Archive for 31/08/2011

Paralizia în somn este activitate demonică

Paralizia în somn

Specialiştii în medicina modernă din Occident spun că paralizia în somn apare când creierul se trezeşte din starea de mişcare rapidă a ochilor [în engleză, REM], dar trupul se află într-o stare de paralizie care, spun ei, împiedică trupul să manifeste mişcările făcute în visele subiectului şi dă naştere la halucinaţii, în cele mai multe cazuri despre prezenţe rele în cameră. Dar ei admit în mod deschis că se ştie foarte puţin despre fiziologia paraliziei în somn şi că explicaţia este în cel mai bun caz o ipoteză.

Există mai multe probleme cu teoria respectivă. Una este că în general paralizia în somn este însoţită de sentimentul că este ceva rău în cameră. Iar dacă ea este doar rezultatul faptului că oamenii visează în timp ce trupul le este încă adormit, de ce nu raportează mai mulţi oameni tot felul de vise diferite aşa cum te-ai aştepta, în contrast cu experienţe aproape identice cu acel rău perceput? Aceeaşi poveste, acelaşi sentiment şi uneori aceeaşi entitate sunt descrise de oameni care nu au avut legătură unul cu celălalt sau nu au auzit niciodată înainte de paralizia în somn. Cred că în acest punct este de folos să auzim ce au crezut timp de sute de ani alte culturi despre paralizia în somn. [Vezi video.]

Voi fi sincer cu voi, ştiu ce este paralizia în somn. Ştiu cum să o opresc şi am cunoscut nenumăraţi oameni care au făcut-o să dispară imediat, pentru totdeauna. Aveţi răbdare cu mine în timp ce vă explic, fiindcă sunt sigur că multora dintre voi nu vă va plăcea adevărul, dar este tot ce aveţi nevoie ca să puneţi capăt odată pentru totdeauna paraliziei în somn în viaţa voastră.

Poate că aţi ghicit până acum că paralizia în somn este cauzată de o prezenţă demonică în cameră. Există o veste bună şi o veste ea în legătură cu aceasta. Vestea rea este că demonii sunt deştepţi şi înşelători şi foarte răi, vestea bună este că există o modalitate de a inversa lucrurile şi de a-i face pe ei victimele la următoarea voastră întâlnire, ca şi să puneţi capăt pentru totdeauna paraliziei în somn.

Răspunsul scurt despre cum se opresc aceste experienţe este că prin autoritatea adevăratului Isus Hristos. Îndoielile pe care le puteţi avea vor dispărea când veţi vedea reacţia demonilor la această autoritate. Modalitatea prin care o puteţi face începe cu Isus Însuşi care în Luca 9:1 spune: „Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.” În 1 Ioan 3:8 spune: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”  Şi din nou, în Luca 10:19-20: „Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”

www.stopsleepparalysis.org

Ceea ce vă voi spune este ori:
A. Minciuni absolute
B. Adevărul

Dacă tu crezi că mint, atunci te rog vino cu un răspuns de ce ar trebui să mint despre aşa ceva, fiindcă nu m-aş putea gândi de ce cineva ar vrea să spună o minciună ca aceasta…

… Ca să mă fac clar, TOT ce îţi spun este adevărul.

Mai întâi de toate nu am vrut să vorbesc cu adevărat despre aceasta cu NIMENI, dar trebuie să spun ceea ce ESTE NEVOIE să fie spus…

PARALIZIA ÎN SOMN ESTE ACTIVITATE DEMONICĂ

Am spus-o! OK, pe o notă serioasă, care sumarizează întreaga chestiune, dar îţi voi spune de ce şi cum este „activitate demonică”.

Trebuie să ne întoarcem cu aproximativ 10 ani în urmă. Eram adolescent şi ca cei mai mulţi băieţi, eram lasciv! Cu hormonii şi tot restul. Aceasta evident vine cu anumite practici ca poftirea cu ochii, cu mintea, curvia şi masturbarea.

Vom reveni la toate acestea imediat, dar aici vorbim despre prima mea experienţă cu „paralizia în somn”.

Într-o noapte stăteam întins în pat treaz şi am crezut că simţeam cum pisica mea mergea pe mine, deşi eram 99,9% sigur că pisica nu era în cameră, totuşi m-am uitat să o văd pe mine… Dar nu era acolo…

Am presupus repede că doar simţeam lucruri, dar gândul îmi intrase deja în minte. Unul pe care chiar nu îl vroiam acolo. Unul care mă făcea paranoid şi temător… „O, Domnul meu, este un demon în camera mea!” Vreau să spun, hai să fim serioşi, eram doar EU în cameră, nu animale de casă sau altcineva, doar EU…

Voi reveni repede la aceasta, deşi pentru puţin, deoarece a ajunge la concluzia unui demon este puţin… Puţin bizar, poate crezi, dar vezi, am fost crescut într-o familie creştină, am avut eliberare, cunoscută ca exorcism (şi nu eram „posedat”, dar activitatea demonică avea loc în viaţa mea; nu am ştiut niciodată de ce, fiindcă aveam doar 9 ani), fiindcă mă trezeam în cele mai multe nopţi sculând casa cu ţipetele mele, deşi nu-mi aminteam niciodată în dimineaţa următoare. Oricum, părinţii au gândit că aveam nevoie de eliberare şi ei bine, a funcţionat! Laudă lui Dumnezeu! Dar precum am spus, nu am idee de ce mi s-au întâmplat acele episoade, dar ei bine, acesta este doar un exemplu al cunoştinţei mele despre demoni.

Restul cunoştinţelor mele vin din poveşti de la membrii familiei şi de la cei apropiaţi mie şi hai să spunem, am auzit destul de multe despre aceasta până la 11 ani! Ştiam cum îţi poţi deschide viaţa atacurilor demonice (diferite păcate obişnuite, ocultism etc.) şi cum să scapi de ele (ELIBERARE – Spune-le pe nume şi alungă-i în Numele lui Isus).

Să trecem la jumătatea adolescenţei mele. Deoarece am explicat despre activitatea paralizie în somn, şi cum ştiam că era activitate demonică, probabil te gândeşti: „Ei bine, cum ştii exact?” Ei bine, aşa cum am spus înainte de a explica prima mea experienţă, că la fel ca cei mai mulţi adolescenţi eram activ sexual şi plin de poftă… Acum rămâneţi cu mine aici… Dacă nu ştii deja, pofta sexuală, imoralitatea sexuală, masturbarea şi curvia sunt păcate, conform Bibliei (deşi masturbarea nu este numită specific ca păcat, dar este poftă sexuală). Acum, atacurile se întâmplau DOAR într-o zi în care ori mă masturbam, ori curveam, ori aveam contact sexual cu prietena mea… sau cu orice altă fată, de fapt… NUMAI ÎN ACELE ZILE.

(Ca să adaug puţin mai multe informaţii despre atacuri, deşi ceea ce am explicat la început mi s-a întâmplat pe când eram „complet treaz”, toate celelalte experienţe ale paraliziei în somn le-am avut când eram adormit/trezit din somn, şi au variat de la halucinaţii la experienţe în afara trupului, fiind târât de-a lungul patului, la paralizie completă a corpului cu excepţia ochilor, visuri, auzirea de voci şi de asemenea de zgomote ciudate care erau greu de explicat, şi visuri care erau complet nebuneşti.

În cele din urmă am realizat cauza! Nu am observat legătura la început, dar în FIECARE ZI în care am comis păcate sexuale, S-A ÎNTÂMPLAT. Acum, în timpul celor 8-10 ani în care am avut-o, am alunecat şi atacurile aveau loc, dar cu rugăciune, pocăinţă şi dorinţe noi de a-L urma pe Dumnezeu, am devenit mai puternic să rezist acestor păcate.

Acum voi fi sincer, scriu aceasta de aproape trei luni şi în timpul acesta am avut „paralizie în somn” (cunoscută şi ca activitate demonică; dacă nu ai înţeles încă!) şi încă o dată a fost din cauza greşelilor mele. Un lucru pe care l-am observat este că atunci când nu ai avut-o un timp şi episoadele revin, pot să fie mai rele decât înainte.

Aceasta îmi aminteşte de ceea ce a spus Isus în Biblie: Matei 12:43-45: – Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.” Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.

Acum, nu am avut niciodată eliberare (exorcism) pentru aceasta, probabil datorită faptului că-mi era ruşine, dar m-am rugat constant pentru eliberare de la Însuşi Cel Atotputernic, şi când m-am întors de la păcatele şi dorinţele mele sexuale, am avut cel mai liniştit somn de luni de zile.

Apropo, dacă nu eşti familiar cu termenul „eliberare”, în principal este exorcism, cu excepţia faptului că nu ai nevoie de apă sfinţită, crucifixe etc. Identifici ce spirit necurat este în persoană, de ex. „duh de teamă”, şi alungi demonul în Numele lui Isus.

Acum permite-mi să fac clar că nu spun că păcatul sexual este cauza „paraliziei în somn”, spun că PĂCATUL ESTE CAUZA.

Numai şi numai Hristos este Cel care te va elibera complet din ea. Chiar dacă se opreşte pentru o vreme, poate, şi cel mai probabil va reveni, iar episoadele pot deveni mai terifiante decât vă puteţi imagina unii dintre voi. Nu este neobişnuit în unele cazuri, aşa cum unii dintre voi poate că ştiţi deja, să te trezeşti cu vânătăi. Cel care m-a îngrozit a fost când m-am trezit cu o urmă de mână roşie pe mine ca şi cum aş fi fost strâns tare.

Realitatea prezenţei răului în viaţa ta poate şi te va conduce la Hristos, dacă alegi să-L cauţi. Când vei avea următorul atac şi vei putea să strigi sau cel puţin să vorbeşti (dacă nu ai gura paralizată, dacă da, spune-o în cap). Strigă: „Prin puterea şi autoritatea lui Isus, du-te în abis, spirit necurat, în Numele lui Isus Hristos PLEACĂ!” [Nu suntem de acord cu poruncirea spiritelor necurate să meargă în abis, ci: Du-te unde Domnul Isus îţi spune să te duci.]

Vei vedea că este putere în Numele Lui Isus şi demonii tremură la Numele Lui. Trebuie să vorbeşti cu îndrăzneală şi autoritate şi cu credinţa că demonii vor fugi chiar la menţionarea Numelui lui Hristos pentru ca ei să o facă.

Pentru a avea victorie asupra atacurilor demonice totuşi, ai nevoie de Hristos în viaţa ta.

Rugăciunea păcătosului – Recunoaşterea nevoii

„Rugăciunea păcătosului” este un termen care descrie cuvintele rostite de o persoană când îşi recunoaşte păcatul şi nevoia unei relaţii cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Sună cam aşa:

„Tată, ştiu că am călcat legile Tale şi păcatele mele m-au separat de Tine. Îmi pare cu adevărat rău, şi acum vreau să mă întorc de la viaţa mea păcătoasă, la Tine. Te rog iartă-mă şi ajută-mă să evit să păcătuiesc din nou. Cred că Fiul Tău, Isus Hristos, a murit pentru păcatele mele, a înviat din morţi, este viu şi îmi aude rugăciunea. Îl invit pe Isus să devină Domnul vieţii mele, să conducă şi să domnească în inima de azi înainte. Te rog trimite Duhul Tău cel Sfânt să mă ajute să Te ascult şi să fac voia Ta pentru restul vieţii mele. În Numele lui Isus mă rog. Amin.”

humbleservant@sleepparalysis.org.uk

[Sleep Paralysis, What It Realy Is and How to Stop It, www.sleepparalysis.org.uk]

Cauze
Primele zece cauze ale paraliziei în somn

1.) Cele mai obişnuite cauze ale paraliziei în somn de care ne-am ocupat este aceea că oamenii au fost implicaţi în diferite grade, chiar şi în cel mai uşor grad în practicile oculte. Lucruri precum mesele ouija, cărţile de tarot, cele mai multe tipuri de meditaţie, canalizarea spiritelor, chiar cercetarea obsesivă despre ocult şi/sau OZN-uri, pot fi o uşă deschisă pentru unii oameni.

În general, cu cât persoana intră mai adânc în ocult, cu atât mai multe uşi deschide, şi cu atât mai multă autoritate câştigă demonii asupra sa, ceea ce poate duce la atacuri fizice severe şi în unele cazuri chiar la răpiri de către extratereştri [fiinţe spirituale căzute].

Este important să realizăm că demonii dobândesc cu atât mai multă autoritate asupra ta cu cât intri mai adânc, cu cât „îmbrăţişezi” mai mult experienţa. Adică au un interes real pentru o persoană care devine mai activă în ocult.

2.) O altă cauză este o anume formă de „intrare” generaţională care a fost deschisă pentru persoană, de obicei de un părinte sau un bunic. Cel mai adesea când un bunic a fost implicat în ritualuri masonice. Se poate întâmpla şi dacă părinţii sau bunicii au fost implicaţi în ocult la un anumit nivel. Aceasta este de obicei problema cu oamenii care au paralizie în somn de când erau foarte mici.

3.) O altă posibilitate, mai rară, este că în cameră există un obiect puternic demonizat. Pot fi cristale, cărţi sau statui. De fapt aproape orice poate fi demonizat, chiar dacă persoana care ataşează prezenţa demonică crede că ataşează doar „energie” sau altceva. Aşa cum am spus este mai rar, dar tot este posibil. Deuteronom 7:25-26 [Chipurile cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. Să nu pofteşti şi să nu iei pentru tine argintul şi aurul de pe ele, ca nu cumva aceste lucruri să ajungă pentru tine o cursă; căci ele sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău. Să nu aduci niciun lucru urâcios în casa ta, ca să nu fii nimicit cu desăvârşire, tu şi lucrul acela; să-ţi fie groază de el, să-ţi fie scârbă de el, căci este un lucru blestemat.], Iosua 7:1 [Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel.], 1 Corinteni 10:20-21 [Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor. Sau vrem să întărâtăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai tari decât El?], Deuteronom 32:17 [Au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, dumnezei noi, veniţi de curând, de care nu se temuseră părinţii voştri.], Levitic 17:7 [Să nu-şi mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veşnică pentru ei şi pentru urmaşii lor.].

4.) Mânia severă poate fi de asemenea o cauză. Efeseni 4:26-27 spune: „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.”

5.) Dacă cineva semnificativ sau partenerul de căsătorie are un anumit nivel de posesiune demonică, contactul sexual poate transfera paralizia în somn de la o persoană la cealaltă.

6.) Oamenii au raportat că vizionarea filmelor de groază la extremă poate conduce la paralizia în somn.

7.) Imoralitatea sexuală şi masturbarea conduc la paralizia în somn. Clic pe link pentru mai multe informaţii despre spiritele sexuale: www.demonbuster.com/incubus.html

8.) Sunt cazuri foarte rare în care, de obicei sataniştii, fie în grup sau pe cont propriu, au raportat că au folosit călătoria astrală pentru a intra în camera anumitor oameni noaptea (de obicei pentru scopuri sexuale). Aceasta poate cauza simptome similare paraliziei în somn, dar de obicei ar trebui să fie evident că este un om, nu doar un spirit rău care pretinde că este om.

9.) Droguri de multe tipuri pot cauza paralizie în somn. În special tipurile mai dure.

10.) Se pare că anumiţi oameni au anumite „praguri” de trecut ca să ajungă la ea, sau că de ele depind cât de severă este paralizia în somn pentru ei. De exemplu, aproape oricine participă la practici oculte severe o experimentează, dar sunt unii oameni care trebuie doar să citească despre practicile oculte sau OZN-uri sau un alt lucru, înainte ca ea să înceapă la ei. Acelaşi lucru este adevărat cu anumite tipuri de imoralitate. Se pare că ţine mai mult de inima persoanei decât de severitatea fărădelegii.

[Top 10 Causes of Sleep Paralysis. Sursa:  www.sleepparalysis.org.uk]

Lupta

Ce se întâmplă aici este ceva ce lipseşte în cea mai mare parte din cele mai multe biserici creştine astăzi, şi anume discuţia reflexivă despre lupta spirituală. În principal ceea ce se întâmplă este Efeseni 6:12. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Acum, când are loc un eveniment real, ceea ce este nevoie să-ţi aminteşti este că tu, ca şi credincios, ai putere şi autoritate. Dacă eşti un creştin născut din nou, Dumnezeu te vede literalmente ca parte a lui Isus, o ramură altoită, prin Duhul. Când se întâmplă ceva ca aceasta, spune: „Prin puterea şi autoritatea lui Isus, nu ai dreptul să fii aici. Trebuie să pleci în clipa aceasta.” Nu folosi propoziţii cu „eu”, şi NU SPUNE NICIODATĂ: „Îţi poruncesc să iei din cameră.” Autoritatea lui Isus şi infinita Lui putere sunt cele care îţi permit să porunceşti ca aceste lucruri să iasă din viaţa ta. Dacă nu te poţi mişca şi nici vorbi, chiar şi numai faptul de a spune în gând: „Isuse, ajută-mă!”, va face ca entităţile să dispară.

De asemenea, să te rogi pentru protecţie înainte să mergi la culcare este întotdeauna o idee bună.

Iată două posibile rugăciuni:

Cere lui Isus să stea în spărtură ca entităţile să nu se întoarcă după ce le-ai alungat.

Rugăciune:

„Doamne Isuse, stai în spărtură pentru mine şi închide orice uşi deschise, orice domenii ale păcatului din viaţa mea în care duşmanul poate avea o întăritură, ca ele să nu se întoarcă.”

Roagă-te, în Numele şi autoritatea lui Isus, pentru a face entităţile să plece:

Roagă-te aşa:

„Prin puterea şi autoritatea lui Isus Hristos, demonii şi spiritele dinăuntru nu au niciun drept să fie aici! Trebuie să plece în clipa aceasta şi să nu se întoarcă niciodată! Demonii nu pot rămâne!!!”

Gândeşte-te la aceasta ca la termenii negocierilor unui contract.

Aceasta nu închide toate uşile spirituale prin care pot intra entităţile, dar este un început destul de bun. Ocazional, este nevoie de alte lucruri.

[Warfare. Sursa: www.sleepparalysis.org.uk]

Suişurile şi coborâşurile paraliziei în somn

Ştiu că am acoperit aceasta în mărturia mea generală, dar aici este pe fragmente şi sumarizată. Este mărturia mea pentru www.stopsleepparalysis.org. Minunată misiune, din cele ce aud, iar Tom Bionic are nişte poveşti grozave despre cei care au învins paralizia în somn. Deci iat-o pe a mea.

Am depus această mărturie înainte, de multe ori, dar de atunci mi s-au întâmplat nişte lucruri noi, ei bine, este timpul să le întărim. Spre deosebire de o mulţime de oameni, nu-mi amintesc să fi avut paralizie în somn înainte de a deveni creştin. De fapt, toate episoadele mele s-au întâmplat după aceea. Bănuiesc că din cauză că am trecut de cealaltă parte în războiul spiritual din Efeseni 6:12, trecând de la partea lui Satan de partea lui Dumnezeu, acceptându-L pe Isus Hristos ca Domnul şi Mântuitorul meu.

Înainte de aceasta, avusesem o influenţă pseudo catolică şi mă rugam ca atare, dar nu devenisem creştin. În anii adolescenţei fusesem preocupat de New Age, fantome, criptozoologie [ipoteze despre animale misterioase, care acoperă teme de la Yeti/Sasquatsch/Big Foot la presupusul monstru din Lock Ness, ori la fel de presupuşii dinozauri din jungla congoleză] şi OZN-uri. În şcoala generală citisem câteva cărţi despre OZN-uri, am citit destul de mult revista Fate. Această revistă avea un mare număr din fiecare din acest gen de poveşti. Nu am practicat niciodată cu adevărat în mod serios vreun fel de magie sau meditaţii, deşi din când în când am încercat într-adevăr să mişc obiectele cu mintea sau să colectez energie chi/viaţă ca să pot deveni mai puternic. Ştiam că „magia” era greşită, dar gândeam că puterile psihice şi genul acesta de lucruri sunt fenomene naturale. Deci aveam în cap un gen de amestec din Biblie şi New Age.

Episodul 1: Terorile nopţii la 19 ani

S-a întâmplat chiar după ce devenisem creştin. Aveam 19 ani şi tocmai venisem la Hristos prin misiunea lui Chuck Swindoll, Insight for Living. A fost din motive pur egoiste, nu vroiam să merg în iad, fiindcă adânc în inima mea ştiam că exista unul.

Apoi am început să citesc Biblia şi am citit destul de mult în ea. Nu aş spune exact că am „înţeles-o”, dar era o temelie bună. După câteva luni în care l-am ascultat pe Chuck şi am citit Cuvântul, am prins ocazional programul lui Jerry Falwell la TV. În una dintre ocazii, am văzut că vorbeau despre masacrul de la Columbine şi aveau un autor care comenta despre cei doi ucigaşi şi cum erau în satanism. Cartea pe care o prezentau era „Latura întunecată a supranaturalului”. Venind din New Age, aveam acel gen de fascinaţie faţă de demoni şi războiul spirtual, şi m-am gândit să văd despre ce era vorba.

Privind acum la ea, au nişte informaţii cu adevărat bune pentru un fundament, despre ce spune Biblia despre OZN-uri şi un număr de alte lucruri. Am citit-o, dar o parte a inimii mele nu a vrut să accepte tot ce spuneau ei. Un incident din carte era… paralizia în somn.

Vorbeau despre clasica poveste a unui „demon stând pe pieptul cuiva şi apăsându-l”. Am fost înspăimântat de aceasta. În noaptea aceea, sau în câteva zile, am gustat prima oară paralizia în somn.

M-am trezit şi eram apăsat în pat şi am simţit cea mai rea şi mai plină de ură prezenţă pe care şi-o poate cineva imagina. Plină de ură este de fapt o subestimare. Oricât aş încerca, cuvintele actuale nu pot descrie felul de rău inteligent care m-a asaltat în patul meu în noaptea aceea. Din fericire, nu s-a arătat.

Eram confuz. Nu eram sigur ce se întâmpla. Pisica mea nu reacţiona la acea prezenţă, cu siguranţă dacă ceva ar fi în camera mea, pisica mea ar reacţiona. Dar nu. Dormea sforâind.

Atunci mi-am amintit ce spunea cartea „Latura întunecată”. Şi anume să te rogi în Numele lui Isus şi se va opri. Aşa am făcut, şi s-a oprit. Am adormit din nou.

Episodul 2: Un an sau mai mult mai târziu

Al doilea atac nocturn al meu a fost mai mult sau mai puţin la fel ca primul, cu excepţia unui lucru. Nu-mi amintesc cum s-a oprit atacul. Bineînţeles că s-a oprit, dar tot ce-mi amintesc este că mi-am pierdut cunoştinţa şi am adormit din nou.

Amintirea mea despre incident nu este cea mai bună, dar am câteva idei despre ce s-a întâmplat. Ceea ce cred eu că s-a întâmplat este că am strigat într-adevăr la Dumnezeu, şi am cerut în cele din urmă să se oprească în Numele lui Isus. Este de asemenea posibil să fi încercat pe cont propriu să mă concentrez să mişc o parte a corpului (o tehnică New Age împotriva răpirii de către extratereştri) ca să-l fac să se oprească. În orice caz, cred că s-a oprit într-adevăr după ce m-am rugat în Numele lui Isus.

De ce nu s-a oprit imediat?

Pe vremea aceea, chiar dacă eram mântuit, trăiam într-un mod al „harului ieftin”. Uneori păcătuind, gândindu-mă că mă voi pocăi imediat după aceea. Mântuirea era cardul meu gratuit de a scăpa de păcat. Cred de asemenea că odată cu credinţa creştină, nu renunţasem pe deplin la convingerile mele New Age. De fapt am încercat într-o ocazie să dezvolt telekinezia şi am încercat de asemenea să fac să visez despre viitor. Pe scurt, eram creştin, dar carnal. Mărturiseam păcatul, dar cine ştie cât de des m-am pocăit cu adevărat de el. Aveam şi păcat nemărturisit, despre care credeam de asemenea că nu este păcat.

Toate aceste lucruri împreună cred că au avut ca rezultat un atac de paralizie în somn care nu s-a oprit imediat. Ca şi cum Dumnezeu îmi arăta că stratagema de a o învinge nu constă în faptul că Isus este un nume magic, ci în faptul că relaţia mea cu El trebuie să fie corectă.

Episodul 3: Umbre întunecate, umbre mai întunecate

Eram între 20 şi 25 ani şi locuiam într-o pivniţa unei case cu un pastor de la biserica la care mergeam. Încă aveam probleme cu păcatul în viaţa mea cu care mă confruntam, dar treceam şi printr-o perioadă extrem de întunecată. Tocmai fusesem concediat de la o slujbă, mă luptam să găsesc una nouă. Mă luptam de asemenea cu ce însemna să fiu creştin.

Fusesem prieten cu un păgân sau doi în acel punct din viaţa mea, şi din nefericire nu au fost cele mai bune influenţe. Cine ştie câţi demoni erau ataşaţi de ei şi dacă (demonii) au decis să-mi distrugă viaţa. Petrecusem de asemenea cu adevărat în divertismentul ocult, crezându-l inofensiv. Buffy şi Angel erau spectacolele mele preferate. Am jucat mult Soul Reaver. Aceste lucruri, subtil şi nu atât de subtil, au subminat relaţia mea cu Dumnezeu. Pe deasupra, mă duceam la biserică în cea mai mare parte pentru socializare, şi mă confruntam cu multă mânie din cauza situaţiei cu slujba.

Într-o noapte m-am trezit n mijlocul nopţii. Cu ochii închişi, am putut să presimt sau să simt că o persoană era în cameră cu mine. Nu pretind că am vreun dar psihic, dar persoana se mişca sau o simţeam în camera mea de parcă ar fi fost colegul meu de cameră. Ca alte dăţi când fusesem în cameră împreună.

Dar nu putea fi aşa.

Uşa mea era destul de zgomotoasă când se deschidea, iar uşa nu se deschisese. Mai mult, dacă ar fi fost deschisă, pisica mea s-ar fi trezit şi ar fi fugit pe uşă, sau ar fi reacţionat în vreun fel. Realizând aceasta, am decis să deschid ochii şi să arunc pe furiş o privire fără să mă mişc.

Nu am văzut ceva sau pe cineva. Aceasta până m-am uitat în partea cea mai întunecată a camerei, unde nici lumina de la fereastră nu pătrundea. În acea masă de umbre, am văzut forma unui bărbat negru ca smoala. Stătea nemişcat, fiindcă eu cred că ştia că l-am văzut.

Din nou, în acest moment nu-mi amintesc ce s-a întâmplat. Cred că am şoptit: „În Numele lui Isus Hristos, pleacă” şi m-am întors la somn. Dacă nu a fost aşa, m-am rugat în Numele lui Isus să plece şi am adormit.

Trebuie să fi plecat, pentru că nu am mai fost deranjat.

Episodul 4: O nouă direcţie

După incidentul cu persoana din umbră, am intrat într-un fel de alunecare. Am continuat să mă lupt cu problemele ale păcatului, dar am început şi să mă lupt cu cine era Dumnezeu. Mă simţeam cu adevărat rănit şi făceam un minimum pe care îl poate face cineva şi să poate fi încă numit mântuit. De asemenea, probabil că citeam Biblia neregulat. În vremea aceea mă întorsesem la informaţiile de cea mai bună calitate despre OZN-uri, şi făceam periodic yoga, şi începeam într-adevăr să intru în unele lucruri rele din nou. Cădere de cea mai bună calitate.

Nu că fac reclamă Reţelei de Radio Revelaţii, dar până nu am început să ascult Future Quake, să citesc opera Dr. Heiser, să-l ascult pe Russ Dizdar şi Radioul Revelaţii, nu m-am întors la Dumnezeu. Pe scurt, Dumnezeu a vindecat încet acele lucruri şi m-am pocăit. Am început să înţeleg lucrurile dintr-o perspectivă cu adevărat creştină, în loc să o fac dintr-o perspectivă creştină morală/filozofică.

Am avut un vis interesant care a avut impact în lumea spiritului, dar nu despre aceasta este acest episod. Este de ajuns să spun că au fost câteva visuri în care sunt destul de sigur că am fost vizitat de un demon, deşi nu am fost atacat.

Într-o zi am auzit mărturia lui Gaz Parker. Pentru un anume motiv, am simţit impulsul de a intra în legătură cu el, şi ne-am trimis e-mailuri periodic. În timp scurt, Gaz m-a încurajat să fac un blog. Am început să mă rog să aibă eliberare de atacurile spirituale pe care le avea.

Aproape chiar când îmi începeam blogul, am avut un vis.

Visul a fost în „casa mea”, dar nu era de fapt casa în care locuiesc cu adevărat, nici cea în care locuisem. Afară în stradă era un motociclist chel, care arăta dur. Familia mea era şi ea acolo, dar l-am văzut pe tipul acela plimbându-se afară pe stradă, şi l-am văzut şi am ştiut că era un demon. Urma să mă duc afară şi să-l mustru în Numele lui Isus. Tocmai deschideam uşa exterioară când am realizat că nu puteam vorbi.

Apoi am început să gândesc „sângele lui Isus” în mod repetat, iar apoi m-am trezit instantaneu. Când am început să devin conştient, am putut simţi cum corpul meu a fost deodată eliberat de paralizie. Atunci am ştiut că era un atac demonic, fiindcă am simţit acelaşi fel de prezenţă ca la primul atac.

După aceasta, am început să mă rog lui Dumnezeu cu privire la armura spirituală, şi L-am rugat să mă umple cu Duhul Sfânt. Am fost capabil să aduc fiecare piesă a armurii lui Dumnezeu, ceea ce este ciudat fiindcă niciodată nu mi le pot aminti pe toate.

Episodul 5: Chiar?

Cel mai recent atac al meu nu a fost declanşat de nimic de care să-mi pot aminti liber. Şi chiar nu am o poveste de fundal care să meargă cu el. Îmi amintesc doar că în timp ce mă trezeam, simţeam că era o presiune uşoară care mă ţinea jos. Era incredibil de uşoară, dar am putut să spun că era paralizie în somn.

Desigur, pe atunci ştiam cum stăteau lucrurile, şi când am gândit pe jumătate „Isus”, m-am putut mişca.

Nu spun că demonii nu sunt periculoşi, dar dacă ar trebui să-mi dau cu presupusul, acel demon nu era pe deplin dedicat misiunii de a mă paraliza. Motivul fiind că iau relaţia mea cu Hristos mult mai în serios acum, şi că fac tot ce pot ca să-L urmez. Acel demon ştia că Hristos mă va salva de el, aşa că a fugit aproape înainte de a începe.

Deci aceasta este tot ce am până acum. Sper că nu voi avea mai mult, dar nu se ştie niciodată. Ştiu însă că dacă vor veni din nou, Isus mă va salva din nou, cum a făcut-o înainte.

Episodul 6

Am dormit recent într-o cameră unde ştiu că cineva a făcut qigong. Persoana făcea qigong în principal pentru sănătate, şi presupun că „ştie graniţa” sau unde să se oprească înainte de a intra în opresiunea demonică. Şi deşi în mod tipic mă rog pentru protecţie înainte de culcare, în noaptea aceea ceva a fost cu mine şi rugăciunile mele (poate că am uitat, poate că aveam vreun păcat nemărturisit), şi ghici ce. Paralizie în somn. Nu a fost rea, dar am simţit că ceva mă apăsa, şi I-am cerut verbal ajutor lui Isus în timp ce mă trezeam. Şi s-a oprit.

[The Ups and Downs of Sleep Paralysis. Sursa: www.dontaskthatinchurch.blogspot.ro]

Clic pe linkurile de mai jos!

Demonii nopţii şi paralizia în somn – Eliberare şi libertate

Incubus şi succubus: Ajutor pentru cei care au fost vizitaţi de demonii nopţii

Incubus şi succubus, demonii nopţii

Paralizia în somn şi oamenii umbre

12 moduri de a opri activitatea demonică, bântuirile şi manifestările spirituale

Vindecat de coşmaruri

Sleep Paralysis – How to Stop it – Treatment – Help – Causes

Invazia păgână – Spaţiul secret

Binecuvântare sau blestem

Vladimir Pustan | Mai are blestemul putere asupra noastră? | Probleme discutabile | 10 mai 2015

Binecuvântare sau blestem – Conferința Punctul Zero. Sesiunea 1

Binecuvântare sau blestem – Conferința Punctul Zero. Sesiunea 4

Emisiunea De la blestem la binecuvântare – cu Fănel Şerban şi Claudiu Lăpădat

Înregistrarea (needitată) a emisiunii „De la blestem la binecuvântare” – cu păstorii Fănel Șerban și Claudiu Lăpădat – difuzată în direct pe Alfa Omega TV pe 25 octombrie 2012, ora 21.

Emisiunea a tratat subiectul blestemelor, despre modul în care putem fi liberi de ele pentru a trăi în binecuvântarea lui Dumnezeu. S-a vorbit despre puterea cuvintelor rostite peste viața noastră, despre blesteme generaționale, obiceiuri românești cu impact negativ. „Vom cunoaște Adevărul și Adevărul ne va face liberi.”

Nu există o rețetă, însă Dumnezeu are principii clare în Scriptură, enunțate în numeroase locuri din Biblie, însă sintetizate în Deuteronom 28, în care Dumnezeu pune în fața poporului ales binecuvântarea și blestemul pentru a alege.

Fănel Şerban poate fi contactat la adresa de e-mail fanel.serban@punctulzero.com sau la Biserica Punctul Zero, aflată pe Str. Alexandru Ioan Cuza nr. 6 din Braşov, unde este Pastor senior. Pentru mai multe informaţii despre Fănel Şerban, clic pe https://www.punctulzero.com/despre-noi/pastori/.

Fănel Șerban – Blestemul ca efect al neascultării: sunt enumerate câteva din cauze: nerespectarea unor principii biblice, zeciuiala, necinstirea părinților, neonorarea liderilor. Deuteronom 27, 28 (principiul binecuvântarii și al blestemului)

Dan Bercian, Radio UnisonPăcat generaţional şi stăpâniri demonice

Corneliu Marcu – Binecuvântare sau blestem

Iosif Anca – Binecuvântaţi şi nu blestemaţi

Marius Stroia  – Binecuvântări şi blesteme

Titus Colţea – Binecuvântări şi blesteme (1-10)

Ioan Ciobotă & Pastorul Claudiu Lăpădat – Puterea cuvintelor – Colectiv (Radio Vocea Evangheliei Timișoara, 04.11.2015)

Ioan Ciobota & Pastorul Claudiu Lapadat – Puterea cuvintelor – Colectiv – Demisie Victor Ponta by Eliberare De Satanism on Mixcloud

Titus Colțea – Binecuvântări și blesteme. Cauzele blestemelor. Figurile autoritative din viață (fragment). Pentru a downloada, clic aici, Media Menu, Download Audio.

Teodor Ciuciui – Binecuvântare sau blestem

Teodor Ciuciui – Binecuvantare sau blestem by Eliberare De Satanism on Mixcloud

Povestea unui fost emo

emoO nouă viaţă!

Înainte de a vă descoperi ce lucruri măreţe a făcut Domnul în viaţa mea, vreau ca tot ce voi scrie să fie spre Slava lui Dumnezeu, căci merită toată cinstea si onoarea de acum şi până în veci, AMIN!!!

Mă numesc George şi am 19 ani. Îl cunosc pe Dumnezeu încă de mic copil, prin familia din partea mamei. Am umblat tare în Hristos, El era totul pentru mine, mă încuraja şi îmi dădea de fiecare dată pacea sufletească de care aveam nevoie, acea pace pe care mulţi încearcă să o înlocuiască, agăţându-se de ceva lumesc.

Printre acei „mulţi” mă număr şi eu. La vârsta de aproximativ 9 ani viaţa mea a avut un declin.

Din cauza situaţiei financiare mama a trebuit să plece în străinătate ca să ne poată asigura pâinea de toate zilele. Eu, de fire, eram foarte „mămos” să zic aşa. Unde era ea întotdeauna eram şi eu, o iubeam extraordinar de mult, ea era singura mea sursă de afecţiune pământească. Eram o fire emotivă, doream să fiu înţeles în toate, să mi se acorde un maxim de importanţă.

O dată cu plecarea mamei toate acestea s-au dus. Dintr-o dată paradisul vieţii mele s-a transformat într-un infern. Despărţirea aceasta a pus baza noii mele persoane. Depresia a început să intre în sânge. Batjocura şi neafecţiunea celor din jur o intensifica tot mai mult. Aveam un refugiu în credinţă, dar până şi acesta mi-a fost înfrânt. Încetul cu încetul m-am depărtat de Dumnezeu. Plăcerile lumeşti îmi otrăveau sufletul.

Am vrut să umplu acel gol din inimă, mai întâi prins non-stop de calculator, totuşi mă simţeam părăsit de toată lumea. Pe lângă aceasta trebuia să am grijă de casă, ţinând în unele privinţe, locul mamei. Din această cauză nu mai vroiam nici prieteni, nu mai aveam timp de nimic. M-am închis în mine şi am încercat să arăt lumii că sunt vesel, dar numai eu ştiam ce aveam în suflet.

De multe ori mă uitam la sora mea care avea doar 2 ani la plecarea mamei şi mă gândeam: „De ce nu putem oare să avem şi noi o viaţă normală?”. Această întrebare a început să mă macine tot mai mult. Răceala din suflet, de-a lungul anilor s-a mărit.

Ajuns la vârsta de 15 ani, am fost nevoit să părăsesc casa din cauza liceului şi m-am mutat la oraş. Mi-a fost foarte greu să mă acomodez cu un mediu total diferit, deoarece eu stăteam la sat, fapt care m-a determinat să mă închid tot mai mult şi să nu mai conteze nimic.

Un an mai târziu întunericul a pus ochii pe mine, a observat clar situaţia mea şi a reuşit să mă doboare complet prin curentul „EMO KIDS”!

Lăsându-mă ispitit şi crezând că mă regăsesc în totalitate în acest „curent” am început să mă schimb dramatic, la început prin înfăţişare: păr lung, haine tot spre negru, apoi chiar şi stărilor sufleteşti le-am adăugat încă un plus de tristeţe. Am ajuns la concepţia că pentru mine totul este pierdut, motiv pentru care să trăiesc nu mai am, nu este nimeni care să îmi fie alături, nu am pe nimeni în care să mă bazez căruia să îi spun tot ce am pe suflet.

Totuşi, prin toate acelea, câteodată mai strecuram câte o rugăciune spre Dumnezeu şi ceream măcar un prieten, dar în majoritatea timpului depresia mi-era atât de mare încât nu vedeam decât moarte. Eram foarte răzvrătit, nu mai acceptam pe nimeni, niciun fel de afecţiune. Toţi pentru mine erau morţi, nu exista nimeni, credeam că mă aflu într-o lume părăsită unde rătăceam singur fără scăpare.

Satana şi-a „înfipt ghearele” tot mai mult, nu mai exista un lucru frumos în viaţa mea, o zi nu trecea fără să nu plâng.

Într-una din zile, după insistenţa unei surori care m-a ajutat foarte mult, am mers la adunare îmbrăcat specific emo, cu bretonul peste ochi, şi un frate păstor a dat îndemnul să se roage pentru curentul EMO. Eu fiind de faţă fierbeam de nervi, celui ce mă influenţa nu îi convenea deloc. Dar acea rugăciune a făcut multe în viitor, şi m-a impresionat credinţa cu care se rugau fraţii pentru mine, iar asta m-a încurajat puţin.

După o vreme am reînceput să mă plimb singur din nou. Mai ales în timpul nopţii sau pe vreme rea, cu ploaie, nu mai conta nimic. Ascultam mereu melodii EMO ROCK care nu făceau decât să mă deprime mai mult. Cu bretonul peste ochi nu mai vedeam nimic nu mai auzeam nimic, pur şi simplu eram închis într-o lume a mea, paralel cu realitatea. Cimitirele erau ca o a doua casă pentru mine, noapte sau zi, tot mai mult le vizitam.

Adoram cuvântul „moarte”, până şi vestimentaţia mi-era împodobită cu acele capete de mort specific EMO, pe hanorace, tricouri, inele, medalioane, brăţări etc. Eram însetat de întuneric, până şi ochii, apoi unghiile le-am pictat cu negru.

În orice caz, se cunoştea că nu mai eram eu stăpân pe viaţa mea. Frica şi durerea mă cuprindea tot mult, cei din jur au început să arate cu degetul să mă catalogheze numai din cauza look-ului apoi mă excludeau din vieţile lor. Pe unii care vroiau să mă ajute îi refuzam complet, ceva în interiorul meu nu îmi dădea voie să îi accept.

Mama a venit acasă pentru puţină vreme, nu am cuvinte să exprim durerea din sufletul ei când a văzut ce am devenit. Îmi punea nişte întrebări parcă erau săgeţi aruncate direct în inimă, iar eu îi răspundeam cu răceală, dar apoi conştiinţa mă condamna, pentru că o iubesc enorm.

Doream tot mai multă moarte, să mi se termine odată coşmarul în care trăiam, vroiam să nu mă fi născut, să dispar în aşa fel încât să nu fi ştiut nimeni că am existat vreodată, dar eram conştient de ceea ce mă aştepta dacă provocam eu moartea.

Singurătatea a crescut, situaţia şcolară a scăzut drastic, de la copil premiant am ajuns aproape corigent. Iubire în mine nu mai exista, familia nu mai conta, mă plimbam pe stradă şi deşi erau atâţia oameni, nu vedeam nimic, nu simţeam nimic, un lucru bun nu vedeam în viaţă, ziceam că nu se merita să o mai trăiesc, nu am de ce.

Îmi venea să ţip mereu, să zic că nu mai pot, vreau salvare. Ura faţă de mine creştea tot mai mult, mă consideram bun de nimic. Apoi când am văzut ce am devenit, cum mi-am distrus toată viaţa, regretul şi-a făcut prezenţa şi mă rodea enorm.

Crezând că durerea trupească ar putea să mă trezească, am apelat la automutilare, mă tăiam pe mâini, palme… Dar nu a fost aşa, la început două, trei tăieturi, apoi setea de moarte mi-a ajuns la maxim. Chiar nu vroiam să mai trăiesc în coşmarul acela. Mi-era foarte frică, oriunde mergeam şi mă uitam mă vedeam mort. Dacă mergeam într-un bloc cu multe etaje, de exemplu, aveam instinctul de a mă arunca. Dar numai puterea lui Dumnezeu m-a împiedicat să nu fac asta.

Aproximativ un an am fost captivat de jocuri online, nu mâncam şi nu dormeam cu zilele. Zi şi noapte eram în faţa calculatorului, rob al internetului. Viaţa reala puţin mai conta. Când mă trezeam puţin la viaţă, mă uram atât de mult încât nu mai vroiam să am contact cu lumea. Credeam că prin acele jocuri puteam totuşi să umplu acel gol imens din suflet, dar dimpotrivă, l-am mărit.

Între timp totuşi Dumnezeu mă trezea câte un pic prin câţiva fraţi şi surori dar, apoi cădeam şi mai tare. Important e ca aceşti fraţi au sădit sămânţa Cuvântului care a început să mă frământe totuși, pentru perioade scurte …

Tăieturile se înmulţeau, ura de sine tot creştea…

Dumnezeu văzând în ce situaţie am ajuns, mi-a răspuns la vechea mea rugăciune de a avea măcar un prieten. Acel prieten stătea zi de zi cu mine, nu pleca până nu încetam să mai plâng sau până nu vedea că mă simt mai bine. Avea atâta răbdare, asculta totul, fapt care m-a determinat să am încredere în el. Îmi vorbea despre iubirea lui Dumnezeu faţă de noi, de punctele roz din marele întuneric la care ar trebui să mă uit, să îmi ascult slaba voce a sufletului şi să nu las ca Cel rău să îşi bată joc de mine.

Pentru ceva vreme mi-am recăpătat încrederea în mine, m-am trezit din nou, dar stările anterioare mă invadau şi nu puteam să fac mai nimic. Prietenul respectiv, văzând că nu dau ascultare mai la nimic, pentru puţină vreme s-a supărat şi s-a distanţat oarecum de mine.

Eu crezând că nu îl mai am nici pe el sau pe altcineva care să mă ajute, am ajuns într-o stare în care durerea din suflet mi-era enormă. Am fost ajuns la 50 si ceva de kilograme, la o înălţime de 1,84. Nu îmi simţeam nici trupul, credeam că mor… Am zis: „Doamne, ajută-mă, că mor!”, deci am avut acea capabilitate şi voinţă de a cere ajutor Domnului.

Atunci Dumnezeu a vorbit inimii mele cu aceste cuvinte: „Vino acasă! Prea mult ai suferit şi ai fost rob al întunericului, e timpul să te întorci ACASĂ.”

În momentul acela am simţit prezenţa Domnului Isus lângă mine şi din plâns de tristeţe am ajuns să plâng de bucurie… În sfârşit ACASĂ!

Nu am cuvinte să Îi mulţumesc Domnului pentru seara aceea.

După acea întâmplare am mai căzut, dar nu aşa tare încât să nu mă mai pot ridica.

Satana, crezând că aproape mă pierduse, m-a ispitit din nou. Mi-a pus o fată în faţă de care m-am îndrăgostit, dar nu puteam să fiu cu ea. Aceasta mi-a readus vechea stare timp de o săptămână aproximativ. Dându-mi seama că nu pot fi cu ea, am încercat să mă refugiez în alcool pentru prima dată în viaţa mea. M-am ameţit oarecum, apoi am luat o lamă şi mi-am tăiat ambele mâini foarte tare. Colegii de apartament şi prietenii s-au speriat şi au vrut să cheme ambulanţa.

Apoi mi-am dat seama ce am făcut şi am zis că trebuie să se termine odată pentru totdeauna. Cu aceasta am încheiat definitiv viaţa emo. Circa doi ani am fost rob al întunericului. Am început o nouă viaţă prin Isus Hristos. Domnul mi-a arătat din nou toată slava Lui prin vechii fraţi şi surori din copilărie, dar şi prin cei noi. M-am născut din nou prin sângele Domnului şi viaţa mea s-a schimbat radical. Fericirea şi speranţa sunt nelipsite acum. Nu am cuvinte să Îi mulţumesc pentru toate. A Lui să fie slava, cinstea şi onoarea în veci de veci. AMIN!!!

Sper că prin această mărturie să vă daţi seama că Dumnezeu poate lucra şi la inimile voastre oricât de împietrite ar fi ele, doar să Îl acceptaţi. El nu poate intra dacă nu aveţi puţină voinţă. Aşa cum am strigat „Doamne, ajuta-mă, că nu mai pot”, aşa puteţi să faceţi şi voi când speranţa vi-e străpunsă, doborâtă la pământ.

Astfel vă îndemn dar fraţilor, în Numele Domnului Isus Hristos… Iar voi, cei care nu Îl cunoaşteţi cu adevărat pe Domnul, nu încercaţi să vă găsiţi refugiul în lucruri pământeşti… alcool, internet, anumite grupări sau secte care apar şi dispar… Singura scăpare e Însuşi Domnul Isus Hristos şi vă garantez asta!!!

Doamne, ajută-ne ca fiind copii ai tăi să ne păstrăm vie calea, să ne smerim întru totul şi să ne uităm doar la Tine. Căci Tu eşti calea, adevărul şi viaţa nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin TINE!

De aceea vă zic, fraţilor, ori de câte ori vedeţi un frate mai ieşit din comun, nu începeţi imediat să criticaţi, ci încercaţi să îl cunoaşteţi, să îi arătaţi că totuşi Dumnezeu îl iubeşte şi că are nevoie de îndurarea Lui.

Fie ca Domnul să ne binecuvânteze cu harul și pacea Lui, şi să domnească în vieţile noastre prin orice lucru înfăptuit. AMIN!!!

[Publicat cu permisiunea autorului.]

Mărturie despre vrăjitorie şi satanism

Realitatea demonilor – O mărturie şocantă

Mărturia unei femei care a avut legătură cu lumea demonilor, trăind cu un vrăjitor şi făcând apoi parte dintr-o grupare de satanişti.

Varianta integrală:

Marturie despre vrajitorie si satanism by Eliberare De Satanism on Mixcloud