de Tony Breeden

Tony Breeden

Pentru motive de neînțeles [OK, citeam unul din romanele lui Tim Chaffey din Cronicile adevărului], acum câteva zile m-am trezit gândindu-mă la călătoria în timp. Fie că v-ați dat seama sau nu, este cam complicat să abordezi călătoria în timp într-un roman creștin. De ce? Fiindcă fie că te ocupi de trecut sau de viitor, noi [ca scriitori] trebuie să ținem cont de suveranitatea lui Dumnezeu.

Când ne referim la viitor, trebuie să ne asigurăm că luăm în considerare profețiile biblice încă neîmplinite, chiar dacă povestea noastră nu se ocupă de evenimentele respective. De exemplu, nu putem scrie un roman în care viitorul Pământ este distrus, iar omenirea se mută în stele, fiindcă profețiile din Biblie ne spun că Israelul și Orientul Mijlociu vor juca roluri importante în zilele din urmă. Pentru a da un alt exemplu, dacă vei călători într-un viitor în care omenirea a colonizat alte planete, poate că vei vrea să te întrebi cum va arăta revenirea lui Hristos în spațiu și timp! Vreau să spun, cum ar arăta apariția lui Hristos pe cerul de la răsărit pe o altă planetă, pe Lună sau chiar pe o stație spațială orbitală?

Putem, de asemenea, să ne întrebăm cât de departe ne va permite Dumnezeu să călătorim în viitor. Este rezonabil să credem că perioada în care nu mai există întristare, lacrimi, nici moarte, ar fi dincolo de vremea omenirii păcătoase, pur și simplu fiindcă intruziunea unui călător în timp ar schimba acea stare de lucruri instantaneu!

Bineînțeles, avem mult mai mare camp de acțiune în călătoria în timp în viitor decât atunci când facem incursiuni în trecut; cu puțină creativitate, putem explica evenimentele din profețiile viitoare în povestea noastră, fiindcă acele evenimente de fapt nu s-au întâmplat încă, în timp ce istoria trecută este de neschimbat.

Fiind creaționist, înțeleg că unele tipuri de călătorie în timp în trecut sunt destul de mult dincolo de limitele preocupării romancierului creștin. Pentru începători, nu te poți întoarce în timp milioane de ani, fiindcă timpul însuși a început doar cu șase mii de ani în urmă [cu unul sau două secole în plus sau în minus]. Nu poți călători dincolo de timp. Timpul este drumul pe care călătorește un călător în timp. El este legat de limitările timpului. Deci cel mai departe ne-am putea întoarce la începutul timpului în sine.

M-am întrebat dacă am putea merge în trecut ca să vedem zilele creației. La prima vedere parte să fie o posibilitate ispititoare, dar apoi realizăm că Dumnezeu numește fiecare zi „bună” la sfârșitul ei și „foarte bună” la sfârșitul zilei a șaptea. Prezența unor călători în timp păcătoși, chiar dacă am fi noncorporali și nu am putea interacționa cu mediul din punct de vedere fizic, ar face imposibilă o asemenea declarație. De asemenea, trebuie să facem observația că omul păcătos a fost împiedicat să intre în Eden prin serafimi. Nu ar fi nefondat să sugerăm că aceasta îi împiedică și pe călătorii în timp să intre în Eden. Căderea omului ar acționa atunci ca o barieră spațiu-timp pentru călătorul în timp. Dacă am vrea să folosim călătoria în timp pentru a vedea zilele creației, am fi limitați la un anume gen de tehnologie care ne-ar permite să vedem în trecut fără să fim acolo.

Dar lumea post-edenică dinaintea potopului? Nimic revelat în Scriptură nu împiedică de fapt pe cineva să meargă în timp înapoi în vremea aceea, deci să vedem dacă asta poate afecta cursul istoriei. În mod firesc, ne preocupă trei chestiuni asociate: efectul de fluture, paradoxul și istoriile alternative. Efectul de fluture este ideea că adierea din aripa unui fluture din New York poate conduce la un tsunami în Tokyo. Când este aplicat timpului, el este adesea legat de idei evoluționiste. De exemplu, Ray Bradbury a scris o povestire intitulată „Un sunet de tunet”, în care un vânător de vânat mare, călător în timp, numit Eckels, calcă pe un fluture în „epoca dinozaurilor” fictională a unui evoluționist, ceea ce are ca rezultat schimbări într-o alegere, în comportamentul zilnic și chiar în felul în care sunt scrise cuvintele. De exemplu, să ne imaginăm că mașina timpului aterizează pe vreun biet om de genul lui Dorothy Gale a lui Frank Baum, iar aceasta conduce la faptul că al Doilea Război Mondial este câștigat de Germania lui Hitler, nu de aliați. Tocmai am creat o istorie alternativă, în sprijinul popularului serial TV Sliders. Din nefericire, acest gen de efect de fluture încalcă suveranitatea lui Dumnezeu. Biblia zugrăvește o imagine a lui Dumnezeu, ca orchestrând evenimentele importante ale istoriei pentru scopurile Sale. Dacă evenimentele importante din lume se schimbă ca rezultat al interacțiunii unui călător în timp cu trecutul, pe câte de distractivă sau instructivă ar putea fi o asemenea poveste, totuși am renunțat la o bază biblică în scrierea noastră. Conceptul istoriilor alternative sau al multiuniversurilor este un concept evoluționist, care sugerează că axa noastră a timpului este doar una dintr-un număr infinit de axe ale timpului, într-un număr infinit de universuri. Stephen Hawking a prezentat ipoteza multiuniversurilor ca pe un mod de a avea universul nostru bine creat, fără a trebui să recunoaștem o Primă Cauză supranaturală necauzată.

Precum am spus, multiuniversurile și istoriile alternative încalcă suveranitatea lui Dumnezeu, pentru că sugerează că lucrurile nu au trebuit să decurgă conform voii lui Dumnezeu. De fapt, ar trebui să facem observația că un călător în timp s-ar trezi că este împiedicat să schimbe trecutul imuabil. La cea mai rea extremă, s-ar putea ca măgarul sau câinele lui să îl avertizeze că drumul pe care îl alege sfârșește cu un înger care îl va omorî înainte să ajungă la destinație! Sugerez că nici nu va ajunge aproape de a schimba istoria în detalii minore. Dacă Dumnezeu va permite călătoria în timp, în suveranitatea Lui va lua în considerare acțiunile călătorului în timp, în curgerea istoriei așa cum o cunoaștem noi. Descoperirea călătoriei în timp ar putea fi o poveste în sine!

Acum ar trebui să spunem că interacțiunea cu lumea căzută dinainte de potop oricum nu ar avea mare efect asupra lumii moderne, fiindcă orice făptură vie în ale cărei nări era suflare de viață a murit de pe fața pământului când a venit potopul, cu excepția lui Noe și a familiei lui. Omenirea dinaintea potopului era alcătuită mai mult sau mai puțin din „morți umblători”, din punct de vedere practic SF Ar trebui să spun că scoaterea unui om căzut din lumea dinainte de potop ar trebui să fie imposibilă, din punctul de vedere al suveranității lui Dumnezeu. Dacă oamenii de atunci au ales să ignore avertizarea lui Dumnezeu și să găsească siguranță pe arcă, nu există un motiv pentru a presupune că ar fi preferat în schimb o mașină a timpului.

De asemenea, ar trebui să fim atenți să evităm paradoxul. De exemplu, imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar permite unui călător în timp să-l omoare pe Noe înainte ca primul lui copil să se nască. Aceasta ar crea un paradox, în care un călător în timp, descendent al lui Noe, cum suntem noi toți, ar împiedica construirea arcei, care a permis omenirii să continue și să dea naștere călătorului în timp. Precum am afirmat, eu nu cred că Dumnezeu, în suveranitatea Lui, ar permite să se întâmple un asemenea lucru. Dacă Dumnezeu va permite călătoria în timp și va lua în considerare acțiunile călătorului în timp în planul Lui suveran, putem, de asemenea, să presupunem că Dumnezeu nu îi va îngădui călătorului în timp să se întoarcă în trecut și să-și împiedice propria-i naștere sau inventarea mașinii timpului sau un anumit episod al călătoriei în timp etc. Cu alte cuvinte, ce s-a făcut, s-a făcut.

Scrierea unui roman despre călătoria în timp, păstrând în minte suveranitatea lui Dumnezeu, ar fi provocatoare, pentru a nu spune mai mult, în special dacă un călător în timp ar face mai mult de o incursiune într-o anumită perioadă de timp, dar răsplata merită efortul atenției sporite necesare.

Dacă aveți gânduri despre călătoria în timp în science fiction-ul creștin, mi-ar plăcea să le aud.

Tony

Autor al viitorului roman science fiction cu un super-erou, Johnny Came Home.

[Tony Breeden, Christian Science Fiction: The Limits of Time Travel. Copyright © Tony Breeden. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.johnlazarus.wordpress.com, unde nu mai este disponibil.]