[Notă: Noi credem că Omul Molie aparține lumii întunericului.]
Comentariu și analiză de L. A. Marzulli
Pe 29 septembrie, în jurul orei 21, lângă Parcul Bustamante, în partea de jos a orașului, o creatură zburătoare ciudată a fost văzută zburând de la un copac la altul. Mărimea sa a fost estimată la aproximativ doi metri înălțime și avea forma unei pisici de mare uriașe: www.gest.com.
A venit un raport din Santiago, Chile, despre un om zburător. Îmi amintește despre similaritatea dintre această reperare și reperarea „Omului Molie” care a avut loc în Point Pleasant, Virginia de Vest, în 1966-1967. L-am intervievat pe Lawrence Gray, care a fost un martor al fenomenului, când creatura a apărut în camera lui în mijlocul nopții. Acestea fiind zise, iată extrasul din cartea Interviuri despre extratereștri. Sunt în procesul de revizuire a cărții, mutarea unor interviuri și adăugarea multora noi și de asemenea, facerea de actualizări. Vom lansa noua carte împreună cu Watchers 7 în noiembrie.
Interviu cu Lawrence Gray
Acesta este cel care l-a văzut pe Omul Molie și a avut ceea ce eu aș numi biruință spirituală asupra sa.
L. A.: Poți să ne dai niște informații despre viața ta, în mod specific ce făceai în Point Pleasant în 1966?
L. G.: În 1966 m-am simțit chemat la misiune și la lucrarea misionară în Papua, Noua Guinee. Astfel că m-am înscris la Școala Biblică de la Colegiul Pelerinului din Frankfort, Indiana. Înainte de aceasta am lucrat într-un supermarket în Point Pleasant, Virginia de Vest. Eram căsătorit și aveam o fetiță. Amândoi slujeam Domnului, așteptând îndrumările Lui pentru viitorul nostru. Pe vremea aceea frecventam Biserica Sfințenia Pelerinului.
La începutul anilor 1970 Dumnezeu mi-a făcut o chemare clară pentru Papua, Noua Guinee, în timp ce citeam cartea Să pieri pentru salvarea lor. Abia în 1977 am plecat în Papua, Noua Guinee, cu Misiunea Evanghelică a Bibliei din Florida. Între chemare și plecare, am graduat Universitatea Marshall și am supervizat Casa Copiilor Gallia Co. din Galliapolis, Ohio.
L. A.: Ce anume ai văzut în mod specific când erai misionar? Lucrări supranaturale în Papua, Noua Guinee.
L. G.: Aceasta mi-a fost spus de niște oameni. Aveau o mulțime de povești legate de ceea ce eu aș numi activitate demonică. Un băiat se afla în camera de zi a unui misionar. O ființă a venit la ușă și i-a cerut să vină să doarmă în cimitir. Era un spirit. Avea formă și era foarte convingător. Băiatului îi era teamă de el, dar s-a dus cu el. Asta s-a întâmplat de mai multe ori… [și băiatul] dormea în cimitir. În cele din urmă băiatul a dormit cu misionarii [în casa lor], iar spiritul a încetat să-l viziteze. Odată spiritul l-a luat pe băiat și l-a pus într-un copac… Într-o altă ocazie, spiritele au venit, au luat o femeie și au pus-o într-o cușcă mică. Oamenii au venit și au scos-o, dar ființa avea putere asupra ei. Lucrurile acestea se întâmplau în mod regulat. Într-o altă regiune a țării, Wally (numele unui demon sau spirit) bântuiau în jurul mlaștinilor și puneau blesteme pe oameni.
Masalias erau spirite care se manifestau noaptea. Dădeau târcoale prin zonă, chinuiau oamenii și cauzau boli și febră.
Aveau spirite ale casei. Când se închinau spiritelor, ceea ce eu cred că era închinare la Diavol, sacrificau un porc și cereau favoare. Bărbații intrau în casa Tombuna și se rugau Diavolului. Credeau că exista un dumnezeu în cer și ocazional îi aduceau jertfe. Oggle Nuk Nuk era numele lui. Toți aveau o relație complicată cu el. De la un trib la altul, credințele difereau.
L. A.: Deci ai fost cufundat în lumea spirituală, o paradigmă diferită de ceea ce vedem în Statele Unite?
L. G.: Cred că avem asta în State, dar Diavolul lucrează diferit aici. Este diferit aici. Are o altă calitate, o dinamică diferită față de acolo. Există demoni, iar abordarea aici este diferită. Diavolul folosește deșertăciunea lumească și luxul. Acolo era pe față, fiindcă fuseseră în asta de multe generații, aici este mai mult un spirit de desfrânare față de acolo.
L. A.: Cum ai descrie perspectiva ta despre lume și viață?
L. G.: Sunt un credincios creștin născut din nou care crede în a doua venire a lui Isus. Am graduat Universitatea Metodistă și am slujit pe câmpul de misiune. Cred că suntem chiar înainte de necazul cel mare, cred că ceea ce facem în Orientul Mijlociu este greșit. Ceea ce facem în Israel este greșit. Nu va aduce pacea.
Lucrarea misionară este încă viabilă, dar devine diferită.
L. A.: Poți descrie evenimentele care au avut loc în Mount Pleasant în 1966? Presupun că ai auzit de Omul Molie manifestându-se, înainte de întâlnirea ta cu el.
L. G.: Am auzit despre el, dar i-am acordat Diavolului credit pentru el. Înțelesesem totul.
L. A.: Ce vrei să spui prin faptul că ai înțeles totul?
L. G.: Biblia spune că Diavolul își poate schimba forma și că dă târcoale ca un leu care rage. Se poate manifesta în orice formă vrea. Poate fi urât sau frumos sau oricum vrea să fie. Pur și simplu mi-am dat seama că Diavolul se manifesta în orice mod vroia. Diavolul se manifesta.
L. A.: În acel moment fuseseși deja în Noua Guinee?
L. G.: Nu, nu fusesem încă la școala biblică. În Noua Guinee m-am dus mai târziu.
L. A.: Deci mai târziu ai apelat la experiențele tale din Noua Guinee ca să explici ce ai văzut în Mount Pleasant?
L. G.: Nu, am crezut că Mount Pleasant asta era. Când m-am dus în Noua Guinee era în mare parte același lucru.
L. A.: Bine, spune-mi ce ai văzut.
L. G.: M-am întors de la biserică, de partea cealaltă a Străzii Jefferson. Locuiam într-o casă chiar vizavi de biserică. Când am ajuns la ușă, am avut sentimentul că era cineva în casă. Nu i-am spus nimic soției. Dar am simțit că era cineva în casă. Am deschis ușa, m-am dus în camera de zi, am verificat dormitorul, baia și celelalte dormitoare, m-am uitat de jur împrejur și nu am văzut nimic. Am făcut cale întoarsă și am intrat în bucătărie. Aveam o ușă care dădea la subsol, legată cu o sârmă, iar în noaptea aceea sârma nu era pusă. M-am gândit că oricine era în casă se afla la subsol. Am deschis ușa, am coborât în subsol, m-am uitat de jur împrejur și tot nu am văzut nimic. Mă miram, meditam și m-am dus la culcare. Pe la trei dimineața am fost trezit din somn. M-am trezit complet. M-am uitat pe fereastră și am văzut o mașină venind în intersecție.
Mi-am întors capul spre dreapta și atunci l-am văzut. Avea cam 2 metri înălțime, dar eu eram întins în pat. Priveam în diagonală, spre partea de pat a soției mele. Avea aripi. Se îmbinau. Erau pene. Două aripi care se îmbinau la capete, ca o singură aripă. Ochii îi erau înfundați în cap. Avea un cap care se îmbina cu umerii (aparent nu avea gât) și aripi de amândouă părțile. În josul șodurilor avea un fel de robă. De la șolduri în jos era diferit. Fără cusături. Fără pantaloni… mai mult ca o robă.
L. A.: Cum arăta ființa?
L. G.: Avea o strălucire argintie, nu era strălucitoare și însorită, dar era luminată. Avea cel mai rău spirit pe care l-am simțit vreodată. Nu am putut spune nimic; vocea îmi era gâtuită… nu am putut-o face să funcționeze. Eram paralizat de teamă. M-a copleșit… Am știut că singurul lucru pe care îl puteam face era să mă bizuiesc pe sângele lui Isus. Am continuat să repet asta iar și iar. Puțin câte puțin a pălit. S-a transformat în nimic și dus a fost. Și toată răutatea lui s-a dus cu el.
L. A.: Poți să descrii în detaliu cum arăta ființa pe care ai văzut-o? I-ai văzut ochii și erau în vreun fel hipnotici? Ce ai simțit când ai dat prima oară cu ochii de ea? Cum a reacționat corpul tău la ea?
L. G.: Prezența pe care am văzut-o stătea în picioare la piciorul patului, pe partea dreaptă, și avea cam doi metri înlțime. Avea o culoare de lună murdară care cumva strălucea. Era o strălucire mată, dar o strălucire. Avea o față cu locuri cufundate pentru ochi, dar era clar că ochii săi se uitau la mine, iar eu m-am uitat la ea. Eram înghețat de teamă din cauza sentimentului puterii rele din cameră. Era personificarea răului. Răul este ca o durere; nu poți să-l vezi, dar știi când este prezent.
L. A.: Cum te-a făcut să te simți când te uitai la ea?
L. G.: M-am simțit groaznic. Știam că Diavolul nu mă putea înhăța, dar prezența cea rea m-a înghețat. Mi-am pierdut controlul, am fost biruit de teamă. Am fost cu totul copleșit de ce se afla acolo.
L. A.: Menționezi că ai avut un sentiment copleșitor al răului. Poți explica? În interviul nostru folosești cuvântul „rău”… Poți să detaliezi?
L. G.: „Rău” este un termen folosit în Scriptură, iar când este folosit descrie condiția în care dreptatea și binele sunt complet abandonate. Este opusul total al dreptății – acesta este Diavolul. Simți că Diavolul este în apropiere.
L. A.: Menționezi că atunci când ai început să te rogi a fost ca atunci când presari sare pe un melc. Ce vrei să spui prin asta?
L. G.: A fost ca atunci când presari sare pe un melc… S-a transformat în nimic.
L. A.: A intrat într-o altă dimensiune?
L. G.: A dispărut… Dusă a fost. S-a întors în nimicnicie. Un melc se transformă în nimic, și astfel dusă a fost.
L. A.: Ce s-a întâmplat apoi?
L. G.: Aici, soția mea… nu-și amintește că am încercat să o trezesc. Am crezut că am trezit-o. Noaptea s-a sfârșit, iar prezența dusă era, nu era nimic în casă.
L. A.: Ai putut să-i spui ceva creaturii sau a fost totul mental?
L. G.: Nu, eram înghețat. A fost mental… o rugăciune mentală.
L. A.: Ai mai spus altceva în afară de „sângele lui Isus”?
L. G.: Iar și iar în minte am continuat să spun: sângele lui Isus… sângele are putere… dragă Isuse, sângele lui Isus.
L. A.: Deci ți-ai folosit armele spirituale?
L. G.: Exact. Nu aveam nicio apărare împotriva lui Lucifer. Nu aveam nicio apărare împotriva a nimic în trupul meu. Fără arme nu există apărare. Tot ce am putut folosi a fost Scriptura. Cunoșteam Scriptura și m-am împotrivit. S-a întâmplat atât de repede. A fost gata și dusă a fost… Aleluia!
Diavolul astăzi este în jurul nostru, dar oamenii îl pot birui prin Cuvânt. Este singurul mod în care îl putem învinge.
L. A.: Încotro crezi că duc toate acestea?
L. G.: Ei bine, cred că exact acum Dumnezeu îl lasă pe Lucifer să facă ce vrea cu moralitatea din națiunea noastră. Oamenii se pot bucura de plăcerile acestei lumi. Biserica își pierde perspectiva. Ce se întâmplă în Irak și în Orientul Mijlociu are legătură cu vremurile din urmă…
L. A.: De ce crezi că a venit după tine?
L. G.: Ei bine, nu mă laud pe mine însumi. Când eram tânăr mă rugam mult. Încercam să pun în practică tot ce știam. Domnul m-a umplut cu Duhul Său și încercam să mă apropii de Domnul. Cred că Diavolului nu i-a plăcut asta. Diavolul încearcă să ne stea în cale. Pe oamenii care duc o viață lipsită de entuziam Diavolul îi lasă în pace, asta este părerea mea. Îl urmezi pe Dumnezeu, va veni după tine…
L. A.: Acum, ani de zile mai târziu, cum ți-a schimbat viața faptul că l-ai văzut pe Omul Molie?
L. G.: Pot să spun că mi-a schimbat-o cât se poate de mult. A făcut Biblia mai reală când o citesc. Știu că există un Diavol [un înger căzut], pentru că l-am văzut cu ochii mei.
Un aspect interesant al interviului a fost acesta. În timp ce își aducea aminte despre acea experiență, Lawrence a început să se simtă compleșit de amintire, deci ne-am oprit, ne-am rugat, iar apoi am continuat. Am fost uimit că, după atâția ani, acea ființă rea încă făcea ca teama să crească înăuntrul său…
[L. A. Marzulli, Mothman? Angelic Entity? Copyright © 2013 L. A. Marzulli. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.marzulli.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]
Observați în imaginea de mai sus titlul „Jschrjsch” care, conform filozofiei pleiadiene a lui Billy Meiers, înseamnă „Regina înțelepciunii”. Remarcați cum titlul pare să fie o versiune a lui „Isus Hristos”? Titlul pentru „Regele înțelepciunii” este „Jschrisch”, care este și mai apropiat de cuvintele „Isus Hristos”. Se presupune că titlurile sunt dintr-o veche limbă liriană. Lirienii sunt considerați strămoșii unor rase nordice.
În filmul Izbăvește-ne de Cel Rău, ofiţerul de poliţie din New York, Ralph Sarchie (Eric Bana), ce se confruntă cu propriile sale probleme personale, începe investigarea unei serii de crime tulburătoare și inexplicabile. El își unește forțele cu un preot neconvențional (Edgar Ramirez), şcolit în ritualurile de exorcizare, pentru a combate posedările înfricoșătoare și demonice care le terorizează orașul. Acest film regizat de Scott Derrickson are la bază cartea Beware the Night, pe care a scris-o Ralph Sarchie şi care detaliază cazurile din viaţa reală pe care le-a investigat Sarchie de-a lungul carierei sale.
Avocata Erin Bruner (Laura Linney) apără un preot, Părintele Richard Moore (Tom Wilkinson), acuzat de omorul prin imprudenţă al lui Emily Rose (Jennifer Carpenter), ceea ce a inclus o şedinţă de exorcizare eşuată care a condus în cele din urmă la moarte. Procesul începe cu judecătorul Ethan Thomas ascultând o serie de mărturii ale experţilor medicali. Unul dintre ei mărturiseşte că Emily suferea de epilepsie şi psihoză. Apărarea constă în susţinerea faptului că ea chiar a fost posedată şi a fost tratată într-un mod delicat. Avocata apărării explică faptul că atât medicina, cât şi psihologia, au eşuat în a o face bine pe Emily, iar familia a apelat în cele din urmă la biserică. În câteva imagini din trecut ni se prezintă modul în care au început problemele lui Emily.