Fostă satanistă poate depune mărturie despre dragostea lui Isus Hristos

Ce o să vă spun pare extraordinar. Mi-am păstrat mărturia secretă timp de cincisprezece ani datorită vinei și rușinii copleșitoare. Cu câteva luni în urmă Isus m-a eliberat de aceste sentimente și, în sfârșit, m-am simțit liberă să spun oamenilor despre realitatea lui Satan. Dar cel mai mult, vreau ca mărturia mea să arate oamenilor dragostea copleșitoare a lui Hristos!

„Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.” Deuteronom 18:10-11

Îmi amintesc noaptea în care am închis jaluzelele din camera mea, am îngenuncheat, mi-am împreunat mâinile și am șoptit prima rugăciune către Satan. Tocmai împlinisem 15 ani și deja citisem din scoarță în scoarță Biblia Satanică. Ca o întâi născută ambițioasă, de tipul A, personalitatea mea mă împingea întotdeauna către ceea ce mă interesa, cu un puternic entuziasm. Mottoul meu, pe care îl citam oamenilor, era că niciodată nu mă joc, întotdeauna sunt serioasă. Niciodată nu iau parte pe jumătate la ceva. Ceea ce însemna că interesul meu pentru satanism nu avea să fie făcut cu jumătate de inimă, ci cu întreaga-mi ființă. În întunericul deplin al camerei mele, m-am rugat domnului întunericului să-mi trimită pe cineva care era afiliat la un grup, care putea să mă învețe mai multe. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile pe internet, ca să mă conectez cu alți sataniști. M-am bazat numai pe abilitatea lui Satan de a răspunde rugăciunii mele.

Ca să scap de durerea respingerii din partea tatălui meu dependent de muncă, luam zilnic autobuzul până la mall-ul local și treceam în revistă magazinele. Magazinul meu preferat era Darurile lui Spencer; un magazin excentric care se adresa mulțimii goth. Multe săptămâni după rugăciunea mea întunecată stăteam în Darurile lui Spencer, admirând colierele oculte. Dragonul înfășurat în jurul săbiilor, cranii cu ochii roșii și pentagrame erau etalate pe perete. Pe când stăteam întrebându-mă ce colier aș putea cumpăra, un băiat de șaptesprezece ani a venit lângă mine. Eram conștientă de prezența lui, dar l-am ignorat, gândind că și el examina secțiunea de coliere. L-am auzit dregându-și glasul și apoi a spus: „Ești interesată de satanism?” „Da”, am răspuns. S-a prezentat, iar apoi mi-a zis că dacă eram interesată să învăț mai multe, putea să mă ia la o întânire de grup. I-am spus că nu aveam mașină și nu știam să conduc. S-a oferit să mă ia cu mașina de la mall, să mă ducă la întâlnire și înapoi. Am schimbat numerele de telefon, mi-a spus data și ora și ne-am despărțit. În ziua aceea rugăciunea mea a primit răspuns.

Prima întâlnire s-a ținut în casa preotului, care se numea Mark. Bărbații (numiți vrăjitori) s-au dus cu Mark să tragă cu armele în zona împădurită din spatele casei lui, în timp ce multe vrăjitoare stăteau în jurul mesei din bucătărie, dând în cărțile de tarot și discutând despre interpretările lor, conduse și învățate de o co-preoteasă numită Jane. Am fost primită cu brațele deschise. Era o tactică vicleană, care încet m-a introdus și m-a obișnuit cu practicile sectei. Am aflat că am fost introdusă în una dintre cele mai mari, cele mai organizate secte satanice. Orașul meu era doar unul dintre multele care aveau o filială (numită Cercul Magic). Cu timpul, am fost invitată la mai multe întâlniri până când, în cele din urmă, am fost inițiată cu o ceremonie întunecată, care a inclus un legământ de sânge cu Satan, în care am băut sânge de capră dintr-o cupă de argint. De atunci am fost invitată la cele mai multe ritualuri și ceremonii. Am învățat cum să fac blesteme și vrăji ritualice, am devenit o adeptă a cărților de tarot, am invocat demoni și am vorbit cu ei, și am intimidat și manipulat un grup de oameni pe care îi uram cel mai mult, creștinii. Am devenit vrăjitoare satanică și eram dependentă de puterea pe care mi-a dat-o Satan.

Începând de atunci l-am slujit pe Satan cu credincioșie. Mi s-a dat putere, control și orice am vrut. Dar asta a venit cu un preț. Încet, Satan îmi distrugea viața înaintea ochilor mei, fără ca eu să realizez. Fumam cu regularitate și mergeam cu prietenii la chefuri cu băutură. Trupul meu era dat unor bărbați cu mult mai în vârstă decât mine, uneori la doi în același timp. Ritualurile sexuale dezgustătoare nu mă șocau. Am participat la ritualuri de distrugere care blestemau oameni, care de obicei aveau ca rezultat că erau răniți, iar uneori omorâți. Am devenit atât de indiferentă la întunericul supranatural care mă înconjura, încât aveam puține reacții la ceva care ieșea din obișnuit. O crimă oribilă de la știri nu mă făcea nici măcar să clipesc. Un om mai puțin pe lume, așa gândeam.

Viața mea normală se dezintegra. Ura pentru creștini îmi mistuia inima, iar familia mea, care era creștină, nu era exclusă. Surorii mele a început să-i fie teamă pentru mine, când le-am spus părinților cele mai rele vorbe la care m-am putut gândi. Odată i-am spus mamei, care era pe cale să zboare cu avionul, că speram ca avionul să se prăbușească. Am văzut lacrimile adunându-i-se în ochi, dar nu am avut nicio reacție, fiindcă vorbeam serios. Când părinții au făcut o incursiune în camera mea, căutând obiecte oculte, în speranța de a mă ajuta, am angajat un vrăjitor ca să arunce un blestem asupra lor. Visam la ziua când aveam să absolv liceul, să pot pleca de acasă și să mă închin liber lui Satan. Atunci puteam cu adevărat să fiu neinhibată și poate că într-o zi aveam să devin atât de puternică încât să conduc grupul din orașul meu și să urc în grad.

Fără știrea mea, părinții mei aveau prieteni și cele mai multe biserici din suburbie se rugau pentru mine. Dumnezeu răspunde cu adevărat la rugăciuni și, de multe ori, a avut mâna peste mine, când nici măcar nu am știut. Urma să împlinesc șaptesprezece ani și câștigam putere satanică. Singurul lucru care mă inhiba erau eforturile părinților pentru a opri implicarea mea. Încercam tactici noi și diferite ca să mă împotrivesc eforturilor lor, dar una dintre ele a sfârșit prin a se întoarce împotriva mea!

Odată am intrat în camera părinților mei și am observat o carte neagră pe o masă. Titlul ei era În numele lui Satan, scrisă de Bob Larson. Titlul mi-a captat atenția, așa cum orice cu cuvântul „Satan” îmi atrăgea imediat privirile. Am luat-o și am citit coperta din spate. Gura mi s-a deschis involuntar și îmi amintesc că am spus cu glas tare: „O, nu!” Coperta din spate vorbea despre cum să oprești planurile Diavolului și am știut, pur și simplu, că ei cumpăraseră acea carte ca să afle tactici despre cum să oprească implicarea mea în sectă! Am deschis la mijlocul cărții și am citit câteva pagini. Îmi amintesc că am gândit, este o carte plină de minciuni și acest autor creștin este un idiot! Pentru ce altceva ar cumpăra părinții mei cartea respectivă, dacă ea nu avea ca scop să le dea idei pentru a pune capăt implicării mele în satanism? Așa că am decis că aveam să fiu cu un pas înaintea lor. Aveam să citesc cartea din scoarță în scoarță, să înțeleg strategiile și să fiu pregătită când aveau să le aplice.

În următoarele câteva săptămâni, când aveam ocazia am citit cartea. Cu cât citeam mai mult, am realizat că nu avea de-a face cu modul de a-ți opri copilul să fie implicat într-o sectă. Dar am continuat să o citesc, în speranța că aș putea afla câteva strategii pe care plănuiau să le folosească părinții mei; pentru orice eventualitate. Într-o zi, în timp ce stăteam întinsă pe patul mamei, citind cartea, am început să plâng. Nu era nimic în cartea pe care o citeam care ar fi putut să indice motivul din spatele lacrimilor mele, dar nu mă puteam opri. Nu plânsesem de ani de zile, deoarece consideram asta o formă de slăbiciune pentru sataniști. De ce să plângi, când te poți răzbuna? Am azvârlit cartea departe de mine, speriată că mă făcuse să plâng. Eu nu eram slabă! Mi-am șters lacrimile de pe față și m-am sculat ca să mă uit în oglinda mamei mele. Trebuia să mă asigur că mi-am șters toate lacrimile și că nu aveam fața roșie când veneau părinții mei acasă. Nu trebuiau să știe că plânsesem. M-am uitat lung la reflecția mea, mi-am șters lacrimile și apoi mi-am observat ochii. Se schimbau în fața mea, de la albastrul meu deschis, la o nuanță de albastru rece, strălucitor. Am văzut multe lucruri cât am fost satanistă, inclusiv apariții reale ale demonilor. Dar privindu-mi ochii schimbându-și culoarea și văzând răul și caracterul vicios a ceea ce locuia în mine a fost atât de înspăimântător încât am țipat. Am fugit din cameră de frică. În următoarele câteva zile am meditat și am plâns din cauza a ceea ce s-a întâmplat. Nu puteam merge la preoții mei, pentru că nu trebuiau să afle că devenisem slabă. În plus, știam că vor raționa cu privire la tot ce mi se întâmplase. Cu siguranță, părinții nu aveau să mă ajute, fiindcă îi respinsesem. Eram singură.

Într-o zi stăteam în bucătăria familiei mele, privind fix la mâncarea pentru cina pe care o pregăteam. Am mestecat în mâncare și imediat gândurile mi s-au dus la ce se întâmplase cu trei zile în urmă. Am început să plâng de disperare. Aveam nevoie să-mi dau seama ce trebuie să fac. Ceva era greșit cu mine și eram atât de confuză. În timp ce lacrimile mi se rostogoleau în jos pe obraji, am auzit o vocea masculină, audibilă, în spatele meu, spunând: „Tiffany, scrie-i mamei tale.” M-am întors uimită. Nu era nimeni acasă. Ce se întâmpla? Acum auzeam voci? Am decis că trebuia să fi fost imaginația mea și m-am întors să continui prepararea cinei. Apoi am mai auzit-o o dată. Vocea audibilă a repetat prima instrucțiune: „Tiffany, scrie-i mamei tale.” Vocea părea că încearcă să mă implore, ca și cum aș fi fost cea mai importantă persoană din lume în acel moment. Isus era în spatele meu, dându-mi de știre că în ciuda a cât de mult Îl uram, în ciuda a cât de mult făcusem ca să-i zăpăcesc și să-i intimidez pe creștinii căldicei și în ciuda a cât de multe ori blasfemiasem Numele Lui, eram iubită de El.

Într-o clipă, ultima instrucțiune repetată a căpătat sens deplin. Am lăsat pregătirile pentru cină, am alergat în camera mea, am scos un creion și hârtie și am spus tot. Am recunoscut totul față de mama mea. Am lipit scrisoarea în plic, am așezat-o cu nervozitate pe perna ei și am așteptat până a venit acasă de la lucru. Mă va respinge, așa cum am respins-o eu pe ea? M-am întins pe pat și am plâns din cauza confuziei și disperării.

Am auzit-o pe mama sosind acasă și am așteptat cu nerăbdare. În cele din urmă a intrat în camera mea, s-a așezat pe patul meu și am discutat despre scrisoare. Realizasem că spiritul meu murea. Îmi omoram spiritul, puțin câte puțin. Am slujit un stăpân căruia nu-i păsa de mine mai mult decât de o furnică care umblă pe trotuar. Nu mai puteam să fac asta, dar teama de ce ar face Satan dacă l-aș trăda se afla în cele mai ascunse gânduri ale mele. Un legământ de sânge însemna un blestem de moarte automat, dacă cineva îl trăda și îl părăsea pe Satan. Dar mama mi-a dat încredere că Isus mă va iubi și mă va proteja. Dacă mi-aș fi dat viața Lui, atunci întunericul ar fi luat sfârșit. În noaptea aceea, pe 11 ianuarie 1997 mi-am dat viața iubitorului meu Domn Isus Hristos.

Isus m-a condus de la întuneric la lumină. De multe ori scumpul meu Domn m-a ajutat și m-a binecuvântat. Am absolvit colegiul cu o licență în psihologie și un masterat în afaceri. Am o casă frumoasă, o biserică minunată și, ce este cel mai bine, un Domn iubitor căruia Îi pasă de mine profund!

Mărturia mea nu este ca să-l glorifice pe Satan și lucrările lui. Este ca să-ți spun că indiferent ce ai făcut, poți fi iertat. Isus te iubește și dorește mai mult decât orice să fii cu El. Nu există nimic din ce ai făcut care să nu poată fi iertat. Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) El te poate curăți de orie rău și de tot răul pe care l-ai înfăptuit. Singura Lui cerere este să vii cum ești, că să-I mărturisești păcatele. Ziua în care o vei face va fi ziua în care vei găsi pacea și bucuria pe care le căutai. Întunericul va lua sfârșit și lumina Lui te va umple!

[Former Satanist Who Can Testify to Jesus Christ’s Love! Copyright © 2012 Testimony Share Christian Testimony Site.]

Print Friendly, PDF & Email

One comment

  1. Cel care s-a impotrivit demonilor lui satan says:

    Nu are nicio pretenție de la tine dacă îi dai sufletul, că știe că vei pieri odată cu el când Dumnezeu îi va distruge pe toți…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *