de Jeff Harshbarger

Jeff Harshbarger

„Eşti chinuit de îngeri.” Profesorul meu vorbea pe un ton scăzut şi evita să mă privească în ochi. Acest om fusese mentorul meu. Avea toate răspunsurile şi asta era tot ce putea spune?

Ce?! Cum se putuse întâmpla aşa ceva?

Îmi petrecusem ultimii patru ani din viaţă ca satanist. Eram pe deplin dedicat. Satan, sau cel puţin demonii săi, locuiau în mine. Simţisem prezenţa şi puterea lor.

Cumva, în acea toamnă, în timp ce studiam la Ball State University ca să fiu psiholog pentru copii, am simţit ceva diferit. Simţeam, cel puţin din punct de vedere spiritual, un zid impenetrabil în faţa mea.

Acel zid mă deconecta de viaţa demonică pe care o duceam. Niciun ritual sau ceremonie nu m-a putut reconecta cu stăpânii mei demonici; mă simţeam gol şi fragil. Puteam să privesc, dar nu puteam să particip cu adevărat la practicile adunării mele.

Am devenit dureros de detaşat de cele cu care mă hrănisem în ultimii patru ani. Depresia, ca o ceaţă rece, a început să se furişeze în sufletul meu. Cum o uram! Cum tânjeam să găsesc un răspuns! Astfel încât, auzind chiar de la cel care m-a prezentat puternicului Satan că îngerii, care Îl slujeau pe Dumnezeul pe care Îl uram, îmi stăteau în cale, a început să-mi fiarbă sângele. Am fost cuprins de o furie nebună. Dumnezeu nu avea putere reală, sau cel puţin aşa credeam eu. Aveam să mă implic şi mai mult în închinarea la Lucifer.

Am făcut tot ce puteam. Am adunat fiecare caracteristică a rebeliunii în inima mea. Urma să fiu pe cât de distructiv puteam faţă de oricine sau orice îmi stătea în cale. Am început să chem demonicul într-un fel în care nu o mai făcusem în cei patru ani de dinainte.

Până în acel punct din viaţa mea de satanist, fusesem un înger de lumină. Îmi păsa de membrii mai tineri ai legământului nostru şi le ascultam problemele. Nu răneam pe nimeni, ci doar îi manipulam pe cei slabi ca să facă ce le porunceam.

Acum aveam să îl scot pe „tipul cel drăguţ” din mine. De ce să-mi pese de cineva? De acum înainte, membrii adunării mele puteau să-şi poarte de grijă. Singura mea dorinţă era să-i oglindesc în viaţa mea pe tovarăşii mei demonici şi să-mi răstignesc inima de om.

Un bun mod de a o face este să blestemi oamenii doar de dragul distracţiei. Aşa am şi făcut. Luam pe cineva, la întâmplare, rosteam un blestem asupra sa şi trimiteam un demon sau doi după el.

Mă plimbam şi mă rugam activ demonilor; încredinţându-le dorinţa inimii mele, astfel încât dorinţele inimii mele să moară. Cea mai mare dorinţă dintre toate era să găsesc o tovarăşă de viaţă care să mă iubească necondiţionat. Vroiam o soţie şi o familie, dar şi aceasta eram gata să sacrific ca să-mi arăt dedicarea faţă de stăpânul meu.

Dar zidul care bloca dezvoltarea mea primejdioasă continua să-mi stea în cale. Cum se putea aşa ceva? Cum putea acel Dumnezeu al Bibliei, acel Isus slab pe care stăpânul meu Îl omorâse, să fie în stare să-l oprească pe Satan? Într-o după-amiază, acest gând m-a izbit ca un baros. Mă plimbam de-a lungul răului Muncie încercând fără succes să mă concentrez asupra rugăciunii demonice. Întrebarea era prea pătrunzătoare. Am încercat să o îndepărtez, dar dovada se vedea clar, precum oribilele haine strălucitoare atât de populare pe vremea aceea. Nu puteam să o ignor.

[Dancing with the Devil, Part 1. Extras din cartea Dancing with de Devil de Jeff Harshbarger, publicată în toamna anului 2012 de Charisma House Publishers. Copyright © Jeff Harshbarger. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Dan Reany

Scăpând de ocultism

CBN.com – Jeff Harshbarger era de-abia în clasa a treia când părinţii lui au cumpărat o masă ouija. Părea să se distreze bine, până ce a descoperit că nu era un joc.

Jeff Harshbarger cu sotia

Jeff Harshbarger: Când puneai mâna pe oracol, se mişca. Ei bine, fratele meu este glumeţ, şi tot îl loveam cu umărul, convins că el îl învârtea. El a încercat să mă convingă că nu era aşa. Ei bine, ceea ce am făcut a fost să iau masa ouija eu singur în dormitor într-o noapte.

Dan Reany [relatând]: Dar masa ouija a continuat să răspundă la întrebările lui, iar Jeff a ştiut că era la lucru o altă forţă.

Jeff: M-a speriat mai mult decât orice altceva experimentasem, dar în acelaşi timp era ca atunci când te dai pe montaigne russe. Eşti speriat de moarte, dar eşti încântat. Am început să văd că era vorba de o prezenţă care a început să devină tot mai puternică în casa mea. Mă trezeam în toiul nopţii şi simţeam literalmente că cineva mă privea. De fapt simţeam că cineva era cu mine. Mă trezeam şi umblam prin casă ca să experimentez aceasta, fiindcă îmi plăcea.

Dan: În mod normal, când un puşti în clasa a treia sau a doua se trezeşte şi simte o prezentă probabil întunecată în cameră, nu vrea să se scoale în mijlocul nopţii ca să umble prin casă singur ca să verifice.

Jeff: Aşa e. Aşa e. Dar mă bazam pe faptul că ştiam că există mai mult. Era ceva de cealaltă parte.

Dan [relatând]: Nu peste mult timp Jeff era mai apropiat de acea prezenţă decât de tatăl lui alcoolic.

Jeff: Eram un puşti nefericit. Nu vroiam să fiu unde eram. Nu vroiam să fiu în familia în care eram. Deci am căutat o scăpare. Căutam altceva, orice, pentru că viaţa mea era un iad. Eram copilul beţivului oraşului, eram abuzat, neglijat. Nu mă simţeam iubit.

Dan [relatând]: Curând după experienţa cu masa ouija, prezenţa pe care Jeff o simţea în casă i-a vorbit.

Jeff: M-am trezit într-o noapte şi efectiv în spatele urechii mele era o voce care a spus: „Jeff, vino. Vino aici. Este ceva ce vreau să-ţi arăt.”

Dan [relatând]: Acea forţă ciudată i-a provocat lui Jeff experienţe în afara trupului. În acea perioadă, a văzut lucruri cu zile întregi înainte ca să le trăiască în viaţa reală. Apoi Jeff a întâlnit un bărbat care era satanist practicant.

Jeff: Am construit o pentagramă, ne-am aşezat în interiorul pentagramei, el s-a rugat deasupra mea şi şi-a pus mâinile peste mine. Când şi-a pus mâinile peste mine, am fost umplut efectiv de un demon.

Jeff Harshbarger cu sotia

Dan [relatând]: Jeff credea că satanismul era calea pentru a-şi perfecţiona abilităţile paranormale.

Jeff: Când un demon este în preajma ta sau în tine, simţindu-i prezenţa, te minţi pe tine însuţi. Crezi că este puterea ta.

Dan [relatând]: El şi noul lui profesor şi-au făcut propria adunare şi au recrutat alţi adolescenţi care să li se alăture.

Jeff: I-am văzut pe fiecare dintre ei cum au ajuns să fie posedaţi de demoni şi am observat ceva în inima mea. Inima mea simţea pentru ei. Parcă eram condamnat. Ştiam că era greşit. Era ca şi cum ştiam că nu ar trebui să se întâmple. M-am împotrivit acestui lucru fiindcă eram satanist. Nu-mi pasă de nimeni sau de nimic în afară de mine. [Dar] Iată că sunt un satanist căruia îi pasă. Am început să încerc să ucid ritualic acea parte din mine – inima, partea din mine căreia îi păsa.

Dan [relatând]: Indiferent ce au încercat Jeff şi forţele demonice din el, pur şi simplu nu au putut să omoare acea mică sămânţă de dragoste şi compasiune. Astfel că demonii care îi dăduseră putere atâţia ani s-au întors împotriva lui şi au încercat să-l omoare pe el în schimb.

Jeff: Demonii din mine au început literalmente să mă chinuie. Vreau să spun că s-au întors împotriva mea şi unul împotriva altuia, făcându-mă să trăiesc iadul pe pământ…

Dan [relatând]: Jeff a decis că singura cale de scăpa de chin era să se omoare.

Jeff: Aşa că am făcut rost de o armă, m-am dus la un motel, am stat în camera aceea şi mi-am pus arma la cap. Când am privit în jos la ţeava armei, de nicăieri mi-a venit în minte gândul: „Unde îţi vei petrece eternitatea?” Nu am putut să apăs pe trăgaci.

Dan [relatând]: În ziua următoare a încercat să se spânzure, dar frânghia a alunecat. S-a dus la culcare plângând cu sughiţuri. Din nou a auzit o voce, dar de data aceea a fost diferită.

Jeff: Vocea a venit chiar din dreapta mea şi mi-a spus: „Ieşi.” Ştiam că nu era demonică. Era diferită. M-am sculat din pat. Nici măcar nu m-am gândit să străbat casa şi să ies pe uşa din spate. Am deschis fereastra şi am păşit afară. Voi fi sincer cu voi, când am ieşit pe fereastră era o prezenţă complet diferită în curtea din spate. Ştiam că era Dumnezeu. Era o prezenţă incredibilă care emana putere, dar şi dragoste… Ştiam că acea putere care mă urmărise, care nu mă lăsase să mor, era prezentă. Iată dragostea pe care o vroisem dintotdeauna, de care avusesem întotdeauna nevoie, pe care o căutasem întotdeauna şi pe care o căutasem într-un loc greşit. Pentru că nu o aveam, m-am întors către întuneric. Acum iat-o. Doar m-am uitat la cer şi am spus: „Isus, fă ca viaţa mea să fie OK.”

Dan [relatând]: Deşi tocmai îşi dăduse viaţa lui Hristos, Jeff încă se lupta cu demonii. Făcuse ritualuri satanice elaborate ani de zile, dar pentru a scăpa de demoni nu a fost nevoie decât de rugăciunea simplă a unei femei pe care a întâlnit-o la biserică.

Jeff: Tocmai începuse să se roage pentru mine şi demonii din mine au ieşit la suprafaţă şi mi-au întors capul. M-am uitat la ea, iarea s-a uitat la demoni şi a spus doar: „În Numele lui Isus, plecaţi.” Şi au plecat… Aşa a fost. Am alergat să găsesc o oglindă şi m-am uitat la mine însumi pentru prima dată în patru ani. Fiindcă în fiecare zi când mă bărbieream vedeam demonii. În sfârşit eram liber.

Dan [relatând]: Nu peste mult timp Jeff a putut să se căsătorească, în parte fiindcă nevoia lui de dragoste şi acceptare fusese în sfârşit împlinită de Dumnezeu.

Jeff: Fiecare dintre noi căutăm pe cineva, undeva, care să aibă grijă de noi, să ne iubească. Toţi suntem încă copii, deşi trupurile noastre îmbătrânesc. Avem un Tată ceresc care este real, la care avem acces oricând vrem. Gândiţi-vă la aceasta. Ce oportunitate uimitoare de a fi iubit, de a ţi se purta de grijă sau de a ţi se da ce ai nevoie! El nu ne va lăsa sau părăsi niciodată. Este aproape prea bine ca să fie adevărat, aşa că refuzăm să acceptăm. Nu face asta! Ia-L pe Cuvânt! Dă-I voie să fie cine spune El că este. Nu-I spune ce să facă. Nu încerca să-L manipulezi. Fii doar copilul Lui şi lasă-L să-ţi dea ce ai nevoie şi să te iubească. O va face.

[Dan Reany, Jeff Harshbarger: The Devil Inside. Copyright © Christian Broadcasting Network. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Video: Jeff Harshbarger: The Devil Inside. Delivered From Satan

de Jeff Harsbarger

Jeff Harshbarger

Eram un satanist eclectic sau original. Cu alte cuvinte, dacă funcţiona, foloseam. Am început iniţial ca un satanist filozof; satanismul lui LaVey. Dar am descoperit că exista o „putere” şi că demonii îmi stăteau la dispoziţie, de aceea am început să urmez satanismul tradiţional, în timp ce mă ţineam de ceea ce funcţiona la satanismul lui LaVey; filozofiile lui centrate pe sine.

Am sfârşit prin a fi posedat de demoni fiindcă m-am dat lor în schimbul „puterii” pe care o aveau ei. După ce am venit la Isus Hristos, am fost eliberat de demoni. Iată mărturia mea…

După patru ani în satanism, mă simţeam groaznic. Văzusem tot ce avea Satan de oferit şi tot mă simţeam groaznic. Am decis că singurul lucru pe care îl mai aveam de făcut, ca „satanist respectabil”, era să mă omor. Dar chiar înainte de a mă înregistra la motel, ştiam că ceva sau cineva putea să mă facă să-mi pierd cumpătul. Pentru companie şi curaj, am luat cu mine o sticlă de whisky şi o pungă cu marijuana. Mi-am pus arma la cap, dar cumva nu am putut apăsa pe trăgaci. Ştiam că arma funcţiona, dar pur şi simplu nu am putut apăsa pe trăgaci. Dezgustat de mine însumi, am încercat din nou în noaptea următoare. Într-o noapte de septembrie în anul 1981 am încercat să mă spânzur. Am legat frânghia de o grindă în garaj şi am trântit scaunul de sub mine. Am aterizat pe podea, frânghia fiind încă legată de grindă. „Ce eşec”, m-am gândit, „nici măcar nu mă pot omorî.”

Povestea implicării mele în satanism este atât de clasică încât este aproape un clişeu. Eram un tânăr singur dintr-o familie disfuncţională. Tatăl meu era alcoolic. Acasă lucrurile s-au înrăutăţit până ce în cele din urmă părinţii mei au divorţat. Căutam un loc căruia să îi aparţin. Căutam oameni care să-mi acorde atenţie şi să mă accepte. Căutam dragoste, dar eram legat de o familie violentă care m-a lăsat simţindu-mă lipsit de speranţă şi speriat. Ca răspuns, de timpuriu în viaţă am început să privesc la supranatural pentru curaj şi pentru o anumită putere mistică. Eram pregătit pentru o asemenea experienţă şi mult timp am fost interesat de magie şi de alte aspecte ale paranormalului. Chiar şi când eram doar un copil ştiam că există un tărâm spiritual şi că trebuie să fie un mod de a pătrunde în el.

Primul meu contact cu satanismul a avut loc în anul 1978; o furtună a venit pe neaşteptate peste oraşul meu natal. Aveam șaptesprezece ani şi eram în ultimul an la liceu, iar în timpul furtunii mă aflam la lucru într-un magazin local. Tocmai începeam să mă întreb cum voi ajunge acasă în noaptea aceea, când asistentul manager al magazinului, un tânăr de doar optsprezece ani, m-a invitat să stau în apartamentul lui care era în apropiere. Acel tânăr părea să aibă tot ce îmi dorisem eu vreodată. Prestigiu, putere, arăta în toate că îşi controla viaţa şi se purta mult mai matur decât cei 18 ani pe care îi avea. În noaptea aceea mi-a dezvăluit sursa puterii lui. Am fost fascinat. Mi-a arătat ideile magice şi obiectele oculte pe care le adunase. Am fost convins. Mai târziu în acea noapte am făcut o ceremonie şi mi-am dat viaţa lui Satan.

După ce am absolvit liceul, „profesorul” meu şi cu mine ne-am mutat ca să mergem la colegiu. Amândoi am încercat să începem o adunare satanică. Adunarea trebuia să conste din treisprezece discipoli, dar am putut să recrutăm doar şase, toţi bărbaţi. Şase dintre noi împărţeam aceeaşi casă, unde făceam ceea ce eu numesc ritualuri satanice „independente”, creând şi improvizând ceremonii în mod liber. Activităţile adunării includeau farmecele şi desacralizarea Bibliilor şi a oricăror altor articole creştine pe care puteam pune mâna. În acea vreme mă aflam în contact cu demonii în mod regulat, deşi nu cu Satan însuşi. Demonii erau slujitori puternici care veneau la un simplu semn al meu… sau aşa părea. În cele din urmă, părţile înspăimântătoare şi dezgustătoare ale satanismului au pus în umbră părţile palpitante. Am început să mă îngrijorez cu privire la direcţia în care se îndrepta adunarea. Ştiam că nu puteam face pasul următor… ştiam că erau graniţe pe care nu le voi călca niciodată. Vroiam să ies.

Pe atunci am crezut că singurul lucru care îmi rămăsese de făcut era să mă omor. Spre spaima mea, am dat greş. Ştiu acum că numai intervenţia divină m-a salvat atât de armă, cât şi de ştreang. După ce m-am întors acasă, am încercat să beau până uitam de mine, dar am descoperit că gustul berii făcea să mi se întoarcă stomacul pe dos. Aşa că în loc să beau am aprins o ţigară ca să-mi calmez nervii… dar mi-a ars buzele! Astfel că în cele din urmă eu, preotul satanist în devenire, m-am dus în camera mea, m-am întins pe pat şi am început să plâng. În viaţa mea nu voi uita ce s-a întâmplat apoi. Era noaptea târziu. Restul adunării era în oraş petrecând, deci casa era goală. În acea tăcere am auzit o voce care venea de lângă pat care a spus: „Ieşi!” M-am oprit din plâns şi m-am uitat prin cameră aşteptându-mă să văd un demon. Nu era un demon. Vocea s-a mutat la capătul patului meu şi a spus iar: „Ieşi!” Îmi amintesc că am fost atât de zdruncinat de acea poruncă încât am ascultat imediat. M-am strecurat prin fereastra cea mai apropiată din dormitorul meu şi apoi pe alee… şi în prezenţa lui Dumnezeu. Genunchii au începu să-mi tremure şi am căzut cu faţa la pământ, nu era nicio îndoială cu Cine aveam de-a face. Privind către cer m-am rugat: „Isuse, fă ca viaţa mea să fie OK.”

Am străbătut un drum lung de la acele zile în satanism. Cred în continuare într-o realitate spirituală. Cred atât în demoni cât şi în îngeri, în rău şi în bine. Numai că am dat întunericul pe lumină. Domnul Isus Hristos m-a ajutat să ajung la o restaurare deplină. Sunt căsătorit de optsprezece ani. Soţia mea, Liz şi cu mine locuim în Georgia. Cu ajutorul lui Dumnezeu am obţinut masteratul în consiliere pastorală şi am înfiinţat Refuge Ministries. Împreună îi învăţăm pe alţii despre pericolele ocultismului, a convingerilor New Age şi a altor învăţături false. Nu doar că lucrăm cu foştii satanişti; ştiu ce înseamnă să fii singur şi confuz, ajuns la disperare. Suntem aici pentru oricine este trimis de Domnul.

Mărturia mea nu reprezintă satanismul lui LaVey sau satanismul tradiţional. Am fost un satanist eclectic sau original.

Jeff Harsbarger

Refuge Ministries International

[Jeff Harshbarger, Deliverance from Satanism: Testimony of an ex-Satanist. Copyright © Jeff Harshbarger. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Bill Schnoebelen – Hibrizii nefilim pot fi mântuiţi

Poate că mii de femei au fost impregnate de Bene Elohim. Iar eu am întâlnit câţiva dintre urmaşii lor de-a lungul anilor, am slujit câtorva dintre ei. Şi ghiciţi ce? Pot fi mântuiţi, la fel ca oricine altcineva; pot fi eliberaţi ca oricine altcineva. Doar pentru că au avut părinţi răi, nu contează. Atât timp cât au ADN uman, atât timp cât au voinţă umană liberă, pot să vină la cruce, la fel ca oricine altcineva.

Am întâlnit-o pe această doamnă tânără, ea fusese deja eliberată, dar era produsul unui înger căzut cu o vrăjitoare de rang înalt, satanistă, şi singurul mod în care puteai spune că era ceva puţin diferit la ea: era foarte palidă, cu păr foarte negru, ceea ce nu este aşa neobişnuit; dar dacă îşi scotea ochelarii fumurii… V-aţi uitat vreodată în ochii unei capre? Au pupile în formă de rinichi. Şi aşa erau pupilele ei. Ochii ei erau aurii. Şi nu avea gene, iar pupilele ei erau în formă de rinichi, nu rotunde, ca pupilele normale ale fiinţelor umane. Deci avea… economisea bani ca să-şi ia lentile de contact speciale, dar până atunci trebuia să poarte ochelari fumurii ori de câte ori ieşea. Dar Îl iubea pe Isus din toată inima. Şi era atât de recunoscătoare pentru că o eliberase.

Şi am avut mai mulţi tineri aşa. Cei mai mulţi dintre ei erau în ultimii ani ai adolescenţei, aveau puţin peste douăzeci de ani. Deci nu vă pierdeţi nădejdea! Chiar dacă unele dintre aceste lucruri par de necrezut şi destul de înspăimântătoare, iadul nu face nicio rană pe care cerul nu o poate vindeca.

[Videoul Bill Schnoebelen – Nephilim Hybrids Can Be Saved a fost publicat pe publicat pe YouTube, unde nu mai este disponibil.]

Ce aţi spune… Chiar acum, de exemplu, tânăra doamnă cu care mă rugam… A avut o experienţă de răpire. Am condus-o la Domnul, acolo afară. Este acolo afară chiar acum, iar soţia mea şi o altă femeie îi slujesc. A venit tocmai din Fort Walton, Florida. Noi am venit în Florida. Ea locuieşte acum aici în Roswell. Dar ea a auzit despre asta şi a venit pentru răspunsuri, fiindcă pe cât de tânără este, a avut întâlniri cu extratereştri. Şi astfel venit aici pentru răspunsuri. Şi Dumnezeu i le-a dat.

Deci dacă vreţi un caz, există un caz foarte clar. Dar literalmente, de fiecare dată când trec prin asta… Nu v-ar veni să credeţi câţi copii din lume care trec prin asta şi nu au pe nimeni care să-i ajute, nici măcar pe părinţii lor. Şi ştiţi, întotdeauna L-am rugat pe Domnul: „Adu-i la mine!” Şi puteţi să o faceţi şi voi. Chiar puteţi. Rugaţi-vă doar cu ei.

Ceea ce a ajutat-o pe această fată a fost… Crede că este un hibrid. Şi vroia să ştie dacă ei pot fi mântuiţi. Aşa că am dus-o la Isaia 13:1 şi i-am arătat, când Domnul Se va întoarce, Se va întoarce cu cei puternici ai Lui, cei care Îi înalţă Numele. Aceştia sunt „Gerber”, cel puternici în ebraică sunt „Gerber”. Deci sunt păzitori sfinţi. Nu toţi au căzut. Şi aceşti copii nici măcar nu cred că pot fi mântuiţi. Şi când le spui, le arăţi Scriptura că pot, exact ca tânăra aceasta. Este chiar acolo acum, plânge în hohote.

[Sursa: Pastor Chris Ward – Nephilim Hybrids Can Be Saved]

Chris Ward crede că există hibrizi nephilim pe pământ. Cu alte cuvinte, îngerii căzuţi fac ce au făcut în trecut în Geneza 6, creează hibrizi. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” (Matei 24:37)

Ward face un pas înainte şi susţine că hibrizii nephilim pot fi mântuiţi. Programul de reproducere a hibrizilor este periculos fiindcă şterge linia între ceea ce este uman şi ceea ce nu este.

Ward susţine că a condus la mântuire o femeie hibrid. Spune că a fost un moment emoţionant. El afirmă că are material care ar putea fi testat ADN, care ar putea-o dovedi.

Ward se află în prima linie, spunând că primeşte trei apeluri telefonice pe săptămână în legătură cu acest fenomen. Sunt şi alţii, ca John Darnell, Russ Dizdar şi Doug Riggs, care s-au ocupat cu fenomenul abuzului satanic ritual şi care raportează că există nephilimi moderni şi că există un program de reproducere care a fost îndeplinit.

[Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.lamarzulli.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]

Fritz Springmeier – Entităţile reptiliene

Şi surpriza astăzi, surpriza pe care v-am promis-o. Acestea sunt luate din reviste americane, şi poate că va trebui să aruncaţi o a doua privire. Sunt foarte uşor de văzut în original, s-ar putea să nu fie la fel de uşor de văzut pe foliile transparente.

Ochi reptilieni… Deci este bine? Da. Toate aceste fotografii sunt din reviste americane. Ochi reptilieni… Deci ca doamna care spunea toate acele poveşti în Arabia, ştiţi, trebuie să mă chemaţi din nou ca să vă spun mai mult.

Ochi reptilieni, îi puteţi vedea? Vedeţi ce spun? Uitaţi-vă sus aici, uitaţi-vă sus aici, vedeţi cum ochii sunt reptilieni?

De fapt am întâlnit nişte oameni foarte respectabili, care nu mi-ar fi spus poveşti, ca acel psiholog care a văzut nenumăraţi oameni în viaţa ei, care de fapt a văzut astfel de oameni.

OK, mulţumesc. Şi un ultim lucru, ştiţi, plecăm, mergem pe drumuri separate şi toate celelalte, dar vreau doar să vă fac cunoscut: sunt încă în viaţă, nu am dispărut de pe faţa pământului, dacă vreţi să-mi scrieţi, să mă contactaţi, să-mi telefonaţi, ştiţi, sunt acolo. Deci ar trebui să continuăm.

Î: Accepţi întrebări, Fritz?

R: Întrebări? Da. Acum că v-am plictisit de moarte…

Î: O întrebare importantă la care să răspunzi este…

Î: Cum de au ochi reptilieni?

R: Nu aveam de gând să vorbesc despre acest subiect. Nu am răspunsuri finale la unele dintre aceste lucruri. Unul dintre programele importante pe care Illuminati le desfăşoară este crearea nefilimilor. Dacă ne uităm în Scriptură, scrie: „Ca în zilele lui Noe, va fi astăzi.” În vremea lui Noe, Dumnezeu nu era răzbunător şi nu distrugea pământul. Pământul era corupt genetic de îngerii căzuţi care s-au căsătorit probabil atât cu animale cât şi cu oameni. Şi pentru a menţine viaţa, Dumnezeu a adus sfârşitul asupra lumii.

Şi astăzi există o mulţime de experimente genetice, iar nefilimii fiind creaţi, sunt hibrizi, şi acestea sunt o parte foarte importantă a ceea ce fac Illuminati. Iar eu presupun că are legătură cu aceasta. Vorbind despre liniile de sânge ca Rotschild, ei s-au amestecat prin căsătorie cu ceea ce publicul numeşte extratereştri, deci aceşti oameni nu sunt oameni aşa cum ştim noi că sunt oamenii, au fost puternic demonizaţi.

Întorcându-ne în timp, sfătuitorul principal al reginei Elisabeta I, Sir John Dee, era un magician cabalist practicant al magiei negre. Mersese pe continent şi învăţase de la cei mai importanţi cabalişti evrei, de exemplu magia, şi el era ce mai important sfătuitor în Imperiul Britanic. Şi el a creat magia enochiană şi limba enochiană, iar Illuminati care se ascund în spatele edificiului Martorilor lui Iehova, folosesc ritualuri enochiene. De aceea puterea în magia enochiană sunt turnurile de veghere. De aceea sunt ei numiţi Societatea Turnul de Veghere. Dar oricum, ei râd când îşi spun Societatea Turnul de Veghere, pentru că are dublu sens.

Deci John Dee a evocat demoni sau îngeri, OK, cu magia lui neagră. Fiinţele pe care le-a evocat, s-au făcut desene ale lor, şi arătau identic cu ceea ce noi numim extratereştrii gri.

OK. Vă voi spune ceva. Şi apoi m-am vizitat cu oameni instruiţi militar care au ieşit din nivelele înalte ale Illuminati. Şi aceste tipuri diferite de extratereştri participă la ritualurile Illuminati. Pot să continui. Punctul esenţial este că pot concluziona: nu există extratereştri buni, extratereştrii sunt demoni, şi are loc un amestec între demoni şi carne şi sânge, pentru că ei au şi alte experimente genetice.

[Sursa: Fritz Springmeier – Reptilian Entities (Rare Material)]