John Ramirez

John Ramirez s-a născut în Bronx, unde rudele lui practicau Santeria.

„Cei din partea tatălui meu proveneau dintr-o familie de vrăjitoare şi vrăjitori. Tatăl meu era foarte băgat în Santeria, foarte băgat în spiritualism.”

John tânjea după o relaţie cu tatăl lui, dar tatăl lui era abuziv.

„Nu exista dragoste, nu exista compasiune. Îl priveam cum o bătea pe mama mea în casă. De cele mai multe ori venea beat, pretinzând lucruri, cerând lucruri. Dacă lucrurile nu mergeau într-un anumit fel, întotdeauna erau rostite cuvinte care răneau: «Nătângule! Prostule! Nu ai nicio valoare!», genul acesta de lucruri. Eu doar stăteam lângă uşă să văd ce făcea, pentru că vroiam să văd dacă avea timp pentru mine. Doar ca să avem interacţiune, făceam ceva, tatăl meu şi cu mine făceam ceva. El avea legătură cu demonii, avea legătură cu spiritualismul.”

Mama lui John era şi ea influenţată de Santeria, şi la sugestia mătuşii lui, l-a luat pe John la o citire a cărţilor de tarot.

„Doamna a făcut cărţile. Aveam trei zile ca să fac o ceremonie, deci am făcut-o. M-au legat la ochi, m-au îmbăiat cu ierburi şi au început să facă incantaţii, şi au chemat cinci demoni ghizi din Santeria.”

Din acel moment viaţa lui John s-a schimbat.

„Toată personalitatea mea, tot ce înseamnă viaţa pentru un băiat, nu mai era acolo. Simţeam de parcă cineva a luat o pătură neagră şi a pus-o peste mine din punct de vedere spiritual. Le răspundeam nu numai mamei şi tatălui meu, le răspundeam şi demonilor.”

Implicarea lui John în Santeria s-a adâncit repede.

„Am fost învăţat şi instruit în spiritualism împreună cu închinători de rang înalt ai diavolului. Mă duceam să caut înmormântări, ca şi cum aş fi ştiut ce persoană avea să moară, fiindcă vroiam să cumpăr sufletul acelei persoane care murea, fiindcă dacă obţineam acel suflet îl putem pune peste altcineva, care avea să moară în acelaşi fel. Când traficanţii de droguri erau omorâţi pe stradă, mă duceam să iau sângele, pentru că puteam folosi acel sânge uman ca să fac vrăjitorii.”

Pentru prima dată în viaţa lui, John se simţea puternic şi respectat.

„Oamenii ştiau că eram o forţă de luat în considerare. Îmi plăcea acea putere. Fusesem redus la tăcere ca băiat. Acum aveam puterea şi autoritatea să fac orice vroiam să fac.”

Când John avea treisprezece ani, tatăl lui a fost omorât într-o luptă în bar. John s-a încrezut în diavol ca să aline suferinţa mamei lui.

„Eram în picioare la cinci dimineaţa, strigând la Dumnezeu, spunând: «Ajut-o pe mama mea!» Şi nu s-a arătat nimeni. Dar diavolul s-a arătat, fiindcă el îl omorâse pe tatăl meu. «Te cred, fiule, că nu te iubeşte nimeni, dar eu te iubesc. Tatăl tău nu poate avea grijă de tine, dar eu sunt cel care are grijă de tine.» Diavolul mi-a spus: «Fă ce cere religia. Eu îţi dau tot ce vrei. Cere doar!»”

John spune că Satan a devenit tatăl pe care nu l-a avut niciodată. John îi era devotat.

„Aprindeam lumânările, scuipam romul, aşteptam să văd fumul ridicându-se, să văd fumul mărindu-mi puterea. Mă tăiam la deget şi picuram sângele înăuntru. Atmosfera din cameră se schimba. Ştiai că ceva era acolo. Şi când este acolo, trebuie să i te adresezi ca unui membru de familie, precum: «Tată, sunt aici. Ce vrei să-mi spui? Ce vrei să fac?»”

Cu trecerea timpului, John a practicat artele întunecate şi în afara apartamentului său. Îi vâna în mod deosebit pe creştini.

„În cluburi mergeam după creştini. Şi ştiam că în club, ar fi pe terenul diavolului, deci dacă intrai, luai o bere ca să [indescifrabil], spuneam: «Ascultă, am să-ţi zic ceva astăzi.» Iar chiar când deveneai deschis ca să vorbeşti, spuneai: «Ce ai să-mi zici?», îmi ofereai o poartă de intrare.”

În cele din urmă John a devenit mare preot în Palo Mayombe, o formă de spiritualism african. Când a devenit mai puternic, John a luat lupta în serios.

„Diavolul mi-a spus că trebuia să merg în vecinătate şi să fac vrăji acolo, ca să o slăbesc în lumea naturală. Ori de câte ori faci vrăji, poţi să ucizi în lumea naturală. Deci îmi lăsam corpul acasă şi mă proiectam astral în diferite regiuni, diferite state, diferite ţări. Când găseam zona, rosteam blesteme în zonă, rosteam lucruri care vroiam să se întâmple în zonă. Uneori mă duceam la vecini şi vedeam diferiţi oameni într-un colţ, rugându-se, ţinându-se de mâini, rugându-se pentru magazin. Şi nu era nicio realizare în acea vecinătate. Acea vecinătate era sfinţită, binecuvântată prin rugăciune. Pe aceia nu-i puteai atinge. Dar cu celelalte vecinătăţi era altceva.”

Cam pe atunci John a întâlnit o fată care l-a intrigat.

„Ca băiat, pierdeam timpul pe acolo. Ea arăta bine. M-a invitat la biserică.”

Ea l-a invitat, de asemenea, pe John să îi întâlnească părinţii. Ei i-au povestit despre Isus.

„Aveau o Biblie deschisă. «Hei, vrem să-ţi vorbim despre asta.» «Nu mai pot veni aici, părinţii tăi sunt nebuni.» Am spus: «Cel puţin lăsaţi-mă să diger mâncarea, şi apoi spuneţi-mi despre acest tip Isus.» Şi după ce am plecat de la ea, m-am dus să mă închin, m-am dus la biserica diavolului şi am omorât animale toată noaptea. Apoi m-am întors să o văd, dar ea nu ştia.”

Lui John creştinii i s-au părut amuzanţi şi inofensivi.

„Noi aveam un sistem diferit de cel pe care îl aveau ei, chestia cu săruturile, aleluia, te iubim. Deci am continuat să vin la biserică pentru a-i face ei pe plac, dar nu aveam să-i părăsesc pe oamenii cărora le eram dedicat.”

Într-o duminică dimineaţa, pastorul a făcut o chemare la altar. John s-a dus în faţă, dar nu era pregătit pentru ce s-a întâmplat apoi.

„Mi-am spus, diavolul nu mă poate atinge aici, sunt în faţa pastorului acum, sunt protejat.”

Dintr-odată…

„Am fost posedat de demoni, l-am prins de gât, l-am ridicat şi am spus: «Am venit pentru tine.» Şi toţi acei bărbaţii solizi au ieşit ca să pună mâna pe mine. Eu doar dădeam oamenii la o parte. Iar apoi… Două sute şi ceva de oameni s-au sculat, şi-au ridicat mâinile. Război spiritual pentru o persoană care i-ar fi omorât. Am văzut puterea lui Dumnezeu în biserică. Unul din tipi şoptea în spatele urechii mele: «Spune: Isus este Domn! Spune: Isus este Domn! Spune!» Am deschis gura, şi apoi în sfârşit am fost în stare să spun: «Isus este Domn!» Iar diavolul a plecat.”

John era jenat din cauza izbucnirii lui, şi nu era sigur ce să facă după aceea. Unul din bătrânii bisericii l-a abordat câteva zile mai târziu.

„A spus: «Isus vrea să ai asta.»” Mi-a dat bluza lui. A spus: «Eşti un războinic al lui Hristos.» Pentru ca cineva să vină şi să spună: «Acesta este un dar în Hristos fiindcă te iubeşte.»… Pentru mine asta a fost uimitor. Nu puteam să cred că Isus mă iubea. Dar eram dedicat laturii întunecate. Le eram dedicat demonilor. Îi eram dedicat diavolului. Şi eram între două lumi.”

Într-o noapte John a decis să pună capăt luptei dintre cele două lumi în singurul mod pe care îl ştia.

„Am spus: «Isus nu mă poate avea, diavolul nu mă poate avea, cel mai bine e să mă sinucid.» Înăuntrul meu, în ruşinea mea, în mintea mea, eram aşa departe de Dumnezeu. Epuizat spiritual.”

John nu ştia cum să se roage. Dar a început să-I vorbească lui Dumnezeu.

„«Nu ştiu cum Te numesc ei, Isus, oricum Te numesc ei în biserică, eu nu Te plac. Nu Te-am plăcut niciodată, şi nu am avut niciodată nimic de-a face cu Tine. Nu vreau să fac târguri cu Tine. Te urăsc. Nu vreau să am de-a face cu Tine. Nu am vrut niciodată să fiu creştin. Te reneg, dacă asta Te va face să mă laşi în pace. O să mă închin diavolului până în ziua în care voi muri.» Am şoptit: «Dacă eşti mai mare decât dumnezeul pe care îl slujesc, atunci să-mi arăţi în seara asta, sau să mă laşi în pace.»”

John a adormit şi a visat că era într-un metrou.

„Trenul era plin cu oameni. Iar feţele erau epuizate, şi mergeam undeva unde ştiam că nu era bine. Iar în timp ce trenul mergea mai repede decât lumina, era o doamnă îmbrăcată foarte elegant. Iar ea a început să-mi vorbească pe un ton demonic. Am înţeles tonul. «Trădătorule! Ne părăseşti!» Deci am încercat să ajung la mijlocul trenului, în mijlocul oamenilor, ca ea să nu ajungă la mine. Buf! Şi uşile s-au deschis, şi am ajuns în iad.”

John a ieşit din metrou în întuneric.

„În timp ce mergeam prin tunelurile iadului, căldura… Nu era căldura pe care o simţi pe pământ. E o căldură te înşfacă. Iar teama care te cuprinde… Nu este speranţă. Speranţa este îndepărtată. Când am ajuns la o anumită parte a tunelului, a venit diavolul, mai mare şi mai puternic. Nu îl văzusem niciodată aşa. El mi-a spus: «Am fost cu tine de când aveai 9 ani. Ţi-am fost un tată. Ţi-am dat totul.» A spus: «O să te ţin aici, pentru că dacă te ţin, n-o să te trezeşti acolo sus.» Adică pe pământ. Şi a spus: «Îmi aparţii mie. Şi nu o să pleci. Ştii prea multe secrete despre religia noastră.» Şi s-a apropiat să mă înşface, să mă distrugă. Acea cruce a apărut în mâinile mele. Nu pot să înţeleg cum a apărut crucea în mâinile mele. Nu am cerut niciodată o cruce. Am pus-o pe diavol. Şi a căzut ca un nimic, a căzut de parcă ar fi fost un copil. Nicio putere la piciorul crucii.”

Când John s-a trezit, era un om schimbat.

„Şi am ştiut că Isus este Domnul. Mi-am plecat genunchii la cruce. Iar Isus a venit în viaţa mea. Am luat o bucată de hârtie albă şi am scris: «Ca slujitor, ca rob al lui Isus Hristos, Te voi sluji toate zilele vieţii mele.»”

John a aruncat toate obiectele de vrăjitorie, dar lupta nu luase sfârşit. S-a aflat sub atac spiritual în fiecare noapte în următoarele luni.

„Noaptea simţeam o prezenţă venind în cameră. Când mă întorceam, uneori efectiv vedeam ce era acolo. Sau uneori adormeam, şi dormeam cu faţa în sus, şi simţeam mâinile cuiva cum mă apucă de gât şi încearcă să mă ridice din pat, şi încearcă să-mi sfâşie trupul şi să-mi rupă sufletul de trup. Uneori mă apucau de picioare, iar patul se zguduia, şi îl ridicau, şi făceau patul să leviteze, şi mă făceau pe mine să levitez, până în punctul în care chiar reuşeam să-i văd. Şi nu puteam să respir, şi nu puteam să strig, nu puteam s vorbesc. Simţeam că mă sufoc, simţeam că ei stingeau viaţa în mine. Şi am încercat să spun tuşind: «Isus», iar cuvintele au ieşit: «Isuse, ajută-mă! Isuse, ajută-mă! Salvează-mă!» Iar apoi au plecat.”

John nu înţelegea de ce Dumnezeu permitea luptele din timpul nopţii.

„L-am întrebat de Domnul: «De ce îngădui să mi se întâmple asta? De ce acest chin? De ce îngădui acelor fiinţe să mă abuzeze astfel? Ţi-am dat Ţie viaţa mea. Ţi-am spus că Te voi sluji.» Iar El mi-a spus: «Am vrut să ştii cât de mult Mă iubeşti. Cât de mult ai încredere în Mine.» Şi niciun diavol nu s-a mai arătat vreodată în casa mea.”

John spune că nu ar da pe nimic ceea ce a găsit în Hristos.

„Douăzeci şi cinci de ani din viaţa mea am putut să fac orice oricui, în orice mod. Nu-mi pot permite să mai fiu atât de nesăbuit. Hristos. El este proprietarul meu, El umblă cu mine. Pot să aud sunetul vocii Lui în ureche.”

Astăzi John împărtăşeşte Evanghelia oricui poate. A scris o carte despre experienţele lui, numită „Ieşind din cazanul diavolului”.

„Sunt victorios în Hristos. Am pace. Nu mai sunt gol. Am împlinire, am un scop şi am un destin astăzi. Şi totul pentru că am spus «da» crucii. Acum sunt un evanghelist pentru împărăţia păcii, nu mai sunt un evanghelist pentru latura întunecată. Expun latura întunecată ori de câte ori îmi dă Domnul şansa. Fiindcă nu trebuie să mori într-un sens, nu trebuie să verşi sânge. Isus Şi-a vărsat sângele pentru tine. Acest sânge contează. Sângele de pe cruce.

Pentru site-ul lui John Ramirez, clic aici. Pentru cartea lui John Ramirez, clic aici.

Video: John Ramirez – un fost satanist scăpat miraculos