Archive for 28/02/2014

Teologia liberală, o erezie

Întrebare: Ce este teologia liberală?

Răspuns: În învăţătura creştină liberală, care nu este deloc creştină, raţiunea omului este accentuată şi este tratată ca autoritate finală. Teologii liberali caută să reconcilieze creştinismul cu ştiinţa seculară şi gândirea modernă. Făcând aceasta, ei tratează ştiinţa ca atotcunoscătoare şi Biblia ca plină de fabule şi falsă. Primele capitole ale Genezei sunt reduse la poezie şi fantezie, având un mesaj, dar netrebuind a fi luate literal (în ciuda faptului că Isus a vorbit despre acele prime capitole în termeni literali). Omenirea nu este văzută ca total depravată, şi astfel teologii liberali au o perspectivă optimistă despre viitorul omenirii. Evanghelia socială este de asemenea accentuată, în timp ce inabilitatea omului căzut de a o împlini este negată. Faptul că o persoană este sau nu mântuită de păcatul său, şi pedeapsa sa în iad, nu mai sunt o problemă; important este cum îl tratează omul pe tovarăşul său. „Iubirea” tovarăşilor noştri umani devine problema definitorie. Ca rezultat al acestui „raţionament” al teologilor liberali, următoarele doctrine sunt propagate de teologii liberali cvasi-creştini:

1) Biblia nu este „insuflată de Dumnezeu” şi are erori. Din cauza acestei credinţe, omul (teologii liberali) trebuie să decidă care învăţături sunt corecte şi care nu sunt. Credinţa că Biblia este „inspirată” (în înţelesul original al cuvântului) de către Dumnezeu este afirmată de naivi. Aceasta contrazice direct 2 Timotei 3:16-17: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

2) Naşterea din fecioară a lui Hristos este o învăţătură mitologică falsă. Aceasta contrazice direct Isaia 7:14 şi Luca 2.

3) Isus nu a înviat din mormânt în formă trupească. Aceasta contrazice relatările despre înviere din toate cele patru Evanghelii şi din întreg Noul Testament.

4) Isus a fost un învăţător moral bun, dar urmaşii Lui şi urmaşii lor şi-au luat libertăţi în ceea ce priveşte istoria vieţii Lui (nu au existat miracole „supranaturale”), Evangheliile fiind scrise mulţi ani mai târziu şi doar atribuite primilor ucenici, pentru a da o greutate mai mare învăţăturilor lor. Aceasta contrazice pasajul din 2 Timotei şi doctrina păstrării Scripturilor de către Dumnezeu.

5) Iadul nu este real. Omul nu este pierdut în păcat şi nu este condamnat la o judecată viitoare, fără o relaţie cu Hristos prin credinţă. Omul se poate ajuta pe sine; nu este necesară o moarte de sacrificiu a lui Hristos, deoarece un Dumnezeu iubitor nu ar trimite oamenii într-un asemenea loc ca iadul, şi deoarece omul nu este născut în păcat. Aceasta Îl contrazice pe Isus Însuşi, care declară că El este Calea către Dumnezeu, prin moartea Lui ispăşitoare (Ioan 14:6).

6) Cei mai mulţi dintre autorii umani ai Bibliei nu sunt cei care se crede în mod tradiţional că sunt. De exemplu, ei cred că Moise nu a scris primele cinci cărţi ale Bibliei. Cartea lui Daniel a avut doi autori, fiindcă nu există niciun mod în care „profeţiile” detaliate din ultimele capitole să fi putut fi cunoscute dinainte; ele trebuie să fi fost scrise după ce au avut loc faptele. Aceeaşi gândire se aplică la cărţile Noului Testament. Aceste idei contrazic nu numai Scripturile, ci şi documentele istorice care verifică existenţa tuturor oamenilor pe care liberalii îi tăgăduiesc.

7) Cel mai important lucru pentru om este să-l „iubească” pe aproapele său. Lucrul iubitor de făcut în orice situaţie nu este ceea ce spune Biblia că este bine, ci ceea ce teologii liberali decid că este bine. Aceasta neagă doctrina depravării totale, care afirmă că omul nu este capabil să facă nimic bun şi iubitor (Ieremia 17:9), până ce este răscumpărat de Hristos şi i se dă o natură nouă (2 Corinteni 5:17).

Există multe pronunţări ale Scripturii împotriva celor care ar nega dumnezeirea lui Hristos (2 Petru 2:1) – ceea ce face creştinismul liberal. Scriptura denunţă de asemenea pe cei care ar predica o Evanghelie diferită de ceea ce a fost predicat de către apostoli (Galateni 1:8) – lucrul pe care îl fac teologii liberali, negând necesitatea morţii ispăşitoare a lui Hristos şi predicând o evanghelie socială în locul ei. Biblia îi condamnă pe cei care numesc binele rău şi răul bine (Isaia 5:20) – ceea ce fac unele biserici liberale, acceptând homosexualitatea ca un stil de viaţă alternativ, în timp ce Biblia condamnă în mod repetat practicarea ei.

Scriptura vorbeşte împotriva celor care ar striga „pace, pace” când nu este pace (Ieremia 6:14) – ceea ce fac teologii liberali, spunând că omul poate să ajungă la pacea cu Dumnezeu separat de jertfa lui Hristos pe cruce, şi că omul nu este nevoie să se îngrijoreze cu privire la o judecată viitoare înaintea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre un timp când oamenii vor avea o formă de evlavie, dar îi vor tăgădui puterea (2 Timotei 3:5) – ceea ce face teologia liberală prin faptul că spune că există o anumită bunătate interioară în om, care nu cere o renaştere prin Duhul Sfânt, prin credinţa în Hristos. Şi vorbeşte împotriva celor care ar sluji idolilor în locul singurului Dumnezeu adevărat (1 Cronici 16:26) – ceea ce face creştinismul liberal, prin aceea că el creează un dumnezeu fals după placul său, în loc să se închine lui Dumnezeu, aşa cum este El descris în întreaga Biblie.

[What is liberal Christian theology? Sursa: www.gotquestions.org]

Teologia liberală

O scurtă descriere a teologiei liberale făcută de apologetul Caius ben-Obeada.

Creştinismul redus la esenţe

C. S. Lewis – Creştinismul redus la esenţe

CRESTINISMUL-REDUS-LA-ESENTE-C.-S.-LEWISCuprins
Introducere
Prefaţă
CARTEA I
Binele şi răul ca indicii cu privire la semnificaţia universului
1. Legea Naturii Umane
2. Câteva obiecţii
3. Realitatea legii
4. Ce se ascunde în spatele legii
5. Avem motive să fim neliniştiţi
CARTEA A II-A
Ce cred creştinii
1. Concepţii rivale despre Dumnezeu
2. Invazia
3. Alternativa şocantă
4. Pocăitul perfect
5. Concluzie practică
CARTEA A III-A
Conduita creştină
1. Cele trei laturi ale moralităţii
2. „Virtuţile cardinale”
3. Moralitatea socială
4. Moralitate şi psihanaliză
5. Moralitatea sexuală
6. Căsătoria creştină
7. Iertarea
8. Păcatul cel mare
9. Dragostea
10. Speranţa
11. Credinţa
12. Credinţa
Dincolo de personalitate: sau primii paşi în doctrina Trinităţii
1. Facere şi naştere
2. Dumnezeul în trei persoane
3. Timp şi dincolo de timp
4. Infecţia bună
5. Încăpăţânaţii soldaţi de plumb
6. Două observaţii
7. Hai să ne închipuim
8. Este creştinismul greu sau uşor?
9. Socotirea costului
10. Oameni buni sau oameni noi
11. Oamenii noi

Pentru a downloada, clic pe Creştinismul redus la esenţe.

Clic aici pentru varianta audio!

Medicina alternativă – Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie, cristaloterapie

Vladimir Pustan – Medicina alternativă | Probleme discutabile | Cireşarii Tv | 05-oct-2014

Terapii alternative, vindecare cu orice preț? Invitaţi: Ilie Popa, Fănel Şerban şi David Moza

În emisiune se discută despre acupunctură, homeopatie, hipnoză, reflexologie, yoga, reiki, terapia culorilor, rolfing – terapia de masaj, cristaloterapia, atingerea terapeutică, magia albă, aura (diagnoză), aromoterapia, iridiogia (diagnoză), piramidologia, radiestezia, terapia florală, farmece, talismane (vindecătoare) şi despre implicaţiile lor spirituale şi forţele ce stau în spatele lor.

Vindecările paranormale

Preotul Iustin şi prof. dr. Ioan Vladuca conferenţiază despre „Vindecările paranormale”. Trebuie văzută conferinţa, pentru a combate lucrarea duhurilor căzute prin astrologie, radistenzie şi bioenergie.

Ioan Ciobotă & Ernest Valea, Radio Vocea Evangheliei TimişoaraMedicina alternativă. Homeopatie, acupunctură

Homeopatie, acupunctură. Episodul 1

Homeopatie, acupunctură. Episodul 2

Homeopatie, acupunctură. Episodul 3

Homeopatie, acupunctură. Episodul 4

Homeopatie, acupunctură. Episodul 5

Homeopatie, acupunctură. Episodul 6

Homeopatie, acupunctură. Episodul 7

Homeopatie, acupunctură. Episodul 8

Homeopatie, acupunctură. Episodul 9

Clic aici pentru a downloada cartea lui Ioan Ciobotă „Homeopatie, acupunctură, bioenergie, radiestezie, cristaloterapie şi alte forme de medicină alternativă. O perspectivă creştină”.

Vrăjitoriile din Alexandria şi misionarul Nelu Şandor

Ioan Ciobotă & Pastorul Nelu Șandor – Vrăjitoriile din Alexandria şi misionarul Nelu Şandor (Radio Vocea Evangheliei Timişoara, 10.01.2014)

Pentru a asculta online sau a downloada, clic aici.

Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru un creştin întors de curând la Dumnezeu este foarte important ca el să înceapă bine. De aceasta prima lecţie are că scop să vă ajute ca să vă întăriţi credinţa în Biblie, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu. Ţineţi seama că Biblia nu este o carte de filozofie, deşi ea este filozofică. Nu consideraţi Biblia ca pe un tratat ştiinţific. Cu toate acestea nu este nicio contrazicere între faptele stabilite de ştiinţă şi Biblie.

Biblia nu este o carte de istorie, dar când vorbeşte despre istorie, ea dă date exacte.

Biblia a fost dată de Dumnezeu omului pentru a-L descoperi pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu – Fiul, Unicul Mântuitor.

Ioan 14:6 „Isus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.»”

EL este centrul şi circumferinţa. Este Hristos de la Geneza până la Apocalipsa.

Ioan 5:39 „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”

Biblia este aşa de sus deasupra tuturor celorlalte cărţi, după cum sunt de sus cerurile faţă de pământ. Cineva a spus despre Biblie: „Citeşte-o ca să fii înţelept, crede-o ca să fii mântuit şi aplic-o, ca să trăieşti o viaţă adevărată!”

PUNCTUL I

BIBLIA AFIRMĂ CĂ ESTE CUVÂNTUL INSPIRAT A LUI DUMNEZEU

2 Timotei 3:16-17 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.” Creştinii care se conduc după învăţăturile Evangheliilor au la bază acest adevăr. Biblia afirmă că este cuvântul insuflat al lui Dumnezeu. Prin „insuflare” înţelegem că Duhul Sfânt a exercitat (a pus în mişcare) influenţa Sa supranaturală asupra scriitorilor Bibliei. Scrierile au fost insuflate – nu neapărat scriitorii lor, întrucât Biblia nu susţine nicăieri că a fost scrisă de oameni inspiraţi.

1) Duhul Sfânt este autorul Bibliei.

2 Petru 1:20-21 „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nicio prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Isus Hristos a spus ucenicilor Săi că EL va lăsa „multe lucruri” nedescoperite şi că va veni Duhul Sfânt şi-Şi va alege anumite persoane prin care El Îşi va descoperi oamenilor voia Sa cea desăvârşită, şi că Duhul Sfânt va fi Învăţătorul credinciosului.

Ioan 16:12-15 „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”

2) Omul este instrumentul folosit de Duhul Sfânt ca să scrie Biblia.

3) Rezultatul: Cuvântul infailibil (care nu greşeşte) al lui Dumnezeu.

De aceea, Biblia este fără greşeli şi absolut demnă de încredere.

Psalmi 119:89 „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri.”

Matei 24:35 „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

PUNCTUL II

BIBLIA ESTE O CARTE GREU DE ÎNŢELES

1 Corinteni 2:14-16 „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci «cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?» Noi însă avem gândul lui Hristos.”

Biblia este o carte greu de înţeles, pentru că ea a venit din infinit, la ce este finit – de la Nemărginit, Atotputernicul Dumnezeu, la omul mărginit. De aceea nu poţi înţelege Biblia aşa cum ai putea înţelege scrierile lui Platon sau Socrate.

Dacă Biblia ar putea fi înţeleasă de omul firesc (natural), ar fi o carte obişnuită şi nu ar mai putea fi Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL III

BIBLIA ESTE O CARTE UNITARĂ

2 Petru 1:21 „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.”

Unitatea Bibliei este o minune. E o bibliotecă de 66 de cărţi, scrise de peste 35 de autori diferiţi, într-o perioadă de aproximativ 1500 de ani. Autorii alcătuiesc un fragment de umanitate, printre ei găsindu-se învăţaţi şi neînvăţaţi, incluzând împăraţi, pescari, slujbaşi de stat, ţărani, învăţători şi medici. În textele ei se include religie, istorie, legislaţie, ştiinţă, poezie, dramă, biografie şi profeţie. Totuşi părţile ei variate sunt la fel de armonios unite ca şi părţile care formează trupul omenesc. Pentru ca 35 de autori, cu un trecut şi o educaţie atât de deosebite, să scrie despre atât de multe subiecte, pe o perioadă de aproximativ 1500 de ani, într-o armonie absolută constituie o imposibilitate matematică. Asta nu se putea întâmpla! Cum ne explicăm atunci cazul Bibliei?

Singura explicaţie acceptabilă (mulţumitoare) este „oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.

PUNCTUL IV

BIBLIA ARE O PUTERE DEOSEBITĂ

Evrei 4:12 „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător.”

1) Biblia spune că are o putere de separare la fel ca o sabie. Biblia desparte pe om de păcat (Psalmi 119:11 „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”), sau păcatul îl desparte pe om de Biblie.

Isaia 59:2 „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”

2) Biblia spune că are o putere de reflecţie la fel ca o oglindă.

Iacov 1:22-25 „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă, şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

În Biblie ne vedem aşa cum ne vede Dumnezeu pe noi – ca păcătoşi.

Romani 3:23 „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.”

3) Biblia spune că are o putere de curăţire la fel ca apa.

Efeseni 5:25-26 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt.”

David s-a rugat că Dumnezeu să-l spele de nelegiuire şi să-l cureţe de păcat.

Psalmi 51:2 „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu!”

4) Biblia spune că are o putere de reproducere (de înmulţire) la fel ca sămânţa.

1 Petru 1:23 „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”

Suntem copii Lui Dumnezeu pentru că am fost născuţi în familia Lui Dumnezeu prin sămânţa care nu poate putrezi a Lui Dumnezeu. Aceasta este naşterea din nou.

Ioan 3:1-8 „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: «Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.» Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.» Nicodim I-a zis: «Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?» Isus i-a răspuns: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: «Trebuie să vă naşteţi din nou.» Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”

5) Biblia spune că are o putere de hrănire la fel ca mâncarea.

1 Petru 2:2 „şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.”

Biblia este hrana spirituală a sufletului. Creştinul NU poate rămâne tare în Domnul dacă nu cercetează Cuvântul Lui Dumnezeu.

PUNCTUL V

BIBLIA PORUNCEŞTE CREDINCIOSULUI SĂ CERCETEZE SCRIPTURILE

2 Timotei 2:15 „Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.”

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat” este o poruncă.

Pe măsură ce vei studia Biblia, vei descoperi nu numai că ea conţine Cuvântul Lui Dumnezeu – ci că ea ESTE Cuvântul Lui Dumnezeu. Trebuie să reţii de asemenea că Biblia conţine cuvintele Lui Dumnezeu, cât şi cuvintele lui Satan, ale demonilor, îngerilor şi oamenilor – atât bune cât şi rele! Dumnezeu este ADEVĂRUL şi nu poate să mintă. Satan „este mincinos şi tatăl minciunii”.

Ioan 8:44 „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.”

Omul este natural (firesc) şi de aceea limitat şi nu spune totdeauna adevărul.

Matei 22:15-46 „Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: «Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor. Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?» Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: «Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.» Şi ei I-au adus un ban. El i-a întrebat: «Chipul acesta şi slovele scrise pe el ale cui sunt?» «Ale cezarului», I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: «Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!» Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. În aceeaşi zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: «Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său şi să-i ridice urmaş.» Erau, dar, la noi şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea. La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. La înviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.» Drept răspuns, Isus le-a zis: «Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. Cât priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.» Noroadele care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Isus. Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: «Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?» Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.» Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.» În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.» Pe când erau strânşi la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: «Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?» «Al lui David», I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: «Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: «Domnul a zis Domnului Meu: «Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale»? Deci dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?» Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.

În pasajul biblic de la Matei 22:15-46 avem cuvintele lui Isus, ale fariseilor, ale irodienilor şi ale saducheilor. Fariseii, irodienii şi saducheii încercau să-L încurce pe Isus în învăţăturile Sale, ca să-L poată acuza de călcarea Legii lui Dumnezeu.

Cuvintele erau rostite cu intenţii rele, dezvăluind gândirea omului firesc, în paralel (odată) cu cuvintele lui Dumnezeu care veneau de pe buzele Lui Isus.

În timp ce cercetezi Biblia, puneţi următoarele întrebări:

1) Cine vorbeşte: Dumnezeu, un demon, un înger sau un om?

2) Cui vorbeşte: poporului Israel, neamurilor, Bisericii, oamenilor în general sau unui om sau fiinţe aparte?

3) Cum poate fi aplicat acest cuvânt la propria mea viaţă, ca să mă facă un creştin mai bun?

[Sursa: Viaţa creştină prin Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, cu Psalmii, îndrumări biblice şi note culese de Porter Barrington, 1991]