Sunt creștină nu prin ceva ce am făcut eu, ci prin tot ce a făcut Isus. Prin dragostea pe care mi-a arătat-o, murind pe cruce. Prin îndurarea Lui nemărginită, iertându-mi păcatele, trecutul, tot ce am fost eu înainte de a-L cunoaște.

Înainte de a fi creștină, am fost satanistă.

Am devenit implicată în satanism în primul an la liceu. Înainte de primul an la liceu citisem cărți despre satanism, precum Biblia Satanică. De asemenea, m-am jucat cu placa ouija și cărțile de tarot și eram pregătită să merg înainte.

Am crescut în biserică. În fiecare duminică familia mea mergea la biserică. Am simțit că era un fals. Se părea că oamenii se duceau acolo ca să arate bine și să-i impresioneze pe cei din jur. Mă plictisea, Dumnezeu nu era real, am crezut că mă ura. Deci aveam să-I întorc favoarea și să-L urăsc la rândul meu. În mintea mea, Satan era singurul care răspundea strigătelor mele de ajutor.

Mă înșelam.

Am găsit alți oameni implicați în satanism, care m-au primit cu bucurie și au fost dornici să mă învețe. Am devenit o membră activă a clanului. Mergeam la ritualuri, învățam cât de slab este Dumnezeu, despre înșelăciunile Lui, toate minciunile care puteau fi spuse le-am înghițit ca adevăr.

Când am absolvit liceul părinții m-au dat afară din casă. Ceea ce nu a fost mare lucru, părinții mei și cu mine nu ne înțelegeam. Aveam prieteni în ocult, iar ei mi-au făcut rost de o slujbă și un apartament. Știam că îmi erau loiali și că nu aveau să mă abandoneze.

Într-o zi, la lucru am întâlnit un bărbat tânăr cu numele de Scott. Scott purta o cămașă cu Isus atârnând pe cruce, cu cuvintele: „Sângele acesta e pentru tine” scrise pe el. Am chicotit când am trecut pe lângă Scott și am zis: „Cu siguranță e mult sânge pe cămașa asta.”

Scott a spus: „Într-o zi o să-ți vorbesc despre asta.” L-am ignorat săptămâni întregi. Într-o zi, la masa prânz am început să vorbim. Scott a început să-mi spună cât de mult mă iubește Dumneyeu și că nimic din ce puteam face eu nu avea să schimbe acea dragoste. Eu doar i-am zâmbit lui Scott și am spus „OK”.

Am continuat să merg la ritualuri și să mă închin lui Satan. Nu eram fericită, deși eram înconjurată de oameni tot timpul, știam că nu-mi păsa de ei și că lor nu le păsa de mine. Scott venea la apartamentul meu cu prietenii lui și era ceva diferit. Vorbeau unul cu celălalt cu deschidere și încredere. În contrast, când eram cu prietenii mei, îmi era teamă să fiu deschisă cu ei, știam că nu puteam avea încredere în ei.

Scott și cu mine am continuat să discutăm. Ce spunea el despre dragostea lui Dumnezeu a început să mă tulbure. Eu uram. Uram totul, uram viața, îi uram pe cei din jurul meu și mă uram pe mine însămi. Iată un Dumnezeu și un om gata să mă accepte în ciuda tuturor acestora. Nu eram obligată să mă schimb pentru acea acceptare, pe când în ocult trebuia să urăsc, ca să fiu acceptată.

Am început să lipsesc de la întâlnirile ritualice. Ceea ce nu puteam face. Am început să rup legăturile cu cei care erau în clan și am început să mă întorc la biserică. Doar ca să ascult și să privesc.

Într-o noapte, după programul de la biserică, ședeam și așteptam niște prieteni, când o doamnă în vârstă a venit la mine și mi-a zis: „Dumnezeu mi-a spus să vorbesc cu tine.” M-am uitat la ea ca și cum era nebună și nu i-am răspuns. S-a prezentat drept Karla și mi-a dat numărul ei de telefon. În timp ce îmi dădea numărul de telefon, a spus că Dumnezeu i-a zis că aveam nevoie de ajutor și când eram gata să accept acel ajutor, să o sun.

Gândul meu, în timp ce luam numărul de telefon al Karlei, a fost: „Aiurea. Dumnezeu nu mă cunoaște. Nu mă poate cunoaște, eu sunt a lui Satan.”

Ca rezultat al lipsei mele de la prea multe întâlniri ritualice, marele preot și superiorii mei m-au chemat la o întâlnire. Mi-au spus să încetez să merg la biserică, să vorbesc cu Scott și, mai presus de toate, să vin la ritualuri.

Ce învață Satan? Răzvrătire. Așa că m-am răzvrătit. Nu am ascultat ce mi-au spus marele preot și ceilalți să fac. Am continuat să discut cu Scott și să lipsesc de la întâlnirile ritualice.

Marele preot m-a chemat din nou înaintea superiorilor mei și mi-au cerut să încetez să merg la biserică și să vorbesc cu Scott. L-am întrebat: „Dacă Isus este așa un tip rău și mă urăște atât de mult, de ce a murit pentru mine? De ce pretinde în continuare că mă iubește? De ce vă e teamă pentru că merg la biserică?”

Marele preot a devenit furios și mi-a spus că îmi va acorda cea mai mare onoare pe care mi-o putea acorda. Urma să fiu sacrificată lui Satan pe 21 martie. Aveam să-mi dau viața în slujba lui Satan.

Am plecat simțindu-mă amorțită și înfricoșată. Știam că urma să mor. Cui îi puteam cere ajutor? Îi uram pe creștini, iar singurii oameni pe care îi cunoșteam erau sataniști. Am decis să risc și să-i spun lui Scott.

Când i-am spus lui Scott că eram satanistă, m-a iubit cu atât mai mult. Mi-a spus că Dumnezeu tot mă iubește, implicarea mea nu schimbase asta. Apoi i-am spus care era planul clanului pentru mine, iar singura persoană la care m-am putut gândi ca să o sun a fost Karla.

Karla, chiar dacă nu mă cunoștea, a fost de acord să mă ajute. A venit și m-a luat și am stat acasă la ea. Mi-am luat din apartament numai hainele, împachetate în două genți.

Karla a sunat oameni de pe întreg cuprinsul Statelor Unite, ca să găsească un loc în care să merg. În tot acest timp, spunându-mi că ar fi mai ușor dacă aș fi creștină. Aveam să spun și să fac tot ce era nevoie, ca să scap din încurcătură. Așa că am spus rapid rugăciunea păcătosului și am crezut că era suficient.

Două zile mai târziu eram într-un avion spre Texas, ca să întâlnesc oameni pe care nu-i cunoșteam. Am plecat numai cu hainele pe care le luasem din apartament și câțiva dolari. Nu aveam idee pe cine urma să întâlnesc, mi s-a spus doar că aveau să țină o foaie cu numele meu.

Am sosit în Texas obosită și înfricoșată. Nu am stat mult în Texas, m-am mutat de șase ori într-un an, din cauză că cei din clan tot dădeau de mine.

Am sfârșit într-un orășel din Oklahoma, unde am locuit cu un pastor de tineret și soția lui. Ei m-am asigurat continuu că trecutul meu nu conta și că Dumnezeu m-a iertat. Dar întotdeauna eram prezentată ca fosta satanistă, niciodată ca Cicily.

M-am îmbolnăvit de dor de casă, nu vorbisem cu familia mea și nu-i văzusem de trei ani, de când părăsisem ocultul. Obosisem să nu fiu o creștină destul de bună. Să mi se spună cu nu zâmbesc destul, că am prea multe piercing-uri și că nu trebuie să am capul ras.

Am decis că vroiam să merg acasă. Când le-am spus asta pastorului de tineret și soției lui, mi-au aruncat trecutul în față. Am crezut că am căzut pradă unei alte minciuni. Trecutul meu într-adevăr conta, nu eram iertată, fiindcă trei ani crezusem o altă minciună.

Din nou m-am înșelat.

Dumnezeu pune oameni în viețile noastre chiar atunci când avem nevoie de ei. El a făcut din nou asta, la fel cum făcuse cu Scott și Karla. Dumnezeu m-a prezentat unei alte creștine, cu numele de Denice.

Denice a înțeles mânia mea față de creștini. În timp ce eu uram, Denice iubea. Când eu eram lipsită de răbdare, ea era răbdătoare. În timp ce eu o respingeam, ea mă accepta. Mi-a explicat ce înseamnă o relație cu Dumnezeu. În tot timpul de când părăsisem ocultul, nu avusesem o relație cu Dumnezeu. Chiar dacă am mers la biserică și am spus lucrurile corecte, acestea nu însemnau o relație cu Dumnezeu.

Denice mi-a prezentat ce înseamnă o relație personală cu Hristos. Acum știu ce înseamnă să fiu iertată. Știu ce înseamnă să fiu iubită și acceptată.

Mai presus de toate, știu că Dumnezeu m-a salvat, nu cine am fost eu contează, ci că sunt a Lui. Nimic nu poate schimba asta.

[Escape from Satanism. Testimony of Cicily White. Copyright © Cicily White. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.christian-faith.com, unde nu mai este disponibil.]