Archive for 17/08/2013

Am fost implicat în magia neagră

Allan Rich

Allan Rich

Reporter: Îl am lângă mine ca oaspete pe evanghelistul Allan din Franţa, şi vorbim despre pericolul de a face un descântec, de a te implica în vrăjitorie şi chiar de a folosi puterea de a omorî oameni. Deci, evanghelistule Allan, bine ai venit din nou la emisiunea „Femei în mişcare”. Vrem să vorbim datorită implicării tale în vrăjitorie, spiritualism, în lumea întunericului. Ai fost implicat în a face descântece asupra oamenilor. Dar înainte de a răspunde la întrebare, vreau să citesc ceea ce a spus Biblia în Deuteronom, capitolul 18, şi voi citi versetele 10 şi 11: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.” Evanghelistule Allan, ai fost de asemenea implicat în facerea de vrăji, în uciderea oamenilor. Spune-ne ceva despre aceasta.

Allan: Ei bine, cum am explicat anterior în prima emisiune, am fost mai întâi implicat în ceea ce numim magia albă. Există diferite magii, pe care le numim albă, verde, albastră, roz, roşie şi neagră. Deci magia neagră face lucruri ca să-i vateme pe oameni, ca să-i facă să moară, sau să-şi piardă slujba, sau să le facă ceva rău. Magia roşie este pentru motive de dragoste, poate să facă pe cineva să se îndrăgostească de tine. Sau poate că eşti supărat pe o femeie fiindcă nu a vrut să se căsătorească cu tine, deci trimiţi spirite ca să nu se mai poată căsători niciodată. Iar într-o zi ele trimit un spirit şi au o căsătorie spirituală, iar apoi spiritele vin pe viaţă în timpul nopţii şi ea are vise, şi vin demoni şi fac dragoste cu ea.

Reporter: Din punct de vedere sexual.

Allan: Da, da, iar apoi niciun bărbat nu mai este interesat de ea, iar ea va rămâne toată viaţa necăsătorită. Deci aceasta este. Dar nu despre asta vorbim, vorbim despre magia neagră. Deci am început cu magia albă, ceea ce înseamnă că nu făceam rău nimănui. Deci ştiu că există o mulţime de oameni implicaţi în magia albă, şi care spun: „Da, dar eu nu sunt ca tine, fiindcă tu ai făcut şi magie neagră. Eu nu fac rău nimănui. Deci de ce…?”

Reporter: „Sunt un vrăjitor bun.”

Allan: Da. „Deci de ce nu vrea Dumnezeu să o practic?” Ştiţi, este ca şi cum este ceva bun, iar Dumnezeu nu vrea să ştim. Dar precum am văzut în cealaltă emisiune, când Adam era în grădina Edenului, pomul vieţii era în mijlocul grădinii, iar altundeva era… „Vezi acest pom al cunoştinţei binelui şi răului, iar Dumnezeu nu vrea ca noi să mâncăm din el.” Şi de ce? Nu pentru că era bun…

Reporter: Sau pentru că deschidea ochii.

Allan: Da, ci din cauză că – şi putem vedea unde suntem acum – ci din cauză că a spus: „Când veţi mânca din el, veţi muri.” Deci Dumnezeu nu vrea să murim. De aceea nu vrea să practicăm. Sunt anumite lucruri de care nu trebuie să ne atingem. Biblia spune că lucrurile ascunse sunt ale lui Dumnezeu, iar lucrurile cunoscute sunt ale omului, pentru om. [Deuteronom 29:29] Deci trebuie să avem încredere în El. Cum dacă avem părinţi, ei ştiu mai bine decât noi. Dacă suntem copii nu ştim nimic, iar dacă părinţii spun: „Nu te du să traversezi strada”, noi spunem: „De ce? Trebuie să fie ceva bun pe partea cealaltă.” Dar Dumnezeu este la fel. El ne iubeşte şi dacă ne interzice să facem ceva nu este fiindcă nu vrea să avem ceva bun, dimpotrivă. Deci este o problemă de încredere, şi chiar dacă nu înţelegem, trebuie să-L ascultăm. Pentru că unele lucruri nu le înţelegem. Iar Dumnezeu spune: „Nu atinge asta.” Şi poate că ştim de ce, deoarece avem experienţa anterioară, deci spunem: „A, asta? Da.” Dar apoi Dumnezeu spune: „Nu atinge asta!”, iar noi spunem: „De ce?”

Reporter: Da, aşa este. Fiindcă vrem să dăm lucrurile în vileag pentru telespectatorii care ne urmăresc. Cred că sunt atât de mulţi oameni care intră pe internet, care vor să se implice în vrăjitoria albă, vrăjitoria neagră, vrăjitoria albastră, în indiferent care vrăjitorie, chiar pe internet, copiii, chiar şi tinerii sunt într-o stare de receptivitate. Deci vrem să dăm lucrurile în vileag pentru telespectatori, nu numai pentru creştini, ci şi pentru oamenii care nu sunt în Hristos. Deci nu ai fost implicat doar în facerea de farmece, nu ai fost implicat doar în spiritualism, mediumnitate şi vrăjitorie şi ghicitorie, ai fost implicat şi în uciderea efectivă a oamenilor.

Allan: Da, da. Aceasta a avut loc când am intrat în magia neagră. Am fost implicat direct cu un spirit, care este o fiinţă spirituală. Nu s-a întâmplat printr-un grup de oameni sau prin cărţi care mi-au explicat ritualuri, nu ştiam nimic fiindcă nu citeam. Deci a trebuit să învăţ direct de la un spirit rău. Iar un spirit rău a venit fiindcă ştia că vroiam putere, şi a făcut un târg. A spus: „Dacă vrei îţi dau puterea de a face o vrajă pentru a omorî oameni.” Nici nu ştiam că exista aşa ceva. Cunoşteam cuvântul „voodoo”, îl auzisem, dar credeam că era dintr-un film de la Hollywood, unde vezi oameni că omoară oameni, nici măcar nu credeam asta. Tocmai am spus că a venit şi mi-a vorbit, şi am zis: „O, vreau să încerc să văd dacă este adevărat. Este posibil?” Deci mi-a arătat cum. Deci m-am gândit la cineva, am spus: „OK, voi încerca. Voi arunca o vrajă asupra cuiva pe care îl cunosc, deci când va muri, voi şti.”

Reporter: Dovada pentru tine că funcţionează.

Allan: Da. Deci m-am gândit la cineva, la cineva care era departe de mine. Era destul de bun, fiindcă era o persoană bună, iar eu uram oamenii buni. În societate era într-o poziţie bună, iar eu eram gelos. Deci am spus: „Acest tip este destul de bun.” Deci am spus: „OK, îl vreau pe tipul ăsta mort.” Şi m-am uitat la ceasul de mână, şi apoi am uitat, iar trei zile mai târziu am aflat că a murit exact în acel moment.

Reporter: Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!

Allan: Deci m-am dus la înmormântarea lui, la funeraliile lui, iar apoi mi-am spus: „Deci e grozav, funcţionează! Dar acum vreau să văd amploarea puterii mele, acum vreau că ştiu că pot ucide aşa. Pot să omor pe cineva pe care nu-l cunosc?” Am vrut să ştiu…

Reporter: Ai vrut să cercetezi.

Allan: Am vrut să cercetez puterea pe care mi-a dat-o acel spirit. Am crezut că mi-a dat-o pentru că mă iubea şi mă plăcea, şi vroia să am putere.

Reporter: Minciuna diavolului.

Allan: Dar este o minciună, pentru că de fapt vroia să mă omoare. Am descoperit aceasta mai târziu.

Reporter: Deci ţi-a dat talentul, dă-mi voie să spun puterea de a ucide…

Allan: Da, puterea.

Reporter: Dar de asemenea ai sigilat, ai sigilat…

Allan: Prin practică. Fiindcă aş fi putut să refuz. Aş fi putut să spun: „Eşti nebun? Nu o să omor pe nimeni.” Şi ar fi plecat. Dar am intrat în asta. Deci după aceea…

Reporter: Te-ai predat lui.

Allan: Da. Deci am încercat cu oameni pe care nu-i cunoşteam. Îmi era teamă că eram manipulat de acel spirit. M-am gândit că totul este o manipulare, şi că spiritul ştia că tipul avea să moară şi m-a făcut să cred că aveam puterea de a-l omorî, şi deci mi-a spus, poţi… Deci am vrut să fac lucruri ca să fiu sigur că eu sunt stăpânul.

Reporter: Deoarece cu diavolul, ştiai că erai implicat cu diavolul, erai implicat în vrăjitorie…

Allan: Înainte de a fi implicat în magia albă…

Reporter: Şi în magia neagră. Nici în stăpânul tău pe care îl slujeai nu aveai încredere.

Allan: Da. Fiindcă nu ştiam cine era. Nu ştiam cu cine aveam de-a face, cu cine. Când ai de-a face, când eşti implicat într-o practică, spui: „Am încredere în spiritul unui înger”, dar nu ştii cine este.

Reporter: OK.

Allan: Poţi pune pariu că este un spirit rău.

Reporter: Când ai ajuns la acel punct în viaţa ta când Satan s-a revelat că este Satan? Când ai ajuns la nivelul la care ai realizat pe cine slujeşti? Pentru că…

Allan: Când… La următoarea vrajă am omorât doi oameni şi am privit-o pe faţă sângerând până la moarte în faţa mea. Deci am fost fericit, dar m-am gândit că a fost puţin cam încet deoarece… Aşa că mi-am spus: „Voi fi mai bun data viitoare”, fiindcă vroiam să fie instantaneu. Iar în acel moment am spus: „O, este grozav, sunt foarte fericit, sunt mulţumitor acestui spirit că mi-a dat această libertate şi această putere. O voi explora.” Iar în acel moment a fost sfârşitul jocului, pentru că în acel moment a intrat în mine, m-a posedat. Şi atunci am realizat că intenţia lui şi motivaţia lui, erau să mă distrugă, să mă omoare şi să mă chinuiască.

Reporter: Ţi-a dat puterea de a ucide, dar în acelaşi timp…

Allan: Da, acesta este preţul.

Reporter: Când ai realizat că spiritul te poseda? Când ai descoperit?

Allan: Ei bine, când tocmai o privisem pe acea fată murind, şi am făcut stânga împrejur şi am spus: „Uau, acum mă voi gândi la următoarea mea vrajă”, plecând de acolo, câteva minute mai târziu acel spirit a intrat în mine. Avea dreptul, pentru că există reguli spirituale, pe care poţi să le cunoşti sau nu, dar va trebui să le accepţi. Dacă nu accept regulile atomice, legile, adică există legea atracţiei terestre. Pot să spun: „Nu cred în ea”, dar dacă voi cădea de pe un vârf de munte, voi cădea. Deci din punct de vedere spiritual este la fel. Fiindcă nu cunosc legea, nu înseamnă că nu voi plăti consecinţele legii. Eu nu ştiam nimic despre ea. Deci el avea drept legal asupra vieţii mele. Deci a venit şi m-a chinuit ş după doar, cred că între treizeci şi patruzeci şi cinci de minute de chin, nu am mai putut suporta. Deci am făcut un târg cu el. Am spus: „OK, acum ştiu că ai dreptul să mă chinui. Nu mai rezist. Deci te rog, fac un târg cu tine. Lasă-mă, şi în noaptea asta la miezul nopţii mă omor. Jur!”

Reporter: O! O, Dumnezeul meu! O, Dumnezeul meu!

Allan: M-a crezut. Ştia că nu mă voi răzgândi. A respectat ce am spus. A zis: „OK, la revedere.” A plecat. Şi am fost liniştit tot restul zilei. Era după-amiaza. Ştia că nu mă voi răzgândi, fiindcă ştiam ce se întâmpla. Era fericit că a câştigat. Şi-a spus: „Allan e terminat, următorul, el nu e mântuit, victima următoare.” Şi la miezul nopţii am luat treizeci de pastile ca să mor.

Reporter: Dumnezeul meu! Ai vrut să te sinucizi.

Allan: Vroiam să mor. Nu vroiam să fac o încercare, vroiam să mor.

Reporter: Deci ai băut pastilele.

Allan: Am făcut-o. Am luat treizeci de pastile, erau singurul lucru pe care îl aveam. M-am gândit: „Cum pot să o fac?” Mi-am spus: „Într-un accident de maşină mi-e teamă că poate dau greş, voi fi paralizat.” Îmi era teamă să sar de pe o clădire. Mi-am zis: „Poate că mă voi răni.” M-am gândit că cea mai bună cale era să înghit acele pastile. Şi eram atât de fericit. Mi-am spus: „Ascult cea mai bună muzică.” A fost cea mai bună jumătate de oră din viaţa mea.

Reporter: Deci nu ai avut nevoie de pregătiri ca să ieşi în oraş.

Allan: Da. Mi-am spus: „Este sfârşitul. Sunt fericit. Problemele mele s-terminat acum. Voi muri, iar acesta e sfârşitul problemei mele.”

Reporter: Iar acesta nu este sfârşitul.

Allan: Nu este sfârşitul, deoarece când m-au adus la spital…

Reporter: Spune-ne experienţa ta în apropierea morţii.

Allan: Da. Am avut o experienţă în apropierea morţii, mergând la spital, adică m-am aflat în afara trupului. Şi am fost surprins că încă trăiam, deşi eram în afara trupului. M-am întors şi am văzut o femeie care zgâlţâia pe cineva şi am văzut că avea să-l rupă în bucăţi, şi m-am uitat şi am văzut că eram eu. Şi eram în trupul spiritual, şi am fost surprins că nimic nu se terminase, şi că ceea ce crezusem că era o cale de ieşire, era o cale de intrare.

Reporter: Dumnezeul meu, era doar începutul, aha.

Allan: Da. Este starea eternă a sufletului nostru. Şi am văzut că trebuia să plătesc consecinţele pentru tot ce făcusem şi că sfârşitul nu este moartea.

Reporter: Deci aceasta este experienţa pe care ai avut-o fiindcă spiritul tău era în afara trupului, ţi-ai privit trupul zăcând mort acolo, l-ai privit.

Allan: Nu eram mort.

Reporter: Era vreun fel de teamă în tine? Dumnezeul meu, nu-L am pe Isus în viaţa mea, stau aici.

Allan: Nu am gândit: „Nu-L am pe Isus în viaţa mea” pentru că nu-L cunoşteam pe Isus. Dar îmi aveam emoţiile, îmi aveam intelectul, îmi aveam amintirile, 100% cum sunt cu dv. acum. Eram intact. Şi mă aflam acolo pentru eternitate, şi am privit înaintea mea lumea spirituală, şi am văzut spiritele rele aşteptându-mă, urându-mi bun venit.

Reporter: Dumnezeul meu!

Allan: Şi am spus: Este imposibil să fiu pentru eternitate în acest loc. Vreau să mă întorc în trup şi să fac pace cu mine însumi.

Reporter: Ai experimentat vreo formă de iad, de ai spus: „Nu vreau să mă duc acolo!”? Ai avut…

Allan: Ei bine, pentru mine iadul…

Reporter: Erai deja în afara trupului.

Allan: Eram în afara trupului, dar în acel mediu, adică ce vedeam era ceea ce puteam vedea cu viaţa mea spirituală, privind în jur cu ochii. Nu m-am dus milioane de kilometri în iad. Eram acolo. Dar deja erau spirite aşteptându-mă chiar acolo, gata să mă întâmpine. Şi am simţit chin, am simţit teamă.

Reporter: Demonii aceia.

Allan: Da. Am spus: „Realizez că trebuie să plătesc în eternitate consecinţele pentru ceea ce am făcut în trup”, deci trebuia neapărat să mă întorc în trup ca să fac pace. Deci le voi spune şi oamenilor care cred că acum au probleme şi se gândesc să se omoare deoarece cred că ar fi sfârşitul problemei: este cea mai rea soluţie. Fiindcă este începutul. Şi atât de mulţi oameni nu mai pot să se întoarcă în trup.

Reporter: Este prea târziu.

Allan: Este prea târziu. Deci astăzi este ziua care contează.

Reporter: Astăzi este ziua care contează. De aceea vorbim în această emisiune, fiindcă vrei ca oamenii, vrei să le spui telespectatorilor care ne privesc, care sunt în exact aceeaşi situaţie ca Allan. Ascultaţi această emisiune. Acesta este un om care are experienţă în vrăjitorie, în vrăjitoria adâncă, în omorârea oamenilor, în vărsarea de sânge. A ieşit din trup, a avut o experienţă în apropierea morţii, a realizat că este prea târziu. Dar prin harul lui Dumnezeu te-ai întors în trup. Vrei să le spui telespectatorilor chiar acum, celor care se bălăcesc în exact aceeaşi situaţie în care erai tu, în vrăjitorie. Dacă te uiţi la cameră, vreau să le spui acelor spectatori şi să-i avertizezi despre pericol înainte de a fi prea târziu.

Allan: Pentru cei care tocmai au început să se bălăcească în vrăjitorie sau în magia albă, vă spun că sunteţi în pericol şi trebuie să acţionaţi corect. Dacă sunteţi creştini, trebuie să vă opriţi şi să mărturisiţi lui Dumnezeu, şi să vă întoarceţi de la aceasta, fiindcă este păcat. Trebuie să aveţi un singur Dumnezeu, şi trebuie să vă supuneţi Lui şi să-L lăsaţi pe Duhul Sfânt să vă călăuzească, iar Dumnezeu nu vă poate binecuvânta dacă slujiţi altor dumnezei. Deci faptul că sunteţi în magia albă şi nu omorâţi oameni nu este ceva inofensiv, fiindcă este foarte primejdios. Sunteţi sub influenţa spiritelor rele şi vă gândiţi: „De ce nu sunt binecuvântat? De ce nu-mi vorbeşte Dumnezeu? De ce nu pot înţelege nimic când citesc Biblia?” Este din cauză că spiritele rele vă împiedică, şi spiritele rele sunt în jurul vostru şi vă influenţează din cauza practicilor pe care le aveţi. Deci trebuie să părăsiţi acele practici şi să vă întoarceţi la Dumnezeu cu toată inima şi să vă supuneţi Lui. […]

Reporter: Vroiam doar să te întreb înainte de a încheia emisiunea. Cunoşti din experienţa ta din trecut, ştii chiar, fiind într-o biserică, unde l-ai văzut pe slujitor, i-ai văzut pe creştinii din biserică, că îi poţi discerne pe cei care au gloria Domnului şi pe cei care sunt profunzi în Domnul, şi pe cei care nu sunt. Era posibil să discerni: „OK, acesta este un creştin mort, acesta moare deja, acesta nu se roagă, acesta…” Cum discerneai?

Allan: Da. Ei bine, este posibil, dar depinde ce fel de vrăjitorie faci. În cazul meu, nu am avut atât de mult timp, fiindcă m-am dus la două întâlniri. Iar la prima întâlnire creştină, nu am ascultat nimic sau nu m-am uitat la nimic.

Reporter: Cu ce scop ai fost acolo?

Allan: Fiindcă un prieten mi-a spus că este ceva fantastic să vii la o întâlnire creştină.

Reporter: Doar ca să te aducă la biserică.

Allan: Da, da, a vrut să mă aducă acolo, iar în cele din urmă m-am dus fiindcă eram sătul de toate, iar el a spus că e plin de fete şi că este una frumoasă pentru mine dacă mă duc. Şi am spus OK. M-am dus pentru fată. Deci m-am dus pentru toate motivele greşite. Dar la un moment dat, când predicatorul vorbea, i-am văzut aura, şi atunci am văzut că are putere intimă, puterea spirituală, şi am vrut acea putere. […]

www.sharing-center.com

Clic pe mărturia lui Allan Rich, Dumnezeu m-a eliberat de ocultism!

Witchcraft in the Church – TV Talk Show with Allan Rich

Dumnezeu îi iubeşte pe satanişti

Cultul satanic mi-a poruncit să ucid un pastor creştin foarte proeminent din Africa de Sud. Numele lui este Marc Bredenkamp şi pe vremea aceea supăra pe toată lumea. Toţi sataniştii eram atât de supăraţi pe el, pentru că ne dădea peste cap ritualurile, planurile, toate ideile noastre spirituale, prin puterea lui Dumnezeu. Şi un mare preţ avea să fie plătit oricui ar fi fost capabil să-l omoare.

Deci ne-am făcut toate planurile. Trebuia să-l atacăm într-o anumită noapte, într-o noapte de duminică la o biserică locală. Şi nu m-am putut apropia de el. Am încercat din greu, dar pur şi simplu nu am putut. Şi am avut o întâlnire spirituală. Iar forţele adunării mele [satanice] mi-au cerut să-l omor în schimb pe fiul lui. Pe vremea aceea cred că fiul lui avea în jur de 10 ani. Numele lui este Sieff. Şi l-am răpit pe el în schimb.

Duhul Sfânt i-a spus lui Marc că l-am luat pe fiul lui. Şi evident Marc a vrut să vină să-l ia pe fiul lui, dar Duhul Sfânt i-a spus să predice, pentru că aceea se socotea că trebuia să facă în acea seară. Iar Duhul Sfânt i-a spus de asemenea că va avea grijă de fiul lui şi că Mark trebuia să aibă încredere în Dumnezeu cu privire la fiul lui.

Între timp eu îl aveam pe acest băieţel, gata să îl sacrific, având pumnalul gata. L-am ţinut deasupra capului său, gata să-l înjunghii. Iar acest băieţel doar repeta armura lui Dumnezeu din Efeseni 6 tot timpul, în mod repetat, spunând doar: coiful mântuirii, platoşa neprihănirii, sabia Duhului, coiful credinţei, totul, iar şi iar. Şi la un moment dat, a vrut să repet după el, iar eu pur şi simplu nu am putut. I-am spus: „Nu, nu vreau să o fac, sunt satanistă.” Şi… dar cred că asta i-a salvat viaţa în noaptea aceea, fiindcă nu l-am putut omorî, nu m-am putut decide să ridic pumnalul şi să sacrific acest băiat.

După un timp oamenii ne-au găsit pe acea proprietate, şi Mark a venit de asemenea. Am vrut să negociez, l-am vrut pe Mark în locul lui Sieff, iar Mark mi-a spus aceste cuvinte, a spus: „Dumnezeu nu negociază cu diavolul.” Nu am ştiut ce să spun. Adică toate puterile, toată tăria, tot ce am crezut că aveam, era fără sens în acel moment. Iar Mark s-a îndreptat înspre mine, mi-a luat pumnalul, l-a trimis pe fiul lui de acolo, şi-a îndreptat degetul spre mine, şi cu o autoritate pe care nu am mai întâlnit-o înainte, m-a confruntat şi mi-a zis: „Cum îndrăzneşti să te ridici împotriva copilului unui slujitor al lui Dumnezeu?” Am rămas fără cuvinte.

În momentul următor a făcut ceva extraordinar. Şi tocmai avusesem acea ciocnire de putere cu Dumnezeul Cel viu. În momentul următor el a păşit către mine, şi-a pus braţele în jurul meu, şi m-a ţinut în braţe, şi mi-a spus aceste cuvinte: „Te iubesc cu dragostea lui Isus.”

Nu eram pregătită pentru asta. Dragostea pe care am experimentat-o în acea noapte a fost chiar mai puternică decât conflictul din domeniul spiritual cu Dumnezeul Cel viu. A fost mai puternică decât însăşi puterea. A fost putere, cea mai tare putere pe care am experimentat-o vreodată, şi am ştiut că este reală. Şi am ştiut din acea îmbrăţişare, din acea dragoste, că experimentam, că experimentam dragostea lui Dumnezeu. Ce uimitor! Vreau să spun, ei bine, I-am dat inima mea lui Dumnezeu la scurt timp după aceea.

Între timp Sieff a devenit acest bărbat tânăr, acest tată şi soţ. Şi când mă uit la copiii lui, la fiicele lui, realizez că păcatul a avut consecinţe. Chiar şi în ziua de astăzi suntem prieteni. Mark şi Sieff şi întreaga lui misiune pur şi simplu mi-au urat bine venit în familie. Şi să experimentez dragoste din partea lor, şi chiar iertare din partea lor, este unul din cele mai minunate lucruri pe care le-am experimentat vreodată în viaţă.

Ei bine, astăzi nu vreau doar să vorbesc despre mărturia mea, ci vreau să lansez o provocare fiecărui creştin. Parcă biserica îşi rezervă dreptul de a iubi pe cine vrea. Dar Dumnezeu îi iubeşte pe satanişti, şi Dumnezeu îi iubeşte pe homosexuali, Dumnezeu iubeşte pe oricine. De la Dumnezeu venim. Iar dacă Mark nu mi-ar fi arătat dragoste în noaptea aceea, nu cred că aş fi izbutit. Poate aş fi murit, din cauza întregii traume şi a durerii, chiar şi a pedepsei pe care ar fi trebuit să o primesc de la cult [cultul satanic].

Nu a existat o cale uşoară de ieşire. Sunt născută din nou de aproape cincisprezece ani, deci nu este o poveste recentă, dar este reală. Şi vreau să-i încurajez în special pe satanişti, că există speranţă şi dragoste, şi că tot ce vă spune tatăl minciunilor este o minciună.

Ei bine, lucrul pe care îl regret cel mai mult este că fiind satanistă, m-am ridicat împotriva celui mai frumos Nume de pe pământ şi din cer, Numele lui Isus Hristos. Regret sacrificiile, regret moartea, regret durerea, regret atât de multe lucruri, dar cel mai mult regret că m-am ridicat împotriva Numelui lui Isus Hristos.

Sper că aceste câteva minute în care v-am împărtăşit povestea mea vă vor da speranţă şi vă vor face să înţelegeţi puţin, şi sper să fie o încurajare pentru biserică că rugăciunile sunt eficiente şi că sângele lui Isus este foarte, foarte real, şi este o forţă puternică de luat în considerare când eşti în cult [cultul satanic]. De asemenea vreau să spun că îl putem învinge pe duşman prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei noastre. Să aveţi o zi binecuvântată!

[Former Satanist Kidnapped Child & Was Confronted by the Love of God. Sursa: You Tube]

 

Nu puteam să cred că Isus mă iubea: Un fost satanist scăpat miraculos

John Ramirez

John Ramirez

John Ramirez s-a născut în Bronx, unde rudele lui practicau Santeria.

„Cei din partea tatălui meu proveneau dintr-o familie de vrăjitoare şi vrăjitori. Tatăl meu era foarte băgat în Santeria, foarte băgat în spiritualism.”

John tânjea după o relaţie cu tatăl lui, dar tatăl lui era abuziv.

„Nu exista dragoste, nu exista compasiune. Îl priveam cum o bătea pe mama mea în casă. De cele mai multe ori venea beat, pretinzând lucruri, cerând lucruri. Dacă lucrurile nu mergeau într-un anumit fel, întotdeauna erau rostite cuvinte care răneau: «Nătângule! Prostule! Nu ai nicio valoare!», genul acesta de lucruri. Eu doar stăteam lângă uşă să văd ce făcea, pentru că vroiam să văd dacă avea timp pentru mine. Doar ca să avem interacţiune, făceam ceva, tatăl meu şi cu mine făceam ceva. El avea legătură cu demonii, avea legătură cu spiritualismul.”

Mama lui John era şi ea influenţată de Santeria, şi la sugestia mătuşii lui, l-a luat pe John la o citire a cărţilor de tarot.

„Doamna a făcut cărţile. Aveam trei zile ca să fac o ceremonie, deci am făcut-o. M-au legat la ochi, m-au îmbăiat cu ierburi şi au început să facă incantaţii, şi au chemat cinci demoni ghizi din Santeria.”

Din acel moment viaţa lui John s-a schimbat.

„Toată personalitatea mea, tot ce înseamnă viaţa pentru un băiat, nu mai era acolo. Simţeam de parcă cineva a luat o pătură neagră şi a pus-o peste mine din punct de vedere spiritual. Le răspundeam nu numai mamei şi tatălui meu, le răspundeam şi demonilor.”

Implicarea lui John în Santeria s-a adâncit repede.

„Am fost învăţat şi instruit în spiritualism împreună cu închinători de rang înalt ai diavolului. Mă duceam să caut înmormântări, ca şi cum aş fi ştiut ce persoană avea să moară, fiindcă vroiam să cumpăr sufletul acelei persoane care murea, fiindcă dacă obţineam acel suflet îl putem pune peste altcineva, care avea să moară în acelaşi fel. Când traficanţii de droguri erau omorâţi pe stradă, mă duceam să iau sângele, pentru că puteam folosi acel sânge uman ca să fac vrăjitorii.”

Pentru prima dată în viaţa lui, John se simţea puternic şi respectat.

„Oamenii ştiau că eram o forţă de luat în considerare. Îmi plăcea acea putere. Fusesem redus la tăcere ca băiat. Acum aveam puterea şi autoritatea să fac orice vroiam să fac.”

Când John avea 13 ani, tatăl lui a fost omorât într-o luptă în bar. John s-a încrezut în diavol ca să aline suferinţa mamei lui.

„Eram în picioare la 5 dimineaţa, strigând la Dumnezeu, spunând: «Ajut-o pe mama mea!» Şi nu s-a arătat nimeni. Dar diavolul s-a arătat, fiindcă el îl omorâse pe tatăl meu. «Te cred, fiule, că nu te iubeşte nimeni, dar eu te iubesc. Tatăl tău nu poate avea grijă de tine, dar eu sunt cel care are grijă de tine.» Diavolul mi-a spus: «Fă ce cere religia. Eu îţi dau tot ce vrei. Cere doar!»”

John spune că Satan a devenit tatăl pe care nu l-a avut niciodată. John îi era devotat.

„Aprindeam lumânările, scuipam romul, aşteptam să văd fumul ridicându-se, să văd fumul mărindu-mi puterea. Mă tăiam la deget şi picuram sângele înăuntru. Atmosfera din cameră se schimba. Ştiai că ceva era acolo. Şi când este acolo, trebuie să i te adresezi ca unui membru de familie, precum: «Tată, sunt aici. Ce vrei să-mi spui? Ce vrei să fac?»”

Cu trecerea timpului, John a practicat artele întunecate şi în afara apartamentului său. Îi vâna în mod deosebit pe creştini.

„În cluburi mergeam după creştini. Şi ştiam că în club, ar fi pe terenul diavolului, deci dacă intrai, luai o bere ca să [indescifrabil], spuneam: «Ascultă, am să-ţi zic ceva astăzi.» Iar chiar când deveneai deschis ca să vorbeşti, spuneai: «Ce ai să-mi zici?», îmi ofereai o poartă de intrare.”

În cele din urmă John a devenit mare preot în Palo Mayombe, o formă de spiritualism african. Când a devenit mai puternic, John a luat lupta în serios.

„Diavolul mi-a spus că trebuia să merg în vecinătate şi să fac vrăji acolo, ca să o slăbesc în lumea naturală. Ori de câte ori faci vrăji, poţi să ucizi în lumea naturală. Deci îmi lăsam corpul acasă şi mă proiectam astral în diferite regiuni, diferite state, diferite ţări. Când găseam zona, rosteam blesteme în zonă, rosteam lucruri care vroiam să se întâmple în zonă. Uneori mă duceam la vecini şi vedeam diferiţi oameni într-un colţ, rugându-se, ţinându-se de mâini, rugându-se pentru magazin. Şi nu era nicio realizare în acea vecinătate. Acea vecinătate era sfinţită, binecuvântată prin rugăciune. Pe aceia nu-i puteai atinge. Dar cu celelalte vecinătăţi era altceva.”

Cam pe atunci John a întâlnit o fată care l-a intrigat.

„Ca băiat, pierdeam timpul pe acolo. Ea arăta bine. M-a invitat la biserică.”

Ea l-a invitat de asemenea pe John să-i întâlnească părinţii. Ei i-au povestit despre Isus.

„Aveau o Biblie deschisă. «Hei, vrem să-ţi vorbim despre asta.» «Nu mai pot veni aici, părinţii tăi sunt nebuni.» Am spus: «Cel puţin lăsaţi-mă să diger mâncarea, şi apoi spuneţi-mi despre acest tip Isus.» Şi după ce am plecat de la ea, m-am dus să mă închin, m-am dus la biserica diavolului şi am omorât animale toată noaptea. Apoi m-am întors să o văd, dar ea nu ştia.”

Lui John creştinii i s-au părut amuzanţi şi inofensivi.

„Noi aveam un sistem diferit de cel pe care îl aveau ei, chestia cu săruturile, aleluia, te iubim. Deci am continuat să vin la biserică pentru a-i face ei pe plac, dar nu aveam să-i părăsesc pe oamenii cărora le eram dedicat.”

Într-o duminică dimineaţa, pastorul a făcut o chemare la altar. John s-a dus în faţă, dar nu era pregătit pentru ce s-a întâmplat apoi.

„Mi-am spus, diavolul nu mă poate atinge aici, sunt în faţa pastorului acum, sunt protejat.”

Dintr-odată…

„Am fost posedat de demoni, l-am prins de gât, l-am ridicat şi am spus: «Am venit pentru tine.» Şi toţi acei bărbaţii solizi au ieşit ca să pună mâna pe mine. Eu doar dădeam oamenii la o parte. Iar apoi… Două sute şi ceva de oameni s-au sculat, şi-au ridicat mâinile. Război spiritual pentru o persoană care i-ar fi omorât. Am văzut puterea lui Dumnezeu în biserică. Unul din tipi şoptea în spatele urechii mele: «Spune: Isus este Domn! Spune: Isus este Domn! Spune!» Am deschis gura, şi apoi în sfârşit am fost în stare să spun: «Isus este Domn!» Iar diavolul a plecat.”

John era jenat din cauza izbucnirii lui, şi nu era sigur ce să facă după aceea. Unul din bătrânii bisericii l-a abordat câteva zile mai târziu.

„A spus: «Isus vrea să ai asta.»” Mi-a dat bluza lui. A spus: «Eşti un războinic al lui Hristos.» Pentru ca cineva să vină şi să spună: «Acesta este un dar în Hristos fiindcă te iubeşte.»… Pentru mine asta a fost uimitor. Nu puteam să cred că Isus mă iubea. Dar eram dedicat laturii întunecate. Le eram dedicat demonilor. Îi eram dedicat diavolului. Şi eram între două lumi.”

Într-o noapte John a decis să pună capăt luptei dintre cele două lumi în singurul mod pe care îl ştia.

„Am spus: «Isus nu mă poate avea, diavolul nu mă poate avea, cel mai bine e să mă sinucid.» Înăuntrul meu, în ruşinea mea, în mintea mea, eram aşa departe de Dumnezeu. Epuizat spiritual.”

John nu ştia cum să se roage. Dar a început să-I vorbească lui Dumnezeu.

„«Nu ştiu cum Te numesc ei, Isus, oricum Te numesc ei în biserică, eu nu Te plac. Nu Te-am plăcut niciodată, şi nu am avut niciodată nimic de-a face cu Tine. Nu vreau să fac târguri cu Tine. Te urăsc. Nu vreau să am de-a face cu Tine. Nu am vrut niciodată să fiu creştin. Te reneg, dacă asta Te va face să mă laşi în pace. O să mă închin diavolului până în ziua în care voi muri.» Am şoptit: «Dacă eşti mai mare decât dumnezeul pe care îl slujesc, atunci să-mi arăţi în seara asta, sau să mă laşi în pace.»”

John a adormit şi a visat că era într-un metrou.

„Trenul era plin cu oameni. Iar feţele erau epuizate, şi mergeam undeva unde ştiam că nu era bine. Iar în timp ce trenul mergea mai repede decât lumina, era o doamnă îmbrăcată foarte elegant. Iar ea a început să-mi vorbească pe un ton demonic. Am înţeles tonul. «Trădătorule! Ne părăseşti!» Deci am încercat să ajung la mijlocul trenului, în mijlocul oamenilor, ca ea să nu ajungă la mine. Buf! Şi uşile s-au deschis, şi am ajuns în iad.”

John a ieşit din metrou în întuneric.

„În timp ce mergeam prin tunelurile iadului, căldura… Nu era căldura pe care o simţi pe pământ. E o căldură te înşfacă. Iar teama care te cuprinde… Nu este speranţă. Speranţa este îndepărtată. Când am ajuns la o anumită parte a tunelului, a venit diavolul, mai mare şi mai puternic. Nu îl văzusem niciodată aşa. El mi-a spus: «Am fost cu tine de când aveai 9 ani. Ţi-am fost un tată. Ţi-am dat totul.» A spus: «O să te ţin aici, pentru că dacă te ţin, n-o să te trezeşti acolo sus.» Adică pe pământ. Şi a spus: «Îmi aparţii mie. Şi nu o să pleci. Ştii prea multe secrete despre religia noastră.» Şi s-a apropiat să mă înşface, să mă distrugă. Acea cruce a apărut în mâinile mele. Nu pot să înţeleg cum a apărut crucea în mâinile mele. Nu am cerut niciodată o cruce. Am pus-o pe diavol. Şi a căzut ca un nimic, a căzut de parcă ar fi fost un copil. Nicio putere la piciorul crucii.”

Când John s-a trezit, era un om schimbat.

„Şi am ştiut că Isus este Domnul. Mi-am plecat genunchii la cruce. Iar Isus a venit în viaţa mea. Am luat o bucată de hârtie albă şi am scris: «Ca slujitor, ca rob al lui Isus Hristos, Te voi sluji toate zilele vieţii mele.»”

John a aruncat toate obiectele de vrăjitorie, dar lupta nu luase sfârşit. S-a aflat sub atac spiritual în fiecare noapte în următoarele luni.

„Noaptea simţeam o prezenţă venind în cameră. Când mă întorceam, uneori efectiv vedeam ce era acolo. Sau uneori adormeam, şi dormeam cu faţa în sus, şi simţeam mâinile cuiva cum mă apucă de gât şi încearcă să mă ridice din pat, şi încearcă să-mi sfâşie trupul şi să-mi rupă sufletul de trup. Uneori mă apucau de picioare, iar patul se zguduia, şi îl ridicau, şi făceau patul să leviteze, şi mă făceau pe mine să levitez, până în punctul în care chiar reuşeam să-i văd. Şi nu puteam să respir, şi nu puteam să strig, nu puteam s vorbesc. Simţeam că mă sufoc, simţeam că ei stingeau viaţa în mine. Şi am încercat să spun tuşind: «Isus», iar cuvintele au ieşit: «Isuse, ajută-mă! Isuse, ajută-mă! Salvează-mă!» Iar apoi au plecat.”

John nu înţelegea de ce Dumnezeu permitea luptele din timpul nopţii.

„L-am întrebat de Domnul: «De ce îngădui să mi se întâmple asta? De ce acest chin? De ce îngădui acelor fiinţe să mă abuzeze astfel? Ţi-am dat Ţie viaţa mea. Ţi-am spus că Te voi sluji.» Iar El mi-a spus: «Am vrut să ştii cât de mult Mă iubeşti. Cât de mult ai încredere în Mine.» Şi niciun diavol nu s-a mai arătat vreodată în casa mea.”

John spune că nu ar da pe nimic ceea ce a găsit în Hristos.

„Pentru douăzeci şi cinci de ani din viaţa mea am putut să fac orice oricui, în orice mod. Nu-mi pot permite să mai fiu atât de nesăbuit. Hristos. El este proprietarul meu, El umblă cu mine. Pot să aud sunetul vocii Lui în ureche.”

Astăzi John împărtăşeşte Evanghelia oricui poate. A scris o carte despre experienţele lui, numită „Ieşind din cazanul diavolului”.

„Sunt victorios în Hristos. Am pace. Nu mai sunt gol. Am împlinire, am un scop şi am un destin astăzi. Şi totul pentru că am spus «da» crucii. Acum sunt un evanghelist pentru împărăţia păcii, nu mai sunt un evanghelist pentru latura întunecată. Expun latura întunecată ori de câte ori îmi dă Domnul şansa. Fiindcă nu trebuie să mori într-un sens, nu trebuie să verşi sânge. Isus Şi-a vărsat sângele pentru tine. Acest sânge contează. Sângele de pe cruce.

Pentru site-ul lui John Ramirez, clic pe www.johnramirez.org!

Pentru cartea lui John Ramirez, Out of the Devil’s Cauldron, clic aici!

John Ramirez – un fost satanist scăpat miraculos