de Bill Schnoebelen

Lipitoarea are două fete: „Dă! Dă!” Trei lucruri sunt nesăţioase, patru lucruri nu zic niciodată: „Destul!” şi anume: Locuinţa morţilor, femeia stearpă, pământul, care nu este sătul de apă, şi focul, care nu zice niciodată: „Destul!” – Proverbe 30:15-16

Când am mers în Australia în toamna lui 1999 într-o călătorie de misiune, am fost uimit de interesul şi preocuparea pentru fenomenul jocului de copii, filmului şi jucăriilor Pokémon. Am primit mai multe întrebări despre Pokémon decât despre orice alt subiect, chiar mai multe decât despre francmasonerie. Aceasta s-a întâmplat atât în biserici, cât şi în emisiunile radio. Mulţi părinţi australieni suspectau că ceva nu era în ordine.

A fost spre cinstea părinţilor că erau preocupaţi. Să fiu sincer, eram doar vag conştient de fenomenul Pokémon. Neavând copii mici, aveam doar o cunoştinţă vagă despre jocul video şi cunoşteam puţine lucruri relevante despre el. Dintr-un oarecare motiv, nimeni din Statele Unite nu întrebase încă despre el la misiunea noastră.

Astfel încât după ce m-am întors acasă, m-am gândit că era mai bine să investighez acest fenomen ciudat. Cunoşteam deja că termenul Pokémon înseamnă „monstru de buzunar”, dar atât. Aflasem aceasta aproximativ cu un an mai devreme, când am văzut făcându-i-se publicitate ciudatului cuvânt la un premiu oferit la un restaurant fast food. Totuşi, neavând copii, la aceasta se reducea expertiza mea.

Primul lucru pe care l-am aflat, şi care nu m-a surprins (cunoscând Hollywoodul) a fost că Pokémon devenise o industrie uriaşă. El includea un serial TV difuzat şase zile pe săptămână, un film, patru videouri pentru copii, console pentru trei jocuri video (roşu, albastru şi galben) pentru jocul Nintendo Boy, cărţi de schimb de Topps (care s-au vândut cu 225 milioane de dolari anul trecut), jucării pentru cei mici şi jucării pentru copiii mai mari, bomboane etc. În sfârşit, că există produse asociate Pokémon şi produse comerciale cadou promovate de giganţi ca Burger King şi Quaker Oats.¹

Ca şi în cazul altor jucării (Star Wars, Toy Story etc.), produsele asociate se inspirau din filme şi televiziune, iar acestea la rândul lor promovau jucăriile şi produsele comerciale cadou, alternativ, într-un fel de reacţie ciclică comercială ciudată, incestuoasă. Totuşi, se întâmpla ceva mai mult cu Pokémon.

Începuturi inocente

Deci cum a început de fapt fenomenul? Se povesteşte că creatorul lui Pokémon a fost un tânăr japonez inadaptat, pe nume Satoshi Tajiri, numit „Dr. Gândac” de către prietenii lui din copilărie.² Ca băiat colectase insecte, cărăbuşi şi alte mici insecte dăunătoare de pe câmpurile, din eleşteiele şi pădurile din jurul casei lui. Pur şi simplu şi-a transformat obsesia din copilărie într-un joc video, recreând terenurile de joacă din copilărie în formă virtuală. În loc să colecţioneze insecte etc., copiii care joacă jocurile lui video colecţionează monştri mici, drăguţi.

O altă pasiune a lui Tajiri era mai obişnuită pentru tinerii japonezi: jocurile video. El a crescut cu jocul de calculator iniţial, „Space Invaders”. Şi-a dezamăgit tatăl refuzând să meargă la colegiu ca să devină inginer, dar a studiat în schimb electronica la o şcoală tehnică de doi ani. S-a lăsat absorbit de revista numită Game-Freak în 1982. Aproape zece ani mai târziu, în 1991 a descoperit senzaţia Nintendo, Game Boy, şi a fost intrigat de faptul că se puteau conecta doi Game Boy împreună cu un cablu.

„Mi-am imaginat o insectă mişcându-se încoace şi încolo de-a lungul cablului. Este ceea ce m-a inspirat”, a spus Tajiri revistei TIME.³ A semnat un contract cu Nintendo şi a petrecut şase ani dificili dezvoltând jocul. Ideea lui de bază a fost: „Lucrul important era acel monstru din tine, precum teama sau mânia.” (Un comentariu perspicace şi revelator, după cum vom vedea mai târziu!)

Un monstru secret?

În 1996 a terminat Pokémon, iar Nintendo l-a lansat. Nu aveau mari aşteptări de la el. Au fost create reviste de benzi desenate (iniţial în Japonia) care să se potrivească bine cu jocul, iar acesta a obţinut o popularitate uimitoare. Tajiri şi-a consolidat succesul lansând zvonuri prin viu grai, cum că exista o particularitate secretă în program.

Se presupune că există numai 150 de „specii cunoscute Pokémon” (diferite varietăţi de creaturi, ca „Pikachu”, una dintre cele mai renumite). Afirmaţia este din cărticica Pokémon:

Bine aţi venit în lumea lui Pokémon, un loc special unde oameni exact ca tine se antrenează ca să devină stăpânul Pokémon numărul unu din lume! Dar ce este un Pokémon, întrebi tu. „Pokémon sunt creaturi incredibile, care împart lumea cu oamenii”, spune profesorul Oak, principala autoritate în ceea ce îi priveşte pe aceşti monştri. Există în prezent 150 de specii documentate de Pokémon… fiecare Pokémon are abilităţile lui speciale de luptă… unii cresc, se metamorfozează în creaturi şi mai puternice… Poartă-ţi Pokémon-ul cu tine, şi eşti gata pentru orice. Ai puterea în mâinile tale, deci foloseşte-o.”

Fără măcar ca Nintendo să ştie, Tajiri plasase un al 151-lea Pokémon – un monstru secret – în soft. Acesta a fost numit „Mew”! Şi este un personaj major în de curând lansatul film Pokémon. Totuşi, şiretlicul era că îl puteai obţine pe Mew doar interacţionând. „Fără să faci schimb, nu îl poţi obţine niciodată pe Mew”, a afirmat Tajiri. Aceasta a condus atât la jocul interactiv, cât şi în cele din urmă la frenezia schimbului de cărţi. Astăzi, inadaptatul colecţionar de gândaci Tajiri are treizeci și patru de ani şi este foarte bogat!

A fost creată o versiune de desen animat a jocului (şi a fost exportată mai târziu în SUA), o formă cosmetizată şi provocatoare de animaţie japoneză, numită „Anime”, care este foarte diferită de cele mai multe desene animate din Statele Unite. În 1997, un episod al desenului animat a făcut ca șapte sute de copii japonezi să aibă convulsii.⁴ S-a investigat şi s-a crezut că ele au fost cauzate de descărcările de fulgere ale lui Pikachu. Se ştie că luminile intermitente, ca de blitz, pot să producă atacuri epilepticilor. Totuşi, o altă explicaţie ar fi putut fi supranaturalul (demonicul?). S-a renunţat la astfel de efecte vizuale.

Lăcomie şi magie k

Mulţi oameni încep să privească bănuitori la Pokémon când copiii încep să devină rapid dependenţi de jocuri, cărţi şi benzi desenate. Violenţa a început să izbucnească în magazinele de jucării, când copiii (sau părinţii lor) au început efectiv să se lupte ori pentru jucării, ori pentru cărţile pentru colecţionari. Au izbucnit revolte în unele magazine de jucării din cauza cărţilor, jucăriilor şi jocurilor, printre părinţii care încercau să obţină articole rare pentru scumpii lor copilaşi. În luna noiembrie a anului 1999, un băiat de nouă ani din Long Island a înjunghiat un coleg de şcoală mai mare decât el, din cauza schimbului unei cărţi Pokémon.⁵ Acest gen de lucruri a început cu păpuşile Cabbage Patch cu mai mult de un deceniu în urmă, şi s-a dovedit că ele au avut o origine destul de sinistră.⁶ De atunci puţine jucării au inspirat genul de comportament obsesiv pe care jucăriile şi cărţile Pokémon l-au creat.

Bineînţeles, copiii au avut din belşug oportunitatea să observe comportamentul obsesiv al multora dintre părinţii lor de-a lungul ultimilor câţiva ani. Între ascensiunea jocurilor de noroc în aproape toate cele cincizeci de state americane şi colecţionarea obsesivă de animale de pluş cu pelete Beanie Babies şi alte mode asemănătoare, în ultimul timp adulţii s-au purtat cu mai multă lăcomie decât în trecut. Observaţi creşterea în popularitate a show-urilor despre „antichităţi de colecţionat”. Tot mai mulţi părinţi devin obsedaţi de achiziţia de fleacuri sau obiecte lipsite de valoare, (adesea) complet lipsite de sens. Niciunul dintre aceste lucruri nu are vreo valoare eternă, dar vedem adulţi stând literalmente la cozi interminabile ca să obţină ultima apariţie Beanie Babies.

Am avut oportunitatea să observ din proprie experienţă, privirea sticloasă din ochii femeilor casnice cu înfăţişare plăcută din suburbii, când aşteaptă la rând pentru a achiziţiona Beanie Babies. Vă voi spune că este foarte asemănătoare cu privirea fixă, aeriană, din ochii dependentului de jocuri de noroc care joacă la o maşină de jocuri, sau din ochii unui adolescent care joacă un joc video. Nu este o privelişte plăcută. De ce toată această concentrare pe colecţionarea gunoiului lipsit de sens? Vi-i puteţi imagina pe părinţii sau bunicii noştri (care au trecut prin Marea Depresiune şi prin al Doilea Război Mondial) stând la coadă trei ore ca să cumpere cărţi Pokémon sau Beanie Babies?

Cu asemenea modele de urmat, este de mirare că ai noştri copii devin total obsesivi cu privire la colecţionarea rarităţilor Pokémon? Parte din această obsesie se învecinează cu nebunia. GUIDE TV numeşte Pokémon „obsesia Microsoft a copiilor mici, înălţându-se întunecată peste tot ce a existat înainte – de la Pog la Testoasele Mutante Ninja, la o activitate demodată ca jocul afară cu ceva numit minge. Ceea ce a început ca un import japonez neobişnuit despre monştri drăgălaşi cu supraputeri, s-a transformat într-un monstru real.”⁷

Totuşi, parte din aceasta trece dincolo de faptul de a trăi într-o cultură a achiziţionării şi lăcomiei. Ca în cazul multor jucării de astăzi, există elemente oculte semnificative atât în conceptul general al Pokémon, cât şi în detaliile precise ale jocului (pe care, bineînţeles, orice pasionat adevărat de Pokémon trebuie să le stăpânească).

Animale drăguţe şi război!

Eroii Pokémon sunt monştri mici. Cei mai mulţi dintre ei arată drăguţ, iar unii arată periculos. Ideea din spatele jocurilor este să colecţionezi monştri mici (precum gândaci care luminează, într-un borcan) şi să foloseşti puterile lor ca să obţii cele mai înalte nivele de realizare Pokémon. Acelaşi articol din TV GUIDE explică în acest fel: „Este un război cu animale de pluş. Show-ul [desenul animat Pokémon] are o premisă simplă, dar puternică. Capturează Pokémoni şi foloseşte-i ca să lupţi cu ei şi să capturezi alţi monştri. Monştrii sunt ca animalele de casă. Animale de casă care luptă. În desenele animate aceasta este drăguţ. În viaţa reală se numeşte lupte cu cocoşi.”⁸ Articolul recunoaşte chiar să jocul/show-ul/cărţile sunt adicţie în plină floare!

Până la urmă, ideea este să dobândeşti cel mai mare număr posibil de Pokémoni, ca să poţi folosi puterile lor (adesea oculte). Scopul final al fiecărui copil care joacă Pokémon este să atingă nivelul de „Maestru Pokémon” (chiar dacă Isus ne avertizează să nu numim pe nimeni stăpân – Matei 23:8). Universul Pokémon este făcut în mod deliberat să fie foarte complicat, şi îl atrage astfel pe copil tot mai profund. În plus, nivelul de complexitate îi lasă perplecşi pe cei mai mulţi părinţi. Este mai complicat decât să fii un pasionat de „Stăpânul inelelor”, sau un entuziast Star Trek care cunoaşte numele fiecărei „nave Starfleet”. Ceea ce efectiv îi face pe părinţi să nu fie la curent cu jocul.

Ca multe jocuri video, Pokémon este plin de concepte oculte ascunse. Concepte ca „pietre magice”, teleportare, fantome, ochiul atotvăzător, puterea psihică şi folosirea spiritelor pentru a obţine rezultate în lumea reală, sunt toate premise în domeniul jocului. Toate acestea sunt contrare Scripturii. Jocurile şi revistele de benzi animate Pokémon etc. învaţă ceea ce eu am numit o Perspectivă Magică despre Lume, care este complet opusă Bibliei.

Perspectiva Magică despre Lume este ideea, comună tuturor sistemelor oculte de credinţă, că nu există cu adevărat o Dumnezeire suverană peste creaţie. În schimb creaţia este condusă de o serie de legi oculte. Într-un sens, universul este ca un tonomat cosmic. Cât timp pui moneda potrivită (ritual sau descântec), obţii în mod automat rezultatul dorit. Biblia ne învaţă, pe de altă parte, că Cel Atotputernic este mai mult ca un părinte, decât ca o maşină. La fel cum un părinte poate spune „nu” cererii unui copil pentru un baton Snickers, la fel Iahve poate spune „da”, „nu” sau „mai târziu” la cererile noastre de rugăciune. Perspectiva Magică despre Lume nu ia în considerare aceasta şi spune că atât timp cât respecţi mecanica, vei obţine ceea ce vrei. Dacă dai greş în a obţine rezultatele dorite, este din cauză că ai făcut ceva greşit în ritual sau descântec.

Cealaltă idee a Perspectivei Magice despre Lume este că magia nu este nici bună, nici rea. Precum „Forţa” din Războiul Stelelor, este pur şi simplu neutră. Astfel, „tipii buni” pot folosi magia ca să lupte cu „tipii răi” (care şi ei folosesc magia). Dar din moment ce inimile eroilor sunt curate, magia lor este grozavă, şi vor ieşi victorioşi. Ceea ce este total contrar Bibliei, dar este un sistem valoric al esenţei lui Pokémon.

Mai mult, un concept cheie care străbate jocul este că aceşti monştri mici şi drăguţi pot „evolua”. De exemplu un Pokémon numit „Poliwag” [wag, „ghiduş”, n.tr.] poate evolua în „Poliwhirl” [whirl, „vârtej”, n.tr.] iar în cele din urmă în „Poliwrath” [wrath, „furie”, „urgie”, n.tr.], o fiinţă cu puteri mintale care poate ataca şi distruge.⁹

Ucenici ai magicianului?

Bineînţeles, evoluţia este un concept ştiinţifico-fantastic anti-biblic, care nu are mai mult adevăr decât Tinker Bell [zână din piesa de teatru „Peter Pan” de J. M. Barrie, n.tr.]. Avem de asemenea ideea îngrijorătoare de a aduna monştri mici pentru a dobândi putere. Acesta este punctul principal al jocului. Astfel întregul joc este o metaforă (poate mai mult?) pentru demonizare.

Ce se înţelege prin această afirmaţie? Poate o lecţie scurtă ar spune că „magia de rang înalt” este în ordine. Magia k de rang înalt (scrisă cu un „k” pentru a o diferenţia de prestidigitaţie sau de magia de scenă) este foarte elaborată şi ritualizată, spre deosebire de vrăjitorie, care este de obicei menţinută destul de simplă. Din această cauză, ea este adesea numită magia k ceremonială. În acest gen de magie k, ritualurile iau un timp îndelungat (ore sau chiar zile) şi pot să implice săptămâni de pregătire. Există manuale mari, complexe, numite „grimoire” [cărţi de vrăjitorie şi magie, n.tr.], care sunt folosite pentru a pune laolaltă riturile ceremoniale ale magiei k.

În magia ceremonială k, ideea principală este că magicianul se presupune că trebuie să captureze şi să controleze spiritele rele (demoni, djini etc.) astfel încât ele să-i transmită putere. Magia k de rang înalt este cam 50% bazată pe ideea că poţi invoca un demon, şi să-l prinzi în capcană într-un triunghi special la manifestare, şi să-i porunceşti să-ţi dea putere ocultă.

Partea tristă este că toate acestea sunt o înşelare din partea demonilor şi a stăpânului lor, Satan. Ei „joacă după regulile” ritualului lor când le convine. Când nu le convine – literalmente – să te ţii! Personal am văzut un magician ucis în mod groaznic de un demon, chiar dacă a respectat toate regulile magiei ceremoniale k de rang înalt.

Magicianul lucrează din interior cu un cerc magic special pregătit, care se presupune că îl protejează de demon, atât timp cât stă înăuntrul său. El foloseşte arme speciale ale magiei k, precum o baghetă, un baston sau o sabie, ca să-l ameninţe pe demon şi să-l facă să-i respecte cererea. Odată ce ritualul are succes, se presupune că demonul îi aparţine magicianul ca să-i îndeplinească cererea – atât timp cât stipulaţiile contractului lor sunt respectate de către vrăjitor. Adesea demonul îi va oferi magicianului puteri oculte sau îi va da talismane speciale ca să-i controleze pe alţii. Aceasta este o parte importantă a magiei k de rang înalt.

Acum de-abia dacă există vreo diferenţă între aceasta şi ceea ce se întâmplă în universul „imaginar” al Pokémon! Este posibil (deşi nu demonstrabil) că multe dintre acele creaturi ciudate, drăguţe sunt de fapt numite după demoni. Cele mai multe nume par nevinovate, dar de ce să ne asumăm riscul? Uitaţi-vă la Pokémonul numit „Abra” (un termen magic vechi). Acest monstru evoluează în „Kadabra” (Înţelegeţi? Abracadabra!), iar apoi în „Alakazam” (o altă incantaţie magică).

„Abracadabra” este de fapt un termen şi un descântec puternic din Magia Sacră a Magului Abra-Melin, unul dintre cele mai puternice manuale magice tipărite!¹⁰ El a fost folosit de mulţi dintre cei mai puternici magicieni ai vremii noastre, inclusiv de Aliester Crowley (cunoscut ca Fiara Cea Mare 666) şi Alex Sanders (Regele Vrăjitoarelor!). Şi eu am făcut ritualul şi pot să vă spun că deşi pare nevinovat, poate fi foarte periculos. Când foloseşti acest gen de fraze, categoric joci în „marea ligă demonică”!

Acum există nume magice de demoni despre care ştim – din magia k occidentală. Există literalmente sute de nume demonice în diferitele cărţi de vrăjitorie şi magie pe care nu am avut timp să le cercetez amănunţit. Apoi este un fapt că culturile asiatice (precum Japonia şi China) au propria lor demonologie elaborată, care este total diferită de ritualul european. Nu sunt foarte cunoscător în demonologia lor, deci este pe deplin posibil ca multe dintre numele Pokémon să fie la fel de periculoase ca cel menţionat mai sus.

Ai vrea ca și copiii tăi să colecţioneze demoni precum poate că ai colecţionat tu timbre sau monede când erai copil? Nu, dacă eşti creştin, nu ai vrea!

Pentru a rezuma câteva puncte cheie:

1) Pokémon îi învaţă pe copii că pot face fiinţe ca demonii (monştri mici şi drăguţi¹¹) să li se supună;

2) Ei sunt învăţaţi că aceşti demoni pot fi stăpâniţi şi controlaţi;

3) Ei sunt învăţaţi că demonii sunt slujitorii lor şi îi vor ajuta;

4) Ei sunt încurajaţi să devină „maeştri Pokémon”, „cucerind” tot mai mulţi demoni.¹²

În esenţă, aceste jocuri îi transformă pe copii în adevăraţi ucenici ai magicianului! Nu este de mirare că copiii sunt obsedaţi de asta! Pe de o parte vine la ei lăcomia culturii lor, iar jocurile înseşi sunt uşi deschise pentru demoni. Ţine minte, ori de câte ori te confrunţi cu un comportament serios adictiv (şi o parte din aceasta ESTE CEVA SERIOS), poţi să iei în considerare că este la lucru un duh de robie (Romani 8:15). Duhul de robie este o căpetenie puternică, de care trebuie să ne ocupăm repede şi preventiv în autoritatea lui Isus. Cel mai bun „antidot” pentru el este „Duhul de înfiere” (acelaşi verset), care vorbeşte adânc în inimile noastre şi strigă „Abba, Tată”.

În trecut am lucrat în fiecare zi cu adicţii, într-o slujbă de consiliere seculară, şi cred că o parte a motivului pentru care vedem mult comportament adictiv atât la copii, cât şi la adulţi, este că mulţi dintre noi nu au gustat niciodată această adopţie spirituală. Ne simţim ca nişte „orfani spirituali”! La copiii noştri, situaţia nu este îmbunătăţită de familiile monoparentale şi de familiile cu doi părinţi, care îşi aruncă copiii în centrele de zi cât de repede pot.

Mulţi dintre aceşti copii (întocmai ca părinţii lor) nu au cunoscut niciodată dragostea lui Abba Tatăl. Din cauza setei lor după ea, ei beau din cisternele iadului, prin aceste jocuri demonice, adictive. Ţine minte, doar faptul că ai tăi copii cred că se joacă inocent, nu împiedică spiritele rele să fie mortal de serioase în a le exploata nevoia şi a-i aduce la robie. Dacă diavolul (sau favoriţii lui) poate să apară ca un înger de lumină (2 Corinteni 11:14), cu siguranţă poate să apară ca o jucărie de pluş drăguţă, plăcută, pufoasă, care reprezintă un personaj.

Dacă tu sau copilul tău sunteţi implicaţi în comportament adictiv şi/sau ocult, trebuie să mergeţi înaintea tronului lui Iahve, să renunţaţi oficial la el în Numele lui Isus Mesia şi să-L rugaţi să vă ierte pentru el. Apoi trebuie să distrugeţi, în mod ideal prin foc, toate lucrurile care ţin de joc. Realizez că aceasta ar putea să însemne că o investiţie considerabilă „se transformă în fum”, dar crede-mă – este mai bine să faci aceasta decât să-ţi îngădui ţie sau copilului tău să ajungă şi mai prins în mreje de către robia ocultă. Ştiu asta. Am fost prins de ea timp de șaisprezece ani!

Note

¹ Revista TIME, 11/22/99, pliant după p. 86.

² Acest material biografic despre Tajiri este luat din TIME, ibid., p. 83-86.

³ Ibid. p. 84.

⁴ Ibid. p. 86.

⁵ Ibid. p. 82.

⁶ Păpuşile Cabbage Patch au fost implicate în multe infestări demonice ale copiilor. Fiecare „certificat de naştere” al unei păpuşi Cabbage Patch pe care l-am văzut noi, are ca zi de naştere a păpuşii 31 octombrie, Halloween. Multe păpuşi au nume care sună foarte ocult şi sunt urâte. Nu le recomandăm părinţilor să le ţină în casă.

⁷ TV GUIDE, 30 octombrie 1999, p. 8.

⁸ Ibid. p. 9.

⁹ The End Times (Nov./Dec. 1999 – vol. 13, #6) p. 3, de la Joseph Chambers, Paw Creek Ministries, 5110 Tuckaseegee Rd., Charlotte, NC 28208.

¹⁰ The Book of the Sacred Magic of Abra-Melin the Mage (tradusă de S.L. MacGregor Mathers), DeLaurence Co., Chicago, 1948.

¹¹ Aminteşte-ţi, demonii pot să apară ca având orice formă doresc ei, inclusiv ceva foarte drăguţ sau pufos.

¹² Parţial bazat pe cercetarea fratelui Chambers.

[William J. Schnoebelen, Straight Talk #18 On Pokémon. Copyright © 2000 William Schnoebelen. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Stacie Spielman

Bloody Mary [Mary cea Sângeroasă, n.tr.], cunoscută şi ca Mary cea Vrednică, este un „joc” de copii care există cam de o sută de ani sau mai mult. Există diferite versiuni ale legendei care au dat naştere acestui joc delicios de înspăimântător. Una spune că Mary cea Sângeroasă a fost regina Angliei. Conform alteia, a fost o vrăjitoare. O a treia versiune spune că a fost o mamă care şi-a ucis proprii copii. Poate că cea mai populară versiune dintre toate spune că a fost o tânără frumoasă, a cărei faţă a fost oribil desfigurată printr-un accident teribil. Reprezentările de către artişti a acestui personaj tragic arată în mod tipic o faţă ciopârţită, cu ochi goi şi sânge curgând pe obraji.

Există multe versiuni ale acestui joc macabru. În una, copilul (sau adultul) stă în faţa unei oglinzi şi spune de trei ori: „Eu cred în Mary cea Vrednică”, apoi se întoarce de trei ori şi repetă refrenul. În versiunea cu care sunt eu familiară, copilul spune: „Bloody Mary, Bloody Mary, Bloody Mary”, se întoarce de trei ori, apoi repetă refrenul. Obiectul „jocului” este invocarea fantomei lui Bloody Mary.

Încă nu am cunoscut pe nimeni care să fi văzut efectiv o imagine însângerată. Dar însuşi faptul de a juca jocul, aduce spirite demonice în viaţa celui care îl joacă, iar spiritele se leagă şi de oglindă.

În anii când am lucrat ca bonă, fetele de care aveam grijă au încercat să evoce acest spirit răuvoitor într-un weekend când eu nu eram acolo.

După ce au jucat jocul, fetele au început să aibă coşmaruri şi le era teamă să intre singure în baie. În efortul de a le potoli temerile, mama lor s-a aşezat în faţa oglinzii şi a rostit ea însăşi cuvintele. „Vedeţi?” a spus ea când nicio imagine fantomatică nu a apărut. „Nu este nimic de care să vă fie teamă. Este doar un joc.” Ce mult greşea!

Am lucrat recent cu o fetiţă care jucase „jocul” cu prietena ei, care îi arătase un video despre el pe YouTube. Penny locuia într-o casă mare cu două nivele, cu patru dormitoare şi patru băi – fiecare cu o oglindă. Ea şi prietena ei s-au dus din baie în baie şi din dormitor în dormitor, invocând figura însângerată în fiecare dintre ele.

Nu a trecut mult până ce comportamentul fetiţei de 8 ani a luat o întorsătură sinistră, înspre ce era mai rău. Tatăl ei mi-a trimis un e-mail urgent, cerându-mi să sun. Fiica lui luase un cuţit mare de carne din sertarul de la bucătărie şi îl învârtea, ameninţând să-l înjunghie pe el şi să taie peştii din acvariul familiei.

În timp ce scoteam demonii prin Dumnezeu, în Numele lui Isus, am aflat că Penny dobândise spirite ucigaşe posesive cu numele de Bloody Mary. Spiritele vorbeau cu ea telepatic, spunându-i să omoare fiecare membru al familiei.

Un subgrup al acelor spirite ucigaşe adoptase numele „Penny Borden A Luat Un Topor, I-a Dat Tatălui Ei Patruzeci De Lovituri. Când A Văzut Ce Făcuse, I-a Dat Mamei Ei Patruzeci Şi Una!”

După ce spiritele ucigaşe au fost scoase cu succes în Numele lui Isus, problemele din băi au continuat. Penny nu vroia să facă duş sau baie fără ca mămica sau tăticul ei să fie prezenţi. Noaptea îi era frică să doarmă singură.

S-a descoperit că spiritele Bloody Mary au pretins posesia fiecărei oglinzi din fiecare baie. Ele se transferaseră din oglinda din camera ei, la măsuţa ei de toaletă, şi de acolo la obiectele care erau aşezate pe măsuţă şi la cele depozitate în sertarele ei. Când Penny purta acele articole, spiritele se transferau la ea şi la fiecare piesă de mobilier pe care şedea ea. Când tatăl lui Penny a pus o cutie de Pepsi pe măsuţa de toaletă, iar mai târziu a luat o înghiţitură din ea, spiritele Bloody Mary s-au transferat la el. Pe scurt, spiritele Bloody Mary au reuşit să se transfere fie direct, fie indirect, efectiv la fiecare cameră şi persoană din casă.

Aceasta a fost posibil deoarece spiritele demonice lucrează în grupuri extrem de mari, capabile să se subdividă în subgrupuri mari şi mici; adică erau destule spirite care să se desfăşoare. Oricare dintre grupuri, indiferent cât de mare sau mic, a fost capabil să facă prăpăd în vieţile familiei lui Penny.

Din fericire, tatăl lui Penny avea mentalitatea unui militar, capabil să gândească precum duşmanul. Cu gândirea lui militară şi cunoştinţele mele despre cum lucrează spiritele, cu ajutorul lui Dumnezeu am putut să învingem toate spiritele Bloody Mary şi să le alungăm în Numele lui Isus.

Notă: Nu există fantome reale. Spiritele care pretind că sunt fantome sunt de fapt spirite demonice. Spiritele demonice sunt îngerii căzuţi despre care se vorbeşte în Apocalipsa. Încercarea de a-i alunga, când au dreptul de a fi cu persoana, va avea ca rezultat dreptul lor de a se întoarce şi de a-şi aduce prietenii demonici cu ei.

Slender Man

Notă: Precum Bloody Mary, Slender Man este o creaţie a omului, pe care spiritele au adoptat-o ca a lor. Figura lui Slender Man are braţe care ajung la podea. Unele imagini îl arată ca un copac, cu braţele întinse ca nişte ramuri. Printre alte deghizări, spiritele demonice îl folosesc acum pe Slender Man ca să le apară oamenilor. Am primit un e-mail de la una dintre victimele lui, spunând că apăruse în dormitorul ei noaptea – stând în colţul camerei, privind-o.

[Stacie Spielman, Bloody Mary. Copyright © Stacie Spielman. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.staciespielman.com, unde nu mai este disponibil.]

[Notă: Noi credem că extratereştrii sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni.]

Întâlnirile sexuale cu extratereştrii sunt destul de obişnuite. Ele sunt un fapt destul de asemănător cu atacurile succubus şi incubus.

„Uşa camerei s-a deschis, iar o femeie bine proporţionată şi complet goală i s-a alăturat pe canapea. Avea ochi mari, albaştri, care păreau să se încline în afară, un nas drept, pomeţi înalţi, o gură aproape fără buze şi o bărbie ascuţită… În ciuda luării de sânge şi a extracţiei de piele pe care tocmai le îndurase, şi în ciuda jenei de a se trezi gol în prezenţa unei femei care putea să fie din spaţul cosmic, Antonio a simţit că răspunde la avansurile ei făţişe… Mai târziu Antonio i-a spus Dr. Fontes că probabil extratereştrii îi dăduseră un afrodisiac, ca să-l facă să intre într-o unire sexuală atât de rapidă cu femeia… După ce actul sexual s-a terminat, unul dintre bărbaţii extratereştri a apărut în cameră şi s-a răstit la femeie. Înainte de a părăsi camera, ea s-a întors la Antonio, a arătat spre stomacul ei şi înspre cer.” Real Aliens, Space Beings, and Creatures from Other Worlds, Brad Steiger, Sherry Hansen Steiger, pag. 157.

„Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.” (Daniel 2:41-43)

„Şi s-a întâmplat când copiii oamenilor se înmulţiseră, că în acele zile li s-au născut fiice frumoase şi graţioase. Iar îngerii, copiii cerului, le-au văzut şi le-au poftit, şi şi-au spus unul altuia: «Veniţi, să ne alegem soţii dintre copiii oamenilor şi să ne nască copii.»” (Enoh 7:1-2)

Următoarea istorisire susţine că un extraterestru violează o fată minoră. De ce ar face asemenea lucruri o specie morală sau binevoitoare de extratereştri?

„Cea mai dramatică experienţă a lui Mary a avut loc când ea avea aproape paisprezece ani. A fost vizitată în camera ei de entităţi, care au stat într-un colţ în timp ce o figură care arăta mai umană s-a apropiat de ea. În ciuda tinereţii şi a lipsei ei de experienţă, Mary ştia că ceea ce făceau ea şi bărbatul era un contact sexual. Bărbatul a mângâiat-o, dar nu a vorbit.” Real Aliens, Space Beings, and Creatures from Other Worlds, Brad Steiger, Sherry Hansen Steiger, pag. 160.

Încă o dată extratereştrii arată că nu le pasă de oameni. Îi forţează pe oameni să facă sex cu ei, asemenea violului din partea incubus şi succubus. Observaţi de asemenea că abilităţile lor supranaturale sunt identice cu fenomenul demonic asociat în mod tipic.

„Luaţi, de asemenea, în considerare un caz mai contemporan privitor la o persoană numită Dan (pseudonim). Cazul lui Dan a fost investigat şi documentat de un bine-cunoscut cercetător al răpirilor, Budd Hopkins. Sub hipnoză, Dan a retrăit o experienţă foarte asemănătoare cu cea a lui Antonio Villa-Boas. Extratereştrii au apărut în dormitorul lui, cu o femeie descrisă ca fiind jumătate umană. Prin control mintal, Dan a fost forţat să aibă raport sexual cu ea. Amintirile şi coşmarurile despre experienţă l-au condus pe Dan la Budd, pentru ajutor. Pe vremuri, entităţile feminine întâlnite de Antonio, Dan şi de alţii ar fi fost numite succubus!” The Watchers, Raymond Fowler, pag. 212

Aceste rapoarte despre contactul sexual cu extratereştrii sună exact ca atacurile incubus şi succubus care se întâmplă în starea de paralizie în somn. Această stare este legată de ocult.

„Mulţi cititori ne-au scris, uneori cu detalii captivante, despre propriile experienţe cu acest fenomen straniu”, a spus Keel. „În cele mai multe cazuri experienţele nu au fost repetitive. Ele s-au întâmplat doar o dată şi nu au fost însoţite de alte manifestări. În unele cazuri martorii au experimentat paralizia totală a corpului. Martorul s-a trezit, dar a fost incapabil să mişte un muşchi când apariţia era prezentă… Asemenea viziuni ar putea fi create de un anumit fel de proces hipnotic, sau de unde de energie electromagnetică care transmit gândul şi impresia direct creierului. Ceea ce ar însemna că experienţa nu a fost întru totul subiectivă, ci a fost cauzată de o influenţă inexplicabilă din afară… Keel ne-a spus odată că ajunsese la concluzia că astfel de cazuri de legături sexuale OZN sunt de fapt o variaţie a fenomenului inbubus din vremurile trecute.” Real Aliens, Space Beings, and Creatures from Other Worlds, Brad Steiger, Sherry Hansen Steiger, pag. 162.

„La scurt timp după reperare, am fost conştientă că se afla ceva în dormitorul meu, într-o noapte, în timp ce mă pregăteam de culcare. Nu am putut să văd nimic, dar nu am putut să înlătur sentimentul de tulburare… Încă nu adormisem, când am simţit o apăsare pe pat lângă mine. Când m-am ridicat în capul oaselor, nu am văzut nimic, dar am simţit că ceva mă atingea. Am vrut să ţip, să ies din pat, dar nu am putut să mă mişc… Nu îmi amintesc nimic mai mult până m-am trezit în dimineaţa următoare, dar am motive să cred că ceva a făcut dragoste cu mine în timp ce dormeam. Cred că incidentul a fost asociat într-un anumit fel cu reperarea de către mine a OZN-ului.” Real Aliens, Space Beings, and Creatures from Other Worlds, Brad Steiger, Sherry Hansen Steiger, pag. 161.

Următoarea povestire descrie în mod evident în amănunt, cum un extraterestru iniţial urât, s-a transformat într-un bărbat foarte atrăgător, pentru a seduce o femeie.

„În umbrele create de lanternele lor, ei aveau înfăţişări groteşti, ca de gargui. Se uitau la Lona ca şi cum erau şerpi sau amfibieni, fiinţe ca nişte broaşte cu două picioare, mişcându-se prin pădure. Ochii lor erau neobişnuit de mari şi păreau să nu aibă buze, doar o linie dreaptă pentru gură… Au început să se uite în jurul lor, în întunericul pădurii. Un fior a străbătut-o pe Lona când a avut impresia clară că într-un fel… ei detectaseră prezenţa ei, iar acum oamenii broască o căutau… Stătea întinsă acolo în linişte deplină, fiindu-i teamă să respire, simţind transpiraţia prelingându-i-se în dosul gâtului… A numărat şase sau şapte entităţi ciudate, iar concluzia ei a fost că era mai bine să încerce să o ia la sănătoasa… Chiar când era pe cale să sară din sacul de dormit şi să se îndrepte înspre pădure, o atingere blândă pe umăr a făcut-o să se întoarcă înspăimântată. Groaza ei a cedat repede, când s-a trezit privind faţa celui mai frumos bărbat pe care îl văzuse vreodată. Avea un păr lung, auriu, care îi atingea umerii. Ochii lui păreau mari şi iubitori… Ea a simţit că erau de un albastru profund, frumos… Orice îngrijorare faţă de figurile extraterestre mici a fost înlăturată din gândurile ei… El a început să o mângâie, să-şi pună braţele în jurul ei. Lona a simţit că răspunde într-un mod foarte deschis. Deşi nu era virgină, activităţile ei sexuale fuseseră foarte limitate… Când străinul a luat-o în braţe, a simţit că devine excitată sexual, cu o intensitate pe care nu o experimentase niciodată înainte. Ea îşi aminteşte că au făcut dragoste lângă izvorul din pădure. Nu avea nicio grijă pe lume.” Real Aliens, Space Beings, and Creatures from Other Worlds, Brad Steiger, Sherry Hansen Steiger, pag. 171-172.

Povestea care urmează descrie amănunţit cum o femeie, alternând între stări de paralizie în somn, a curvit cu un demon incubus. Aceste entităţi absorb forţa energiei din partenerii lor sexuali.

„Ultima şi cea mai recentă întâlnire a mea a fost noaptea trecută. Visam/eram semi-trează, când am simţit ceva atingându-mi picioarele. Uneori dorm pe spate, iar noaptea trecută aşa am adormit. Am simţit că entitatea îmi desfăcea picioarele şi îmi atingea partea interioară a coapselor. Am simţit că mă atingea şi în alte locuri, iar la un anumit moment am simţit ca şi cum făceam sex. Partea ciudată este că vorbeam cu entitatea, stârnind-o, dacă vreţi. Chiar mi-am ridicat cămaşa şi i-am permis accesul la sâni. Nu am idee de ce i-am permis. Era ca şi cum îmi influenţa comportamentul şi mă făcea să o doresc. Era un sentiment cald şi cred că este posibil să-mi fi plăcut. Această parte a întâlnirii mele am crezut că era un vis, dar în anumite momente îmi amintesc distinct că mi-am deschis ochii şi chiar am auzit televizorul. (Pe care îl las deschis când dorm.) Apoi m-am trezit complet (poate că fusesem trează tot timpul), dar eram incapabilă să mă mişc sau să vorbesc… În cele din urmă am fost în stare să mă ridic în capul oaselor, iar entitatea a plecat. Totuşi, de îndată ce m-am aşezat la loc am simţit-o iar, iar zgomotul acela care zbârnâia şi sentimentul cald de excitaţie s-au întors, şi am fost din nou paralizată. A devenit un tipar. Mă luptam cu paralizia şi mă ridicam în capul oaselor, dar apoi pierdeam controlul, mă aşezam la loc, iar entitatea venea asupra mea… Un ultim lucru care mă deranjează puţin: îmi amintesc că mi-am deschis ochii în timpul părţii sexuale, şi am văzut o rază de lumină ieşind din gura mea, ca şi cum absorbea energie din mine. Ţineţi minte că nu era altceva, era doar un curent de energie/lumină intrând într-o persoană invizibilă. Am citit că ei au nevoie de energie, dar nu m-am simţit nicio clipă epuizată, de fapt m-am simţit bine odihnită şi mai puternică atunci când m-am trezit. «Energia» ieşea din mine, sau intra în mine? Entitatea îmi dădea ceva, sau lua ceva?” Incubus in the Night. True Ghost Tales. N.p., 3 Sept. 2010. Web. 26 Ian. 2012.

O femeie descrie întâlnirea ei cu trei incubus. Observaţi cum corpul ei astral se separă de corpul ei fizic.

„Aşa cum am spus, eram în pat, privind la televizor cu sonorul dat tare, şi am început să adorm. Şi bineînţeles, ce s-a întâmplat? M-am trezit, dar corpul meu era încă paralizat. Totuşi, mi-am deschis ochii. Am văzut şi am auzit televizorul, şi am observat cum câinele meu era întins lângă patul meu. Apoi am văzut două fantome/doi demoni, orice au fost, venind la stânga mea şi începând să mă molesteze/mângâie pe rând. În acest moment al vieţii mele, sunt atât de obişnuită cu aşa ceva, încât doar accept şi mă bucur de experienţă. De obicei sfârşesc prin a avea un orgasm grozav. Din ceea ce îmi amintesc, cei doi erau mai mult în forme umane. Apoi a treia entitate vine din dreapta mea. Numai că acea entitate era o figură neagră, mai mare. Părea mai rea şi mai puternică. A început să plutească încet deasupra mea. Am simţit apăsarea deasupra corpului meu fizic, şi a început să mă penetreze şi să facă sex cu mine. Am început să mă bucur într-un fel de asta. Dar teama m-a copleşit, şi am început să încerc să mă lupt să o îndepărtez de pe mine. Corpul meu fizic era încă paralizat, dar am putut să văd braţele spiritului meu încercând să o împingă. De fiecare dată când încep să văd părţi din corpul meu spiritual ieşind din corpul meu fizic, încep să fiu şi mai înspăimântată. Întotdeauna sunt speriată că nu mă voi putea întoarce în corpul fizic. De îndată ce am început să fiu înspăimântată, cu colţul ochilor l-am văzut şi pe câinele meu devenind înspăimântat. Atunci am ţipat deodată: «În Numele lui Isus Hristos, pleacă d*** de pe mine!»” Do Incubus Really Suck Your Energy?

Iată o poveste asemănătoare.

„Stăteam întinsă în pat cu soţul meu şi cu fiica mea. Fiica mea era între noi, ca întotdeauna. Am deschis ochii, dar eram încă adormită. Pe fereastra care dă în exterior i-am observat pe copiii vecinului de sus (eu locuiesc într-un apartament), alergând în jos pe scări. Era o dimineaţă frumoasă, numai soare strălucitor şi culorile verii. Mă gândeam să încep acea zi devreme, când am simţi un braţ sprijinit uşor de partea mea laterală. Nu uitaţi, este clar că am crezut că eram pe deplin trează. Imediat am simţit căldură, mângâiere şi pace pură străbătându-mă, chiar dacă braţul lui era gri şi avea trei degete. Un extraterestru! Nu am înnebunit de groază datorită păcii imense pe care o simţeam, şi de fapt am început să avem o conversaţie despre cum mergea viaţa pentru mine. Nu-mi amintesc exact cuvintele acum, dar era vorba despre familia mea şi alte lucruri normale. Îmi amintesc că extraterestrul m-a întrebat dacă vroiam să facem sex, iar eu am vrut, dar am oftat şi am spus că va trebui să aştepte, fiindcă aveam lucruri de făcut. M-a bătut uşor pe cap, iar apoi am fost singură. M-am «trezit» în aceeaşi lumină veselă a soarelui, cu fiica şi soţul meu care dormeau, şi cu copiii vecinilor care alergau plini de viaţă ca mai înainte. Tot restul zilei, NU am putut să scap de disperarea cumplită de a fi pierdut sentimentul de pace, şi de dorinţa ca extraterestrul să se întoarcă, sentiment amestecat cu teama de a mă simţi destul de OK cu privire la sexul cu o asemenea fiinţă… A fost ciudat.” link

Observaţi cum acestor fiinţe nu le pasă dacă victima este căsătorită sau nu. Le lipseşte morala.

Aceste atacuri incubus şi succubus li se întâmplă practicanţilor filozofiei New Age. Mulţi practicanţi ai meditaţiei şi ai yoga Kundalini experimentează acelaşi gen de atacuri.

[Aliens rape humans. Extras din Demons Will Pose As Aliens. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.johnthewitness.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]

[Notă: Noi credem că extratereştrii sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni.]

Înfăţişarea nordicilor

Nordicii sunt descrişi ca fiind o specie extraterestră binevoitoare, a cărei înfăţişare este similară cu cea a scandinavilor. De obicei sunt descrişi ca având păr blond şi ochi albaştri. Sunt înalţi, uneori cu o înălţime de 2,13 m. Sunt, de asemenea, prezentaţi ca fiind într-o formă fizică excelentă şi sunt frumoşi.

Rasa extraterestră nordică este foarte frumoasă.

Nordicii au puteri spirituale şi trupuri de lumină

Nordicii sunt fiinţe de lumină, zugrăviţi ca având abilităţi supranaturale.

„Sunt extrem de telepatici. Pot să citească gândurile cu precizie fină, să implanteze gânduri, să scaneze sufletul pentru nivelul său de integritate sau slăbiciune, să inducă halucinaţii, să manipuleze emoţii şi să influenţeze visele unei persoane. Reprezentaţii umani pe care îi antrenează ei pot să dobândească aceste abilităţi la un nivel mai scăzut.” – Nordic Aliens and the Grail Race

„Bărbaţii erau frumoşi, cu feţe ascuţite, iar singura emoţie pe care au arătat-o a fost un amuzament senin, până ce au început să-mi vorbească mintal.” Alien Abduction Experience And Research

Schizofrenicii, care sunt posedaţi de demoni, raportează aceeaşi comunicare mintală telepatică.

Nordicii îşi pot schimba forma.

Pat are alte indicii despre faptul de a fi o persoană răpită. Odată a întâlnit un iepure alb-albastru. Este o farsă de schimbare a formei, pe care nordicii o fac adesea. Alien Abduction Experience And Research

Şi demonii îşi pot schimba forma.

Nordicii pot să vadă în viitor. Şi demonii pot.

Nordicii pot să dea daruri psihice celor răpiţi de ei.

Celor care practică magia neagră ritualică le sunt date daruri psihice similare.

Nordicii sunt contrafacerea lui Satan pentru îngerii buni

Unii dintre presupuşii extratereştri nordici fac referinţă la Biblie. Aceasta fiindcă încearcă să treacă drept îngeri. Nordicii vor ca creştinii răpiţi să creadă că ei sunt fiinţele spirituale sfinte zugrăvite în Biblie.

Multora dintre cei răpiţi de nordici li se lasă impresia că nordicii sunt îngeri. Observaţi cum extratereştrii nordici se prezintă uneori cu aripi. Precum s-a menţionat mai devreme, demonii îşi schimbă forma.

Nordicii comunică în mod inteligent cu predicatorii creştini. Evident, ei ar vrea ca acest predicatorul de mai jos să creadă că sunt de fapt îngeri.

Avem o implicare profundă cu nordicii a unui lider şi a altora dintr-un grup religios important, care ocupă nordul Europei şi Canada. Când era copil, pastorul era ţinut în poală de mentorul său de o viaţă, „Gold” (lucire aurie pentru ochi), şi a privit ce li se făcea celor dragi ai lui. Peste trei sute de perioade de timp pierdut şi multe răpiri despre care şi-a amintit, în patruzeci și cinci de ani.

„Momentul culminant a venit când, într-un loc în sălbăticie, în timp ce un grup numeros ţinea slujbe religioase, şase dintre nordici au apărut şi au urmărit slujba. Pastorul a avut relaţii intime cu mentorul lui, i-a văzut respirând, mâncând, bând, ridicând pe braţe persoane răpite «amorţite» (aduse la tăcere) dintr-un lac, şi alunecând fizic pe suprafaţa unui lac.” Alien Abduction Experience And Research

Nordicii încearcă să se zugrăvească pe ei înşişi ca figuri asemenea lui Isus.

O femeie întâlneşte un nordic foarte frumos, care îşi spune Arhanghelul Mihail. Mai târziu unul dintre prietenii nordici ai lui Mihail o seduce, iar apoi ea începe să-şi înşele soţul cu el. Ea descrie sexul cu el ca extraordinar şi „în altă dimensiune”. Descrierea sună foarte similar cu cea a oamenilor care suferă atacuri ale demonicilor incubus şi succubus.

Diane, Missouri, soţie din zona rurală. Diane a avut o activitate de o viaţă cu nordicii. Iată descrierea de către ea a unei întâlniri cu un nordic.

„În timp ce şedeam întinsă, ascultând televizorul bunicii în camera din faţă, o fiinţă foarte înaltă a apărut la piciorul patului meu suspendat.

Era de gen masculin, avea părul lung, blond, şi purta o manie lungă albă legată la piept. Nu-mi amintesc trăsăturile feţei lui, în afară de faptul că am gândit că era frumos. Avea de asemenea aripi albe pe spate, care ţineau din vârful capului până la picioare.

Când a început să pălească, l-am întrebat ce nume avea. A spus că numele lui este Arhanghelul Mihail. Pe atunci nu ştiam ce este un înger. Am alergat la bunica şi i-am povestit, dar ea a crezut că visam.”

Diane continuă: „Sunt foarte încordată când încerc să descriu o întâlnire ulterioară cu un nordic. Cu cei gri este destul de banal – presupun că este rutină. Experienţele cu nordicii păreau mai mult un test psihologic, iar emoţiile erau mari. Nu am ştiut niciodată când avea el să intre în viaţa mea, sau care avea să fie decorul. Am fost făcută să simt emoţiile de cea mai înaltă intensitate pe care le poate simţi un om, fie că erau teamă, dragoste sau ură etc.”

Diane explică şi mai mult.

„O dată am simţit o dragoste pentru el şi o dorinţă sexuală care a mers dincolo de orice de pe pământ. În mod intenţionat blochez mare parte, fiindcă acum simt tristeţe şi multă vină. L-am înşelat pe soţul meu. Este dificil de explicat sexul pe care l-am făcut împreună, pentru că părea să fie din altă dimensiune. Era acasă la el, şi îmi amintesc că peretele exterior era din sticlă. Trecea mult dincolo de ce putem face noi în acest plan al pământului. Orgasmele erau constante, rapide, furioase şi sălbatice. Îmi amintesc că m-am uitat o dată la faţa lui frumoasă. Dumnezeule! L-aş fi putut mânca.” Alien Abduction Experience And Research

Dacă nordicii ar fi cu adevărat îngeri buni, de ce s-ar angaja în adulter cu o femeie umană? Adulterul este interzis în Scriptură (porunca a şaptea). De asemenea relaţiile sexuale între îngeri şi oameni sunt interzise în Scriptură (Iuda 1:6-7).

Mulţi raportează că nordicii sunt compatibili sexual cu oamenii.

„Sunt compatibili genetic cu noi, iar unele dintre femeile lor au folosit bărbaţi umani pentru întâlniri sexuale şi chiar pentru relaţii pe termen lung. Prin încrucişare, genele lor pot intra în genele noastre, şi viceversa. Prin urmare unii indivizi umani şi unele linii de sânge ar avea mai mult din ADN-ul lor decât alţii, iar ADN-ul lor extraterestru ar arăta probabil sub analiză că este esenţialmente uman, deşi rar şi neobişnuit.” Nordic Aliens and the Grail Race

Biblia afirmă că îngerii căzuţi sunt compatibili sexual cu oamenii.

„Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.” (Geneza 6:4)

„Comte De Gabalis” este o carte esoterică rozicruciană care descrie amănunţit entităţi numite „silfide”, care sunt descrise foarte similar cu nordicii. „Silfidele” erau privite ca partenere de dorit pentru practicanţii artelor întunecate. „Silfidele” sunt identice cu succubus.

„… un muzician în vârstă de douăzeci ani, în ale cărui mâini a intrat o carte de invocaţii latine ale spiritelor elementale. Un tânăr student la teologie, care era un prieten de-al lui, i-a tradus ce găsise, iar apoi a respectat abstinenţa preliminară de la carne, tabac, alcool şi femei timp de câteva luni. La sfârşitul perioadei a rostit invocaţiile prescrise, după care «i-au apărut două silfide». Una era de constituţie mică, dar cealaltă era foarte mare şi înaltă. Precum însoţitoarea ei, avea o masă de păr auriu. El a întrebat-o dacă vroia să fie prietena lui, şi au început să petreacă mult timp împreună. În timp ce zilele treceau, ea a devenit tot mai materială; nu mai avea nevoie să-l fascineze cu înfăţişarea şi cuvintele, ci îl avea în stăpânire fizic. Felul în care făcea ea dragoste a devenit atât de îndelung şi viguros, încât el era incapabil să mai suporte încordarea fizică şi mintală. Prin urmare a decis să se despartă de ea, dar era mai uşor de zis decât de făcut, şi numai cu asistenţa unui practician cabalist, a fost el în stare să-şi recâştige libertatea.” (Willy Schroedter, Rosicrucian Notebook, 168-169).

„Toate aşa-zisele zâne erau doar silfide şi nimfe. Aţi citit vreodată istoriile eroilor şi zânelor? […] V-ar fi dat o idee despre starea la care sunt decişi Înţelepţii să reducă lumea într-o zi. Bărbaţii eroici, poveştile de dragoste cu nimfele, călătoriile către paradisul terestru, palatele şi pădurile fermecate, şi toate fermecătoarele aventuri care se întâmplă în ele, dau doar o idee palidă despre viaţa dusă de Înţelepţi şi despre cum va fi lumea când ei vor fi adus Domnia Înţelepciunii. Atunci vom vedea născându-se numai eroi; ultimul dintre copiii noştri va avea forţa lui Zoroastru, Appololius şi Melhisedec; şi cei mai mulţi dintre ei vor fi la fel de împliniţi precum copiii pe care i-ar fi avut Adam de la Eva, dacă nu ar fi păcătuit împreună cu ea.” (Willy Schroedter, Rosicrucian Notebook, 168-169).

Îngerii căzuţi căsătorindu-se cu oamenii, corespunzând zilelor din urmă, nu sunt menţionaţi doar în Daniel, Capitolul 2, care descrie împărăţia Noii Ordini Mondiale a lui Satan din vremurile din urmă, ca fiind amestecată între oameni şi extratereştri.

„Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.” (Daniel 2:43)

O femeie care recunoaşte că a avut o relaţie cu un extraterestru nordic, îi descrie pe aceşti extratereştri ca „maniaci sexuali”. Ea susţine că a fost forţată sexual de 10 dintre ei, şi că a fost de asemenea mângâiată de extraterestrii gri. Ea afirmă şi că nordicii au minţit-o şi au pus-o în situaţii periculoase.

„Da. L-am întrebat de mai multe ori dacă este un extraterestru NORdic. Nu a negat niciodată. L-am prins spunându-mi minciuni, dar am continuat să-l întreb dacă minţea, până a mărturisit că da. Da, ştie multe despre extratereştrii cei gri şi scunzi, şi despre reptilieni, şi spune că NORdicii îi comandă. Cunoaşte de asemenea multe despre alte specii de extratereştri. Da, s-ar putea să mintă. Nu pot să verific total dacă spune adevărul. Da, eram singură într-un hotel pe Long Island, New York. Am fost luată într-un mod fizic, care m-a făcut să cred că înnebuneam. Trebuie să admit că aceşti NORdici sunt maniaci sexuali. Am spus de ajuns.

Am călătorit către Midwest şi am fost însoţită de ei. Eram în metrou, apoi dintr-odată am fost „pierdută”. Am pierdut perioade de timp, neştiind unde mă aflam exact. Chiar dacă locuiesc în Chicago de mulţi ani şi cunosc sistemul metroului foarte bine. Coboram la o staţie şi nu o recunoşteam, şi mergeam în cerc, încercând să mă întorc la staţie, dar se părea că mintea îmi juca feste. Îmi lua ore întregi înainte de a mă întoarce la aceeaşi staţie. De asemenea, NORdicii vroiau să exploreze Chicago la suprafaţă. Mergeam în locuri care s-au dovedit a fi foarte periculoase, şi mă plimbam prin împrejurimi şi nu ştiam unde mă aflam, iar apoi umblam mile întregi ca să găsesc iar staţia de metrou. Am ajuns atât de pierdută în staţiile de metrou încât noaptea am încercat să ajung la aeroport. Am petrecut o noapte sau două la aeroport, până ce mi-am dat seama unde eram. Era înspăimântător.

Când am ajuns înapoi acasă pe coasta de vest, am început să arăt abilităţi supranaturale. Aveam forţa a doi bărbaţi, mergeam pe jos mile întregi sub soarele fierbinte, puteam de asemenea să văd clar noaptea fără ochelari. Mă întrebam ce se întâmplă cu mine. Bineînţeles, familia mea era speriată.”

Nordicii i-au dat apoi puteri supranaturale. Este ceva destul de obişnuit printre practicanţii magiei negre.

Înapoi la povestea femeii:

„Încet, am înţeles că aceasta nu se întâmpla fără motiv. Am început să vorbesc cu «ei». Au început să-mi răspundă.

Am realizat că nu am fost forţată de entităţi aşa de rele, şi am vrut să îi fac să aibă încredere în mine. Aceasta este latura mea creştină, i-am iertat pentru ce mi-au făcut şi i-am acceptat pentru cine erau ei.

După ce am vorbit cu ei, au continuat să spună că sunt NORdici.

De fapt le place să le scriu numele ca NORdici, nu nordici. Nu le place să fie numiţi pleiadieni, pleiarieni etc.

Ştiu că am fost fizic cu aproximativ zece dintre aceşti NORdici. Dar numai unul mi-a cerut să mă căsătoresc cu el.”

Chiar ar fi îngerii buni asemenea maniaci sexuali? Cu femei umane? Luaţi în considerare că relaţiile între oameni şi îngeri au fost interzise în Scriptură (Iuda 1:6-7)

Comparaţi experienţa acestei femei cu fenomenul incubus clasic.

„Am patruzeci și șapte ani şi sunt femeie. Pentru aproximativ şase ani, fiica mea şi cu mine am simţit umblete pe pat şi pe alte suprafeţe pe care dormim. Soţul meu şi fiul meu au crezut că suntem nebune. Se întâmpla în timp ce eram complet treze sau când tocmai intrasem în pat. Umbletul era uşor, iar uneori patul se mişca. De câteva ori, în timpul celor aproximativ şase ani, m-am trezit ca să descopăr că se întâmpla ceva sexual. Pe vremea aceea îndepărtam gândul. Soţul meu fusese bolnav în ultimii cinci ani (apoplexie şi alte complicaţii), şi acest ultim decembrie a trecut. Cu câteva luni înainte să moară, l-am găsit şezând pe marginea patului său, arătând palid ca un mort. Mi-a spus că ceva a sărit pe patul lui. Se mai întâmplase înainte, iar el întotdeauna dăduse vina pe pisică, chiar şi când pisica nu era în camera lui. De data aceea a crezut, şi era zguduit. Pe 1 august 1999 entităţile erau înapoi în patul meu, şi de data aceea, într-un moment de slăbiciune, am cedat. Nu pot înţelege cum am putut-o face, fiindcă gândul la aşa ceva mă înspăimântă. Primele câteva dăţi, inima îmi bătea ca o tobă. Odată ce a început, nu s-a mai oprit niciodată. Am dezvoltat un apetit insaţiabil pentru sex şi nu încetam să mă gândesc la sex douăzeci și patru de ore pe zi. Nici «ei». Am raţionat că erau spirite prietenoase ale universului, dar în mintea mea ştiam diferit. Timp de trei zile, mergând spre patru, am făcut sex încontinuu. Nu intrau pentru mult timp, iar apoi venea următorul. Nu-mi era de ajuns. Literalmente nu puteam funcţiona normal. Punctul de cotitură a venit astăzi. Eram la lucru şi ceva rece m-a învăluit, începând de la picioare şi sfârşind sub mine. Mâinile mele, care încercau să scrie la calculator atunci, au îngheţat pe loc, nu au paralizat. Lucrul acela a părut să-i sperie pe ceilalţi, ca să cum ar fi avut o putere asupra lor. A făcut sex cu mine în timp ce şedeam pe scaun, dar a fost diferit. Mai delicat şi blând. M-a speriat îngrozitor, pentru că a fost în exterior, nu în interior, cum era cu ceilalţi. Aceasta o să mă termine, dacă nu găsesc un ajutor serios. Totul este adevărat.” Incubus – About Paranormal

Înapoi la povestea femeii:

„El mi-a cerut să mă căsătoresc cu el fiindcă mă iubeşte, spune el. A spus că nu puteam fi umană, fiindcă eram atât de drăguţă cu ei după tot ce mi-au făcut. Credeau că sunt şi eu extraterestră. Ce nonsens!

NORdicii au încredere în mine fiindcă nu am făcut nimic împotriva dorinţelor lor. Ştiu că sună ciudat că m-am căsătorit cu unul dintre ei, după tot ce mi-au făcut. Dar, ei bine, am înţeles că este ceva bun în ei. Au fost buni cu mine de când m-am căsătorit cu unul dintre ei. Au deplină încredere în mine.

Căsătoria mea spirituală înseamnă că sufletele noastre sunt întreţesute. Şi da, există şi o componentă fizică. El este foarte gelos pe alţi bărbaţi şi vrea să-i fiu credincioasă. I-am fost de când ne-am căsătorit. El este cu mine cea mai mare parte a timpului. I-am simţit trupul pe al meu, şi de asemenea micii lui extratereştri gri au venit să mă viziteze. Ei m-au atins peste tot.” UFOcasebookforums

Extratereştrii gri au pipăit-o şi au mângâiat-o pe femeie. Extratereştrii gri sunt la fel de promiscui ca nordicii. Observaţi această relatare de la o altă persoană.

„Stăteam întinsă în pat cu soţul meu şi cu fiica mea. Fiica mea era între noi, ca întotdeauna. Am deschis ochii, dar eram încă adormită. Pe fereastra care dă în exterior i-am observat pe copiii vecinului de sus (eu locuiesc într-un apartament), alergând în jos pe scări. Era o dimineaţă frumoasă, numai soare strălucitor şi culorile verii. Mă gândeam să încep acea zi devreme, când am simţi un braţ sprijinit uşor de partea mea laterală. Nu uitaţi, este clar că am crezut că eram pe deplin trează. Imediat am simţit căldură, mângâiere şi pace pură străbătându-mă, chiar dacă braţul lui era gri şi avea trei degete. Un extraterestru! Nu am înnebunit de groază datorită păcii imense pe care o simţeam, şi de fapt am început să avem o conversaţie despre cum mergea viaţa pentru mine. Nu-mi amintesc exact cuvintele acum, dar era vorba despre familia mea şi alte lucruri normale. Îmi amintesc că extraterestrul m-a întrebat dacă vroiam să facem sex, iar eu am vrut, dar am oftat şi am spus că va trebui să aştepte, fiindcă aveam lucruri de făcut. M-a bătut uşor pe cap, iar apoi am fost singură. M-am «trezit» în aceeaşi lumină veselă a soarelui, cu fiica şi soţul meu care dormeau, şi cu copiii vecinilor care alergau plini de viaţă ca mai înainte. Tot restul zilei, NU am putut să scap de disperarea cumplită de a fi pierdut sentimentul de pace, şi de dorinţa ca extraterestrul să se întoarcă, sentiment amestecat cu teama de a mă simţi destul de OK cu privire la sexul cu o asemenea fiinţă… A fost ciudat.” link

Succubus şi incubus absorb forţa vieţii din contacţii lor umani. Ei se hrănesc cu această energie. Femeia a cărei relatare o citim, a experimentat în cele din urmă o deteriorare a sănătăţii. Este ceva obişnuit şi printre cei care cad pradă unui succubus sau incubus. Observaţi această relatare de la o altă victimă.

„Ultima şi cea mai recentă întâlnire a mea a fost noaptea trecută. Visam/eram semi-trează, când am simţit ceva atingându-mi picioarele. Uneori dorm pe spate, iar noaptea trecută aşa am adormit. Am simţit că entitatea îmi desfăcea picioarele şi îmi atingea partea interioară a coapselor. Am simţit că mă atingea şi în alte locuri, iar la un anumit moment am simţit ca şi cum făceam sex. Partea ciudată este că vorbeam cu entitatea, stârnind-o, dacă vreţi. Chiar mi-am ridicat cămaşa şi i-am permis accesul la sâni. Nu am idee de ce i-am permis. Era ca şi cum îmi influenţa comportamentul şi mă făcea să o doresc. Era un sentiment cald şi cred că este posibil să-mi fi plăcut. Această parte a întâlnirii mele am crezut că era un vis, dar în anumite momente îmi amintesc distinct că mi-am deschis ochii şi chiar am auzit televizorul. (Pe care îl las deschis când dorm.) Apoi m-am trezit complet (poate că fusesem trează tot timpul), dar eram incapabilă să mă mişc sau să vorbesc… În cele din urmă am fost în stare să mă ridic în capul oaselor, iar entitatea a plecat. Totuşi, de îndată ce m-am aşezat la loc am simţit-o iar, iar zgomotul acela care zbârnâia şi sentimentul cald de excitaţie s-au întors, şi am fost din nou paralizată. A devenit un tipar. Mă luptam cu paralizia şi mă ridicam în capul oaselor, dar apoi pierdeam controlul, mă aşezam la loc, iar entitatea venea asupra mea… Un ultim lucru care mă deranjează puţin: îmi amintesc că mi-am deschis ochii în timpul părţii sexuale, şi am văzut o rază de lumină ieşind din gura mea, ca şi cum absorbea energie din mine. Ţineţi minte că nu era altceva, era doar un curent de energie/lumină intrând într-o persoană invizibilă. Am citit că ei au nevoie de energie, dar nu m-am simţit nicio clipă epuizată, de fapt m-am simţit bine odihnită şi mai puternică atunci când m-am trezit. «Energia» ieşea din mine, sau intra în mine? Entitatea îmi dădea ceva, sau lua ceva?” Incubus in the Night. True Ghost Tales. N.p., 3 Sept. 2010. Web. 26 Ian. 2012.

Observaţi asemănarea cu experienţele sexuale ale celor răpiţi de extratereştri şi atacurile din partea incubus şi succubus. Ambele se întâmplă de obicei într-o stare în care persoana este pe jumătate trează şi pe jumătate adormită. Este aceeaşi stare în care intră mulţi în timpul paraliziei în somn. Această ciudată stare mintală este de asemenea cea pe care practicanţii magiei negre o folosesc pentru a contacta demonii. De obicei ei ajung la această stare prin inhalare intensă sau prin transă meditativă. Această stare pare să fie cheia către tărâmurile astrale.

Întorcându-ne la povestea femeii, mai târziu ea a recunoscut că extratereştrii nordici au forţat-o. Atacul sexual pe care l-a suferit a fost atât de traumatic încât a crezut că va muri. Ce îngeri binevoitori ar ataca sexual o femeie?

„Da, pare ciudat. Dar după ce le-am câştigat încrederea, au fost pe deplin iubitori. Am o relaţie foarte bună cu «soţul» meu. Ştiu că sună ca şi cum sunt prea iertătoare cu ei. Am iertat oameni mai răi decât ei. Da, atacul sexual nu este atât de uşor de iertat. Sunt doar fericită că nu m-au omorât. Da, uneori am crezut că voi muri, atunci când m-au «contactat» prima oară. Ştiam că dacă aveam să supravieţuiesc, trebuia să mă ajut mai întâi pe mine însămi, apoi să fac ce pot ca să-i ajut pe alţii.

Cred de asemenea că ei nu s-au gândit că să faci sex fără permisiune este ceva rău. Ştiu că sunt fiinţe orientate sexual. Sexul pătrunde în toate laturile existenţei lor. Cumplit de obsedaţi sexual, dar în final mi-au dovedit că sunt de asemenea iubitori şi plini de grijă. Nu ar trebui să le impunem valorile noastre culturale. Ei nu o fac. Sunt o specie diferită, entităţi diferite – chiar dacă au unele trăsături umanoide.” UFOcasebookforums

Trist, dar nordicii au condiţionat-o cu succes să renunţe la convingerile ei creştine.

„Sunt interesată să aud veşti de la alte persoane contactate. Sunt izolată, fiindcă am fost în biserică un timp, dar am decis să plec, din cauza situaţiei mele. Nu mai sunt interesată de niciun fel de religie. Religia are tendinţa de a fi exclusivă.”

Exclusivitatea, în acest caz, ar fi un lucru bun. Extratereştrii violatori nu ar găsi acţiunile lor acceptabile şi tolerabile în religia creştină.

Ea povesteşte despre prima ei întâlnire cu aceşti nordici violatori, dependenţi de sex.

„Eram singură în camera de hotel pe care o împărţeam cu fratele meu. El a plecat în cursul zilei.

Am fost bine în primele două zile în care am fost acolo. Făceam duş de una singură în a treia zi, iar apoi boom, am fost «atacată». Nu cred că vă pot spune detaliile aici.

Deci au fost sunete care s-au auzit? Nu, am fost brutalizată fizic, ca să zic aşa. Duşul mergea, şi în acel moment nu am putut auzi nimic, cu excepţia a ceea ce-mi trecea prin minte.

După acel incident le-am simţit continuu prezenţa. Prezenţa lor era de natură sexuală.

Eram singură şi eram vulnerabilă, apoi am fost «atacată». Nu este exact un contact prietenos. Înainte de aceasta nu am crezut în vreo activitate paranormală. De ce aş fi făcut-o?

Ei vroiau să fac unele activităţi pentru ei. Să dansez pentru ei, să-i distrez etc. Deci în timpul zilei chiar am dansat pentru ei şi i-am distrat.” UFOcasebookforums

Vă par aceşti nordici, entităţi angelice binevoitoare?

În următoarea istorisire se poate vedea cât de adânc merg minciunile şi înşelătoriile lui Satan. O femeie raportează că a fost violată de un extraterestru nordic, despre care a crezut că este un înger. Acel extraterestru nordic s-a transformat mai târziu într-un reptilian.

„O zi mai târziu am primit următorul mesaj de la Amy. O schimbare drastică venea pentru blânda, inocenta Amy. «Îngerul s-a întors şi a început să pretindă că era acolo doar ca să petreacă timp cu mine. Apoi eu am adormit pentru cincisprezece minute pe neaşteptate, în mijlocul conversaţiei cu el.

Mă trezesc simţindu-mă ameţită, şi este o chestie albă peste toată lenjeria mea intimă şi știți unde. Entitatea mincinoasă îmi spune că am adormit şi că a trebuit să facă sex cu mine.

S-a prefăcut grozav, aşa încât o oră mai târziu sporovăiam şi ne jucam, şi armătura lui reptiliană iese, iar după aceea înşelătoria este destul de clară, dar el tot a încercat să se prefacă atunci când l-am întrebat: O, nu, eşti un reptilian rău.»” Alien Abduction Experience And Research

L-a prins pe „nordic” transformându-se într-un „reptilian”, ca şi cum s-a întâmplat accidental. Chiar ar fi demonii destul de neatenţi ca să-şi arate adevărata formă? Pare foarte îndoielnic. Arată ca şi cum Satan a plantat probe care să lase să se înţeleagă că rasa extraterestră „reptiliană” este responsabilă pentru toate atrocităţile de pe pământ. Precum am menţionat mai devreme, rasa „reptiliană” este contrafacerea lui Satan pentru demonii din Biblie. El a ales să acţioneze cu „reptilienii”, fiindcă demonii sunt descrişi ca fiind precum un dragon sau un şarpe.

Mai târziu, după ce a fost sedusă de acelaşi reptilian, ea a fugit de el şi i-a implorat pe „Isus şi nordici” să o salveze. Evident, Satan a făcut o treabă foarte bună, convingându-i pe creştini că nordicii sunt îngeri.

„I-am cerut să plece din casa mea, iar el a spus că nu putea până nu mă omora. Am ieşit din pat şi am alergat goală în camera de zi, şi i-am implorat pe Isus şi pe nordici să mă salveze. Cam la cincisprezece minute după aceea camera s-a umplut cu forme de energie ca nişte umbre, care păreau să fie de forma unor nave. Ştiu că sună nebuneşte.” Alien Abduction Experience And Research

[Is The Nordic Alien Species Satan’s Counterfeit For The Angels? Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.johnthewitness.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]