de Dante Fortson

Este acel timp al anului când creştinii pun „eticheta Isus” pe ritualurile şi tradiţiile lor păgâne preferate, ca să celebreze naşterea lui Hristos. Ca să mă alătur distracţiei sărbătorii, am alcătuit o listă de 10 lucruri pe care orice creştin ar trebui să le ştie despre Crăciun. De asemenea îmi place să aduc în discuţie această listă ori de câte ori creştinii încep să vorbească despre fiecare păcat pe care toţi ceilalţi îl comit. Aceiaşi oameni vor aduce orice justificare posibilă ca să-şi motiveze participarea la ritualurile păgâne. L-am auzit de fapt pe un creştin spunând că Dumnezeu Se simte bine când ne angajăm în ritualuri păgâne, atât timp cât inima noastră este în locul potrivit. Simţiţi-vă liberi să împărtăşiţi articolul, şi să aveţi o mesă fericită a lui Hristos!

10. Copacii de Crăciun – Probabil folosiţi cel mai mult în închinarea la Tamuz; cei mai mulţi creştini nu ştiu că cartea lui Ieremia conţine o descriere care sună foarte similar cu cea a pomului modern de Crăciun.

„Ascultaţi cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! Aşa vorbeşte Domnul: Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc cu cuie şi ciocane ca să nu se clatine.” – Ieremia 10:1-4

9. Vâscul – Vâscul a fost folosit iniţial pentru Baldur, nepotul zeului scandinav Thor. El a fost de asemenea foarte proeminent în ritualurile păgâne sexuale, acesta fiind motivul pentru care oamenii se sărută când sunt sub el. Nu există un mod mai bun de a celebra naşterea Mântuitorului, decât încorporând memoria unui zeu scandinav fals şi vechile şi bunele ritualuri sexuale păgâne.

8. Coroanele – Le vedem atârnând pe toate uşile în timpul Crăciunului, dar ştiaţi că erau asociate cel mai mult cu Nike, zeiţa greacă a victoriei? Ea era zeiţa centrală a Efesului, ceea ce ar putea să arunce o oarecare lumină asupra unora dintre lucrurile menţionate în Biblie despre acel oraş:

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” – Efeseni 6:12

7. Elfii – Aici în America, îi cunoaştem pe elfi ca pe fiinţele cele mici şi vesele, care îl ajută pe Santa să facă jucării pe care să le dea de Crăciun băieţilor şi fetelor. Ceea ce probabil nu ştiţi este că dicţionarul dă următoarea definiţie a elfilor:

„(în folclor) o fiinţă dintr-o clasă de fiinţe supranaturale, în special din regiunile montane, cu puteri magice, înclinată spre amestecul capricios şi adesea răutăcios în treburile omeneşti; şi de obicei imaginată a fi o fiinţă miniaturală în formă umană; spiriduş; zână. – Dictionary.com

6. Buşteanul de Crăciun – Buşteanul care se aprindea în cadrul ceremoniei focului în Ajunul Crăciunului, a fost folosit la origine în celebrarea focului, dedicată solstiţiului de iarnă în păgânismul german. În unele părţi ale Europei era folosit în închinarea la zeul scandinav Odin.

5. 25 Decembrie – Această dată a fost aleasă iniţial ca un mod de a combina celebrările păgâne ale solstiţiului de iarnă, Saturnalia, ziua de naştere a lui Mithra şi Natalis Solis Invicti (Naşterea Soarelui Neînvins). Dacă nu le poţi învinge, alătură-te lor şi lipeşte eticheta Isus pe ele, şi pretinde că e de la Dumnezeu.

4. Ilice – La origine romanii ofereau ilice lui Saturn (zeul) în timpul festivalului Saturnalia. Primii creştini credeau că planta avea puteri magice şi că îi putea ajuta să alunge spiritele rele.

3. Colinde – Cântatul colindelor şi-a avut originea în celebrarea solstiţiului de iarnă. Păgânii cântau şi dansau pentru zeii lor, ca o formă de închinare. Când a apărut Biserica, în loc să refuze să se angajeze în ritualuri păgâne, doar a înlocuit cântecele şi a păstrat practicile.

2. Moş Crăciun [în limba engleză, Santa Claus, n.tr.] – Acest fapt este ori o coincidenţă uriaşă, ori o planificare atentă. Dacă rearanjezi literele din „Santa”, ele dau „Satan”. La fel de interesant este înţelesul german al numelui Claus: Oameni Victorioşi.

1. Crăciunul – Cuvântul a început la origine ca Mesa lui Hristos, şi încet s-a scurtat în Crăciun [în limba engleză, Christmas, n.tr.]. Iniţial era sărbătorit pe 6 ianuarie, dar a fost schimbat ca să coincidă cu celebrările păgâne.

„N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic, şi ei înşişi n-au fost decât nimic, şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele.” – 2 Regi 17:15

[Minister Dante Fortson, 10 Things You Probably Don’t Know About Christmas. Copyright © 2013 Dante Fortson. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.ministerfortson.com, unde nu mai este disponibil.]

de Bill Schnoebelen

Notă explicativă: În 1984 eram bătrân al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi deţineam o recomandare pentru templu. Fusesem la templu de multe ori şi fusesem preşedinte al cvorumului bătrânilor în al doilea district din Milwaukee. Datorită citirii de multe ori atât a Cărţii lui Mormon, cât şi a Bibliei (ediţia King James a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă), am început să găsesc tot felul de probleme la consecvenţa dintre Cartea lui Mormon, Biblie şi doctrina mormonă curentă, pe care o cunoşteam destul de bine (fusesem profesor la Institutul Religiei al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă).

Celălalt factor care m-a făcut să pun întrebări a fost diferenţa dintre Cartea lui Mormon curentă şi prima ediţie. Când m-am dus în 1981 la templul din Salt Lake City pentru donaţiile noastre, am cumpărat o ediţie reprodusă fotografic a Cărţii lui Mormon originale, publicată de Biserică la Librăria Deseret. Diferenţele erau literalmente nenumărate şi m-au năucit. Treptat am început să alcătuiesc o listă de întrebări pentru conducerea districtului meu local. În cele din urmă, când au venit să „ne înveţe acasă”, le-am prezentat întrebările – care pe atunci crescuseră ca număr la 32. Patetic, nu au avut răspunsuri pentru niciuna dintre ele. Cu excepţia întrebării numărul patru, toate sunt prezentate cu sursa originală de documentaţie. Nu exista un test ADN, dar diferenţele etnice dintre evrei şi popoarele native tot erau profunde. Nu avea sens. Deci iată întrebările. Dacă eşti mormon, pocăieşte-te şi PĂRĂSEŞTE Biserica, şi vino la Hristos în credinţă salvatoare!

1. Dacă „cea mai bună carte scrisă vreodată”¹ este Cartea lui Mormon, de ce au fost mai mult de 3900 de schimbări între primele câteva ediţii, multe destul de semnificative?² De exemplu, prima Carte a lui Mormon³ dă ca referinţă Regele Beniamin la p. 200.⁴ Mai târziu, numele a fost schimbat în Mosia. Numele nu sunt nici pe departe similare!

2. Doctrina mormonă (şi scriptura mormonă⁵) învaţă că există o pluralitate de dumnezei (mai mult de unul). Cartea lui Mormon spune în mai multe locuri că există un singur Dumnezeu.⁶

3. Cartea lui Mormon învaţă că Dumnezeu este Duh.⁷ Teologia şi scriptura mormonă învaţă că El este un om înviat glorificat, cu trup, părţi şi pasiuni.⁸

4. O afirmaţie centrală a Cărţii lui Mormon este că nativii americani sunt descendenţi din poporul evreu, care au venit în Lumea Nouă în vremea profetului Ieremia şi a căderii Ierusalimului. Dar testarea ADN dovedeşte în mod concluziv că nativii americani nu au niciunul dintre markerii genetici ai evreilor.⁹

5. De ce Cartea lui Mormon (care după cum se presupune a fost terminată în jurul anului 421 AD) citează destul de mult din Biblia King James, care a fost produsă în 1611 – mai mult de o mie de ani mai târziu? Ea citează chiar textual cuvintele în italice pe care traducătorii King James le-au adăugat textului ebraic şi grecesc pentru claritatea citirii. Acele cuvinte NU erau în Isaia sau Matei în anul 400 AD. Explicaţi aceasta!

6. Cartea lui Mormon pretinde că a avut loc o mare bătălie pe Dealul Cumorah între nefitiţii cei buni şi lamaniţii cei răi – vorbim de sute de mii de războinici! Mulţi dintre lamaniţi aveau armură şi săbii. Din anii 1830 Biserica ui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a pretins că știa exact unde se afla Dealul Cumorah – lângă Palmyra, în zona rurală a statului New York. În ciuda acestora şi a multor săpături arheologice făcute de arheologii Bisericii, NICIO dovadă (oase, armură, vârfuri de săgeţi etc.) nu a fost găsită vreodată în jurul Cumorah. În lumina unei alte arhelogii, cea din Ţara Sfântă, unde dovezile au confirmat adevărul Bibliei, aceasta este destul de condamnabil pentru Cartea lui Mormon.

7. Cartea lui Mormon, în acord cu Biblia, spune că Cuvântul lui Dumnezeu nu se poate schimba.¹¹ Totuşi, practica şi scriptura mormonă spun: Cuvântul Lui se poate schimba.¹²

8. Cartea lui Mormon, din nou în acord cu Biblia, spune că Cel Atotputernic nu poate minţi.¹³ Totuşi, în Perla de Mare Preţ, „dumnezeul” Mormon porunceşte să minţim.¹⁴

9. Se spune că Adam a fost în America.¹⁵ Dar Perla de Mare Preţ, o altă „scriptură” mormonă, spune că Adam a fost în Lumea Veche.¹⁶

10. Mormonii sunt învăţaţi „Legea Progresiei Eterne”. Acesta afirmă că Dumnezeu Se schimbă sau evoluează – ceea ce este exprimat succint în următorul aforism: „Precum a fost omul, a fost cândva Dumnezeu; precum este Dumnezeu, poate deveni omul.” Totuşi, Cartea lui Mormon contrazice aceasta, spunând că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată.¹⁷ Ceea ce este retransmis şi de Mormon 9:9-10.

11. Mormonii sunt învăţaţi un sistem de mântuire prin fapte, nu prin credinţă. Dar Cartea lui Mormon învaţă că suntem mântuiţi prin credinţă.¹⁹

12. Mormonii tind să nu ţină cont în mod serios de puterea sângelui salvator al lui Isus. Ei duc aceasta chiar până în punctul de a folosi mai degrabă apă decât vin roşu sau must, în slujba lor de comuniune, deoarece ea se aseamănă sângelui. Un apostol mormon, Orson Pratt, a spus că el nu avea mai multă putere decât „sângele lui câine mort”. Dar Cartea lui Mormon învaţă că putem fi salvaţi „numai prin sângele ispăşitor al lui Isus Hristos”.²¹

13. Deşi mormonii au un sistem de mântuire complex, pe trei nivele, implicând lucruri ca lucrarea la templu, donaţiile, purtarea veşmântului templului, zeciuiala, lucrul la genealogie etc.; Cartea lui Mormon învaţă că „… Cel care crede şi este botezat va fi mântuit”.²²

14. Mormonii sunt învăţaţi că trebuie să-i boteze pe strămoşii lor morţi, pentru ca cei morţi ai lor să fie mântuiţi. Totuşi Cartea lui Mormon lămureşte că starea sufletului la moarte este stabilită şi că nu există răscumpărare după aceea.²³ Vă rog explicaţi paradoxul!

15. Mormonii sunt învăţaţi că există trei nivele ale cerului şi că aproape toţi oamenii, cu excepţia celor mai răi, vor ajunge la unul dintre ele. Dar Cartea lui Mormon neagă aceasta şi învaţă o perspectivă esenţialmente biblică despre cer şi iad, unde numai cei care Îl acceptă pe Mesia sunt mântuiţi.²⁴ Cum stau lucrurile?

16. Poligamia sau căsătoria pluralistă este poruncită ca necesară pentru mântuire, în doctrina mormonă şi în scriptura Legăminte.²⁵ Dar Cartea lui Mormon condamnă poligamia (??).²⁶ Cum se poate aceasta?

17. O caracteristică centrală a ritului „sacru” al templului mormon sunt legămintele (asemenea celor masonice) pe care vizitatorii templului trebuie să le facă înainte de a fi iniţiaţi în riturile gnostice, oculte ale Templului Mormonismului.²⁷ Totuşi, ideea de societăţi secrete şi legăminte secrete este condamnată în Cartea lui Mormon.²⁸

18. Cartea lui Mormon învaţă că păgânii pot fi mântuiţi fără botez.²⁹ Totuşi, în altă parte mormonii sunt învăţaţi necesitatea absolută ca strămoşii lor morţi să fie botezaţi în templu, pentru ca să fie mântuiţi.³⁰

19. Orice zoolog sau arheolog va spune că nu există nicio dovadă că ar fi existat cai în Lumea Nouă înainte de venirea spaniolilor în anii 1500. Dar Cartea lui Mormon vorbeşte de multe ori despre cai în presupusa lor civilizaţie pre-columbiană.³¹

20. Iataganele (scrise greşit ca „cimeters”) [în limba engleză, în loc de „scimitars”, n.tr.], în Cartea lui Mormon, sunt încadrate temporal înainte de timpul lui Mesia până în 421 AD. Iataganul a fost de fapt necunoscut până a fost inventat prin secolul 9 în Imperiul Otoman. Cum a ajuns această armă din secolul IX din Orientul Mijlociu, în secolul IV în Lumea Nouă?

21. Doctrina mormonă neagă că există o Trinitate a unei Dumnezeiri în trei Persoane. Totuşi, în „Mărturia Celor Trei Martori” din Cartea lui Mormon ni se spune că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt „un Dumnezeu”. Nu pot fi amândouă adevărate. Cum explicaţi aceasta?

22. Mormonii neagă că Isus este Dumnezeu, ci spun că El este doar Fiul lui Dumnezeu. Dar Cartea lui Mormon ne spune că El este Dumnezeu.³³ Care dintre afirmaţii este corectă?

23. Cartea lui Mormon învaţă că crima poate fi iertată.³⁴ Mai târziu scriptura mormonă (Doctrină şi Legăminte) contrazice aceasta.³⁵ Cum explicaţi aceasta?

24. Există o „problemă anatomică” serioasă la o bătălie cu săbii din Cartea Eter (o carte DIN Cartea lui Mormon). Eroul, Coriantumr, îi retează capul unui tip rău, Shiz. Versetul următor declară: „Şi s-a întâmplat că după ce retezase capul lui Shiz, acel Shiz s-a ridicat pe mâni şi a căzut; şi după ce s-a luptat să respire, a murit.”³⁶ Acum întrebarea este, Shiz a fost decapitat. Cum s-a ridicat pe mâini şi şi-a dat ultima răsuflare? De asemenea, care jumătate din el şi-a dat ultima suflare? Este o afirmaţie ridicolă pentru o presupusă scriptură, nu are niciun sens.

25. Încă o dată, liderii mormoni neagă că Isus este Dumnezeu. Ei spun că El este doar Fiul lui Dumnezeu şi fratele mai mare al lui Lucifer. Dar de ce spune Cartea lui Mormon că El este Dumnezeu?³⁷ Greşeşte Cartea lui Mormon sau liderii mormoni sunt eretici?

26. În acelaşi ton, Mosia 13:34 spune: „Dumnezeu Însuşi ar trebui să coboare printre copiii oamenilor…” Ceea ce contrazice teologia mormonă. Vă rog explicaţi contradicţia?

27. Atât unitatea Trinităţii, cât și dumnezeirea lui Hristos sunt afirmate în Mosia 15:1-5. Dacă este cea mai corectă carte scrisă vreodată, de ce contrazice ea învăţăturile lui Joseph Smith şi ale altor lideri mormoni?

28. De la Joseph Smith şi de la relatarea de către el a „Primei Viziuni”,³⁸ liderii mormoni au afirmat că Tatăl şi Fiul sunt două personaje distincte. Dar Cartea lui Mormon vorbeşte despre „Hristos Domnul, care este chiar eternul Tată”.³⁹ Cum este posibil?

29. Mormonii sunt învăţaţi că există o pluralitate de dumnezei şi că – într-adevăr – ei pot să devină dumnezei!⁴⁰ Totuşi, Cartea lui Mormon ne spune limpede că există un singur Dumnezeu!⁴¹ Încă o contradicţie?

30. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă lansează un program uriaş pentru genealogie şi îi încurajează pe toţi membrii să-şi boteze morţii. Ceea ce se bazează pe credinţa că morţii se pot pocăi şi pot să vină la mântuire. Cartea lui Mormon contrazice aceasta şi spune că viaţa aceasta este timpul „pentru oameni ca să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu.”⁴²

31.Ca mai sus, mormonii sunt învăţaţi că există trei dumnezei separaţi în Dumnezeire. Dar 2 Nefi 11:27 din Cartea lui Mormon Îl are pe „Isus” citând din Evanghelia după Ioan – chiar dacă Evanghelia după Ioan nu a fost scrisă decât cam la cincizeci de ani după presupusele evenimente care s-au întâmplat în Cartea lui Mormon. În orice caz, „Isus” spune că El şi Tatăl sunt una! Explicaţi cele două contradicţii.

32. Timp de decenii, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a învăţat că pielea albă era un semn al favorii divine şi că pielea închisă la culoare (fie la nativii americani, fie la africani) era un semn de blestem de la Dumnezeu, fie pentru păcatele din viaţa aceasta, fie pentru păcatele din starea pre-existentă.⁴³ S-a învăţat ulterior că dacă lamaniţii (nativii americani) s-ar pocăi şi ar deveni mormoni, pielea lor ar deveni albă. Multe sute de nativi – din nefericire – au devenit mormoni de-a lungul anilor. Dar pielea niciunuia nu şi-a schimbat vreodată culoarea. Din cauza acestei dileme, s-a făcut o schimbare (una dintre miile de schimbări) în Cartea lui Mormon. În ediţiile mai vechi ale Cărţii lui Mormon se spune că indienii „vor fi un popor alb şi minunat”.⁴⁴ Totuşi, în ediţiile recente de la începutul anilor 1980, fraza a fost schimbată în „popor pur şi minunat”. Dacă a fost corectă Cartea lui Mormon, de ce a fost schimbată? Se presupune că Smith a tradus-o cu „darul şi puterea lui Dumnezeu”.⁴⁵ Cum ar putea exista erori?

___________________

¹ Joseph Smith, HISTORY OF THE CHURCH, vol. 4, p. 461

² Vezi articolul downloadabil de pe site-ul nostru www.withoneaccord.org, despre „Schimbări semnificative în Cartea lui Mormon”.

³ Ediţia specială aniversară, în facsimil, a Cărţii lui Mormon originale din 1830, publicată de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în 1980.

⁴ Nu existau numere pentru versete în ediţia originală a Cărţii lui Mormon.

⁵ Doctrină şi Legăminte (D&L) 121:32; 132:18-20, 37

⁶ Mărturia Celor Trei Martori, 2 Nefi 31:21, 3 Nefi 11:27, Alma 11:27-39 şi Mormon 7:7

⁷ Alma 18:26-28 şi 22:8-11

⁸ D&L 130:22

⁹ Vezi DVD-ul DNA vs. the Book of Mormon, disponibil la www.withoneaccord.org.

¹⁰ Mormon 6:2 şi următoarele

¹¹ Alma 41:8

¹² Secţiunea D&L 56:4-5

¹³ Eter 3:12, 2 Nefi 9:34

¹⁴ Cartea lui Avraam 2:22-25

¹⁵ D&L 107:53 şi 117:8

¹⁶ Cartea lui Moise 3:8, 10-15

¹⁷ 3 Nefi 24:6

¹⁸ Pentru un al treilea martor, vezi Moroni 8:18.

¹⁹ Mosia 5:7

²⁰ Ieşua este numele evreiesc pentru „Isus”. Desigur, nu ştiam aceasta în 1984, dar fiindcă am fost mântuit şi m-am instruit în Scripturi, din respect folosesc Numele Lui evreiesc de mai bine de un deceniu.

²¹ Helaman 5:9

²² Mormon 9:24

²³ Mosia 2:36-39, Alma 34:32-35

²⁴ 1 Nefi 15:35; 2 Nefi 28:22; Mosia 16:11, 27:31; Alma 41:4-8, 42:16

²⁵ D&L 132:1, 37-39 şi 61

²⁶ Mosia 11:2, Iacov 1:15, 2:24 şi 3:5

²⁷ Vezi William Schnoebelen şi James Spencer, Mormonism’s Temple of Doom, 1987.

²⁸ 2 Nefi 9:9, 26:22; Alma 34:36 şi 37:23-31; Mormon 8:27

²⁹ 2 Nefi 9:22-26, Mosiaa 15:24-27 şi Moroni 8:22-23

³⁰ D&L 128:5 şi 17-18

³¹ Alma 20:6, Eter 9:19 şi în alte părţi.

³² Alma 27:29, 44:8 şi Enos 1:20

³³ 2 Nefi 11:7

³⁴ 3 Nefi 30:2

³⁵ D&L 42:18

³⁶ Eter 15:31

³⁷ Mosia 7:27

³⁸ Istoria lui Joseph Smith 1:17-19

³⁹ Mosia 16:15

⁴⁰ D&L 132:20

⁴¹ Alma 11:26-32

⁴² Alma 34:32

⁴³ Mormonii sunt învăţaţi că toate sufletele au trăit în cer, într-o stare preexistentă. Până în anii 1970, erau învăţaţi că africanii erau blestemaţi cu o piele neagră în viaţa aceasta, din cauza lisei de valoare din preexistenţă. De aceea, în cea mai mare parte a existenţei Bisericii, africanii nu au putut merge la templu, iar bărbaţii africani nu au putut deţine preoţia. Ceea ce s-a schimbat prin „revelaţie” în 1978, din cauză ci Serviciul Intern pentru Profit urmărea îndeaproape Biserica, ca fiind rasistă şi ca violând Actul Drepturilor Civile din 1964.

⁴⁴ 2 Nefi 30:6

⁴⁵ D&L 135:3

[William J. Schnoebelen, The “32 Questions” Feared by the LDS (Mormon) Church. Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

[Notă: Noi credem că extratereştrii sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni.]

de Bill Schnoebelen

În expunerea sa video de nouă ore intitulată „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”, Bill vorbeşte şi despre extratereştri. El povesteşte despre…

Fenomenul OZN

OZN-urile nu sunt noi şi sunt printre noi de secole. Anii ’90 au arătat un nou val al atenţiei mass-media faţă de OZN-uri, la fel ca la începutul anilor ’50. Ceea ce se consideră a fi un OZN într-o generaţie poate să nu fie considerat un OZN în altă generaţie. Tindem să vedem totul prin prisma părerilor noastre deja formate. Fiindcă trăim într-o epocă a tehnologiei şi a călătoriilor intercontinentale şi spaţiale, când vedem lumini pe cer ne gândim că este vreo navă spaţială. Dar cu o sută de ani în urmă oamenii credeau că sunt îngeri.

• OZN-urile sunt menţionate în Biblie. Dumnezeu ne arată un OZN uimitor în Ezechiel 1 – o roată în interiorul unei roţi cu ochi. Deoarece are duh, este prin urmare vie. Este o maşinărie vie.

• Pe 11 octombrie 1492, Cristofor Columb a văzut un OZN părăsind ceea ce astăzi am numi Triunghiul Bermudelor.

• John Wesley, marele evanghelist, a raportat un OZN când a văzut o lumină statică, inexplicabilă pe cer.

• Joseph Smith, când se afla într-o pădurice (în Ilmira, New York) rugându-se ca să ştie cărei biserici să se alăture, a fost învăluit de un întuneric copleşitor. S-a simţit amorţit, slăbit şi nu mai avea aer. Iar în întuneric a apărut o lumină orbitoare pe cer. În centrul luminii pluteau în jos două personaje în robe albe. Unul i-a spus celuilalt: „Aceste este fiul meu preaiubit, ascultă de el.” Celălalt a spus ceva de genul că Joseph Smith nu ar trebui să se alăture niciunei biserici, ci mai degrabă să înceapă o biserică a lui. Acum mormonii cred că aceia erau Tatăl ceresc şi Isus Hristos. Dar o altă epocă ar spune că a fost o întâlnire apropiată de gradul III.

• În 1917, trei copii care trăiau la o fermă din oraşul Fatima, Portugalia, au văzut un duh strălucitor de lumină venind din ceruri. Era o femeie frumoasă, care strălucea cu strălucirea soarelui. Femeia s-a identificat pe sine cu Mama lui Dumnezeu, Binecuvântata Fecioară Maria, şi a devenit ceea ce acum numim Doamna Noastră de la Fatima. Oamenii sunt înfometaţi după adevărata spiritualitate şi zece sau douăzeci de mii s-au dus acolo, fiindcă apariţiile au mai continuat un timp. Isus a spus că o generaţie rea şi adulteră caută un semn.

Era înnorat şi ploaie şi dintr-odată soarele a ieşit din nori şi a început să se mişte în spirală. Până în ziua de astăzi catolicii credincioşi cred că Dumnezeu a făcut o minune. Problema cu această teorie nu este că Dumnezeu nu ar putea-o face, fiindcă a făcut ceva extraordinar pentru Iosua. Problema este mai degrabă că nimeni din afara Portugaliei nu a văzut aceasta. Ceea ce ne lasă cu explicaţia evidentă că a fost un OZN, un semn mincinos şi o minciună mincinoasă.

• În 1907 ceva a venit din cer şi a explodat deasupra unei părţi izolate din Siberia, cu o forţă mai mare decât multe megatone. Explozia a fost atât de puternică ca să doboare copacii pe o suprafaţă de 16 km în orice direcţie, şi a lăsat un reziduu de radiaţie nucleară care a fost atât de puternic încât a omorât totul până la o distanţă de 480 km. Asteroizii pot lovi cu o forţă incredibilă, dar de obicei nu lasă reziduu nuclear. De aceea unii cred că a fost un OZN care s-a prăbuşit.

Lui J. Allen Hyneck, un astronom de la Universitatea Northewestern, i s-a cerut de către Air Force să conducă proiectul lor Blue Book, care a fost o acoperire pentru ei timp de mulţi ani. El a avut de-a face cu întâlnirile de primele trei grade:

• Întâlnire apropiată de gradul 1: Un OZN este imaginea văzută de la distanţă a oricărui obiect zburător neidentificat.

• Întâlnire apropiată de gradul 2: OZN-urile au aterizat şi au produs o anumită dovadă fizică că s-au aflat acolo (urme pe pământ, urme de ardere, nivele anormale de energie bioelectrică, urme radioactive, cercuri in lanuri).

• Întâlnire apropiată de gradul 3: OZN-urile aterizează şi oamenii văd sau comunică cu un extraterestru.

În general există patru feluri de extratereştri:

1 Extratereştrii gri, aparent de pe Zeta Reticuli; aparent de felul celor din accidentul de la Roswell; în mod obişnuit implicaţi în răpiri; merg ca maimuţa, comunică prin telepatie şi nu mănâncă; în costume argintii strânse pe corp sau fără haine, fără organe genitale externe.

2 Nordicii: păr blond, ochi albaştri, oameni înalţi, idealizaţi, cu o construcţie incredibil de perfectă; din Lyra, umblă ziua, poartă costume solare dintr-o singură bucată, formate din bluză şi pantaloni; nu sunt implicaţi în răpiri, ci sunt „tipii cei buni” care îi ajută pe oameni să se protejeze de oamenii cei gri. Cu toate acestea, directiva lor de bază permite doar sfatul.

3 Reptilienii, din constelaţia Draco (cuvântul latin pentru „dragon”); carnivori, canibali, înalţi de 2,12 m, îşi pot schimba forma, cap de aligator, ochi de reptilă, chiar dacă umani; pe primul loc în lanţul trofic extraterestru, administratori, văzuţi frecvent în mall-urile subterane din Salt Lake City [unde se găseşte templul mormon, n.tr.].

4 Bărbaţii în negru: creaturi ciudate, par umani, arată ca asiaticii, miros ca sulful, au voci monotone, metalice. Sunt îmbrăcaţi în costume complet negre, poartă ochelari şi pălării negre şi conduc cadillac-uri negre, vechi, în stare perfectă. Bărbaţii în negru ameninţă cu pierderea serviciului, cu ridiculizarea, rănirea sau moartea, dacă victima continuă să vorbească.

Întâlniri apropiate de gradul 4

Există diferite teorii despre înşelăciunea din vremurile de pe urmă. Unii cred că o imagine a lui Isus va coborî dintr-un OZN cu găuri în mâini. Norm Franz a vorbit despre cum s-ar putea crea o falsă răpire printr-o tehnologie avansată, sau fiindcă mulţi dintre cei răpiţi au implanturi. Schnoebelen sugerează că implanturile ar putea fi bombe cu neutroni în miniatură, care vaporizează fiinţa vie dar lasă în urmă materia anorganică. Dacă milioane dintre aceste implanturi ar fi detonate, s-ar lăsa impresia că milioane de oameni au dispărut lăsând în urma lor doar îmbrăcămintea. Ceea ce ar avea va rezultat că lumea ar fi distrusă, iar creştinii s-ar întreba dacă au pierdut răpirea.

OZN-urile vor fi parte a marii amăgiri care va veni peste oameni în zilele din urmă. Componenta cheie în înţelegerea planului pentru vremurile din urmă este că a existat o ciocnire între Guvernul american şi Bene Elohim. Bill Schnoebelen raportează ca un adevăr faptul că există baze militare subterane uriaşe, în special în vestul Statelor Unite, unde sunt păstrate unele dintre aceste lucruri. Există ceva numit ştiinţa întunecată, care înseamnă că pentru orice lucru despre care ştim, există ceva mai avansat, de care nu ştim.

Pare să fi existat o implicare a naziştilor în aceasta. Naziştii au fost profund implicaţi în ocultism, iar Hitler avea mediumi care lucrau pentru a primi comunicări de la extratereştri ca să construiască un OZN, pe care l-au numit fliegenden rad (cuvântul german pentru roată zburătoare). Aparent există înregistrări ale acestora. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, la mică distanţă de aparatele ambelor părţi, zburau lumini misterioase, care erau numite „luptători confuzi”.

Hitler credea în teozofie şi în teoria pământului scobit. Se crede că printr-o gaură specială la polul nord sau la polul sud, s-ar putea ajunge la o altă lume cu un soare în centru. Către sfârşitul războiului, naziştii nu vroiau să piardă aceste dispozitive, aşa că le-au trimis cu nava în Antarctica ca să fie păstrate pentru un timp ulterior, pentru a fi de folos la construirea celui de al Patrulea Reich. Amiralul Bill le-a interceptat pentru Guvernul Statelor Unite. Una dintre rudele amiralului a găsit jurnalele şi notiţele lui, care spuneau că se dădea o luptă pe coasta Antarcticii. Nu se ştie dacă au fost capturate, distruse sau ascunse. Dar ceea ce se ştie este că la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial, America deja începuse să aibă acces la tehnologia extraterestră.

În anul 1947 o presupusă navă spaţială s-a prăbuşit în Roswell, New Mexico, lângă unitatea strategică 509 Bomb Wing, care pe vremea aceea era singura unitate din lume cu capacităţi nucleare. La început armata a afirmat că a recuperat o farfurie zburătoare care s-a prăbuşit. În ziua următoare şi-au schimbat povestea şi au spus că era un balon meteo. Un colonel, Jesse Marcel a susţinut până la moarte că a văzut părţi din OZN şi că fiinţele erau complet neumane. Evident, au fost recuperate şi trupuri. Unele erau moarte şi cel puţin una era vie. A fost numită entitate extra-biologică, şi a murit după câţiva ani fiindcă biologia sa era atât de diferită.

După aceea multe obiecte, literalmente sute, au continuat să fie văzute, de către observatori specializaţi. La un moment dat erau sute de obiecte zburând peste Washington, D.C., văzute simultan de avioane, de observatori de la sol şi de radar. De asemenea, astronomii de la Mount Palmar, California, unul dintre cele mai lăudate telescoape cu reflexie, au văzut mai mult de 1000 de OZN-uri zburând deasupra Lunii. Air Force au avut întâlniri cu aceste lucruri şi au aflat că puteau fi împuşcate. Guvernul a format o comisie specială, numită Majestic 12 sau MJ-12 sau MAJIC. Toate poveştile cu OZN-uri erau filtrate prin aceasta şi li se dădea o acoperire, fiindcă s-a hotărât că poporul american nu era pregătit, că ar fi fost o panică mondială, că s-ar distruge temeliile culturii şi religiei noastre. Aşa că au minţit poporul american şi întreaga lume.

O persoană nu a fost de acord cu ideea, Amiralul Forestal. El credea că poporul american era pregătit, şi avea de gând să facă totul public. A fost internat imediat la Spitalul Naval Bethesda. După ce familia a încercat să îl scoată de acolo, i s-a înscenat o sinucidere.

La mijlocul anilor ’50, a fost încheiat un tratat între Preşedintele Eisenhower şi entităţile OZN. Termenii erau că Statelor Unite li se vor da treptat tehnologie OZN, în schimbul dreptului acordat entităţilor OZN să abuzeze de poporul american. Răpiţi-ne, experimentaţi pe noi şi apoi aduceţi-ne înapoi, atât timp cât nimeni nu este omorât. În cele din urmă s-a descoperit că extratereştrii nu îşi respectau clauzele din contract. Au izbucnit războaie subterane. Testările nucleare subterane din anii ’60 au fost o acoperire pentru distrugerea bazelor.

Ca rezultat al acelui tratat avem acum un alt fel de întâlnire apropiată, de gradul 4: faptul de a fi de fapt luat la bordul unui presupus OZN, de obicei în contextul unei răpiri cu experimentare medicală. Prima întâlnire apropiată de gradul 4 de care ştim a fost în 1961, se presupune că la doar câţiva ani după tratat. Cuplul Betty şi Barney Hill mergeau cu maşina pe autostrăzile pustii din New Hampshire noaptea târziu, şi au întârziat cu patru sau cinci ore. Pe atunci au fost doar uimiţi. Văzuseră nişte lumini pe cer, dar nu s-au gândit mult la aceasta.

Dar după aceea au început să aibă o mulţime de probleme emoţionale şi coşmaruri. Au mers la un terapeut şi au fost hipnotizaţi (ceea ce nu este recomandabil), şi şi-au amintit că au fost duşi la bordul unei nave şi li s-au făcut tot felul de lucruri (precum proceduri medicale agresive). Faptul a făcut senzaţie şi au scris o carte numită Interrupted Journey, care a devenit bestseller. De atunci mii şi mii de oameni au raportat că au fost răpiţi. Unii inventează, alţii sunt ţicniţi (din punct de vedere al statului), dar unii sunt sinceri. Iar acesta este un fenomen foarte îngrijorător, pe care Biserica nu poate şi nu trebuie să îl ignore.

Lucrul interesant la acea întâlnire, care i-a dat o oarecare validitate, a fost că în timp ce femeia era pe navă, a văzut o hartă stelară. A desenat harta, şi i s-a spus de către extratereştri că era sistemul lor, Zeti Reticuli, care este un sistem real. Dar nu arăta cum trebuie, şi de aceea a fost ridiculizată de experţi până ce un om de ştiinţă a descoperit recent o modalitate de a roti sistemele stelare computerizat, pentru a vedea cum arată dacă sunt văzute din alt unghi. S-a descoperit că harta ei stelară este Zeti Reticuli, dacă ar fi văzut de pe sistemul respectiv, nu de pe pământ. Aceasta se explică fie prin faptul că femeia a fost cu adevărat pe navă, fie prin faptul că a primit imaginea de la un demon.

Dr. John Mack, un bine-cunoscut psiholog de la Harward, a făcut câteva studii serioase în domeniul răpirilor extraterestre. El crede acum că între patru şi cinci milioane de oameni au avut sau cred că au avut o întâlnire apropiată de gradul 4. El spune că mulţi dintre ei au ajuns să-i iubească pe extratereştrii care i-au răpit şi violat, şi tânjesc după atenţia lor. Mulţi cred că răpirile au ca scop să ne ajute să evoluăm, deoarece cei răpiţi cred că sunt posedaţi de o inteligenţă extraterestră supraomenească, cunoscută ca fenomenul transferării sufletului între două persoane. Acest lucru este subtil, fiindcă cei mai mulţi necreştini nu ar vrea să fie posedaţi de un demon, dar ar fi interesaţi să fie călăuziţi de o super-inteligenţă. Există secte ale farfuriilor zburătoare, la fel cum există secte New Age. Şi acestea două se suprapun mult în doctrină.

Multe s-au scris despre aceasta de către un scriitor de cărţi de groază numit H. P. Lovecraft, ale cărui cărţi includ Shadow out of Time, The Colour out of Space şi The Shadow over Ismount. Acestea reprezintă diferite genuri de romane de groază. Erau moderate din cauza epocii în care au fost scrise, dar erau romane de groază cu tentă SF. Lovecraft a fost un individ ciudat, nu s-a căsătorit niciodată, a trăit cea mai mare parte a vieţii sale cu două mătuşi necăsătorite, nu ar fi mers niciodată în subteran sau lângă ocean. A corespondat cu mulţi alţi scriitori SF, dar nu a devenit cu adevărat popular decât după moarte sa din anii ’60.

Cărţile lui sunt despre entităţi OZN incredibil de puternice, incredibil de rele, numite marii bătrâni, la care dacă se uită cineva o clipă, ar deveni nebun fără speranţă de vindecare. Unii presupun că Lovecraft a inventat aceste lucruri, dar există multe dovezi că bunicul lui a fost implicat în masoneria egipteană. Mulţi experţi în Crowley şi filozofia sa au observat că există o corespondenţă clară între monştrii lui fictivi şi adevăraţii zei ai lui Crowley.

În The Shadow over Ismount, într-un orăşel din New England, creaturi ca nişte broaşte ies din ocean şi se unesc cu femeile muritoare, în cadrul lojelor masonice. Acolo dau naştere la forme de viaţă amfibii, inteligente, umanoide.

În The Dunwich Horror, o femeie este obligată să facă sex cu o fiinţă extraterestră şi dă naştere la o fiinţă jumătate umană, jumătate monstru, care este atât de oribilă încât îi face pe oameni să înnebunească. Aceasta reprezintă în mare parte ideea răpirilor moderne de către OZN-uri, ideea reproducerii încrucişate între extratereştri şi oameni, a creaturilor care ies din apă sau de sub pământ şi care fac aceasta.

Descrieri comune ale celor răpiţi de extratereştri:

• sunt acostaţi de extratereştri într-un mediu izolat;

• nu se poţi mişca, sunt paralizaţi, anesteziaţi;

• se simt ca şi cum sunt purtaţi sau levitaţi;

• se trezesc în navă. Unele sunt înşelătorii demonice, unele ar putea fi o proiecţie holografică, dar poate fi vorba şi de tehnologie;

• fiinţele de la bord au înălţimea de 1,20 m, capete mari, ochii mari, nu au organe genitale, au nas şi urechi mici, miros ca sulful;

• sunt legaţi de masă, sunt supuşi la proceduri brutale;

• le sunt extrase din corp sânge şi fluide, cu instrumente ciudate;

• interes excesiv faţă de sistemul reproducător, sunt luate spermă sau ovule;

• comunicare prin telepatie;

• ocazional, dispozitive minuscule, în forma unei nave, le sunt implantate în urechi;

• sunt ţinuţi într-un compartiment ca stupul, uneori zile întregi;

• sunt lăsaţi de echipaj în locuinţa lor sau în apropierea ei, sau de unde au fost luaţi, ore sau zile mai târziu;

• nu sunt conştienţi de ce s-a întâmplat, luni sau ani de zile după aceea;

• există unele dovezi ale unor evenimente fizice: răni inexplicabile, coşmaruri, amintiri bruşte; dovezi în casă (urme de ardere, urme ciudate de paşi, care sunt ude); implanturi (metalice, din silicon, cu aspect organic, foarte mici); martor prezent;

• uneori femeile au o sarcină misterioasă, ca rezultat al acestor întâlniri. Ele nu au idee cine este tatăl, iar unele credeau că erau încă virgine. Uneori copiii dispar chiar înainte de termen, fără urmele unei cezariene sau ale unei naşteri vaginale. Alteori copiii sunt duşi până la termen şi sunt luaţi repede de medici, iar femeilor nu li se permite niciodată să îi vadă şi li se spune că s-au născut morţi. Aceasta de obicei la o bază militară. Deseori, mai târziu, femeile au visuri în care sunt duse la bordul unei nave şi îşi văd copilul ca pe un hibrid între extratereştri şi oameni;

• sunt urmăriţi sau hărţuiţi de temuţii bărbaţi în negru, în special dacă spun ce li s-a întâmplat;

• mulţi susţin că au fost atacaţi, dar atacul a încetat când au folosit Numele divin. Alţii susţin că aceasta nu a ajutat şi că tot au fost răpiţi. În asemenea cazuri poate exista o problemă (o viaţă păcătoasă sau ceva în casă).

„Bene Elohim” şi „nefilimii”

Ideea că zeii coboară pe pământ şi violează femei umane nu este o legendă nouă, găsită numai în Biblie, ci este prezentă de-a lungul întregii istorii. Leda şi lebăda i-au dat naştere Elenei din Troia, o femeie extraordinar de frumoasă. Relaţia dintre Europa şi Zeus în forma unui taur, a avut ca rezultat minotaurul, un monstru jumătate taur – jumătate om. Aceleaşi idei sunt găsite în mitologia păgână – greco-romană, hindusă, teutonică, în Epopeea lui Ghilgameş. Conform Ezechiel 28, Satan este un heruvim căzut, iar conform Ezechiel 1 & 13, în starea sa naturală, un heruvim este un taur cu aripi. Tradiţia spune că Satan are coarne şi copite. Aaron şi regii apostaţi au construit viţei de aur. Multe culturi păgâne au vaci sacre sau viţei sacri (taurii brahmani în India, Egipt, Spania).

Schnoebelen nu crede că aceste fiinţe sunt extra-terestre, ci infra-terestre. Odată despărţiţi de Dumnezeu, puterea, intelectul şi frumuseţea îngerilor căzuţi au devenit strâmbe şi rele. Aceste fiinţe au folosit ceea ce au, de obicei în producerea tehnologiei, pentru a şantaja guvernele ca să abuzeze de cetăţenii lor aşa cum consideră ele.

În Matei 24, Biblia spune că atunci când va veni Fiul Omului va fi ca în zilele lui Noe. Cel mai mare păcat menţionat în zilele lui Noe a fost unirea femeilor cu îngerii căzuţi (fiii lui Dumnezeu, Bene Elohim) care au avut copii împreună (uriaşii cunoscuţi ca nefilimi). Erau îngrozitor de răi şi din această cauză totul a fost şters de pe faţa pământului de un potop catastrofic. Această practică a continuat după potop, fiindcă sunt menţionaţi şi alţi uriaşi. Goliat avea o înălţime de 2,90 m şi avea o întreagă familie. În Pentateuh există menţionări ale unor întregi rase de uriaşi (anachimii, refaimii). Aceasta se va întâmpla din nou, numai că mulţi vor crede nu că sunt îngeri căzuţi, ci extratereştri. Dar rezultatul va fi tot stricăciunea rasei umane. Înainte de potop Satan a încercat să strice genealogia umană, astfel încât Mântuitorul promis în Geneza 3 să nu se poată naşte. Totuşi, aceasta nu mai este o problemă fiindcă Isus S-a întrupat, a fost răstignit şi a înviat.

În 1 Corinteni 11:10, Pavel spune că femeia ar trebui să aibă pe cap un semn al stăpânirii ei. Nu literal că femeile trebuie să poarte văluri sau pălării, ci din cauză că Biblia învaţă că femeile sunt vase mai slabe, au sensibilităţi pe care bărbaţii nu le au. Ideea este că femeile au nevoie să aibă o învelitoare ca semn al stăpânirii lor. Dacă sunt căsătorite, aceasta este soţul lor. Altminteri ar trebui să aibă peste ele autoritatea pastorului lor, fiindcă nu ar trebui să fie singure. Ceea ce spune Pavel aici este că există ceva încântător la o femeie. Se poate opri abuzul din partea unul duh incubus sau succubus acoperind capul femeii.

Deşi îngerii nu se pot căsători „în cer”, nu înseamnă că sunt asexuaţi. În starea lor naturală, îngerii nu pot procrea cu oamenii (vezi Matei 22:30), deoarece orice se reproduce după soiul său (Geneza 1:12). Îngerii sunt adesea fiinţe cumplite şi frumoase, care apar de multe ori ca bărbaţi normali (Evrei 13:2). Ei refuză să li se aducă închinare şi nu vor călăuzi pe nimeni să se închine altcuiva decât lui Dumnezeu. De-a lungul Scripturii, în mod invariabil, îngerii mărturisesc Evanghelia lui Isus Hristos. Îngerii au trupuri glorificate de carne şi oase, dar fără sânge, care arată ca cele umane, aşa cum vom avea şi noi într-o zi (vezi 1 Corinteni 15:50 şi Efeseni 6:12).

Când a făcut parte din ordin, Schnoebelen a aflat că pentru ca un înger să funcţioneze sexual, trebuie să bea sânge omenesc. În toate epocile din istorie Dumnezeu a poruncit să nu se bea sânge. Schnoebelen personal crede că este posibil ca la început Adam şi Eva să nu fi avut sânge în vene. Această transformare a orice era înainte în venele lor, este sugerată de câteva minuni cheie din Biblie. Prima minune publică a lui Moise a fost transformarea apei în sânge. Prima minune publică a lui Isus a fost transformarea apei în vin.

Există două teorii despre „păcatul” menţionat în Geneza 6:2-4, care a condus la potop.

1) Că Bene Elohim erau „linia sfântă a lui Set”, iar fiicele oamenilor erau pur şi simplu copiii cainiţilor cei răi. Totuşi, există puţin suport scriptural pentru aceasta, fiindcă Iov 1:6, 2:1, 38:5,7 se referă clar la fiinţe cereşti. După Calvar, termenul fiii lui Dumnezeu li s-a dat celor conduşi de Duhul Sfânt (Romani 8:14). Înainte de aceasta, nimeni nu putea fi adoptat în familia lui Dumnezeu. Mai mult, există puţine dovezi pentru o „linie sfântă a lui Set” în Biblie. Istoria oferă multe exemple de oameni evlavioşi care s-au căsătorit cu femei rele, dar fără să aibă copii uriaşi.

2) Că fiicele oamenilor erau femei umane şi Bene Elohim erau de fapt fiinţe cereşti, îngeri căzuţi. Acesta este limbajul folosit în mod normal în Vechiul Testament şi explică ciudaţii urmaşi. Este singura explicaţie de bun-simţ pentru avertismentul adresat femeilor de a-şi acoperi capul „din pricina îngerilor”. Această teorie ne ajută să explicăm de ce Noe era perfect (fără pată) în generaţia sa (ADN): nu era contaminat de Bene Elohim.

Relatarea din Geneza despre păcatul dinainte de potop este dezvoltată substanţial de cărţile apocrife. Aceste cărţi nu fac parte din canonul Scripturii, dar sunt privite ca având o anumită validitate în contextul istoric şi doctrinal. Iuda 14-15 se referă la cartea apocrifă a Genezei, Cartea lui Enoh, versetele 1:9, 5:4, 27:2. Cartea lui Enoh conţine prima referinţă literară la un Mesia pre-existent. Că Mesia era în cer, venind mai întâi ca Dumnezeu pe pământ. Fiii lui Dumnezeu din Cartea lui Enoh sunt numiţi şi veghetori, care este acelaşi cuvânt folosit în Daniel. Cuvântul „veghetorii” poate fi tradus şi prin „cei strălucitori”.

Enoh afirmă că în zilele lui Iared (vezi Geneza 5:18), două sute dintre aceşti veghetori au coborât pe pământ, mai ales în cetatea Sidonului. Numele unora sunt date, cel mai rău dintre toţi era Azazel. Azazel s-a răzvrătit împotriva Celui Preaînalt şi este acuzat că a răspândit pe pământ secretele cerului. Aceste creaturi s-au căsătorit cu femeile, i-au învăţat pe oameni astrologia, cum să făurească arme, pe femei, cum să folosească cosmetice, pe copii, secretele oculte, şi pe oricine vroia să asculte, artele întunecate. Evident, rezultatul a fost o stricăciune imensă. Promisiunea unui Mesia le-a fost dată lui Noe şi fiilor lui, şi s-a răspândit pe pământ. Impactul iniţial al acelei promisiuni a fost atât de puternic, încât s-a răspândit în întreaga lume, în diferite forme culturale.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

Nota noastră: Noi credem că „extratereştrii” sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni şi prin urmare ceea ce spun ei nu poate fi luat neapărat drept adevăr.

de Bill Schnoebelen

Mulţi oameni astăzi, chiar şi creştini, se opun ideii vampirilor care sunt prezenţi pe pământ. Îi clasează în categoria filmelor de groază, sau întreabă cum zideşte un asemenea subiect Trupul lui Hristos?

Ca cineva care este un fost „vampir”, fiind acum liber prin puterea crucii lui Hristos, am un interes întemeiat, care trece dincolo de teorie faţă de acest subiect. Înainte de a răspunde la aceste întrebări, să definim pe scurt ce înţelegem printr-un vampir.

Ca în cazul celor mai multe lucruri spirituale, puteţi să ignoraţi imediat tot ce aţi văzut de la Hollywood. Vampirii NU sunt cadavre vii care se prefac în ceaţă sau devin lilieci. Dacă există asemenea fiinţe, nu le-am văzut niciodată. Ceea ce nu înseamnă că nu ţinem cont de posibilitatea existenţei lor, ci doar că spunem că ele sunt dincolo de experienţa noastră. Nu, vampirii sunt oameni care adesea au tulburări severe (în traducere biblică: demonizaţi). Aceşti oameni se eliberează de stres bând fie propriul lor sânge, fie sângele animalelor sau al altor oameni. Este mai obişnuit pentru femeile chinuite astfel să bea propriul lor sânge, iar pentru bărbaţi, să ia sânge de la alţii. Mulţi supravieţuitori ai abuzului, relatează despre incredibila presiune de a se tăia şi de a-şi bea apoi sângele. Odată ce fac aceasta, simt o mare eliberare de tensiune. Aceasta poate fi o compulsie demonică.

Este de asemenea important de observat că în timp ce legenda vampirului este aproape universală, ea a atins cele mai epidemice proporţii ale sale în Europa de Est, care este excesiv de catolică (sau ortodoxă). Cele mai multe culturi au tabuuri împotriva băutului sângelui. Fără îndoială, aceasta îşi poate avea originea în porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Noe după potop, interzicând băutul sângelui (Geneza 9:4). Este ironic că atât religia catolică, cât şi cea ortodoxă pun în prim plan, ca superstiţie centrală a lor, ideea băutului sângelui şi mâncatului cărnii (sub înfăţişarea sacramentală a vinului şi pâinii), împotriva poruncilor specifice ale lui Dumnezeu. Că aceste religii sunt dominante în culturile unde vampirismul (atât în legendă cât şi în practică) are rădăcini adânci, este semnificativ. Oamenii par să ştie instinctiv că fără vărsare de sânge nu este iertare de păcate (Evrei 9:22), dar Satan va face tot ce poate ca să-i oprească de la singurul fel de sânge care îi POATE salva – propriul sânge al lui Dumnezeu (Fapte 20:28). Literatura psihiatrică este plină de cazuri de oameni care beau sângele altora, ajungând adesea până la crimă. Asemenea oameni vorbesc despre o „pace” incredibilă după o asemenea experienţă.

Un număr surprinzător dintre ei îşi desfăşoară vampirismul într-un context religios de un anume fel, destul de frecvent înrădăcinat în catolicism. Aşa a fost în cazul meu. Am fost introdus în cultul vampirului de membri al clerului ortodox, care m-au făcut să cred că erau paznicii din vechime ai adevăratului secret al învierii: băutul sângelui celor vii! (Pentru o relatare completă a coborârii mele în această lume de coşmar, vezi Lucifer detronat, capitolele 1 & 18.)

Afirmaţiile lor au fost verificate de iniţieri pe care le-am experimentat, care în cele din urmă au produs în mine o aversiune apreciabilă pentru orice mâncare, cu excepţia sângelui uman, ostiilor pentru comuniune şi vinului sacramental! Am dezvoltat o adevărată adicţie pentru sângele proaspăt – mai puternică decât robia faţă de orice drog! Prin urmare, numai Isus mă putea vindeca de aceasta, şi Lui I se cuvine toată gloria şi onoarea şi lauda! Satan evident ştie tot ce face. Interzicerea de a bea sânge este una dintre puţinele porunci ale Domnului care străbat timpul lui Noe (vezi mai sus), legea mozaică (Levitic 3:17, 7:26) şi chiar biserica din Noul Testament (Fapte 15:20, 29). Dumnezeu face aceasta fiindcă ştie că există ceva fascinant şi misterios de excitant în vampirism, fiindcă „sângele este viaţa”. (Deuteronom 12:23)

Adevăratul vampirism nu este o glumă, nici nu este o poveste cu fantome. Creştinii trebuie să înţeleagă că este o nenorocire reală (deşi neobişnuită), la fel ca abuzul de droguri sau abuzul copilului. Trist, ea devine mai obişnuită. Din cauza tabuurilor universale şi poruncilor biblice împotriva băutului sângelui, mulţi creştini de curând mântuiţi, al căror trecut a inclus vampirismul, se luptă acum cu probleme serioase. „Pot să fiu un vampir născut din nou?” „Mă poate ierta Dumnezeu?” „Va accepta vreodată biserica un membru cum sunt eu?”

Ne-am confruntat cu aceasta în misiunea noastră, fiindcă în numeroase ocazii ne-am rugat cu oameni care nu se puteau elibera de opresiunea spirituală. Era evident pentru noi că ne ascundeau ceva şi că încercau să ascundă acel ceva şi de Domnul. Oamenii respectivi erau terifiaţi de gândul de a ne dezvălui că consumaseră sânge şi că le plăcuse. Este un „punct de acces” puternic pentru atacul demonic, dacă nu a fost mărturisit, şi astfel Satan le alimenta teama.

Pastorii şi consilierii în rugăciune trebui să ştie că vampirismul este real. Dacă cineva a venit cu adevărat la Hristos, nu este nevoie să-i fie teamă să mărturisească acest păcat şi să devină liber de opresiune. Dacă îl ascunde din ruşine, aceasta poate doar să le prelungească opresiunea. Cu blândeţe, a trebuit să scoate aceasta de la ei, după ce am epuizat toate celelalte opţiuni. Au fost atât de uşuraţi că nu i-am condamnat, şi au fost şi mai uşuraţi când Isus i-a eliberat de compulsia lor păcătoasă. Este un păcat ca oricare altul. Poate fi părăsit şi se poate renunţa la el cu ajutorul lui Isus, dar trebuie să fie recunoscut.

[William J. Schnoebelen, Vampires: Hollywood is Pushing Them… But are they real? Copyright © William J. Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.chick.com, unde nu mai este disponibil.]

Bill Schnoebelen – Romanţând moartea

Noua carte a lui Bill, Romanţând moartea, aruncă lumina biblică asupra fenomenului vampirului din cultura pop de astăzi. Uns pentru a dezvălui adevărul despre această temă vitală pentru Trupul lui Mesia, Bill expune detaliat romanţarea vampirismului şi ocultului din zilele noastre, şi cum a pus stăpânire vampirismul pe mare parte din societate, strecurându-se chiar în bisericile din timpurile moderne, pentru a-i seduce pe cei tineri ca şi pe cei bătrâni, cu fanteziile despre nemurire, putere şi seducţie, prin băutul sângelui uman. Cartea expune în mod dinamic cum milioane de oameni au creat legături sufleteşti cu o întunecime iluzorie pe care nu o înţeleg, cu rezultate devastatoare – dar apoi trece rapid mai departe, revelând cum poate şi cum ar trebui să se echipeze Biserica, pentru a sluji acestor suflete pierdute. Aleluia!

Oferind baze biblice de neclătinat pentru a expune răul vampirismului, în opoziţie cu viaţa eternă prin mântuire, această nouă carte incitantă ţese laolaltă mărturia personală a lui Bill (implicarea în wicca, francmasonerie şi vampirism) şi istoriile literare şi culturale despre vampirism, în timp ce analizează îndeaproape idealurile romantizate ale ocultului zugrăvite în seria Twilight Saga. Romanţând moartea este o chemare a sunetului de goarnă şi un manual al luptătorului, pentru ca Biserica să-şi asume responsabilitatea de a fi adevărată sare şi lumină în lume!

Bill Schnoebelen – Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată

La sfârşitul expunerii sale video de nouă ore intitulată „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”, Bill Schnoebelen povesteşte următoarele.

În cultura populară, un vampir este cineva care doarme ziua într-un sicriu sau într-un alt loc retras, şi se trezeşte noaptea ca un cadavru umblător, ca să bea sângele celor vii. Este o legendă universală în toată lumea. Se spune că vampirii se transformă în lilieci etc., că au un anumit control asupra vremii, că nu le plac lumina soarelui, simbolurile creştine şi usturoiul, deoarece purifică sângele. Se spune că poţi omorî un vampir prin foc, prin lumina deplină a soarelui timp de câteva minute, cu o ţeapă în inimă, prin decapitare, sau prin folosirea a mult usturoi.

Totuşi, există cu adevărat culte vampirice în care poţi fi iniţiat. Înaintând în satanism, lui Bill Schnoebelen i s-a spus că trebuie să traverseze abisul şi să devină vârcolac sau vampir. A ales vampirismul, fiindcă auzise că este dureros să devii vârcolac, iar vampirismul i se părea erotic.

Mulţi vampiri provin dintr-o anumită ramură a Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa de Est. De-a lungul secolelor, acea ramură a păstrat secretul că Isus a creat primul vampir, când l-a înviat pe Lazăr din morţi.

Vampirii aflaţi la primul nivel sunt încă vii, dar cei aflaţi la nivele mai înalte „mor” şi devin întru totul vampiri. În stadiul de tranziţie există o foame pentru mâncare şi sânge. Odată morţi, orice ar încerca să mănânce în afară de sânge, inclusiv apă, ar vomita. Singurele lucruri pe care le-ar putea mânca ar fi sângele uman şi ostia de la cina catolică. Există o mare dorinţă de a bea sânge, dar în timp ea devine monotonă.

Pentru a deveni vampir, Bill a trebuit să ia mai întâi doze mari de ierburi şi vitamine. I s-au dat doze tot mai mari de cocaină. L-au învăţat cum să fie un vampir psihic şi să stoarcă energia din oameni. Apoi a început să mănânce ostia catolică. A experimentat multă anxietate, fiindcă putea să simtă schimbările care aveau loc în el, inclusiv o schimbare în tipul său de sânge.

Apoi, într-o noapte, după ce a luat cam cincizeci de doze de cocaină (ceea ce în mod normal este letal), cel care îl învăţa vampirismul, despre care Bill crede că era un înger căzut, a venit la el, şi-a deschis pieptul cu unghia, Bill i-a supt sângele, iar superiorul lui i-a pus mâinile pe cap. În acea clipă virusul vampirului a trecut la el, şi nu a mai putut mânca hrană obişnuită. Virusul este atât psihologic, cât şi spiritual.

Odată ce vampirii mor, aparent trăiesc mult timp. Superiorul lui Bill susţinea că are o sută cincizeci de ani, dar nu arăta mai în vârstă de patruzeci de ani. Pielea vampirilor are acea frumoasă caracteristică de strălucire transparentă, iar venele lor pot fi văzute aproape ca sticla colorată. Din neatenţie, Bill şi-a expus o dată mâna la soare şi a avut băşici timp de treizeci de secunde.

Când unui vampir îi este foame şi se află în prezenţa hranei, are loc o excitaţie similară cu excitaţia sexuală, numai că apare în dinţi, care se lungesc cu 1,22 cm şi devin foarte ascuţiţi (colţi). Gura salivează o salivă plină de cocaină, care este cel mai tare anestezic. Vampirul linge întâi pielea ca să o amorţească, apoi muşcă.

Bill a supravieţuit un an, mâncând o mulţime de ostii în fiecare zi. Pe vremea aceea iniţiase peste 175 de femei în vrăjitorie, iar unele, aflate la nivele mai înalte, erau mai mult decât doritoare să vină la el la fiecare câteva zile ca să le bea sângele. Sunt două, trei minute de extaz, urmate de douăzeci și patru de ore de iad, din cauza setei de sânge. Ca în fiecare dependenţă, el avea nevoie de tot mai mult sânge. Spunea că atunci când era în oraş noaptea, simţea că ar vrea să rupă oamenii în bucăţi. A fost oprit de dragostea pentru soţia lui, ştiind că o astfel de crimă i-ar fi putut distruge viaţa. A folosit de asemenea scrierea de romane ca o formă de terapie.

Există ceva, ca un văl ocult, care blochează memoria unora dintre victime. Unele pot să moară, fără să li se scoată prea mult sânge. Patru sau cinci oameni fără adăpost mor în fiecare noapte în unele oraşe mari, cu găuri în gât şi fără sânge. Dacă eşti muşcat de un vampir primeşti o poftă subtilă pentru vampirism, precum un interes pentru carnea crudă, filmele de groază, decorul gotic.

La o conferinţă ocultă, pe când se afla în a treia decadă a vieţii, Bill a întâlnit o femeie foarte frumoasă, blondă, într-o rochie de piele neagră, cu pălărie neagră şi robă neagră. Ca bărbat, erai atras ca un magnet de ea. A simţit o aură întunecată palpabilă în jurul ei. Prietenul lui i-a spus că ea omoară un bărbat pe săptămână şi că îi bea sângele după ce îl torturează sexual. Dacă există teamă, sângele primeşte un anumit gust, fiindcă teama produce adrenalină. Astfel de oameni au băi acide, ca ucigaşii în serie, sau lei care să mănânce oasele, sau anumite forme de crimă organizată, ca să scape de cadavre.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

La sfârşitul expunerii sale video de nouă ore intitulată Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată, Bill Schnoebelen povesteşte despre vârcolacii pe care îi cunoaşte. La un anumit moment în viaţa lui, Bill era pe cale să intre în satanism şi nu ştia care trebuia să fie următorul pas, şi a trebuit să aleagă, pentru un anumit motiv, să devină fie vampir, fie vârcolac. Auzise de la prietenii lui care îşi schimbau forma trupului, că să fii vârcolac este foarte dureros, din cauza „ruperii” oaselor la transformarea în vârcolac, iar vampirismul i se părea erotic, de aceea Bill a ales să devină vampir.

Pentru a deveni vârcolac este nevoie de sacrificii umane, de ritualuri sadice dureroase şi de alte lucruri care nu pot fi spuse. Este strict hollywoodian că se poate întâmpla doar noaptea, când este lună plină, fără voia persoanei şi fără ca ea să-şi amintească. Ei îşi amintesc, fiindcă trebuie să ştie dacă şi-au îndeplinit misiunea. Este mai greu, dar posibil, în timpul zilei.

Stephanie Relfe îl întreabă pe Bill: „Ce este un vârcolac?”, iar el răspunde că termenul este „licantrop”, şi că vârcolacii sunt indivizi „foarte” demonizaţi. Ei se pot transforma într-o creatură ca lupul, care „este înaltă de 2,13-2,43 m, cântăreşte peste 136 kg şi îţi poate smulge capul”.

Stephanie îl întreabă apoi dacă, pe baza experienţei lui, vampirii sunt reali. Bill răspunde spunând:

„Da, cred că sunt, şi mi s-a spus pe când eram în Frăţia lui Satan, că ei erau esenţialmente comandoul asasin. Dacă vroiau ca cineva să fie omorât, şi omorât repede şi murdar, atunci îl puneau pe unul dintre asasinii lor vârcolaci să iasă şi să o facă în aşa fel ca şi cum persoana ar fi fost sfâşiată de un animal sălbatic. Eu nu am văzut niciodată un vârcolac, dar soţia mea a văzut.”

El povesteşte cum pe când era el plecat la o conferinţă, soţia lui se afla cu sora ei într-o cabană. Au auzit paşi de animal afară. Soţia lui a văzut ceva uitându-se la ea pe fereastră. A văzut o bestie mare tropăind afară în jurul cabanei, posibil trimisă împotriva lor. S-au rugat cu putere şi au fost protejate, deoarece creatura ar fi putut pătrunde în casă, uşa neavând încuietoare. Dimineaţa au găsit urme de labe uriaşe cu trei degete. Bill spune că vârcolacul nu a putut să intre fiindcă puterea lui Iahve a fost capabilă să-l ţină pe vârcolacul „condus de demoni” în afara casei.

Bill povesteşte despre doi băieţi care mergeau cu bicicleta în jurul unei gropi de gunoi părăsite. Dar s-a nimerit ca acolo să aibă loc un ritual satanic. Speriaţi, au dispărut în noapte, dar au auzit paşii greoi ai unei bestii mari şi întunecate, care îi urmărea. Unul dintre băieţi şi-a auzit prietenul ţipând, când a fost prins. Apoi, chiar când l-a prins pe el, a strigat la timp „Isuse!”, iar bestia i-a lăsat o zgârietură mare de-a lungul pieptului. A fugit acasă înspăimântat, le-a spus părinţilor, care au chemat poliţia. Dar nu s-a găsit nimic; Bill spune că aceşti oameni sunt maeştri ai deghizării. Bill a trebuit să se roage cu băiatul împotriva duhului de teamă.

Bill spune că o femeie a venit la el, încercând să primească suport după despărţirea de soţul ei vârcolac/pilot de avioane. El a violat-o pe când era în formă de vârcolac, iar ea avea cicatrici care să o dovedească.

Bill povesteşte, de asemenea, despre un conducător mormon care s-a transformat pe jumătate într-un fel de „vârcolac urangutan”, în protestul lui pasionat împotriva creştinilor care predicau într-un parc împotriva doctrinei mormone.

El consideră că este posibil să existe câte un vârcolac în fiecare metropolă importantă, şi că există colonii de vârcolaci. În opinia lui, este clar că un glonţ de argint este singura armă care poate omorî o astfel de creatură. Argintul este simbolul răscumpărării în Biblie. Este temelia chivotului legământului, iar lui Iuda i s-au dat treizeci de arginţi pentru a-L trăda pe Isus.

[Extras din An Interview with an Ex-Vampire: Bill Schnoebelen. And a Study in Alternative Religion Including: Wicca & Spiritism, Masonry, Satanism, Mormonism. Articol bazat pe seria video în nouă părţi Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire, pe seria video în două părţi Exposing the Illuminati from Within şi pe Masonry – Behind the Light. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.takeittothestreets.info, unde nu mai este disponibil.]

Unele biserici folosesc popularele romane Twilight despre dragostea dintre vampiri adolescenţi, ca material pentru şcoala duminicală de tineret. Bill, care în trecut a fost implicat în vampirism şi satanism, se adresează acestor subiecte: Sunt vampirii şi vârcolacii reali? Ce spune Biblia despre aceste creaturi? Care sunt alegerile curate de entertaiment pe care le pot face credincioşii? Ce este războiul spiritual şi care este componenta profetică din spatele acestui atac fulger al mass-media? Sunt întrebări importante pentru toţi credincioşii, dar în special pentru părinţi, pastori şi lucrătorii cu tineretul. Acest video este perfect pentru a însoţi expunerea de nouă ore „Interviu cu un fost vampir – O poveste adevărată”.

[Sursa: www.withoneaccord.org]

Video: Bill Schnoebelen – Interview with an Ex-Vampire 9 of 9