de Stacie Spielman

Regina Maria I a Angliei (1516-1558). Execuţiile protestanţilor care i se datorează i-au făcut pe oponenţii ei să o numească Mary cea Sângeroasă.

Bloody Mary [Mary cea Sângeroasă, n.tr.], cunoscută şi ca Mary cea Vrednică, este un „joc” de copii care există cam de o sută de ani sau mai mult. Există diferite versiuni ale legendei care au dat naştere acestui joc delicios de înspăimântător. Una spune că Mary cea Sângeroasă a fost regina Angliei. Conform alteia, a fost o vrăjitoare. O a treia versiune spune că a fost o mamă care şi-a ucis proprii copii. Poate că cea mai populară versiune dintre toate spune că a fost o tânără frumoasă, a cărei faţă a fost oribil desfigurată printr-un accident teribil. Reprezentările de către artişti a acestui personaj tragic arată în mod tipic o faţă ciopârţită, cu ochi goi şi sânge curgând pe obraji.

Există multe versiuni ale acestui joc macabru. În una, copilul (sau adultul) stă în faţa unei oglinzi şi spune de trei ori: „Eu cred în Mary cea Vrednică”, apoi se întoarce de trei ori şi repetă refrenul. În versiunea cu care sunt eu familiară, copilul spune: „Bloody Mary, Bloody Mary, Bloody Mary”, se întoarce de trei ori, apoi repetă refrenul. Obiectul „jocului” este invocarea fantomei lui Bloody Mary.

Încă nu am cunoscut pe nimeni care să fi văzut efectiv o imagine însângerată. Dar însuşi faptul de a juca jocul, aduce spirite demonice în viaţa celui care îl joacă, iar spiritele se leagă şi de oglindă.

În anii când am lucrat ca bonă, fetele de care aveam grijă au încercat să evoce acest spirit răuvoitor într-un weekend când eu nu eram acolo.

După ce au jucat jocul, fetele au început să aibă coşmaruri şi le era teamă să intre singure în baie. În efortul de a le potoli temerile, mama lor s-a aşezat în faţa oglinzii şi a rostit ea însăşi cuvintele. „Vedeţi?” a spus ea când nicio imagine fantomatică nu a apărut. „Nu este nimic de care să vă fie teamă. Este doar un joc.” Ce mult greşea!

Am lucrat recent cu o fetiţă care jucase „jocul” cu prietena ei, care îi arătase un video despre el pe YouTube. Penny locuia într-o casă mare cu două nivele, cu patru dormitoare şi patru băi – fiecare cu o oglindă. Ea şi prietena ei s-au dus din baie în baie şi din dormitor în dormitor, invocând figura însângerată în fiecare dintre ele.

Nu a trecut mult până ce comportamentul fetiţei de 8 ani a luat o întorsătură sinistră, înspre ce era mai rău. Tatăl ei mi-a trimis un e-mail urgent, cerându-mi să sun. Fiica lui luase un cuţit mare de carne din sertarul de la bucătărie şi îl învârtea, ameninţând să-l înjunghie pe el şi să taie peştii din acvariul familiei.

În timp ce scoteam demonii prin Dumnezeu, în Numele lui Isus, am aflat că Penny dobândise spirite ucigaşe posesive cu numele de Bloody Mary. Spiritele vorbeau cu ea telepatic, spunându-i să omoare fiecare membru al familiei.

Un subgrup al acelor spirite ucigaşe adoptase numele „Penny Borden A Luat Un Topor, I-a Dat Tatălui Ei Patruzeci De Lovituri. Când A Văzut Ce Făcuse, I-a Dat Mamei Ei Patruzeci Şi Una!”

După ce spiritele ucigaşe au fost scoase cu succes în Numele lui Isus, problemele din băi au continuat. Penny nu vroia să facă duş sau baie fără ca mămica sau tăticul ei să fie prezenţi. Noaptea îi era frică să doarmă singură.

S-a descoperit că spiritele Bloody Mary au pretins posesia fiecărei oglinzi din fiecare baie. Ele se transferaseră din oglinda din camera ei, la măsuţa ei de toaletă, şi de acolo la obiectele care erau aşezate pe măsuţă şi la cele depozitate în sertarele ei. Când Penny purta acele articole, spiritele se transferau la ea şi la fiecare piesă de mobilier pe care şedea ea. Când tatăl lui Penny a pus o cutie de Pepsi pe măsuţa de toaletă, iar mai târziu a luat o înghiţitură din ea, spiritele Bloody Mary s-au transferat la el. Pe scurt, spiritele Bloody Mary au reuşit să se transfere fie direct, fie indirect, efectiv la fiecare cameră şi persoană din casă.

Aceasta a fost posibil deoarece spiritele demonice lucrează în grupuri extrem de mari, capabile să se subdividă în subgrupuri mari şi mici; adică erau destule spirite care să se desfăşoare. Oricare dintre grupuri, indiferent cât de mare sau mic, a fost capabil să facă prăpăd în vieţile familiei lui Penny.

Din fericire, tatăl lui Penny avea mentalitatea unui militar, capabil să gândească precum duşmanul. Cu gândirea lui militară şi cunoştinţele mele despre cum lucrează spiritele, cu ajutorul lui Dumnezeu am putut să învingem toate spiritele Bloody Mary şi să le alungăm în Numele lui Isus.

Notă: Nu există fantome reale. Spiritele care pretind că sunt fantome sunt de fapt spirite demonice. Spiritele demonice sunt îngerii căzuţi despre care se vorbeşte în Apocalipsa. Încercarea de a-i alunga, când au dreptul de a fi cu persoana, va avea ca rezultat dreptul lor de a se întoarce şi de a-şi aduce prietenii demonici cu ei.

Slender Man

Notă: Precum Bloody Mary, Slender Man este o creaţie a omului, pe care spiritele au adoptat-o ca a lor. Figura lui Slender Man are braţe care ajung la podea. Unele imagini îl arată ca un copac, cu braţele întinse ca nişte ramuri. Printre alte deghizări, spiritele demonice îl folosesc acum pe Slender Man ca să le apară oamenilor. Am primit un e-mail de la una dintre victimele lui, spunând că apăruse în dormitorul ei noaptea – stând în colţul camerei, privind-o.

[Stacie Spielman, Bloody Mary. Copyright © Stacie Spielman. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.staciespielman.com, unde nu mai este disponibil.]