoi copiii aveau ochi negri, solizi, şi vorbeau cu o asemenea încredere stranie, încât era aproape ca şi cum erau mai în vârstă decât arătau. Acum toate acestea, în aparenţă, nu mi-au părut atât de ciudate. Dar ştiţi, prietenul meu era atât de zguduit. Ca şi cum era chiar supărat. A spus că singurul copil care a vorbit, doar a continuat să insiste, ca şi cum ştia că dacă cerea destul de mult timp, prietenul meu avea să-l lase înăuntru. El spune că s-a trezit chiar că mâna i se mişca pentru a deschide uşa, fără ca el să vrea, ca şi cum copilul exercita asupra lui un fel de control al minţii. Ei bine, în cele din urmă copiii au înţeles mesajul şi au plecat. I-am spus prietenului meu să aştepte acolo şi am închis. Prietenul meu a plecat cu maşina din parcare şi a fost lovit de un tir, care i-a omorât instantaneu atât pe el, cât şi pe prietena lui. Şoferul tirului a spus poliţiei că a virat ca să evite doi copii care mergeau pe marginea drumului.”

Nici măcar o dată, cineva care a avut o asemenea întâlnire, nu a descris-o altfel decât ca un rău pur. Sunt aceste fiinţe nefilimi, precum am spus mai devreme? Eu aşa cred.

Duşmanul sufletelor noastre este real şi îşi foloseşte toate resursele, în timp ce intrăm în vremurile profetice ale întoarcerii Regelui regilor, Isus Hristos. În Cartea lui Matei ni se spune despre un incident, când Isus i-a întrebat pe ucenicii Lui: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ucenicii au făcut cunoscut o parte din ceea ce spuneau oamenii. Atunci Isus i-a întrebat într-un mod foarte personal: „Dar voi… cine ziceţi că sunt?” Matei 16:13-16

Isus încă ne pune acea întrebare fiecăruia dintre noi astăzi; răspunsul la acea întrebare, din partea fiecăruia dintre noi, va fi singurul lucru care contează în eternitate. Petru a înţeles corect când a spus: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Dat voi cine spuneţi că este El? Pentru mine El este Mântuitorul meu, Domnul meu şi Regele meu, care va veni în curând. Veniţi la El cât este timp; zilele lui Noe sunt peste noi, iar Isus vine curând.

[Black eyed children – the return of the Nephilim! Copyright © 2012 Anne Starrett.]

Copiii cu Ochi Negri

de L. A. Marzulli

19 februarie 2009

Ieri am scris pe blog despre copiii indigo [conform conceptului New Age, copii despre care se crede că posedă trăsături şi abilităţi speciale, neobişnuite şi uneori supranaturale, n.tr.]. Vă mulţumesc tuturor pentru contribuţia la conţinutul blogului meu. Este interesant cum un lucru conduce la altul. Am primit mai multe postări despre Copiii cu Ochi Negri, deci am urmărit linkurile. Cuvintele Lindei Moulton Howe sunt potrivite aici, şi anume: „Foarte bizar!”

Când am citit relatarea, mi-am amintit de o scenă din Nefilim II, unde doi hibrizi apar la casa Cardinalului Fiore în mijlocul nopţii. Rezultatul vizitei lor nu este unul bun. Cardinalul Fiore plăteşte cu viaţa pentru această vizită.

Dacă postarea pe care am citit-o în link este reală, şi amintiţi-vă că oricine poate scrie orice pe internet, este cu siguranţă o relatare care îţi dă fiori, care trece dincolo de domeniul experienţei umane. Iată câteva comentarii despre acel articol şi despre fenomen în general.

Conform Dr. Jacobs – l-am intervievat pentru cartea „The Alien Interviews”, extratereştrii au reuşit să creeze un hibrid care poate trece drept uman. Acestea fiind zise, sunt Copiii cu Ochi Negri, care par să apară de nicăieri, primii hibrizi? Sunt ei hibrizi care par să fie aproape umani, cu excepţia ochilor mari negri? Sunt ei integraţi în societatea noastră? Vedem noi manifestarea modernă a nefilimilor?

A existat o dinamică în postare care chiar mi-a atras atenţia. Când au venit copiii prima oară la uşă, au întrebat dacă pot să intre. Am găsit aceasta foarte interesant, prin aceea că s-ar părea că ei trebuie să aibă permisiune, pentru a tulbura liniştea unei persoane. Este aceasta asemenea faptului că îngerii căzuţi au cerut permisiune pentru a avea acces la populaţia feminină, în Cartea lui Enoh? Un alt aspect a fost reacţia fizică a bărbatului care a avut contact cu ei.

l-am urmat şi apoi deodată m-a cuprins un sentiment îngrozitor că ceva rău avea să se întâmple, am devenit foarte nervos şi am început să tremur puţin.

Sentimentul groazei şi fricii sunt emoţii despre care am vorbit mai înainte. Teama este moneda luciferienilor. Este cartea lor de vizită. Când bărbatul s-a uitat prima oară în ochii Copiilor cu Ochi Negri, a fost terifiat. Apoi a alergat jos în hol, şi a devenit dezorientat şi ameţit. S-a simţit el astfel din cauză că Copiii cu Ochi Negri l-au manipulat, proiectând energie asupra lui într-un mod pe care noi încă nu îl înţelegem? Apoi vine cea mai şocantă parte a poveştii. Copiii cu Ochi Negri afirmă că au fost trimişi să-l „aducă”.

Când omul a fugit mâncând pământul din casă şi a alergat ca să-şi salveze viaţa, el explică faptul că nu putea gândi limpede. Eu cred că toate acestea sunt simptome ale confruntării cu demonicul. Am experimentat asemenea simptome când am fost implicat în şedinţe de eliberare. Când demonul care locuia în persoană a început să se manifeste, am simţit că creierul îmi era înceţoşat.

Cred că aceste poveşti sunt începutul revelării programului de reproducere care are loc de decenii. Vei fi pregătit pentru ceea ce va veni pe pământ? Fă rost de cărţile care te vor pregăti. Acum, amândouă pentru 10 $.

[L. A. Marzulli, Black Eyed Children. Copyright © 2009 L. A. Marzulli. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.marzulli.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]

Copiii cu Ochi Negri – Hibrizi nefilim sau altceva?

Comentariu & analiză

de L. A. Marzulli

28 august 2012

Duminică, pentru Watchers 5, am intervievat o femeie care a avut o întâlnire cu un Copil cu Ochi Negri. Aceasta se leagă de interviul pe care i-l voi lua autorului David Weatherly, despre cartea lui inovatoare despre Copiii cu Ochi Negri. Din toate interviurile pe care le-am luat, acesta m-a copleşit de uimire, şi iată de ce. Mai întâi, povestea ei.

Femeia pe care am intervievat-o, Leah, era afară făcând jogging. Nu auzise niciodată de Copiii cu Ochi Negri şi nu avea cunoştinţă despre aceste fenomene în curs de desfăşurare. Alerga într-un loc unde nu mai văzuse niciodată un copil, de fapt rareori a văzut oameni în acea locaţie. A văzut copilul stând lângă curbă, iar faţa lui nu a putut-o vedea pentru că era întoarsă. S-a gândit că este ciudat că el era acolo şi a observat că hainele lui nu arătau cum trebuie. Erau prea mari pentru corpul lui. Când s-a apropiat de băiat, a avut în plan să-i zâmbească şi să dea din cap în semn de „bună”. Era cam la două picioare depărtare, când băiatul şi-a ridicat dintr-odată capul, iar ea i-a văzut ochii. Erau negri, fără alb, iar după cuvintele lui Leah, erau ca şi cum te uitai în jos într-un puţ lung şi întunecat, unde la fund era un iaz al răului. Leah a fost şocată şi terifiată. A fugit mâncând pământul cât de repede a putut din acel loc şi nu s-a uitat în urmă. Era speriată şi i-a luat ore întregi ca să se liniştească. Când i-am arătat un exemplar al cărţii lui David Weatherly, „Copiii cu Ochi Negri”, şi am întrebat-o dacă este ceea ce a văzut, Leah s-a dat înapoi văzând imaginea şi mi-a cerut să o iau de acolo.

Acum iată ce este interesant. Când l-am intervievat pe David Weatherly la Acceleration Radio, l-am întrebat ce credea el că sunt aceşti copii. David a răspuns că el crede că sunt hibrizi de un anumit fel. I-am pus aceeaşi întrebare lui Leah, care a răspuns, fără niciun îndemn din partea mea, că era copilul lui Satan. Ca să se ştie, Leah nu citise niciodată vreuna dintre cărţile mele şi nu avea idee despre aşa-numitul fenomen al răpirii de către extratereştri, aşa cum este el definit de Dr. David Jacobs şi de alţii, sau despre nefilimi.

Ni se spune că atunci când se va întoarce Isus, va fi ca în zilele lui Noe. Am afirmat aici şi în cărţile mele, că unul dintre factorii majori care diferenţiază zilele lui Noe de oricare altele, este prezenţa nefilimilor. Iată ceea ce cred eu. În opinia mea, ei sunt aici. Hibrizii sunt reali. Contează cum au fost creaţi? Putem despica firul în patru pe tema dacă îngerii căzuţi fac sex, sau dacă folosesc mijloace artificiale pentru a insemina, dar s-ar părea că hibrizii sunt aici şi că se manifestă, iar când o fac, cei care îi întâlnesc sunt luaţi prin surprindere de ei şi fug de groază.

Am întrebat-o pe Leah dacă ea credea că văzuse un copil. A replicat că în timp ce băiatul arăta ca un băiat, părea cumva mai în vârstă. Sunt aceşti hibrizi un fel de test care se desfăşoară? În cartea lui Weatherly, cei care îi întâlnesc spun că prezenţa răului este copleşitoare. De ce simt oamenii asta? Dacă ar fi doar o singură poveste, aş ignora-o, dar acum fenomenul se răspândeşte, şi tot mai mulţi oameni au asemenea întâlniri. A lui Leah a fost în iulie anul acesta.

În încheierea postării de astăzi: În opinia mea Leah a întâlnit un hibrid nefilim, sau o progenitură a celor căzuţi şi a femeilor de pe pământ. Leah a raportat de asemenea că a simţit că băiatul nu avea suflet, un detaliu interesant, pe care de asemenea l-am adus anterior în discuţie pe acest blog. Apariţia pe care a văzut-o ea sugerează că trăim în perioada de timp despre care Isus ne avertizează că va preceda a doua venire a Lui. Acest interviu a fost prima mea întâlnire cu un martor care a experimentat fenomenul Copiii cu Ochi Negri. Realizez că unii vor citi acestea şi le vor ignora, şi vor declara că nu există nefimili moderni, dar eu cred că asemenea apariţii sunt un test de un anumit fel, aceasta poate fi avangarda unei armate nevăzute, care se va manifesta în curând în mod deschis pe pământ.

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. Iată, vin zilele când Îmi voi arăta tăria pe munţii lui Israel.”

[L. A. Marzulli, Black Eyed Kids – Nephilim Hybrids or Something Else? Copyright © 2009 L. A. Marzulli. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.marzulli.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]

déjà vu: sentimentul că ai experimentat deja ceva ce se întâmplă de fapt pentru prima dată.

Un fel de întrebare stranie… Ce spune Biblia despre déjà vu?

Am déjà vu în mod constant, de obicei cam de două ori pe săptămână. Uneori am doar un sentiment cu adevărat straniu, dar alteori pot literalmente să citez persoana. Uneori am vise şi le ignor, dar apoi ele se întâmplă câteva luni mai târziu. Într-adevăr, asta începe să mă înnebunească.

VĂ ROG nu o luaţi ca pe o glumă!

Sunt baptistă şi am fost mântuită şi botezată. Categoric nu sunt o adeptă a lui Satan, dacă asta spuneţi. De fapt mi s-a întâmplat mai des de când relaţia mea cu Hristos a devenit mai puternică.

Nu este nici ceva care se întâmplă cu o secundă înainte, mi s-a întâmplat să am aşa ceva cu 30 de secunde înainte. În acele 30 de secunde, am putut să rostesc cuvintele împreună cu persoana, vorbind perfect.

[Sorta a weird question… What does the Bible say about Deja Vu? Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.answers.yahoo.com, unde nu mai este disponibil.]

Premoniţia – Sistemul timpuriu de avertizare al lui Dumnezeu

de Ben Witherington

20 februarie 2013

Toată ziua soţia mea a avut un sentiment de groază, un sentiment că ceva foarte rău se întâmplase. Groaza avea o focalizare – fiica noastră Christy, de care nu auzisem de câteva zile. Apoi, noaptea târziu, a venit apelul telefonic pe care niciun părinte nu îl vrea vreodată. Christy era moartă şi dusă, lovită de un embolism pulmonar neaşteptat. Problema este că Ann avusese un sentiment puternic că se întâmplase deja, înainte de a se fi confirmat.

Apoi a fost povestea pe care fostul meu profesorul de engleză, Chris Armitage, mi-a spus-o, despre visul pe care l-a avut, un vis în care mama lui foarte bătrână, cădea şi cădea. A sunat acasă în Regatul Unit. Mama lui tocmai murise.

Sunt doar două poveşti scurte despre premoniţii sau preziceri. Aş putea povesti episoade din viaţa mea când am văzut ceva grafic în vis, iar apoi, când s-a întâmplat cu adevărat, cândva, la mult timp după vis, am avut un sentiment foarte straniu de déjà vu, că am văzut aceea înainte.

Din punct de vedere creştin sunt câteva lucruri care trebuie spuse despre toate acestea. Se reflectă destul de clar, fiindcă sunt sute de mii de poveşti de-a lungul vremurilor ca cele pe care tocmai vi le-am spus, că CINEVA cunoaşte dinainte ce se va întâmpla, şi că acelaşi CINEVA, transmite uneori cunoştinţe despre acele informaţii persoanelor care au un interes direct sau o profundă dedicare faţă de problema respectivă.

Îmi amintesc bine ce mi-a spus prietenul meu Tom Wright, când i-am menţionat despre premoniţia lui Ann. Răspunsul lui imediat a fost că ar trebui să ne mângâiem cu asta. Mult timp m-am gândit de ce a spus aceasta. Presupun că mă îndrepta înspre suveranitatea lui Dumnezeu, aşa cum ar trebui să facă un bun anglican evanghelic reformat, dar ceea ce am luat cu adevărat din asta, a fost că Dumnezeu căuta să o pregătească pe Ann, să ne pregătească pe noi amândoi, să atenueze lovitura, dacă vreţi, pentru tragedia care urma să aibă loc. Iar aceasta mă conduce la un alt gând.

Sunt premoniţiile cu adevărat atât de diferite de adevăratele profeţii? Gândiţi-vă o clipă ce i-a spus Simeon mamei lui Isus – „Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie” [Luca 2:35, n.tr.], şi aceasta doar la scurt timp după ce s-a născut Isus! Ce a făcut ea cu acea avertizare foarte timpurie, când de drept ar fi trebuit să sărbătorească naşterea unui fiu întâi născut? Ce înseamnă că a păstrat şi a cugetat la aceasta în inima ei, reflectând asupra înţelesului?

Mi-ar plăcea să aud câteva dintre poveştile voastre despre premoniţii şi preziceri. Cred că sunt multe de învăţat despre Dumnezeu şi viaţă din asemenea întâmplări. Mie aceasta îmi spune că Dumnezeu cunoaşte totul dinainte, şi că Îi pasă de oamenii Lui şi de suferinţa lor. Ceea ce nu îmi spune este că Dumnezeu a asamblat totul dinainte, sau a proiectat totul într-un anume fel, afară doar dacă prin aceasta înţelegeţi că „Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele celor care Îl iubesc…”, ceea ce eu cu siguranţă cred.

Dar Dumnezeu ne cunoaşte chiar şi păcatul dinainte, şi cu siguranţă nu l-a vrut sau nu l-a programat. Dumnezeu nu este autorul păcatului sau răului în niciun fel, formă sau aspect. Deci trebuie să trăim cu o anumită măsură de mister când este vorba de înţelegerea premoniţiilor. Ele ne avertizează că se va întâmpla ceva. Ele nu revelează forţa prin care se întâmplă, sau ce, sau cine face să se întâmple. Ceea ce este o discuţie pentru o altă zi.

Pamela

Mulţumesc foarte mult că ai împărtăşit aceasta… Şi eu am avut o fiică care a murit (la 30 ani), doar cu 18 luni în urmă. Cu două luni înainte de moartea ei, Dumnezeu mi-a spus clar că va muri. A fost suprarealist. A fost o adevărată conversaţie… şi am argumentat şi am plâns… dar în cele din urmă am acceptat. Îmi pot aminti momentul ca şi cum ar fi fost ieri. Când a murit, eram pe deplin pregătită. Nu am fost surprinsă, nici găsită cu garda jos. Aceasta mi-a adus o mare pace într-un mod straniu. A luat-o Dumnezeu? Nu. De ce s-a întâmplat? Nu ştiu. Lucrul pe care mă pot bizui în toate este bunătatea Lui. El a avut grijă de mine când m-a pregătit pentru moartea ei. A fost un lucru frumos. Nu mulţi îl înţeleg şi sunt mulţi care ţi-ar spune că Dumnezeu nu face asta. Ştiu că Dumnezeu nu acţionează în teamă. Durerea a fost prezentă, dar teama a fost absentă, iar pacea mi-a alinat suferinţa. Am simţit ca şi cum aş fi fost adusă în poveste. Sunt recunoscătoare şi văd asta ca bunătatea Sa.

Liz

În ultimul timp am simţit nevoia să le împărtăşesc altora visul premonitoriu pe care l-am avut în noaptea dinainte ca fiul meu de douăzeci de ani să fie omorât pe bicicletă. Visul nu a fost unul emoţional, fiindcă nu am ştiut despre cine era… Aşa cum am înţeles ulterior, era un mesaj ca să mă pregătească, dar în momentul acela a părut „entuziasmant” şi am crezut că era simbolic pentru faptul că voi renunţa la slujba mea, ceea ce eram pe cale să fac.

În vis eram în sala de clasă în care lucrez, iar o prezenţă din spatele umărului meu drept mi-a spus că trebuia să car un tânăr mort. L-am ridicat şi nu am avut idee cine era… era doar gri închis peste tot. Prezenţa mi-a spus să-l car la intrarea principală şi prin parcare, prin care în mod normal nu merg pe jos, la poarta principală, şi să-l pun în coşul de reciclare, fiindcă venea poliţia. Ştiam că nu-l omorâsem eu, dar mă simţeam rău că venea poliţia, şi din cauza faptului de a-l pune în coş. Prezenţa mi-a spus: „Te simţi rău, dar ca să te simţi mai bine, pune pachetul de migdale pe care l-ai mâncat pe jumătate (în realitate), pe care nu ai vrut să-l arunci săptămâna trecută… dar pe care trebuia să-l arunci, fiindcă avea data expirată. Apoi, când poliţia era pe cale să ajungă acolo, am fost scoasă din vis de muzica care Îi fusese cântată lui Dumnezeu la concertul fiicei mele în acea săptămână… „Privind peste ocean, privind peste mare, ce văd acolo? Ce văd? Pot să văd o lume nouă acolo, privindu-mă.” Ea răsuna în capul meu tot mai tare, până ce m-am trezit complet. De aceea totul a părut entuziasmant. Dimineaţa am împărtăşit visul altor patru persoane.

În ziua aceea eram în clasa mea, după şcoală, şi am fost chemată la birou. Acolo erau doi poliţişti, şi mi-au spus că Tom avusese un accident. Nu mi-au spus că fusese omorât, ci doar m-au luat la spital. M-au condus pe jos prin parcare la maşina lor, care era parcată la poarta principală, lângă coşul de reciclare.

Nu m-am gândit la vis până în ziua următoare. El a devenit un amortizor. M-a pregătit prin înţelegerea ulterioară… El îmi spune că Dumnezeu cunoaşte ce se va întâmpla, şi că Îi pasă şi ne ajută. Cel mai important, îmi spune că este o realitate care există dincolo de timp… şi acolo trăieşte Tom. Tom, care era student la animaţie, şi-a făcut ultimul proiect de animaţie despre un bărbat/băiat pe un monociclu [vehicul cu o singură roată, folosit de acrobaţi în circuri, n.tr.], care mergea pe o rampă… O greutate a căzut pe celălalt capăt şi l-a trimis în sus… Acela era sfârşitul desenului său animat, el nu a căzut la loc.

Multe alte lucruri s-au întâmplat înainte şi după moartea lui, ceea ce mă face să cred că avea să se întâmple, era cunoscută, şi mă rog din toată inima ca amintirea lui Tom să continue să rămână vie. Mulţumesc pentru site şi pentru şansa de a vorbi despre asta. Liz

Samantha

Caut pe cineva care să mă ajute să înţeleg toate premoniţiile mele, fiecare dintre ele s-a întâmplat, s-a adeverit. Am oameni dragi care au murit şi care vin la mine în vise, ca să avertizeze alţi oameni despre ceva tragic care se va întâmpla, şi întotdeauna se întâmplă. Ştiu când va muri cineva. Este straniu că am această abilitate în ambele laturi, cer şi pământ. Totul a început când aveam șaptesprezece ani, cu doisprezece ani în urmă, când am avut un accident grav de circulaţie. M-am înecat, m-am dus în cer, dar Dumnezeu m-a trimis înapoi. Mi-a spus că timpul meu pe pământ nu se terminase, că aveam încă de lucru şi mesaje de transmis, dar când am intrat din nou în corp, m-am simţit ca o persoană cu totul nouă, nu ca vechiul meu sine. El m-a trimis înapoi şi cu abilitatea de a vedea multe lucruri, iar a vorbi cu morţii este unul dintre ele. Încerc doar să găsesc pe cineva care m-ar putea ajuta să înţeleg toate visele, să le decodez şi să înţeleg de asemenea mai mult din celelalte lucruri. Ar fi grozav să întâlnesc şi să vorbesc cu alţi oameni care au aceeaşi abilitate ca a mea. Poate oamenii cred că sunt nebună, că lucruri ca acestea nu se întâmplă, nimeni nu poate şti ce aduce viitorul, şi că nu există un loc ca cerul şi iadul. Ei bine, se înşeală, fiindcă eu am fost în cer. Fiecare carte pe care am citit-o despre călătoria cuiva în cer, s-a întâmplat exact cum s-a întâmplat călătoria mea. Oamenii au nevoie să şadă şi să se gândească. Dumnezeu are câţiva oameni pe care i-a ales ca să transmită mesaje de la oameni din cer. Ştiu că eu cred în cer, iad şi Dumnezeu.

Stacy

Am deja de câţiva ani vise despre „sfârşitul lumii”. Le-am scris fiindcă am fost silită. Ştiu doar că aceste vise au fost diferite şi că a trebuit să le înregistrez când au avut loc. Încă îmi amintesc cum auzeam strigătele acelor oameni, fugind de lava care emana din pământ. Ea era pretutindeni. Nu exista scăpare. Îmi amintesc că am văzut mame ţinându-şi strâns copiii şi ţipând: „O, Dumnezeule, ajută-mă!! Te rog, salvează-mă!! Dumnezeule!!” Ţipau şi îşi ridicau braţele în aer. Unele au fost salvate. Dar multe au fost mistuite. A fost doar unul dintre vise. Am avut mai multe de-a lungul celor doi ani. Şi mama mea are aceste lucruri. Doar că ele vin la ea când este trează.

Robert Adam

Am căutat un site ca să pun o întrebare, şi nu ştiu dacă acesta este cel potrivit, dar vă rog să mă iertaţi, trebuie să întreb. Sunt îngrijorat cu privire la sănătatea mea mintală. Recent am avut o mulţime de probleme, în cea mai mare parte financiare, nu este vina nimănui, doar a mea, deci nu caut iertare sau ceva de genul, DAR în săptămânile recente, şi asta sună nebuneşte, am avut sentimente „de avertizare”, de groază şi teamă, că avea să se întâmple ceva nou şi supărător. Ceva ce nu cunoşteam deja sau nici măcar nu suspectam, dar DE FIECARE dată, în 24 de ore sau mai puţin, absolut sigur, apare o nouă problemă. Acum, vă rog, înţelegeţi cât de dificil este pentru mine să spun asta, nu cred în spiritişti, în mediumi sau în orice altceva, şi nu caut pe cineva ca să-mi rezolve problemele, dar CEVA îmi spune în avans că mi se va întâmpla ceva? Înnebunesc? Ar avea Dumnezeu un motiv să mă anunţe dinainte, ca un mod de a mă pregăti? Sentimentul, teama când se întâmplă asta este ATÂT de puternică, atât de clară, nu o pot ignora. Poate cineva să explice? Cred în Dumnezeu total, dar nu sunt un bun creştin şi nici măcar o persoană bună, dar vă rog ajutaţi-mă, dacă puteţi oferi un răspuns. Mulţumesc. Robert.

Anne

Bună tuturor! Cu trei ani în urmă am văzut în vis un tip cu o personalitate efervescentă. Instantaneu m-am gândit că tipul îmi zâmbea ca şi cum eram mama lui. Trei ani mai târziu am rămas gravidă şi am fost sigură că eram gravidă cu „acel tip”, până în punctul în care am făcut o descriere precisă a feţei şi sexului copilului. Am avut dreptate 100%!!!! Am văzut de asemenea alte două feţe şi imediat am ştiut că erau copiii mei. Am observat că doi dintre copii aveau pielea destul de deschisă şi aveau un nas proeminent şi o gură proeminentă, comparativ cu primul copil (eu sunt caucaziană, tatăl lui este indian). După ce am născut, fostul meu partener m-a părăsit, şi am început o prietenie frumoasă cu un tip care are aceeaşi faţă (nas şi gură proeminente) şi culoare a feţei ca ceilalţi doi copii pe care i-am văzut. După un an de la primul meu copil pe care l-am visat, acel tip s-a căsătorit cu mine şi la început m-am gândit că a fost doar o dorinţă pe care am avut-o, dar curând am realizat că visul era prea precis. De fapt, în vis tipul punea un inel pe mâna mea dreaptă, iar în cultura mea, nu purtăm verighete pe mâna dreaptă. Ei bine, mai târziu am aflat că evreii o fac, iar tipul este evreu. Am avut alte două vise despre o fată care este exact ca el… Nu ştiu ce să mai spun!!!

Diana Trautwein

Am avut două experienţe stranii legate de moartea unor oameni apropiaţi mie. Unul a fost un enoriaş pe care îl iubeam, şi care era foarte aproape de moarte când am plecat de la el după-amiaza. Eram înnebunită de suferinţa lui şi îmi amintesc că L-am implorat pe Domnul să-i îngăduie să moară. În acea noapte, m-am ridicat în pat, cu spatele drept. Soţul meu m-a întrebat ce nu era în ordine, şi am spus: „Tim a fost chiar aici, în visul meu, şi zâmbea.” Zece minute mai târziu, celularul meu a sunat şi asistenţa de la azil mi-a spus că el murise cu zece minute înainte. Apoi am visat un vis ciudat, în care fratele meu nu era clar vizibil ca personaj, era de nerecunoscut pentru mine, până după evenimentul care s-a întâmplat în dimineaţa următoare. Era în spatele meu pe o scară mobilă, speriat şi luptându-se să ajungă sus sau jos. Eu am ajuns jos, el nu. Telefonul a sunat înainte de șapte dimineaţa, ca să-mi spună că murise în timpul nopţii. Primul episod a fost mângâietor; al doilea nu a fost.

Laura

Când eram în clasa a cincea am vizitat o prietenă, iar în timp ce mă spălam pe mâini în baia de sus, „mi-am imaginat” că podeaua de dedesubt a căzut. Am ieşit în fugă din baie exact la timp ca să aud strigătele mamei şi tatălui ei de mai jos, când tavanul a căzut şi a împrăştiat apă în toată bucătăria. Nu a fost singura dată când am avut o premoniţie, dar a fost cea mai semnificativă. Întotdeauna am încercat să distrug acele gânduri după aceea…

Iha

Când aveam șaptesprezece ani, strămătuşa mea şi cu mine şedeam în apartamentul familiei mele de la etajul zece. Mama şi tata jucau golf pe terenul învecinat. Am auzit tunetul şi imediat am ştiut că tatăl meu fusese lovit de fulger. Nu am putut sta liniştită. I-am spus mătuşii mele ce se întâmplase. Nu mă puteam concentra deloc, şi cam douăzeci de minute mai târziu am auzit o bătaie în uşă. O vecină a spus: „Am veşti proaste.” Am zis: „Tata a fost lovit de fulger.” Ea a spus: „Mi-e teamă că da.” Într-adevăr, fusese lovit la primul bubuit al tunetului. Nu plouase. Am ştiut că a fost tata, şi nu mama. Lumea este un loc ciudat.

Esteban Bowers

Salutări din America de Sud! M-am trezit în mijlocul nopţii, cu mulţi ani în urmă, şi m-am simţit influenţat să mă rog pentru nişte colegi, tovarăşi de-ai mei. Am încercat să mă întorc la somn, dar nu am putut. Am continuat să mă rog. În dimineaţa următoare am încercat să-i contactez pe colegii mei Mark & Karen. În sfârşit l-am contactat pe Mark, şi am aflat că Karen îşi „justifica” disertaţia de doctorat în filozofie la Universitatea Baylor. Trebuie să spun că acest gen de întâmplări sunt destul de obişnuite în America de Sud, printre indigeni sau printre oamenii din triburi.

Gwen S

Exista o femeie căreia îi vorbisem în câteva ocazii, la evenimente de amploare în oraş organizate de biserică. Aveam o conexiune din „inimă”, dar eram doar cunoştinţe întâmplătoare. Într-o dimineaţă am simţit p chemare puternică să mă rog pentru ea, în timpul căreia am simţit/văzut/devenit conştientă că – nu sunt sigură cum să descriu – o mână de oţel strângea puternic gâtul soţului ei, pentru care m-am rugat în felul care mi s-a părut potrivit atunci. Mai târziu în dimineaţa aceea am dat curs impulsului de a o suna, cu încurajarea că Dumnezeu mă condusese să mă rog pentru ei în acea dimineaţă. A fost profund mişcată şi mi-a împărtăşit că soţul ei venise acasă târziu în noaptea dinainte, poate de la cea mai dificilă întâlnire cu uşile închise din cariera lui. A fost într-adevăr confirmarea dragostei lui Dumnezeu pentru ei, şi un mare ajutor pentru conştienţa mea în creştere, despre activitatea lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi. Propriul meu soţ are mai multe poveşti de genul acesta, când a simţit un impuls faţă de un lucru şi a descoperit validitatea lui ore sau zile mai târziu. Fascinant, mângâietor. Ochiul lui ESTE peste vrabie. Mulţumesc pentru că mi-aţi amintit asta.

Lori Broschat

Eram prezentă la conferinţa noastră anuală cu câţiva ani în urmă, şi am avut un sentiment oribil de groază cu privire la fiica mea. Ceea ce m-a făcut să fiu foarte emoţională, şi astfel de îndată ce am avut o pauză, m-am dus să o sun pe fiica mea, care locuia în Anglia. Am început conversaţia cu: „Ce nu este în regulă?” Ea a spus că depăşise termenul pentru extinderea vizei şi ori avea nevoie de o copie certificată a certificatului ei de căsătorie, ori avea să fie deportată. Am anunţat rapid tribunalul districtului unde s-a căsătorit, şi le-am cerut să trimită o copie. Nu a fost ceva de viaţă sau moarte, evident, dar a fost atât de puternic încât cu greu m-am putut concentra tot restul zilei.

Capelan Rich Hoffman

Ezit să numesc premoniţiile „profeţie”, fiindcă profeţia nu este doar prezicere, ci transmiterea mesajului chemării lui Dumnezeu la dreptate. Premoniţiile, totuşi, ar putea fi darul de cunoştinţă (1 Corinteni 12:8).

La o oră de la moartea tatălui meu în 1994, cei mai buni doi prieteni ai meu (unul de la seminar, celălalt un coleg) m-au sunat. Amândoi au spus că au fost îndemnaţi să mă sune, simţind că se întâmpla ceva important cu mine. A fost nevoie de apelurile lor pentru a fi ajutat în suferinţa mea. Cât se poate de sigur, daruri de la Domnul.

Ben Black

Cu 16 săptămâni în urmă, un prieten de-al meu cu care nu vorbisem şi cu care nu comunicasem de câţiva ani, mi-a trimis pe neaşteptate un SMS, că avusese un vis cum că soţia mea era gravidă cu o fetiţă. În ziua dinainte soţia mea şi cu mine tocmai descoperisem că era gravidă – nici măcar nu le spusesem părinţilor noştri. Săptămâna trecută am aflat că vom avea o fată. Tot nu sunt sigur ce să cred din toate acestea, dar sunt coincidenţe destul de uimitoare.

David Gibbs

Vorbirea aceasta este prea de tot pentru mine: premoniţiile sunt semnele de avertizare timpurii ale lui Dumnezeu. Aştept să dezvoltaţi subiectul. Trebuie să mărturisesc că am fost întotdeauna sătul de asemenea afirmaţii. Mulţi creştini încearcă să prezinte aşa ceva ca o profeţie cu drepturi depline „Aşa-spune-Domnul.” Şi încă ceva, sunt toate premoniţiile negative? Nu există adesea explicaţii foarte naturale pentru asemenea premoniţii?

Ben Witherington

David, nu cred că multele mii de premoniţii înregistrate se vor supune explicaţiilor naturale, ca „o proiecţie a celor mai rele temeri ale cuiva”, deşi unele pot fi explicate în acest mod. Bineînţeles, ai dreptate că nu toate presentimentele sunt avertizări despre vreo viitoare urmare negativă. Există bineînţeles o diferenţă între o profeţie şi o premoniţie sau o bănuială despre viitor, deşi rezultatul poate fi acelaşi.

mba 1225

Nu ştiu dacă acest incident a fost o premoniţie, o prezicere sau o profeţie. Cumnata mea se lupta cu o depresie exacerbată de rebeliunea fiului ei adolescent care dura de câţiva ani şi de spitalizarea lui psihiatrică. M-am dus la ea acasă ca să mă rog cu ea, şi Domnul a părut să-mi pună pe inimă o profeţie, pe care i-am comunicat-o. În cinci ani fiul ei se va vindeca şi va lăsa toate acele necazuri în urmă, dar ea nu va mai fi în viaţă ca să se bucure, dacă nu-şi schimba căile acum. Din nefericire, ea a continuat să se cufunde în depresie, respingând medicaţia şi alte ajutoare, şi s-a sinucis. Acum, cinci ani mai târziu, fiul ei este bine, împotriva tuturor aşteptărilor medicilor lui. Am simţit tandreţea Domnului faţă de ea în acea experienţă – încercând să strecoare speranţă în întunecata situaţie deznădăjduită a depresiei.

Tom Schuessler

Tatăl lui Katy, care avea probleme cu inima dar care era bine, atât cât ştiam noi, se aşezase într-o noapte la masa din sufragerie şi scria. Am spus: „Don, ce faci?” El a zis: „Îmi scriu necrologul.” O săptămână mai târziu era mort. Da, sunt de acord. Aceasta ne-a ajutat să ne confruntăm cu totul.

Anton

Bună, Ben. Eram la liceu şi şedeam în tribună privind un meci de baschet, o fată de la şcoală pe care o ştiam doar după nume, a trecut pe lângă mine. Am auzit o voce spunându-mi: „Într-o zi va fi soţia mea.” Pe atunci n-am gândit nimic despre asta. Cam cincisprezece ani mai târziu, un prieten şi cu mine ne-am dus la un dans pentru celibatari, într-un alt oraş, unde am văzut-o intrând pe acea doamnă atrăgătoare. M-am dus şi i-am cerut un dans. Am început să vorbim şi atunci am aflat că era aceeaşi fată pe care am văzut-o la liceu! Probabilitatea de a întâlni pe cineva pe care de-abia îl cunoşteai cu cincisprezece ani în urmă, la un dans în alt oraş, trebuie să fie cam zero. Deci am concluzionat că mâna lui Dumnezeu ne-a adus împreună. Acum suntem căsătoriţi de treizeci și șase de ani. Anton

Michael Fox

Mulţumesc, Profesore Witherington, pentru curajul acestei postări atât de vulnerabile şi pătrunzătoare. Exemplele sunt numeroase, dar un moment pe care îl pot împărtăşi a avut loc în urmă cu trei decenii. Eu, care locuiam în Louisiana, am avut un vis că mama mea, care locuia în California, murise. Îmi amintesc visul în culori vii, pentru că într-o scenă care ar fi putut fi scoasă din filmul Vertigo al lui Hitchcock, am văzut-o pe mama căzând pe un fundal din cărămidă de culoare roşu închis. După ce m-am trezit, i-am sunat pe părinţii mei şi le-am făcut cunoscut visul. La început au negat că se întâmplase ceva, nevrând să mă îngrijoreze. Dar m-au sunat înapoi câteva minute mai târziu, ca să-mi spună că în ziua dinaintea visului meu, într-adevăr au trebuit să plece din complexul de magazine din Glendale, California – un loc frumos, cu un mall interior, cu un decor din cărămidă roşie. Mama mea s-a simţit slăbită şi s-a temut că se va prăbuşi. Lucrul curios la acel vis este că s-a întâmplat după ce a avut loc faptul. În cazul meu, m-am întrebat – pe lângă percepţia dv. despre atenuarea de către Dumnezeu a loviturii – dacă empatia dintre două inimi poate să străbată distanţele. A fost o experienţă remarcabilă.

[Ben Witherington, The Premonition – God’s Early Warning System. Copyright © 2013 Ben Witherington.]