Răpirile extraterestre pot fi oprite în Numele lui Isus

[Notă: Noi credem că extratereştrii sunt îngeri căzuţi, demoni sau fiinţe spirituale căzute din alte dimensiuni.]

Vă voi povesti cum au încercat extratereștrii să mă răpească

Nu știu unde se încadrează asta, de fapt. Se poate încadra la religie, paranormal, zona gri, dar implică într-adevăr interacțiunea cu o entitate care este în mod obișnuit descrisă ca un extraterestru. Povestesc asta fiindcă au fost dezbateri despre oamenii care nu cred poveștile despre răpire ale altora, fiindcă sunt inventate. Ei bine, nu. Nu toate sunt inventate. A mea nu este. Dar iată cum stau lucrurile. Nu o fac cunoscută pentru că vreau ca oamenii să creadă în extratereștri. O fac cunoscută fiindcă vreau ca oamenii să înțeleagă că aceste experiențe, care sunt reale, nu sunt întotdeauna ceea ce par să fie. Există un motiv pentru care cred eu ceea ce cred despre extratereștri, și aceasta își are originea în experiența mea personală. Toți ne-am format o opinie proprie despre ceea ce credem, pe baza experiențelor noastre de viață.

Iată ce s-a întâmplat.

Mă uitam la televizor. Nu-mi amintesc ce canal urmăream, dar cred că urmăream unul din acele documentare despre ceva legat de conspirații. Era una din acele zile în care dăduseră o serie întreagă de documentare despre conspirații toată ziua, iar eu mă uitam de câteva ore. Stăteam pe canapea și eram pe cale să adorm. Dintr-odată, m-am simțit straniu. M-am simțit ca și cum eram prinsă în capcană în interiorul corpului meu, și corpul meu era o cochilie. Stăteam întinsă pe o parte, nu pe spate, când am adormit. Am simțit o mână prinzându-mi brațul și începând să mă tragă de pe canapea. Am tot încercat să strig, dar am putut doar să murmur. Orice m-a înșfăcat, mă trăsese până în punctul în care acum ședeam pe canapea, uitându-mă la ceea ce mă trăgea și, în sfârșit, am putut să strig. I-am spus:

„NU! Nu ai nicio autoritate să fii aici. Nu ai nicio autoritate să fii aici. NU!”

Ceea ce am văzut a fost un extraterestru gri, numai că nu era gri. Era cafeniu. Era cafeniu și uscat. Avea capul, ochii și corpul unui ET tipic, dar era cafeniu și uscat. Părea supărat și încă îmi ținea brațul, încercând să mă ducă prin… În cele din urmă, mi-am amintit de credința mea din copilărie și ce spuneam când eram fetiță și aveam vise rele. Mi-am tras brusc brațul și am strigat:

„Nicio armă făurită împotriva mea nu va izbândi. Eu Îi aparțin lui Isus Cristos. Nu ai nicio autoritate asupra mea. PLEACĂ!”

Următorul lucru pe care l-am observat a fost că entitatea mai avea una ca ea în spatele meu, iar când am început să citez versete și să menționez cuvintele „Isus Cristos”, am simțit că era cu adevărat dezgustată că am folosit Numele lui Isus. Era supărată și dezgustată. Fără să se întoarcă, a comunicat apoi cu cealaltă entitate din cameră, care era mai aproape de fereastră, și am simțit că au luat o decizie. M-a prins din nou, supărată, de amândoi umerii și m-a împins pe canapea. Apoi, odată ce eram întinsă pe spate, mi-a pus mâna pe cap și mi l-a împins cu multă duritate pe pernă. Mi-am simțit creierul și craniul pârâind ca un lego, și m-am trezit râzând și simțind că am biruit. Eram obosită fizic, ca și cum mă luptasem din greu. Și eram pe spate. Nu pe o parte.

Acum, asta este experiența mea. Mă gândesc la ea și nu o pot explica ușor, spre propria-mi satisfacție. Cred că privirea unui material pe un subiect înrudit la televizor și dormitul pe canapea, combinate cu credința mea creștină, au jucat un rol în acea experiență. Ea a fost foarte reală pentru mine. Dar a fost reală? A fost un atac demonic? A fost doar un vis? A fost paralizia în somn despre care vorbește toată lumea? S-a mișcat corpul meu cu adevărat, fiindcă am simțit încordare în mușchii care au fost încordați în vis? În brațe și în stomac. Am avut un atac cerebral? Sau au fost extratereștri reali care, cumva, recunosc autoritatea în Numele lui Isus Cristos, pe care par să-L urască într-adevăr? Orice s-a întâmplat, am biruit. Este o realitate. Am câștigat acea luptă.

Deci când îi aud pe alții vorbind despre răpirile lor, simt că vreau să le spun cum să le pună capăt, cum să lupte și să câștige. Dar nu pot, fiindcă mulți dintre ei nu cred în folosirea Numelui lui Isus Cristos, iar unii dintre ei, de fapt, caută să aibă aceste experiențe. Nu vreau să le spun ce cred eu că-i răpește de fapt, sau cu ce cred eu personal că au de-a face, fiindcă le-aș putea cauza mai mult rău decât bine. Dar fac povestea mea cunoscută, pentru ca oamenii să știe ce trecut am, când le pun întrebări despre povestea lor. Nu încerc să fiu nepoliticoasă sau insuportabilă. Numai că știu ce mi s-a întâmplat și poate că mai multe detalii m-ar ajuta să descopăr ce li s-a întâmplat lor. De cele mai multe ori, nu răspund la relatările lor. Doar le citesc și mă rog pentru persoana respectivă, fiindcă o cred. Cred ce spun ei că li s-a întâmplat. Numai că nu sunt de acord în privința motivului din care s-a întâmplat.

[skepticconwatcher, I Will Share My Personal Alien Abduction Attempt Story, 2012]

Răpire extraterestră-demonică, oprită în Numele lui Isus Cristos
Un bărbat sud-american reușește să confrunte entitățile extraterestre, după ce caută adăpost în Numele lui Isus Cristos

Vă doresc tot ce este mai bun de la viață și sper că veți putea să treziți în continuare mai mulți oameni, cum ați făcut cu mine, și mulțumesc dragostei lui Ieșua Mesia. Permiteți-mi să mă prezint, sunt Ernesto, am douăzeci și trei de ani, sunt paramedic și studiez ca să fiu asistent medical, pentru a putea ajuta mult mai mulți oameni cu cunoștințele mele despre urgențele medicale. O fac cu toată dragostea pentru că da, o da, simt că Isus mă călăuzește pe această cale frumoasă, pentru a salva vieți. Sunt din orașul Conception, Chile.

Motivul pentru care scriu acest e-mail este ca să relatez ce mi s-a întâmplat astăzi, sâmbătă, 14 aprilie 2012, între orele 6:30 și 7:00 dimineața, în timp ce moțăiam, după ce ieșisem din schimb la spital.

În timp ce adormeam, am simțit ceva foarte ciudat, prin faptul că am putut ieși din corp, dar această acțiune m-a înspăimântat mult, până la a spune: „TREBUIE SĂ MĂ TREZESC”, și m-am trezit strigând „NU!” foarte speriat, cutremurat, agitat și cu pulsul mut mărit.

Am început să mă calmez, m-am gândit la ciudățenia situației și am început să mă sperii. Am devenit foarte abătut și nu am mai vrut să merg la culcare. Apoi am realizat că adormisem și că puteam să văd, să aud și să simt ce era în cameră, dar nu mă puteam mișca deloc.

În acea stare de somn intermediară, simțind tot ce era în jurul meu, dar fără să fiu în stare să-mi mișc corpul, am auzit ceva mișcând biroul care este lângă patul meu. Apoi am început să văd ce îmi mișca biroul; și, în timp ce făceam asta, dar de acum în acea stare de somn intermediară, și în timp ce începeam să-mi deschid ochii, ceva m-a apucat strâns, fără să mă lase să mă mișc, să vorbesc sau să strig. Am intrat într-o stare de teroare totală. Am început să-mi întorc capul spre dreapta, cu un efort extraordinar, ca să văd ce nu mă lăsa să mă mișc, fiindcă am simțit că mă atingea. Am început să privesc în jurul meu și am văzut forme care arătau ca niște nori negri suspendați. Am intrat în mod automat într-o stare de teamă totală și am înțeles că ce se întâmpla era rău. Atunci am realizat că singurul lucru care mă putea ajuta era Isus.

Am început să-I cer să mă protejeze, pentru că eu credeam în El, Îl iubeam, știam că m-a protejat. Când am început să fac asta în minte, lucrul care era chiar lângă mine a început să-mi dea drumul și, în sfârșit, am fost în stare să-mi mișc din nou gâtul și am început să mă uit în sus, ca să văd fața a ceea ce era lângă mine – am făcut asa cu toată mintea și tăria mea și în timp ce vorbeam numai cu Isus Cristos. După ce am făcut asta, pleoapele au început să-mi tremure și am văzut că ceea ce era lângă mine era o ființă de statură mică; aproximativ 4 picioare înălțime, de culoare închisă – între culoarea plumbului și negru –, cu un cap mare, cu ochi mari, negri, strălucitori. În mod automat, am fost în stare să recunosc ființa ca fiind un extraterestru gri și am spus următoarele, cu toată tăria și credința pe care am putut să mi le adun: „Doamne Isuse, eliberează-mă de acești demoni! Te iubesc numai pe Tine.” Când am terminat de spus asta, ființele au fugit într-o clipire din ochi.

Am auzit o fereastră mare, fără zăbrele, închizându-se în dormitorul meu și am putut să mă mișc liber. Apoi am început să plâng fiindcă îmi era teamă, dar, în același timp mă simțeam foarte în siguranță și fericit; cu un sentiment dulce-amar, fiindcă știam că Domnul Isus m-a protejat când I-am cerut-o cu toată credința mea.

După aceea am ieșit din pat și m-am asigurat că nu mai era nimeni în cameră, și m-am simțit extenuat și m-am întins în pat, mulțumind Domnului nostru și Tatălui lui Isus Hristos.

Frate Alexandru, acum mi-e puțin teamă că ce s-a întâmplat se poate întâmpla din nou. Care a fost obiectivul acestor ființe rele, adevărați demoni? Au reușit să-mi facă ceva? Ce vroiau să-mi facă? Ajută-mă să aflu ce să fac, frate Alexandru. Îți mulțumesc și Îi cer Domnului nostru și Tatălui lui Isus Hristos să mă protejeze.

Mulțumesc foarte mult.

Ernesto

Ciudad de Conception, Chile

Răspunsul nostru pentru Ernesto

Mulțumesc, Ernesto, că ne-ai scris. Mai întâi de toate, mărturia ta este foarte importantă, fiindcă arăți că nici tu, nici eu nu putem lupta cu aceste forțe ale răului, ci numai puterea lui Isus Cristos o poate face. Când ne supunem voința Lui și Îi cerem ajutor, El poate să vină și să ne elibereze de dușmanul care este Satan, Diavolul.

E-mail-ul tău slujește ca un exemplu clar, ca multe alte cazuri de care ne-am ocupat, că forțele care acționează aici sunt cu adevărat lipsite de putere când, în sfârșit, suntem în stare să le identificăm nu ca extraterestre, ci ca un roi demonic colectiv, pe care Satan l-a creat ca să distrugă și să chinuiască sufletele și pentru alte programe de hibridizare, după cum sugerează cercetările noastre.

Îți mulțumim pentru e-mail și îl vom prezenta, ca și acest articol, ascultătorilor noștri și echipei creștine de specialiști care ne ajută în prezent în lupta împotriva dușmanului, pentru a-i elibera pe cei captivi. În sfântul Lui Nume, îți doresc să ai parte întotdeauna de binecuvântări,

Alexander Backman

[Alexander Backman, Alien-Demonic Abduction/Attack Stopped In The Name Of Jesus Christ. South American Man Manages to Confront Alien Entities after Seeking Refuge in Jesus Christ’s Name. Copyright © 2012 Alexander Backman.]

În Numele lui Isus, răpirea extraterestră s-a disipat în aer

În 1973 soțul meu, Coleman, și cu mine și cu cei doi băieței ai noștri locuiam în Virginia. Coleman lucra la Revista Christianity Today ca manager de publicitate, iar eu eram o mamă care stătea acasă, creând opere de artă ca liber-profesionistă.

Într-o noapte, m-am trezit speriată. Ochii mei s-au deschis ca într-un prim-plan dintr-un film de groază, când persoana moartă revine la viață. Eram complet trează, având sentimentul că ceva era greșit. Sentimentul acela s-a transformat raid în teroare. Eram paralizată, incapabilă să mișc altceva cu excepția ochilor. În stânga mea, peste corpul soțului meu care dormea, am putut să văd trei chipuri alunecând în cameră. Picioarele lor, pe care nu le puteam vedea din cauză că o robă ca de călugăr le acoperea, nu atingeau deloc pământul. Ieșeau din debaraua în care țineam îmbrăcămintea, iar primul meu gând a fost: „Cum au ajuns acolo?” Mi s-a comunicat într-un fel – nu știu cum – că veniseră prin fereastra mare de la nivelul doi, din camera copiilor, au alunecat de-a lungul holului, au trecut prin perete în baia principală, iar din dormitor alunecaseră în debara. Știam că erau foarte, foarte supărați pe mine dintr-un anume motiv, dar nu știam de ce. Mi-au comunicat, fără a vorbi, că o să-mi leviteze corpul înțepenit, o să mă izbească prin fereastra de deasupra patului nostru și o să mă facă să cad în cap, omorându-mă. Vroiau să știu că soțul meu avea să fie învinovățit de moartea mea.

Nu am avut nicio îndoială că erau capabili să facă asta, iar teroarea mea a escaladat. Am încercat să-l strig pe Coleman ca să se trezească, dar nu am putut. Coardele vocale îmi erau paralizate. Apoi am început să mă rog. Am încercat să strig: „ISUS”. Din nou, nimic nu a ieșit din gura mea, în afară de mormăieli. Încă o dată am încercat să spun „ISUS”. Mai multe mormăieli. În sfârșit, un „Isus” neinteligibil a ieșit. La Numele lui Isus, ființele s-au disipat în aer în mici triunghiuri, ca un efect vizual.

Imediat l-am trezit pe Coleman și i-am povestit ce se întâmplase. După ce m-a mângâiat, a venit inevitabila întrebare. A spus: „Ești sigură că n-a fost doar un vis rău?” Iritată, am replicat: „Da, sunt sigură. Fiindcă dacă a fost un vis rău, încă visez. M-am trezit înainte de a se întâmpla și de atunci nu m-am mai trezit. Pe lângă asta, pur și simplu știu că a fost real.” Pe atunci, niciunul dintre noi nu știa cum să înțeleagă experiența, așa că am pus-o deoparte și nu am mai vorbit despre ea mai mult de douăzeci de ani.

Apoi, peste douăzeci de ani mai târziu, Coleman scria scenariul pentru primul episod al unui serial de televiziune, care trebuia să fie despre tot felul de fenomene stranii. Mi-a dat o carte despre răpiri extraterestre și mi-a cerut să o citesc și să văd dacă ar fi idei pentru niște întâmplări pe care le putea folosi. În timp ce citeam cartea, m-a izbit cât de similare erau experiențele acelor oameni cu experiența mea. Apoi am dat peste un desen care înfățișa extaterestrul care a răpit o persoană. Era sinistru. El desenase aceleași ființe care veniseră în camera mea.

[At the Name of Jesus the [Alien Abduction] Dissipated into the Air. Copyright © 2011 The Catholic Monitor.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *